Articolul 1
În conformitate cu RCSONU 1591 (2005), ar trebui impuse măsuri restrictive împotriva persoanelor care, din punctul de vedere al comitetului înființat în temeiul alineatului (3) din RCSONU 1591 (2005), împiedică procesul de pace, constituie o amenințare la adresa stabilității în Darfur și în regiune, încalcă dreptul internațional umanitar sau dreptul internațional privind drepturile omului sau comit alte atrocități, încalcă embargoul asupra armelor și/sau se fac responsabile de survolări militare cu caracter ofensiv în regiunea Darfur și deasupra acesteia.
Numele persoanelor în cauză figurează în anexa la prezenta poziție comună.
Articolul 2
(1) Statele membre iau măsurile necesare pentru a preveni intrarea sau tranzitul pe teritoriul lor al persoanelor menționate la articolul 1.
(2) Un stat membru nu este obligat, în temeiul alineatului (1), să refuze intrarea pe teritoriul său a propriilor resortisanți.
(3) Alineatul (1) nu se aplică în cazul în care comitetul stabilește că respectiva călătorie este justificată de motive umanitare, inclusiv obligații religioase, sau în cazul în care acesta hotărăște că o derogare ar favoriza realizarea obiectivelor RCSONU, și anume instaurarea păcii și a stabilității în Sudan și în regiune.
(4) În cazul în care, în temeiul alineatului (3), un stat membru autorizează intrarea sau tranzitul pe teritoriul său al persoanelor indicate de comitet, această autorizare se limitează la obiectivul pentru care este acordată și la persoanele pe care le privește.
Articolul 3
(1) Sunt înghețate toate fondurile, alte active financiare și resurse economice aflate în posesia sau sub controlul direct sau indirect al persoanelor menționate la articolul 1 sau care sunt al unor entități deținute sau aflate sub controlul direct sau indirect al acestor persoane sau al oricăror persoane care acționează în numele lor sau la instrucțiunile acestora, astfel cum sunt identificate în anexă.
(2) Nu se pune nici un fond, nici un bun financiar sau nici o resursă economică, direct sau indirect, la dispoziția acestor persoane sau entități sau nu se utilizează în beneficiul acestora.
(3) Pot fi acordate derogări pentru fonduri, alte active financiare și resurse economice care:
(a) sunt necesare pentru cheltuielile de bază, inclusiv pentru plata produselor alimentare, a chiriilor sau a ipotecilor, a medicamentelor și a tratamentelor medicale, a impozitelor, a primelor de asigurare și a facturilor la serviciile de utilități publice;
(b) sunt destinate exclusiv plății de onorarii rezonabile și rambursării cheltuielilor legate de prestarea unor servicii juridice;
(c) sunt destinate exclusiv plății unor onorarii și comisioane corespunzătoare păstrării sau gestionării curente a fondurilor, a altor active financiare și resurse economice înghețate, în conformitate cu legislația națională, după notificarea comitetului de către statul membru în cauză cu privire la intenția sa de a autoriza, după caz, accesul la astfel de fonduri, alte active financiare și resurse economice și în lipsa unei decizii defavorabile din partea comitetului în termen de două zile lucrătoare de la această notificare;
(d) sunt necesare pentru cheltuieli neprevăzute, după notificarea de către statul membru în cauză și cu aprobarea comitetului;
(e) fac obiectul unor sarcini sau al unei decizii judecătorești, administrative sau de arbitraj, în care caz fondurile, alte active financiare și resurse economice pot fi utilizate în acest scop, cu condiția ca sarcinile sau decizia să fie anterioare datei RCSONU 1591 (2005) și să nu fie în beneficiul unei persoane sau al unei entități menționate de prezentul articol, după notificarea comitetului de către statul membru în cauză.
(4) Alineatul (2) nu se aplică sumelor vărsate în conturile înghețate de:
(a) profituri sau alte remunerații datorate în aceste conturi sau
(b) plăți datorate în temeiul unor contracte, acorduri sau obligații care au fost încheiate sau contractate anterior datei la care aceste conturi au devenit obiectul măsurilor restrictive,
cu condiția ca aceste dobânzi, alte remunerații și plăți să facă în continuare obiectul alineatului (1).
Articolul 4
(1) Se interzice vânzarea, livrarea, transferul sau exportul în Sudan de arme și de materiale conexe de orice tip, inclusiv arme și muniții, vehicule și echipamente militare, echipamente paramilitare și piese de schimb pentru acestea, efectuate de către resortisanți ai statelor membre sau de pe teritoriul statelor membre, sau utilizând aeronave înmatriculate în statele membre sau nave care arborează pavilionul acestora, indiferent dacă acestea provin sau nu de pe teritoriul statelor membre.
(2) De asemenea, se interzice:
(a) acordarea, vânzarea, livrarea sau transferul de asistență tehnică, intermedierea de servicii și alte servicii legate de activități militare, de furnizarea, fabricarea, întreținerea și utilizarea de arme și materiale conexe de orice tip, inclusiv arme și muniții, vehicule și echipamente militare, echipamente paramilitare și piese de schimb pentru acestea, în mod direct sau indirect, către orice persoană, entitate sau organism aflate în Sudan sau în scopul utilizării acestora în această țară;
(b) furnizarea unei finanțări sau a unui ajutor financiar pentru activități militare, în special subvenții, împrumuturi sau o asigurare a creditelor de export, pentru orice vânzare, livrare, transfer sau export de arme sau materiale conexe, sau pentru orice acordare, vânzare, livrare sau transfer de asistență tehnică conexă, pentru orice intermediere de servicii sau pentru alte servicii, în mod direct sau indirect, către orice persoană, entitate sau organism aflate în Sudan sau în scopul utilizării acestora în această țară.
Articolul 5
(1) Articolul 4 nu se aplică în cazul:
(a) vânzării, livrării, transferului sau exportului de echipamente militare neletale destinat(e) exclusiv scopurilor umanitare, de monitorizare a respectării drepturilor omului sau de protecție sau destinat(e) programelor Organizației Națiunilor Unite, ale Uniunii Africane, ale Uniunii Europene și ale Comunității privind crearea de instituții sau de materiale destinate operațiunilor de gestionare a crizei derulate de Uniunea Europeană, Organizația Națiunile Unite și Uniunea Africană;
(b) formării și asistenței tehnice legate de astfel de echipamente;
(c) vânzării, livrării, transferului sau exportului de echipamente de deminare și de materiale folosite în operațiuni de deminare;
(d) asistenței și materialelor furnizate în sprijinul punerii în aplicare a Acordului global de pace,
cu condiția ca aceste livrări să fie fost aprobate în prealabil de către autoritatea competentă a statului membru în cauză.
(2) Articolul 4 nu se aplică nici în cazul îmbrăcămintei de protecție, inclusiv veste antiglonț și căști militare, exportate temporar în Sudan de personalul Organizației Națiunilor Unite, al Uniunii Europene, al Comunității sau al statelor membre ale acesteia, de reprezentanții massmedia, de echipele umanitare și de muncă pentru dezvoltare și de personalul asociat, exclusiv pentru uzul personal al acestora.
(3) Statele membre analizează de la caz la caz livrările efectuate în temeiul prezentului articol, ținând seama pe deplin de criteriile stabilite în codul de conduită al Uniunii Europene privind exporturile de arme, adoptat la 8 iunie 1998. Statele membre solicită garanții adecvate pentru a evita folosirea abuzivă a autorizațiilor acordate în temeiul prezentului articol și, după caz, iau măsuri pentru repatrierea echipamentelor.
Articolul 6
Consiliul stabilește lista care figurează în anexă și aplică orice modificare adusă acesteia pe baza unei hotărâri luate de comitet.
Articolul 7
Prezenta poziție comună produce efecte la data adoptării sale, cu excepția măsurilor stabilite în articolele 2 și 3, care se aplică de la 29 aprilie 2005, cu excepția cazului în care Consiliul decide altfel, având în vedere hotărârea Consiliului de Securitate privind respectarea condițiilor stabilite în alineatele (1) și (6) din RCSONU 1591 (2005).
Articolul 8
Măsurile menționate la articolele 2 și 3 din prezenta poziție comună se reexaminează la 12 luni de la adoptarea acesteia sau mai devreme, având în vedere hotărârile Consiliului de Securitate cu privire la situația din Sudan. Măsurile menționate la articolul 4 se reexaminează la 12 luni de la adoptarea prezentei poziții comune și, ulterior, o dată la 12 luni. Aceste măsuri se abrogă în cazul în care Consiliul consideră că obiectivele lor au fost atinse.
Articolul 9
Poziția comună 2004/31/PESC se abrogă.
Articolul 10
Prezenta poziție comună se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.