Recitale
(1) Relațiile dintre Uniunea Europeană (denumită în continuare „Uniunea”) și Republica Tunisiană (denumită în continuare „Tunisia”) se dezvoltă în cadrul politicii europene de vecinătate (PEV). Tunisia a fost prima țară mediteraneană care a semnat un acord de asociere (2) cu Uniunea, la 17 iulie 1995, care a intrat în vigoare la 1 martie 1998. În temeiul respectivului acord, Tunisia a finalizat eliminarea tarifelor pentru produsele industriale în 2008, devenind astfel prima țară mediteraneană care a intrat într-o zonă de liber schimb cu Uniunea. Dialogul politic bilateral și cooperarea economică au fost dezvoltate și prin intermediul planurilor de acțiune din cadrul PEV, dintre care cel mai recent acoperă perioada 2013-2017.
(2) În urma revoluției și a îndepărtării de la putere a președintelui Ben Ali, la 14 ianuarie 2011, în Tunisia au fost organizate primele alegeri libere și democratice, la 23 octombrie 2011. În ianuarie 2014, a fost adoptată o nouă constituție, iar în al patrulea trimestru al anului 2014 au avut loc alegeri parlamentare și prezidențiale, cu eforturi concertate din partea principalilor actori politici în vederea realizării de reforme pentru crearea unui veritabil sistem democratic.
(3) În paralel cu acest proces de tranziție politică, economia Tunisiei a fost afectată de tulburări interne continue, de instabilitatea regională (inclusiv de impactul conflictului din Libia) și de un mediu internațional nefavorabil (în special în Uniune, principalul partener comercial al Tunisiei). Aceste evoluții nefavorabile au diminuat substanțial performanțele de creștere ale acestei țări, afectând totodată poziția sa bugetară și situația balanței de plăți.
(4) Începând din 2011, ca urmare a schimbărilor politice survenite în Tunisia, Uniunea și-a exprimat angajamentul ferm de a sprijini această țară în procesul de reformă economică și politică. UE și-a majorat sprijinul financiar acordat Tunisiei, consolidând cooperarea în numeroase domenii, printre care societatea civilă, sistemul electoral, securitatea, dezvoltarea regională și reformele sociale și economice. Uniunea a oferit de asemenea posibilitatea încheierii unui acord privind o zonă de liber schimb aprofundat și cuprinzător, pentru care au fost lansate negocieri în octombrie 2014.
(5) În acest context economic și financiar dificil autoritățile tunisiene și Fondul Monetar Internațional (FMI) au convenit, în aprilie 2013, cu privire la un acord stand-by pe trei ani fără caracter prudențial în valoare de 1 146 de milioane DST (drepturi speciale de tragere) pentru susținerea programului de reformă și ajustare economică al Tunisiei, care a fost prelungit ulterior până la sfârșitul anului 2015. O sumă totală de 1 500 milioane USD a fost plătită în cadrul programului FMI după șase revizuiri finalizate ale programului.
(6) În august 2013, Tunisia a solicitat asistență macrofinanciară suplimentară din partea Uniunii. Ca răspuns la această solicitare, în mai 2014 a fost adoptată o decizie de acordare de asistență macrofinanciară în valoare de 300 de milioane EUR sub formă de împrumuturi (AMF-I) (3). Memorandumul de înțelegere care definește condițiile de politică aferente AMF-I a intrat în vigoare la 4 martie 2015. După implementarea măsurilor de politică convenite, prima tranșă a AMF-I a fost plătită la 7 mai 2015, iar a doua tranșă la 1 decembrie 2015.
(7) Uniunea a acordat granturi în valoare de 524 de milioane EUR pentru perioada 2011-2015, în cadrul programului său curent de cooperare, în sprijinul agendei de reforme politice și economice a Tunisiei. În plus, 155 de milioane EUR au fost alocate Tunisiei în perioada 2011-2013 în cadrul programului „Sprijin pentru parteneriat, reforme și creștere favorabilă incluziunii” (SPRING) și 122 de milioane EUR au fost alocate în perioada 2014-2015 în cadrul programului „umbrelă”. De asemenea, Banca Europeană de Investiții a acordat împrumuturi în valoare de 1 338 de milioane EUR, începând cu anul 2011.
(8) În 2015, economia Tunisiei a fost considerabil afectată de mai multe atacuri teroriste care au vizat sectoare economice cheie, precum turismul și transporturile, urmărind să perturbe procesul de consolidare a tranziției politice a țării. Atacurile respective au avut un impact negativ asupra redresării economice incipiente a Tunisiei. Alături de instabilitatea regională persistentă (inclusiv reactivarea conflictului din Libia) și de mediul economic european și mondial încă fragil, aceste evenimente au exacerbat problemele existente ale Tunisiei legate de balanța de plăți și poziția bugetară. Toți acești factori au condus la deficite financiare și bugetare externe semnificative.
(9) În acest context plin de provocări, Uniunea și-a reafirmat angajamentul de a sprijini Tunisia în procesul de reformă economică și politică. În termeni concreți, acest angajament a fost exprimat în concluziile reuniunii Consiliului de asociere UE-Tunisia din martie 2015, precum și în concluziile Consiliului din 20 iulie 2015, în urma atacului terorist de lângă Sousse din iunie 2015. Sprijinul politic și economic din partea Uniunii pentru procesul de reformă al Tunisiei este compatibil cu politica adoptată de Uniune în relațiile cu țările din sudul Mediteranei, astfel cum este definită în cadrul politicii europene de vecinătate.
(10) Ca urmare a deteriorării situației financiare și economice a Tunisiei, FMI și Tunisia au început discuțiile privind un nou acord cu o valoare mai mare, care ar putea lua forma unui mecanism de finanțare extinsă („programul FMI”) și ar urma să se deruleze pe parcursul unei perioade de patru ani, începând din primăvara anului 2016. Noul program FMI ar avea ca scop atenuarea dificultăților pe termen scurt legate de balanța de plăți a Tunisiei, încurajând, în același timp, implementarea unor măsuri ferme de ajustare.
(11) În august 2015, pe fondul înrăutățirii situației și a perspectivelor economice, Tunisia a solicitat asistență macrofinanciară suplimentară din partea Uniunii.
(12) Având în vedere că Tunisia este o țară care face obiectul PEV, ea ar trebui să fie considerată eligibilă pentru a beneficia de asistență macrofinanciară din partea Uniunii.
(13) Asistența macrofinanciară din partea Uniunii ar trebui să fie un instrument financiar excepțional de sprijin necondiționat și fără o alocare specială pentru balanța de plăți, care vizează satisfacerea necesităților imediate de finanțare externă ale beneficiarului și ar trebui să stea la baza punerii în aplicare a unui program de politică care să conțină măsuri ferme imediate de ajustare și de reformă structurală, menite să îmbunătățească poziția pe termen scurt a balanței de plăți.
(14) Având în vedere că în Tunisia există încă un deficit rezidual semnificativ de finanțare externă pentru balanța de plăți, în plus față de resursele furnizate de FMI și de alte instituții multilaterale, se consideră că asistența macrofinanciară pe care Uniunea ar urma să o furnizeze Tunisiei este un răspuns adecvat, în actualele circumstanțe excepționale, la solicitarea Tunisiei de sprijin pentru stabilizarea economică, alături de programul FMI. Asistența macrofinanciară din partea Uniunii ar sprijini stabilizarea economică și agenda de reforme structurale a Tunisiei, completând resursele puse la dispoziție în cadrul acordului financiar cu FMI.
(15) Asistența macrofinanciară din partea Uniunii ar trebui să aibă drept scop sprijinirea restabilirii unei situații de finanțare externe sustenabile pentru Tunisia, sprijinind astfel dezvoltarea sa economică și socială.
(16) Stabilirea valorii asistenței macrofinanciare din partea Uniunii se bazează pe o evaluare cantitativă completă a nevoilor de finanțare externă reziduale ale Tunisiei și ține cont de capacitatea acesteia de autofinanțare prin resurse proprii, în special de rezervele internaționale pe care le are dispoziție. Asistența macrofinanciară din partea Uniunii ar trebui să completeze programele și resursele furnizate de FMI și de Banca Mondială. Stabilirea valorii asistenței ia în considerare, de asemenea, contribuțiile financiare preconizate din partea donatorilor multilaterali și necesitatea de a asigura o partajare echitabilă a sarcinii între Uniune și alți donatori, precum și aplicarea anterioară a celorlalte instrumente de finanțare externă ale Uniunii în Tunisia și valoarea adăugată a implicării Uniunii în general.
(17) Comisia ar trebui să garanteze faptul că asistența macrofinanciară din partea Uniunii este în conformitate, din punct de vedere juridic și al conținutului, cu principiile esențiale, cu obiectivele și cu măsurile adoptate în cadrul diferitelor domenii de acțiune externă și al altor politici pertinente ale Uniunii.
(18) Asistența macrofinanciară din partea Uniunii ar trebui să sprijine politica externă a Uniunii față de Tunisia. Serviciile Comisiei și Serviciul European de Acțiune Externă ar trebui să lucreze în strânsă colaborare pe parcursul operațiunii de asistență macrofinanciară pentru a coordona și a asigura coerența acțiunilor de politică externă ale Uniunii.
(19) Asistența macrofinanciară din partea Uniunii ar trebui să susțină angajamentul Tunisiei față de valorile pe care le are în comun cu Uniunea, printre care democrația, statul de drept, buna guvernanță, respectarea drepturilor omului, dezvoltarea durabilă și reducerea sărăciei, precum și angajamentul său față de principiile privind schimburile comerciale deschise, echitabile și reglementate.
(20) O condiție prealabilă pentru acordarea asistenței macrofinanciare din partea Uniunii ar trebui să fie ca Tunisia să respecte mecanismele democratice reale, printre care un sistem parlamentar pluripartit și statul de drept, și să garanteze respectarea drepturilor omului. În plus, obiectivele specifice ale asistenței macrofinanciare din partea Uniunii ar trebui să consolideze eficiența, transparența și responsabilitatea sistemelor de gestionare a finanțelor publice din Tunisia și să promoveze reformele structurale având ca scop sprijinirea creșterii economice durabile și favorabile incluziunii, crearea de locuri de muncă și consolidarea bugetară. Atât îndeplinirea condițiilor prealabile, cât și realizarea obiectivelor respective ar trebui monitorizate periodic de către Comisie și Serviciul European de Acțiune Externă.
(21) Pentru a se asigura că interesele financiare ale Uniunii în legătură cu asistența macrofinanciară din partea Uniunii sunt protejate în mod eficient, Tunisia ar trebui să adopte măsuri corespunzătoare privind prevenirea și combaterea fraudei, a corupției și a oricăror alte abateri legate de această asistență. În plus, ar trebui să se adopte dispoziții care să prevadă efectuarea de verificări de către Comisie și de audituri de către Curtea de Conturi.
(22) Punerea la dispoziție a asistenței macrofinanciare din partea Uniunii nu aduce atingere competențelor Parlamentului European și Consiliului, în calitate de autoritate bugetară.
(23) Sumele provizionului necesar pentru asistența macrofinanciară ar trebui să fie în concordanță cu creditele bugetare prevăzute în cadrul financiar multianual.
(24) Asistența macrofinanciară din partea Uniunii ar trebui gestionată de către Comisie. Pentru a garanta că Parlamentul European și Consiliul pot să urmărească punerea în aplicare a prezentei decizii, Comisia ar trebui să le informeze periodic cu privire la evoluțiile legate de asistență și să le furnizeze documentele relevante.
(25) Pentru a asigura condiții uniforme de punere în aplicare a prezentei decizii, Comisiei ar trebui să i se confere competențe de executare. Aceste competențe ar trebui să fie exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (4).
(26) Asistența macrofinanciară din partea Uniunii ar trebui să facă obiectul unor condiții de politică economică, ce urmează a fi consemnate într-un memorandum de înțelegere. Pentru a se asigura condiții de punere în aplicare uniforme și din motive de eficiență, Comisia ar trebui să fie abilitată să negocieze astfel de condiții cu autoritățile tunisiene, sub supravegherea comitetului reprezentanților statelor membre, în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011. În conformitate cu regulamentul respectiv, procedura de consultare ar trebui să se aplice, ca regulă generală, tuturor cazurilor altele decât cele prevăzute în regulamentul respectiv. Având în vedere impactul potențial important al asistenței de peste 90 de milioane EUR, se cuvine să se utilizeze procedura de examinare pentru operațiuni ce depășesc acest prag. Luând în considerare cuantumul asistenței macrofinanciare din partea Uniunii pentru Tunisia, procedura de examinare ar trebui să se aplice pentru adoptarea memorandumului de înțelegere și pentru orice reducere, suspendare sau anulare a asistenței,