Recitale
(1) Pentru a garanta cooperarea eficientă dintre autoritățile competente din statele membre de origine și cele din statele membre gazdă, schimbul de informații ar trebui să aibă loc în ambele sensuri, în limitele competențelor respective de supraveghere ale acestor autorități. Prin urmare, este necesar să se precizeze ce informații referitoare la instituții și, dacă este cazul, referitoare la funcționarea sucursalelor acestora, ar trebui să fie furnizate de autoritățile competente din statul membru de origine autorităților competente din statul membru gazdă, precum și ce informații referitoare la sucursale trebuie să fie furnizate de autoritățile competente din statele membre gazdă autorităților competente din statul membru de origine.
(2) Schimbul de informații între autoritățile competente din statele membre de origine și din statele membre gazdă ar trebui privit în contextul mai vast al supravegherii grupurilor bancare transfrontaliere și, în cazurile în care este necesar, informațiile ar putea fi comunicate la nivel consolidat. Mai precis, în cazul în care o instituție deține o întreprindere-mamă principală în statul membru în care își are sediul central, iar autoritatea competentă în cauză îndeplinește și rolul de autoritate responsabilă cu supravegherea consolidată, ar trebui să se ofere posibilitatea de a se furniza informații la nivel consolidat, mai degrabă decât la nivelul unei instituții care își desfășoară activitatea prin intermediul unei sucursale. Cu toate acestea, în acest caz, autoritatea competentă ar trebui să informeze autoritățile competente din statele membre gazdă în legătură cu faptul că informațiile sunt comunicate la nivel consolidat.
(3) Schimbul de informații între autoritățile competente din statele membre de origine și din statele membre gazdă nu se limitează la tipurile de informații menționate la articolul 50 din Directiva 2013/36/UE și, prin urmare, la tipurile de informații menționate în prezentul regulament. Mai exact, articolele 35, 36, 39, 43 și 52 din Directiva 2013/36/UE prevăd dispoziții distincte pentru schimbul de informații referitoare la verificările la fața locului ale sucursalelor, notificările privind exercitarea dreptului de stabilire și a libertății de a presta servicii, precum și măsurile, inclusiv cele preventive, luate de autoritățile competente în legătură cu sucursalele și întreprinderile-mamă ale acestora. Prin urmare, prezentul regulament nu ar trebui să prevadă cerințe privind schimbul de informații în aceste domenii.
(4) Este necesar să fie stabilite cerințe cu privire la informațiile care trebuie să fie schimbate între autoritățile competente din statele membre de origine și din statele membre gazdă în vederea armonizării practicilor de reglementare și de supraveghere la nivelul întregii Uniuni. Aceste informații ar trebui să acopere toate domeniile prevăzute la articolul 50 din Directiva 2013/36/UE, și anume administrarea și proprietatea, inclusiv liniile de activitate, precum cele menționate la articolul 317 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (2), lichiditățile și constatările legate de supravegherea lichidităților, solvabilitatea, garantarea depozitelor, expunerile mari, riscul sistemic, procedurile administrative și contabile și mecanismele de control intern. Pentru a facilita monitorizarea instituțiilor, autoritățile competente din statele membre gazdă și statele membre de origine ar trebui să se informeze reciproc cu privire la situațiile de nerespectare a dreptului național sau a dreptului Uniunii, precum și cu privire la măsurile de supraveghere și sancțiunile impuse instituțiilor. În plus, informațiile suplimentare privind efectul de levier și pregătirea pentru situații de urgență ar trebui să se regăsească printre informațiile care trebuie să facă obiectul schimbului de informații între autoritățile competente din statele membre de origine și din statele membre gazdă, astfel încât acestea din urmă să fie în măsură să monitorizeze instituțiile în mod eficace.
(5) În cazul în care o criză de lichidități afectează sau riscă să afecteze o instituție, autoritățile competente din statul membru gazdă trebuie să aibă o înțelegere clară a situației, pentru a fi în măsură să adopte măsuri preventive, conform condițiilor prevăzute la articolul 43 din Directiva 2013/36/UE. Prezentul regulament ar trebui, prin urmare, să prevadă norme clare cu privire la tipurile de informații care trebuie să facă obiectul schimbului de informații dintre autorități în cazul în care survine o criză de lichidate. Este necesar, de asemenea, să se precizeze informațiile care trebuie transmise pentru ca autoritățile să fie pregătite din timp pentru situații de urgență, cum ar fi cele menționate la articolul 114 alineatul (1) din Directiva 2013/36/UE.
(6) Având în vedere diferențele de dimensiune, complexitate și importanță între sucursalele care își desfășoară activitatea în statele membre gazdă, este important să se aplice principiul proporționalității în schimbul de informații. În acest scop, schimbul de informații dintre autoritățile competente din țara de origine și cele din țara gazdă ar trebui să cuprindă o paletă mai largă de informații în cazul în care autoritățile competente din statul membru gazdă sunt responsabile pentru sucursale considerate ca fiind semnificative în conformitate cu articolul 51 din Directiva 2013/36/UE.
(7) Pentru a se asigura desfășurarea în limite rezonabile a schimbului de informații relevante, evitându-se, în același timp, situațiile în care autoritățile competente dintr-un stat membru de origine sunt obligate să comunice orice informații cu privire la o instituție, indiferent de natura și importanța acestora, tuturor autorităților competente din statele membre gazdă, în cazuri specifice, doar informațiile care sunt relevante pentru o sucursală anume ar trebui să fie transmise exclusiv autorităților competente însărcinate cu supravegherea sucursalei respective. În scopuri similare, într-un număr de domenii specifice, ar trebui ca autoritățile competente din statele membre de origine și cele din statele membre gazdă să facă schimb doar de informații care scot la iveală situații de neconformitate, ceea ce înseamnă că nu ar trebui să se facă schimb de informații în cazul în care instituția respectă legislația națională și legislația Uniunii.
(8) Prezentul regulament ar trebui să abordeze, de asemenea, schimbul de informații în ceea ce privește desfășurarea de activități într-un stat membru gazdă prin furnizarea de servicii transfrontaliere. Având în vedere natura serviciilor transfrontaliere, autoritățile competente din statele membre gazdă se confruntă cu o lipsă de informații privind operațiunile care se desfășoară în jurisdicțiile lor și, prin urmare, este esențial să se precizeze în detaliu ce informații trebuie transmise în scopul garantării stabilității financiare și al verificării condițiilor de autorizare, în special pentru a se asigura de conformitatea serviciilor furnizate de instituție cu notificările pe care le transmite. Prezentul regulament se bazează pe proiectele de standarde tehnice de reglementare prezentate Comisiei de către Autoritatea europeană de supraveghere [Autoritatea Bancară Europeană (ABE)].
(9) ABE a efectuat consultări publice deschise cu privire la proiectele de standarde tehnice de reglementare pe care se bazează prezentul regulament, a analizat costurile și beneficiile potențiale aferente și a solicitat avizul Grupului părților interesate din domeniul bancar, instituit în conformitate cu articolul 37 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 al Parlamentului European și al Consiliului (3),