Recitale
(1) Conferința părților la Convenția-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (CCONUSC), care funcționează ca reuniune a părților la Protocolul de la Kyoto, a adoptat modificarea de la Doha, instituind o a doua perioadă de angajament a Protocolului de la Kyoto, care începe la 1 ianuarie 2013 și se încheie la 31 decembrie 2020 („modificarea de la Doha”). Uniunea Europeană a aprobat modificarea de la Doha prin Decizia (UE) 2015/1339 a Consiliului (2) (denumită în continuare „Decizia de ratificare”).
(2) Punerea în aplicare necesară la nivel tehnic a modificării de la Doha la Protocolul de la Kyoto ar trebui să se realizeze la nivelul registrului Uniunii și al registrelor naționale aferente Protocolului de la Kyoto. De asemenea, este necesar să se asigure coerența cu Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului (3) și cu Decizia nr. 406/2009/CE a Parlamentului European și a Consiliului (4) și punerea în aplicare coerentă a cerințelor convenite la nivel internațional în materie de contabilizare, să se optimizeze transparența și să se asigure exactitatea contabilizării AAU, RMU, ERU, CER, tCER și lCER de către Uniune și de către statele membre, evitându-se în același timp, pe cât posibil, sarcinile și costurile administrative, inclusiv cele legate de prelevări și de dezvoltarea și întreținerea sistemelor informatice.
(3) Odată cu intrarea în vigoare a modificării de la Doha, Uniunea și statele membre vor trebui să emită în registrele lor aferente Protocolului de la Kyoto unități ale cantității atribuite (AAU) egale cu cantitatea atribuită stabilită în conformitate cu Decizia de ratificare, adăugând orice sume care rezultă din aplicarea articolului 3 alineatul (7a) din Protocolul de la Kyoto.
(4) În urma oricărei ajustări ascendente a alocărilor anuale de emisii ale unui stat membru în temeiul articolului 10 din Decizia nr. 406/2009/CE sau al articolului 27 din Regulamentul (UE) nr. 525/2013, statul membru respectiv ar putea fi nevoit să achiziționeze AAU suplimentare la sfârșitul celei de a doua perioade de angajament, în cazul în care și-a utilizat alocările anuale de emisii pentru a-și acoperi emisiile în temeiul Deciziei nr. 406/2009/CE sau în cazul în care și-a transferat alocările către un alt stat membru. Un stat membru poate, de asemenea, să își utilizeze rezerva excedentară din perioada anterioară menționată la articolul 3 punctul 13b din Regulamentul (UE) nr. 525/2013 în cazul în care emisiile sale depășesc cantitatea atribuită. Orice achiziție de AAU care ar rezulta în urma acestui proces ar fi supusă prelevării aplicate primului transfer internațional de AAU menționate la articolul 10 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 525/2013. Dacă este cazul, astfel de situații pot fi considerate drept incoerențe contabile în ceea ce privește corelarea punerii în aplicare a legislației Uniunii cu normele convenite în temeiul Protocolului de la Kyoto, în sensul articolului 10 alineatul (7) din Regulamentul (UE) nr. 525/2013.
(5) La sfârșitul celei de a doua perioade de angajament din cadrul Protocolului de la Kyoto ar trebui să fie instituit un proces de compensare pentru a asigura decontarea prin AAU a oricăror transferuri nete de alocări anuale de emisii realizate în conformitate cu Decizia nr. 406/2009/CE.
(6) În conformitate cu articolul 11a din Directiva 2003/87/CE, instalațiile staționare și operatorii de aeronave pot oferi CER și ERU în schimbul unor certificate. CER și ERU care au făcut obiectul schimburilor și care erau valabile pentru prima perioadă de angajament din cadrul Protocolului de la Kyoto reprezintă în mod potențial emisii EU ETS în cea de a doua perioadă de angajament. Întrucât prin modificarea de la Doha se stabilesc limite privind reportarea de ERU și CER din prima perioadă de angajament din cadrul Protocolului de la Kyoto în cea de a doua, statele membre ar trebui să transfere Uniunii un număr corespunzător de AAU valabile pentru prima perioadă de angajament pentru a acoperi aceste emisii potențiale, iar Uniunea ar trebui să transfere statelor membre CER și ERU corespunzătoare valabile pentru prima perioadă de angajament din cadrul Protocolului de la Kyoto pe care le-a primit de la instalațiile staționare și operatorii de aeronave în schimbul certificatelor.
(7) Prin urmare, Regulamentul (UE) nr. 389/2013 al Comisiei (5) ar trebui modificat în consecință.
(8) Prezentul regulament ar trebui să intre în vigoare urgent, deoarece este necesar să se efectueze transferuri tranzitorii înainte de sfârșitul perioadei suplimentare stabilite pentru îndeplinirea angajamentelor din cadrul primei perioade de angajament a Protocolului de la Kyoto, perioadă suplimentară la care se face referire la articolul 11 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 525/2013.
(9) Prezentul regulament ar trebui să se aplice de la data intrării în vigoare a modificării de la Doha la Protocolul de la Kyoto, cu excepția părților referitoare la transferurile tranzitorii,