Regulamentul (UE) nr. 1307/2014 al Comisiei din 8 decembrie 2014 privind criteriile și limitele geografice pentru identificarea pășunilor cu biodiversitate ridicată în sensul articolului 7b alineatul (3) litera (c) din Directiva 98/70/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind calitatea benzinei și a motorinei și al articolului 17 alineatul (3) litera (c) din Directiva 2009/28/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile

Articolul 1

În sensul articolului 7b alineatul (3) litera (c) din Directiva 98/70/CE și al articolului 17 alineatul (3) litera (c) din Directiva 2009/28/CE, se aplică următoarele criterii și definiții: 1. „pășune” înseamnă ecosistemele terestre dominate de vegetația erbacee sau de arbuști pe o perioadă de cel puțin cinci ani fără întrerupere. Acesta cuprinde pajiști sau pășuni care sunt cultivate pentru fân, dar exclude terenurile cultivate în scopul producției unor alte culturi și terenurile cultivate lăsate temporar în pârloagă. De asemenea, aceasta exclude zonele împădurite în permanență, astfel cum sunt definite la articolul 17 alineatul (4) litera (b) din Directiva 2009/28/CE, cu excepția cazului în care acestea sunt sisteme agroforestiere ce includ sisteme de utilizare a terenurilor în care arborii sunt gestionați împreună cu culturile sau cu sistemele de producție animalieră în mediul agricol. Poziția dominantă a vegetației erbacee și arbustive înseamnă că acoperirea lor vegetală combinată este mai mare decât acoperirea coronamentului arborilor; 2. „intervenție umană” înseamnă gestionarea pășunatului, a cositului, a tăierii, a recoltării sau a arderii; 3. „pășuni naturale cu biodiversitate ridicată” înseamnă pășuni care: (a) ar rămâne pășuni în lipsa intervenției umane; și (b) mențin configurația naturală de specii, precum și caracteristicile și procesele ecologice; 4. „pășuni nenaturale cu biodiversitate ridicată” înseamnă pășuni care: (a) ar înceta să mai fie pășuni în lipsa intervenției omului; și (b) nu sunt degradate, adică nu se caracterizează prin pierderea biodiversității pe termen lung din cauza, de exemplu, a pășunatului excesiv, a deteriorării mecanice a vegetației, a eroziunii solului sau a pierderii calității solului; și (c) conțin o mare diversitate de specii, și anume: (i) un habitat de o importanță semnificativă pentru specii grav amenințate cu dispariția, amenințate cu dispariția sau vulnerabile, conform clasificării din lista roșie a speciilor amenințate întocmită de Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii sau din alte liste pregătite în același scop pentru specii sau habitate stabilite în legislația națională sau recunoscute de o autoritate națională competentă în țara de origine a materiei prime; sau (ii) un habitat de o importanță strategică pentru specii endemice sau cu areal redus; sau (iii) un habitat de o importanță strategică pentru diversitatea genetică în cadrul speciei; sau (iv) un habitat de o importanță strategică pentru concentrații semnificative la nivel global de specii migratoare sau gregare; sau (v) un ecosistem regional sau național strategic sau grav amenințat sau unic.

Articolul 2

Fără a aduce atingere articolului 3, pășunile care se încadrează în următoarele limite geografice ale Uniunii Europene sunt considerate întotdeauna drept pășuni cu biodiversitate ridicată: 1. habitate astfel cum sunt enumerate în anexa I la Directiva 92/43/CEE a Consiliului (4); 2. de o importanță strategică pentru speciile de plante și animale din Uniune enumerate în anexele II și IV la Directiva 92/43/CEE; 3. de o importanță strategică pentru speciile de păsări sălbatice enumerate în anexa I la Directiva 2009/147/CE a Parlamentului European și a Consiliului (5). Pășunile cu biodiversitate ridicată din Uniunea Europeană nu se limitează la cadrul geografic menționat la punctele 1, 2 și 3 din prezentul articol. Alte pășuni ar putea îndeplini criteriile de pășune cu biodiversitate ridicată prevăzute la articolul 1.

Articolul 3

În cazul în care se demonstrează că recoltarea materiei prime este necesară pentru conservarea statutului de pășune, nu mai trebuie prezentată nicio dovadă suplimentară pentru a demonstra conformitatea cu articolul 7b alineatul (3) litera (c) punctul (ii) din Directiva 98/70/CE și cu articolul 17 alineatul (3) litera (c) punctul (ii) din Directiva 2009/28/CE.

Articolul 4

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Se aplică de la 1 octombrie 2015.