Recitale
(1) Convenția de la Haga din 15 noiembrie 1965 privind notificarea și comunicarea în străinătate a actelor judiciare și extrajudiciare în materie civilă sau comercială (denumită în continuare „convenția”) simplifică metodele de transmitere a actelor judiciare și extrajudiciare între statele contractante. Aceasta facilitează astfel cooperarea judiciară privind litigiile transfrontaliere în materie civilă și comercială.
(2) Multe țări, inclusiv statele membre, cu excepția Republicii Austria și a Maltei, sunt părți la convenție. Republica Austria și Malta și-au exprimat interesul de a deveni părți la convenție. Este în interesul Uniunii ca toate statele membre să fie părți la convenție. Mai mult, în cadrul politicii externe a Uniunii în domeniul justiției civile, Uniunea promovează aderarea la convenție și ratificarea acesteia de către state terțe.
(3) Uniunea are competențe externe în ceea ce privește convenția, în măsura în care dispozițiile acesteia afectează normele conținute în anumite dispoziții ale legislației Uniunii sau în măsura în care aderarea unor alte state membre la convenție modifică domeniul de aplicare al anumitor dispoziții din legislația Uniunii, cum ar fi articolul 28 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 al Parlamentului European și al Consiliului (2).
(4) Convenția nu permite participarea organizațiilor de integrare economică regională, cum este Uniunea. În consecință, Uniunea nu poate adera la convenție.
(5) Prin urmare, Consiliul ar trebui să autorizeze Republica Austria să semneze și să ratifice și Malta să adere la convenție în interesul Uniunii. Statele membre își păstrează competența în domeniile vizate de convenție care nu afectează normele Uniunii sau nu modifică domeniul de aplicare al acestora, în conformitate cu articolul 3 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.
(6) Regatul Unit și Irlanda au obligații în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1393/2007 al Parlamentului European și al Consiliului (3) și, în consecință, participă la adoptarea și la aplicarea prezentei decizii.
(7) În conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul nr. 22 privind poziția Danemarcei, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Danemarca nu participă la adoptarea prezentei decizii, nu are obligații în temeiul acesteia și nu i se aplică,