Recitale
(1) Uniunea promovează ratificarea convențiilor internaționale în domeniul muncii clasificate de către Organizația Internațională a Muncii (OIM) ca fiind actualizate, pentru a contribui la eforturile Uniunii de a promova drepturile omului și munca decentă pentru toți, precum și de a eradica traficul de persoane, atât în interiorul, cât și în afara Uniunii Protecția principiilor și a drepturilor fundamentale la locul de muncă reprezintă unul dintre aspectele esențiale ale acestor eforturi.
(2) Convenția privind munca forțată din 1930 a Organizației Internaționale a Muncii, completată de protocolul din 2014, este o convenție fundamentală a OIM și are un impact asupra normelor care fac trimitere la standarde fundamentale de muncă.
(3) Anumite părți ale normelor prevăzute în Protocolul din 2014 la Convenția privind munca forțată din 1930 a Organizației Internaționale a Muncii, (denumit în continuare „protocolul”), intră în sfera de competență a Uniunii în conformitate cu articolul 153 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE). În special, unele norme prevăzute în protocol sunt deja acoperite de acquis-ul Uniunii în domeniul politicii sociale. În această privință, în special articolul 1 alineatul (1) și articolul 2 literele (a) și (d) din protocol se referă la aspecte care fac obiectul Directivei 91/533/CEE a Consiliului (1), al Directivei 2008/104/CE a Parlamentului European și a Consiliului (2), precum și al directivelor privind sănătatea și securitatea la locul de muncă, inclusiv Directiva 89/391/CEE a Consiliului (3), Directiva 2003/88/CE a Parlamentului European și a Consiliului (4), Directiva 94/33/CE a Consiliului (5) și Directiva 92/85/CEE a Consiliului (6).
(4) Articolul 19 alineatul (4) din Constituția OIM, privind adoptarea și ratificarea convențiilor, se aplică în mod similar protocoalelor, care reprezintă acorduri internaționale cu caracter obligatoriu, sub rezerva ratificării și asocierii cu o convenție.
(5) Uniunea nu poate să ratifice protocolul, întrucât doar statele membre pot fi părți la acesta.
(6) Prin urmare, ar trebui ca statele membre să fie autorizate să ratifice protocolul, acționând împreună în interesul Uniunii, în ceea ce privește părțile care intră în sfera de competență a Uniunii în conformitate cu articolul 153 alineatul (2) din TFUE.
(7) Părțile protocolului care intră în sfera de competență conferită Uniunii, altele decât părțile referitoare la politica socială, vor face obiectul unei decizii adoptate în paralel cu prezenta decizie.