Recitale
(1) Uniunea și-a stabilit obiectivul de a menține și dezvolta Uniunea drept un spațiu de libertate, securitate și justiție, în cadrul căruia este asigurată libera circulație a persoanelor. Pentru realizarea acestui spațiu, Comunitatea adoptă, printre altele, măsurile care țin de domeniul cooperării judiciare în materie civilă, necesare bunei funcționări a pieței interne.
(2) Buna funcționare a pieței interne impune necesitatea de a îmbunătăți și accelera transmiterea între statele membre a actelor judiciare și extrajudiciare în materie civilă sau comercială, în scopul notificării sau al comunicării.
(3) Consiliul, printr-un act din 26 mai 1997 (3), a redactat o convenție privind notificarea sau comunicarea în statele membre ale Uniunii Europene a actelor judiciare și extrajudiciare în materie civilă sau comercială și a recomandat adoptarea acesteia de către statele membre în conformitate cu normele constituționale ale acestora. Această convenție nu a intrat în vigoare. Este necesar să se asigure continuitatea rezultatelor obținute în cadrul negocierilor pentru încheierea convenției.
(4) La 29 mai 2000, Consiliul a adoptat Regulamentul (CE) nr. 1348/2000 privind notificarea sau comunicarea în statele membre a actelor judiciare și extrajudiciare în materie civilă sau comercială (4). Conținutul respectivului regulament are la bază, în mod substanțial, textul convenției.
(5) La 1 octombrie 2004, Comisia a adoptat un raport referitor la aplicarea Regulamentului (CE) nr. 1348/2000. Concluziile raportului arată că aplicarea Regulamentului (CE) nr. 1348/2000 a dus, în general, de la intrarea în vigoare a acestuia, în 2001, la îmbunătățirea și accelerarea transmiterii și a notificării sau a comunicării actelor între statele membre, însă, cu toate acestea, aplicarea unor dispoziții nu este pe deplin satisfăcătoare.
(6) Eficiența și celeritatea procedurilor judiciare în materie civilă necesită transmiterea actelor judiciare și extrajudiciare în mod direct și prin mijloace rapide între autoritățile locale desemnate de statele membre. Statele membre își pot arăta intenția de a desemna doar o singură autoritate de transmitere sau de primire sau o autoritate care să îndeplinească ambele funcții pe durata unei perioade de cinci ani. Acest mandat poate fi însă reînnoit din cinci în cinci ani.
(7) Rapiditatea transmiterii justifică utilizarea tuturor mijloacelor corespunzătoare, cu respectarea anumitor condiții privind lizibilitatea și fidelitatea actului primit. Securitatea transmiterii impune ca actul ce urmează a fi transmis să fie însoțit de un formular tip, care se completează în limba oficială sau în una dintre limbile oficiale ale locului unde se realizează notificarea sau comunicarea, sau într-o altă limbă acceptată de către statul membru în cauză.
(8) Prezentul regulament nu ar trebui să se aplice în cazul notificării sau al comunicării unui act către reprezentantul autorizat al unei părți în statul membru în care se desfășoară procedura, indiferent de locul de reședință al acelei părți.
(9) Notificarea sau comunicarea unui document ar trebui efectuată cât mai curând posibil și, în orice caz, în termen de o lună de la primirea de către agenția de primire.
(10) Pentru a asigura eficiența prezentului regulament, posibilitatea de a refuza notificarea sau comunicarea actelor ar trebui să se limiteze la situații excepționale.
(11) Pentru a facilita transmiterea și notificarea sau comunicarea actelor între statele membre, ar trebui să fie utilizate formularele tip prevăzute în anexele la prezentul regulament.
(12) Agenția de primire trebuie să informeze destinatarul în scris, folosind un formular tip, asupra faptului că are posibilitatea de a refuza primirea actului notificat sau comunicat în momentul notificării sau al comunicării acestuia sau returnând actul agenției de primire, în termen de o săptămână, în cazul în care acesta nu este redactat într-o limbă pe care destinatarul o înțelege sau în limba oficială sau una dintre limbile oficiale ale locului de notificare sau comunicare. Această regulă ar trebui să se aplice și în cazul notificării sau al comunicării ulterioare după ce destinatarul și-a exercitat dreptul său de refuz. Aceste reguli de refuz ar trebui să se aplice și în cazul notificării sau al comunicării prin intermediul agenților diplomatici sau consulari, prin intermediul serviciilor de curierat sau prin remitere. Ar trebui să se prevadă posibilitatea înlocuirii notificării sau a comunicării unui act cu notificarea sau comunicarea către destinatar a unei traduceri a actului.
(13) Rapiditatea transmiterii justifică notificarea sau comunicarea actelor în termen de câteva zile de la primirea actului. Cu toate acestea, în cazul în care notificarea sau comunicarea nu s-a realizat în termen de o lună, agenția de primire trebuie să informeze agenția de transmitere. Expirarea acestui termen nu implică returnarea cererii către agenția de transmitere, în cazul în care este evident că notificarea sau comunicarea se poate realiza într-un termen rezonabil.
(14) Agenția de primire ar trebui să ia în continuare toate măsurile necesare pentru notificarea sau comunicarea actului și în cazurile în care acest lucru nu a fost posibil în termen de o lună, de exemplu, pentru că pârâtul nu s-a aflat la domiciliu, fiind în vacanță sau în deplasare de la locul de muncă. Cu toate acestea, pentru a se evita ca agenția de primire să aibă pe termen nelimitat obligația de a lua măsurile necesare pentru notificarea sau comunicarea unui act, agenția de transmitere ar trebui să poată preciza în formularul tip un termen ulterior căruia notificarea sau comunicarea nu mai este necesară.
(15) Date fiind diferențele dintre statele membre în ceea ce privește normele de procedură, data luată efectiv în considerare în scopul notificării sau al comunicării variază în funcție de statul membru în cauză. În aceste condiții și ținând seama de dificultățile care pot surveni, prezentul regulament ar trebui să prevadă un sistem prin care legislația din statul membru de primire să fie cea care stabilește data notificării sau a comunicării. Cu toate acestea, în cazul în care, în conformitate cu legislația unui stat membru, un act trebuie notificat sau comunicat într-un termen determinat, data luată în considerare, în ceea ce privește reclamantul, ar trebui să fie cea stabilită de legislația acelui stat membru. Acest sistem al datei duble există numai într-un număr restrâns de state membre. Statele membre în care acest sistem se aplică ar trebui să comunice acest lucru Comisiei, care ar trebui să publice aceste informații în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și le pune la dispoziție prin Rețeaua Judiciară Europeană în materie civilă și comercială instituită prin Decizia 2001/470/CE a Consiliului (5).
(16) Pentru facilitarea accesului la justiție, costurile ocazionate de angajarea unui funcționar judiciar sau a unei persoane competente, în conformitate cu legislația statului membru de primire, trebuie să corespundă unei taxe unice și fixe, stabilit în prealabil de acel stat membru, cu respectarea principiilor proporționalității și nediscriminării. Cerința unei taxe unice fixe nu împiedică posibilitatea pentru statele membre de a stabili diferite taxe pentru diferite tipuri de servicii, în măsura în care aceste principii sunt respectate.
(17) Fiecare stat membru ar trebui să poată efectua notificarea sau comunicarea actelor către persoane rezidente în alt stat membru direct prin intermediul serviciilor de curierat, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire sau echivalentul acesteia.
(18) Orice persoană care are un interes într-o cauză ar trebui să poată efectua notificarea sau comunicarea documentelor direct prin intermediul funcționarilor judiciari, al autorităților sau al altor persoane competente din statul membru de primire, în cazul în care o astfel de notificare sau comunicare directă este permisă în conformitate cu legislația acelui stat membru.
(19) Comisia ar trebui să elaboreze un manual care să cuprindă informațiile relevante pentru aplicarea corespunzătoare a prezentului regulament, manual care ar trebui să fie pus la dispoziție prin Rețeaua Judiciară Europeană în materie civilă și comercială. Comisia și statele membre ar trebui să ia toate măsurile pentru a se asigura că aceste informații sunt actualizate și complete, în special în ceea ce privește datele de contact ale agențiilor de primire și ale agențiilor de transmitere.
(20) Pentru calcularea termenelor stabilite prin prezentul regulament ar trebui să se aplice dispozițiile Regulamentului (CEE, Euratom) nr. 1182/71 al Consiliului din 3 iunie 1971 privind stabilirea regulilor care se aplică termenelor, datelor și expirării termenelor (6).
(21) Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentului regulament ar trebui să se adopte în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a normelor privind exercitarea competențelor de executare conferite Comisiei (7).
(22) Comisia ar trebui, în special, să fie împuternicită să adopte masurile necesare pentru actualizarea sau efectuarea modificărilor tehnice ale formularelor tip prevăzute în anexe. Întrucât măsurile respective au un domeniu general de aplicare și sunt destinate să modifice/elimine elemente neesențiale ale prezentului regulament, acestea trebuie să fie adoptate în conformitate cu procedura de reglementare cu control prevăzută la articolul 5a din Decizia 1999/468/CE.
(23) Dispozițiile prezentului regulament prevalează asupra prevederilor din acordurile sau înțelegerile bilaterale sau multilaterale cu același domeniu de aplicare, încheiate de statele membre, și, în special, Protocolul anexat la Convenția de la Bruxelles din 27 septembrie 1968 (8) și Convenția de la Haga din 15 noiembrie 1965 (9), în raporturile dintre statele membre care sunt părți la aceste instrumente. Prezentul regulament nu împiedică statele membre să mențină sau să încheie acorduri sau înțelegeri vizând accelerarea sau simplificarea transmiterii actelor, cu condiția ca acestea să fie compatibile cu prezentul regulament.
(24) Informațiile transmise în conformitate cu dispozițiile prezentului regulament ar trebui să beneficieze de un regim de protecție corespunzător. Această chestiune se află sub incidența Directivei 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date (10), precum și a Directivei 2002/58/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 iulie 2002 privind prelucrarea datelor personale și protejarea confidențialității în sectorul comunicațiilor publice (Directiva asupra confidențialității și a comunicațiilor electronice) (11).
(25) Până la 1 iunie 2011 și ulterior la fiecare cinci ani, Comisia trebuie să evalueze stadiul de aplicare a prezentului regulament și să propună modificările pe care le consideră necesare.
(26) Având în vedere faptul că obiectivele prezentului regulament nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre și că, în consecință, datorită amplorii sau efectelor acțiunii, pot fi realizate mai bine la nivelul Comunității, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din tratat. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut în același articol, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea acestor obiective.
(27) Pentru ca dispozițiile să fie mai ușor accesibile și lizibile, ar trebui să se abroge Regulamentul (CE) nr. 1348/2000 și să fie înlocuit cu prezentul regulament.
(28) În conformitate cu articolul 3 din Protocolul privind poziția Regatului Unit și a Irlandei, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul de instituire a Comunității Europene, Regatul Unit și Irlanda participă la adoptarea și aplicarea prezentului regulament.
(29) În conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul privind poziția Danemarcei, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul de instituire a Comunității Europene, Danemarca nu participă la adoptarea prezentului regulament care, prin urmare, nu este obligatoriu pentru aceasta și nu i se aplică,