Recitale
(1) Articolul 10 alineatul (4) din Protocolul nr. 36 permite Regatului Unit, cu cel puțin șase luni înainte de expirarea perioadei de tranziție de cinci ani după intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, să notifice Consiliului faptul că nu acceptă, referitor la actele Uniunii în domeniul cooperării polițienești și al cooperării judiciare în materie penală adoptate înainte de intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, competențele Comisiei și ale Curții de Justiție prevăzute la articolul 10 alineatul (1) din Protocolul nr. 36.
(2) Prin scrisoarea din 24 iulie 2013 adresată președintelui Consiliului, Regatul Unit a făcut uz de posibilitatea menționată prin notificarea către Consiliu că nu acceptă competențele sus-menționate ale Comisiei și ale Curții de Justiție, cu consecința că actele relevante în domeniul cooperării polițienești și al cooperării judiciare în materie penală ar înceta să se aplice Regatului Unit de la data de 1 decembrie 2014.
(3) Articolul 10 alineatul (5) din Protocolul nr. 36 permite Regatului Unit să notifice Consiliului dorința de a participa la actele sus-menționate, inclusiv la acele acte care fac parte din acquis-ul Schengen, caz în care s-ar aplica dispozițiile relevante din Protocolul Schengen.
(4) Prin scrisoarea adresată președintelui Consiliului și președintelui Comisiei care produce efecte de la 1 decembrie 2014, Regatul Unit a făcut uz de această posibilitate prin notificarea către Consiliu a dorinței de a participa la unele dintre dispozițiile acquis-ului Schengen incluse în acte ale Uniunii în domeniul cooperării polițienești și al cooperării judiciare în materie penală la care participă deja în conformitate cu Decizia 2000/365/CE a Consiliului (1), cu Decizia 2004/926/CE a Consiliului (2) și cu articolul 5 alineatul (1) din Protocolul Schengen.
(5) Prin urmare, este necesar să se identifice actele și dispozițiile în domeniul cooperării polițienești și al cooperării judiciare în materie penală care fac parte din acquis-ul Schengen și la care Regatul Unit va continua să participe în urma notificării sus-menționate a dorinței de a face acest lucru și, prin urmare, să se modifice Decizia 2000/365/CE și Decizia 2004/926/CE.
(6) Decizia 2000/365/CE și Decizia 2004/926/CE astfel modificate vor continua astfel să se aplice, mai ales în privința acelor dispoziții din acquis-ul Schengen la care Regatul Unit a fost autorizată să participe și care nu sunt acte și dispoziții în domeniul cooperării polițienești și al cooperării judiciare în materie penală astfel cum se prevede la articolul 10 alineatul (1) din Protocolul nr. 36.
(7) De asemenea, Regatul Unit va continua să participe la acele acte și dispoziții ale acquis-ului Schengen la care a fost autorizată să participe, care, deși sunt acte și dispoziții în domeniul cooperării polițienești și al cooperării judiciare în materie penală adoptate înainte de intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, au fost modificate printr-un act aplicabil Regatului Unit adoptat după intrarea respectivă în vigoare și care intră, prin urmare, sub incidența articolului 10 alineatul (2) din Protocolul nr. 36. Acesta este cazul Deciziei Comitetului executiv din 16 septembrie 1998 (3) privind mecanismul de evaluare Schengen, modificată prin Regulamentul (UE) nr. 1053/2013 al Consiliului (4), și al articolelor 48-53 din Convenția din 1990 de punere în aplicare a Acordului de la Schengen din 14 iunie 1985, precum și Convenția privind asistența judiciară în materie penală între statele membre ale Uniunii Europene (5) și protocolul la aceasta, (6) care au fost modificate prin Directiva 2014/41/UE a Parlamentului European și a Consiliului (7). Acesta este și cazul acordului dintre Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană cu privire la asocierea Confederației Elvețiene la punerea în aplicare, respectarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen (8), modificat prin protocolul privind aderarea Principatului Liechtenstein la acordul menționat (9) (denumit în continuare „Acordul din 2008 privind asocierea Elveției la acquis-ul Schengen”).
(8) Astfel cum se reamintește în Decizia 2000/365/CE, Regatul Unit are o poziție specială cu privire la aspectele reglementate de titlul V din partea III a Tratatului privind Funcționarea Uniunii Europene (TFUE), după cum se recunoaște în Protocolul Schengen, precum și în Protocolul nr. 20 privind aplicarea anumitor aspecte ale articolului 26 din TFUE în cazul Regatului Unit și al Irlandei (denumit în continuare „Protocolul nr. 20”) și în Protocolul nr. 21 privind poziția Regatului Unit și a Irlandei cu privire la spațiul de libertate, securitate și justiție (denumit în continuare „Protocolul nr. 21”), anexate la Tratatul privind Uniunea Europeană și TFUE. Datorită acestei poziții speciale, Protocolul Schengen prevede posibilitatea ca Regatul Unit să participe la unele dintre dispozițiile acquis-ului Schengen.
(9) În conformitate cu articolul 10 alineatul (5) din Protocolul nr. 36, participarea Regatului Unit la unele dintre dispozițiile acquis-ului Schengen incluse în acte ale Uniunii în domeniul cooperării polițienești și al cooperării judiciare în materie penală, astfel cum se prevede în prezenta decizie, restabilește participarea cât mai largă a Regatului Unit la acquis-ul Schengen al Uniunii referitor la spațiul de libertate, securitate și justiție, fără ca aceasta să afecteze în mod semnificativ funcționarea practică a diverselor părți ale acestora, respectând, totodată, coerența lor.
(10) Astfel cum se reamintește în Decizia 2000/365/CE, acquis-ul Schengen a fost conceput și funcționează ca un ansamblu coerent care trebuie pe deplin acceptat și aplicat de toate statele care susțin principiul eliminării verificării persoanelor la frontierele comune ale acestora.
(11) Ar trebui să se confere Consiliului competența de executare pentru adoptarea deciziilor în temeiul articolului 5 alineatul (1) și al articolului 6 alineatul (1) din Decizia 2000/365/CE, prin care acquis-ul Schengen se va aplica Insulelor Canalului și Insulei Man și prin care acquis-ul relevant privind Sistemul de informații Schengen va fi pus în aplicare pentru Regatul Unit. Aceasta are în vedere rolul specific încredințat Consiliului prin Protocolul Schengen în ceea ce privește acordul, în unanimitate, cu privire la noi participanți la acquis-ul Schengen, precum și nivelul ridicat de încredere reciprocă între statele membre necesar la examinarea îndeplinirii precondițiilor pentru punerea în aplicare a dispozițiilor privind Sistemul de informații Schengen și la adoptarea deciziei ulterioare prin care dispozițiile respective vor fi puse în aplicare pentru Regatul Unit, Consiliul ar trebui să hotărască cu unanimitatea membrilor săi menționați la articolul 1 din Protocolul Schengen și a reprezentantului Guvernului Regatului Unit.
(12) În conformitate cu articolul 2 din Acordul încheiat între Consiliul Uniunii Europene și Republica Islanda și Regatul Norvegiei privind instituirea de drepturi și obligații în raporturile dintre Irlanda și Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, pe de o parte, și Republica Islanda și Regatul Norvegiei, pe de altă parte, în sectoarele acquis-ului Schengen aplicabile acestor state, (10) comitetul mixt înființat în temeiul articolului 3 din Acordul încheiat între Consiliului Uniunii Europene și Republica Islanda și Regatul Norvegiei privind asocierea acestora din urmă cu implementarea, aplicarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen (11) a fost consultat, în conformitate cu articolul 4, cu privire la pregătirea prezentei decizii.
(13) În conformitate cu articolului 5 din Acordul din 2008 privind asocierea Elveției la acquis-ul Schengen comitetul mixt înființat în temeiul articolului 3 din acordul menționat a fost informat cu privire la pregătirea prezentei decizii,