Articolul 1
(1) Se interzice vânzarea, furnizarea, transferul sau exportul în Sudan de armament și de materiale conexe de orice tip, inclusiv arme și muniții, vehicule și echipamente militare, echipamente paramilitare și piese de schimb pentru cele menționate anterior, efectuate de către resortisanți ai statelor membre sau de pe teritoriul statelor membre, sau utilizând aeronave înmatriculate în statele membre sau nave care arborează pavilionul acestora, indiferent dacă acestea provin sau nu de pe teritoriul statelor membre.
(2) De asemenea, se interzice: (a) furnizarea, în mod direct sau indirect, către orice persoană fizică sau juridică, entitate sau organism din Sudan sau în scopul utilizării în Sudan, de asistență tehnică, de servicii de brokeraj sau de alte servicii legate de produsele menționate la alineatul (1) sau legate de furnizarea, de fabricarea, de întreținerea și de utilizarea respectivelor produse; (b) furnizarea, în mod direct sau indirect, către orice persoană fizică sau juridică, entitate sau organism din Sudan sau în scopul utilizării în Sudan, de finanțare sau de asistență financiară în legătură cu produsele menționate la alineatul (1), incluzând în special granturi, împrumuturi și asigurări ale creditelor pentru export, precum și asigurări și reasigurări pentru vânzarea, furnizarea, transferul sau exportul respectivelor produse sau pentru furnizarea de asistență tehnică aferentă, de servicii de brokeraj sau de alte servicii; (c) participarea în cunoștință de cauză și deliberată la activități care au drept scop sau efect eludarea măsurilor menționate la litera (a) sau (b).
Articolul 2
(1) Articolul 1 nu se aplică în cazul: (a) vânzării, furnizării, transferului sau exportului de echipamente militare neletale destinate exclusiv scopurilor umanitare, de monitorizare a respectării drepturilor omului sau de protecție sau destinate programelor de consolidare a instituțiilor ale ONU, ale UA, ale Uniunii Europene sau de materiale destinate operațiunilor de gestionare a crizei derulate de Uniunea Europeană, de ONU și de UA; (b) vânzării, furnizării, transferului sau exportului de vehicule care nu sunt destinate luptei, care au fost fabricate sau echipate cu materiale care oferă protecție balistică și care sunt destinate exclusiv folosirii în scop de protecție în Sudan de către personalul Uniunii Europene și al statelor sale membre, sau de către personalul ONU sau UA; (c) furnizării de asistență tehnică, de servicii de brokeraj și de alte servicii legate de echipamentele sau de programele și operațiile menționate la litera (a); (d) acordării de finanțare și de asistență financiară în legătură cu echipamentele sau de programele și operațiunile menționate la litera (a); (e) vânzării, furnizării, transferului sau exportului de echipamente de deminare și de materiale folosite în operațiuni de deminare, cu condiția ca aceste livrări să fi fost aprobate în prealabil de către autoritatea competentă a statului membru în cauză.
(2) Articolul 1 nu se aplică nici în cazul articolelor de îmbrăcăminte de protecție, inclusiv veste antiglonț și căști militare, exportate temporar în Sudan de personalul ONU, personalul Uniunii Europene sau personalul statelor sale membre, de reprezentanții mass-media, de personalul umanitar și de asistență pentru dezvoltare și de personalul asociat, exclusiv pentru uzul personal al acestora.
(3) Statele membre analizează de la caz la caz livrările efectuate în temeiul prezentului articol, ținând seama pe deplin de criteriile stabilite în Poziția comună 2008/944/PESC a Consiliului (4). Statele membre solicită garanții adecvate pentru a evita folosirea abuzivă a autorizațiilor acordate în temeiul prezentului articol și, după caz, iau măsuri pentru repatrierea echipamentelor.
Articolul 3
În conformitate cu RCSONU 1591 (2005), sunt impuse măsuri restrictive, astfel cum sunt prevăzute la articolul 4 alineatul (1) și la articolul 5 alineatul (1) din prezenta decizie, împotriva persoanelor care împiedică procesul de pace, constituie o amenințare la adresa stabilității în Darfur și în regiune, încalcă dreptul internațional umanitar sau dreptul internațional al drepturilor omului sau comit alte atrocități, încalcă embargoul asupra armelor și/sau se fac responsabile de survolări militare cu caracter ofensiv în regiunea Darfur și deasupra acesteia, astfel cum au fost desemnate de comitetul înființat în temeiul punctului 3 din RCSONU 1591 (2005) („comitetul de sancțiuni”).
Numele persoanelor în cauză figurează în anexa la prezenta decizie.
Articolul 4
(1) Statele membre iau măsurile necesare pentru a preveni intrarea sau tranzitul pe teritoriul lor al persoanelor menționate la articolul 3.
(2) Un stat membru nu este obligat, în temeiul alineatului (1), să refuze intrarea pe teritoriul său a propriilor resortisanți.
(3) Alineatul (1) nu se aplică în cazul în care comitetul de sancțiuni stabilește că respectiva călătorie este justificată de motive umanitare, inclusiv obligații religioase, sau în cazul în care acesta hotărăște că o derogare ar favoriza realizarea obiectivelor RCSONU relevante, și anume instaurarea păcii și a stabilității în Sudan și în regiune.
(4) În cazul în care, în temeiul alineatului (3), un stat membru autorizează intrarea sau tranzitul pe teritoriul său al persoanelor indicate de comitetul de sancțiuni, această autorizare se limitează la obiectivul pentru care este acordată și la persoanele pe care le privește.
Articolul 5
(1) Sunt înghețate toate fondurile, celelalte active financiare și resurse economice aflate în posesia sau sub controlul direct sau indirect al persoanelor menționate la articolul 3 sau care sunt deținute de entități aflate în proprietatea sau sub controlul direct sau indirect al acestor persoane sau al oricăror persoane care acționează în numele lor sau la instrucțiunile acestora, astfel cum sunt identificate în anexă.
(2) Nu se pune la dispoziția acestor persoane sau entități, direct sau indirect, sau nu se utilizează în beneficiul acestora niciun fond, niciun activ financiar și nicio resursă economică.
(3) Pot fi acordate derogări pentru fonduri, alte active financiare și resurse economice care: (a) sunt necesare pentru cheltuielile de bază, inclusiv pentru plata produselor alimentare, a chiriilor sau a ipotecilor, a medicamentelor și a tratamentelor medicale, a impozitelor, a primelor de asigurare și a facturilor la serviciile de utilități publice; (b) sunt destinate exclusiv plății de onorarii rezonabile și rambursării cheltuielilor legate de prestarea unor servicii juridice; (c) sunt destinate exclusiv plății unor onorarii și comisioane corespunzătoare păstrării sau gestionării curente a fondurilor, a altor active financiare și resurse economice înghețate, în conformitate cu legislația națională, după notificarea comitetului de sancțiuni de către statul membru în cauză cu privire la intenția sa de a autoriza, după caz, accesul la astfel de fonduri, alte active financiare și resurse economice și în lipsa unei decizii defavorabile din partea comitetului de sancțiuni în termen de două zile lucrătoare de la această notificare; (d) sunt necesare pentru cheltuieli neprevăzute, după notificarea comitetului de sancțiuni de către statul membru în cauză și cu aprobarea respectivului comitet; (e) fac obiectul unui privilegiu sau al unei hotărâri judecătorești, administrative sau arbitrale, caz în care fondurile, celelalte active financiare și resurse economice pot fi utilizate în acest scop, cu condiția ca privilegiul sau hotărârea să fie anterioare datei RCSONU 1591 (2005) și să nu fie în beneficiul unei persoane sau al unei entități prevăzute de prezentul articol, după notificarea comitetului de sancțiuni de către statul membru în cauză.
(4) Alineatul (2) nu se aplică sumelor vărsate în conturile înghețate reprezentând: (a) dobânzi sau alte sume generate de aceste conturi; sau (b) plăți cuvenite în temeiul unor contracte, acorduri sau obligații care au fost încheiate sau au survenit anterior datei la care aceste conturi au devenit obiectul măsurilor restrictive, cu condiția ca orice astfel de dobânzi, alte venituri și plăți să facă în continuare obiectul alineatului (1).
Articolul 6
Consiliul întocmește lista din anexă și aplică orice modificări atunci când comitetul de sancțiuni consideră necesar acest lucru.
Articolul 7
(1) În cazul în care Consiliul de Securitate al ONU sau comitetul de sancțiuni include pe listă o persoană sau o entitate, Consiliul include persoana sau entitatea respectivă în anexă. Consiliul comunică decizia sa, inclusiv justificarea includerii persoanei sau entității vizate, fie direct, dacă dispune de adresa acesteia, fie prin publicarea unui anunț, oferind persoanei sau entității în cauză posibilitatea de a prezenta observații.
(2) În cazul în care se transmit observații sau se prezintă dovezi substanțiale noi, Consiliul își reexaminează decizia și informează în consecință persoana sau entitatea în cauză.
Articolul 8
(1) Anexa cuprinde motivele includerii pe listă a persoanelor și entităților, astfel cum au fost prevăzute de către Consiliul de Securitate al ONU sau de către comitetul de sancțiuni.
(2) De asemenea, anexa cuprinde, în cazul în care sunt disponibile, informații furnizate de Consiliul de Securitate al ONU sau de comitetul de sancțiuni, necesare în vederea identificării persoanelor sau entităților în cauză. În ceea ce privește persoanele, astfel de informații pot cuprinde numele, inclusiv pseudonimele, data și locul nașterii, cetățenia, numărul de pașaport și de carte de identitate, sexul, adresa (dacă este cunoscută) și funcția sau profesia. În ceea ce privește entitățile, astfel de informații pot cuprinde numele, locul și data înregistrării, numărul de înregistrare și sediul. În anexă se menționează și data desemnării de către Consiliul de Securitate al ONU sau de către comitetul de sancțiuni.
Articolul 9
Măsurile menționate la articolul 1 se reexaminează la intervale regulate și cel puțin o dată la 12 luni. Aceste măsuri se abrogă în cazul în care Consiliul consideră că obiectivele lor au fost atinse.
Articolul 10
Decizia 2011/423/PESC se abrogă.
Articolul 11
Prezenta decizie intră în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.