Recitale
(1) Convenția de la Budapesta privind contractul de transport de mărfuri în navigația interioară (CMNI) (denumită în continuare „Convenția de la Budapesta” sau „Convenția”) reprezintă un instrument valoros pentru promovarea navigației interioare în întreaga Europă.
(2) Uniunea deține competențe externe exclusive în special în ceea ce privește articolul 29 din Convenția de la Budapesta în măsura în care dispozițiile respectivului articol afectează normele prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 593/2008 al Parlamentului European și al Consiliului (1).
(3) Organizațiile de integrare economică regională, precum Uniunea Europeană, nu pot fi părți la Convenția de la Budapesta. Prin urmare, Uniunea Europeană nu este în măsură să devină parte contractantă la Convenție.
(4) Statele membre care au căi navigabile interioare ce intră sub incidența Convenției de la Budapesta ar trebui, așadar, să fie autorizate să ratifice convenția sau să adere la aceasta.
(5) Regatul Belgiei, Republica Bulgaria, Republica Cehă, Republica Federală Germania, Republica Franceză, Republica Croația, Marele Ducat al Luxemburgului, Ungaria, Regatul Țărilor de Jos, România și Republica Slovacă sunt părți contractante la Convenția de la Budapesta.
(6) Regatul Belgiei a ratificat Convenția de la Budapesta după adoptarea Regulamentului (CE) nr. 593/2008 prin care Uniunea a dobândit competențe externe exclusive. Prin urmare, Consiliul ar trebui să acorde Regatului Belgiei o autorizare ex post pentru ratificarea Convenției.
(7) Republica Austria și Republica Polonă, care au căi navigabile interioare ce intră sub incidența Convenției de la Budapesta, și-au exprimat interesul de a deveni părți contractante la Convenție.
(8) Restul statelor membre au declarat că nu au căi navigabile interioare care intră în domeniul de aplicare al Convenției de la Budapesta și, prin urmare, nu sunt interesate să ratifice convenția sau să adere la aceasta.
(9) Convenția de la Budapesta permite statelor contractante să facă declarații cu privire la domeniul de aplicare al convenției. Prin urmare, Republica Austria și Republica Polonă ar trebui să facă declarațiile permise în temeiul dispozițiilor Convenției, pe care le consideră adecvate și necesare.
(10) Regatului Unit și Irlandei le revin obligații în temeiul Regulamentului (CE) nr. 593/2008 și, în consecință, participă la adoptarea și la aplicarea prezentei decizii.
(11) În conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul nr. 22 privind poziția Danemarcei, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Danemarca nu participă la adoptarea prezentei decizii, nu are obligații în temeiul acesteia și nu face obiectul aplicării sale,