Recitale
(1) Regiunea biogeografică boreală, menționată la articolul 1 litera (c) punctul (iii) din Directiva 92/43/CEE, cuprinde părți din teritoriile UE ale Finlandei și Suediei și teritoriile UE ale Estoniei, Letoniei și Lituaniei, astfel cum sunt specificate pe harta biogeografică aprobată la 20 aprilie 2005 de comitetul înființat prin articolul 20 din directiva respectivă (denumit în continuare „Comitetul Habitate”).
(2) Lista inițială a siturilor de importanță comunitară pentru regiunea biogeografică boreală, în sensul Directivei 92/43/CEE, a fost adoptată prin Decizia 2005/101/CE a Comisiei (2). Această listă a fost actualizată ultima dată prin Decizia de punere în aplicare 2013/742/UE a Comisiei (3).
(3) Siturile incluse în lista siturilor de importanță comunitară pentru regiunea biogeografică boreală fac parte din rețeaua Natura 2000, care reprezintă un element esențial al protejării biodiversității în Uniune. Pentru a înregistra progrese suplimentare în ceea ce privește înființarea efectivă a rețelei Natura 2000 și în contextul unei adaptări dinamice a rețelei respective, listele siturilor de importanță comunitară sunt revizuite periodic.
(4) Din octombrie 2012, statele membre au propus situri suplimentare de importanță comunitară pentru regiunea biogeografică boreală în sensul articolului 1 din Directiva 92/43/CEE. Statele membre au transmis, de asemenea, modificări ale informațiilor referitoare la situri cuprinse în lista siturilor de importanță comunitară pentru regiunea biogeografică boreală.
(5) Pe baza proiectului de listă elaborat de Comisie de comun acord cu fiecare dintre statele membre în cauză, care identifică, de asemenea, situri ce găzduiesc tipuri de habitate naturale prioritare sau specii prioritare, ar trebui adoptată o listă actualizată a siturilor selectate ca situri de importanță comunitară pentru regiunea biogeografică boreală. Articolul 4 alineatul (4) și articolul 6 alineatul (1) din Directiva 92/43/CEE se aplică siturilor nou incluse pe listă.
(6) Cunoștințele privind existența și repartizarea tipurilor de habitate naturale și a speciilor evoluează în permanență ca urmare a controlului desfășurat în conformitate cu articolul 11 din Directiva 92/43/CEE. Prin urmare, evaluarea și selectarea siturilor la nivelul Uniunii au fost efectuate pe baza celor mai bune informații disponibile în momentul respectiv.
(7) Anumite state membre nu au propus suficiente situri pentru a îndeplini cerințele Directivei 92/43/CEE în ceea ce privește anumite tipuri de habitate și anumite specii. În plus, cunoștințele privind existența și repartizarea unora dintre tipurile de habitate naturale enumerate în anexa I și a unora dintre speciile enumerate în anexa II la Directiva 92/43/CEE sunt în continuare incomplete. În consecință, pentru tipurile de habitate și speciile respective, nu se poate concluziona că rețeaua Natura 2000 este completă. Din motive de claritate și transparență, Decizia de punere în aplicare 2013/742/UE ar trebui abrogată.
(8) Măsurile prevăzute de prezenta decizie sunt conforme cu avizul Comitetului Habitate,