Regulament 2013/1071 · CELEX 32013R1071

Regulamentul (UE) nr. 1071/2013 al Băncii Centrale Europene din 24 septembrie 2013 privind bilanțul sectorului instituții financiare monetare (reformare) (BCE/2013/33)

Data act: 24.09.2013
Intrare in vigoare: 27.11.2013
Jurnalul Oficial UE: oj:JOL_2013_297_R_0001_01
Status: Inactiv

analiza bilanțului bilanț contabil furnizare de informații instituții financiare Sistemul European al Băncilor Centrale statistică financiară

Recitale

(1) Regulamentul (CE) nr. 25/2009 al Băncii Centrale Europene din 19 decembrie 2008 privind bilanțul sectorului instituții financiare monetare (BCE/2008/32) (3) a fost modificat în mod substanțial. Întrucât urmează să fie efectuate modificări suplimentare, în special în lumina Regulamentului (UE) nr. 549/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 mai 2013 privind Sistemul european de conturi naționale și regionale din Uniunea Europeană (4), acesta ar trebui reformat pentru claritate.

(2) Elaborarea bilanțului consolidat al sectorului instituții financiare monetare (IFM) este necesară pentru îndeplinirea misiunilor Sistemului European al Băncilor Centrale (SEBC). Scopul principal al acestor informații este de a oferi Băncii Centrale Europene (BCE) o imagine cuprinzătoare din punct de vedere statistic a evoluțiilor monetare în statele membre a căror monedă este euro (denumite în continuare „statele membre din zona euro”) care sunt considerate ca fiind un singur teritoriu economic. Aceste statistici se referă la activele și pasivele financiare agregate, sub aspectul stocurilor și al tranzacțiilor, pe baza unui sector IFM și a unor unități de observare statistică cu obligații de raportare complete și omogene, și sunt elaborate în mod regulat. Sunt necesare, de asemenea, date statistice suficient de detaliate încât să garanteze utilitatea continuă, din punct de vedere analitic, a agregatelor monetare din zona euro și a contrapartidelor aferente.

(3) În conformitate cu dispozițiile Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene și în condițiile prevăzute în Statutul Sistemului European al Băncilor Centrale și al Băncii Centrale Europene (denumit în continuare „Statutul SEBC”), BCE trebuie să adopte reglementările necesare pentru punerea în aplicare a misiunilor SEBC definite în Statutul SEBC și, în anumite cazuri, stabilite în dispozițiile adoptate de Consiliu în temeiul articolului 129 alineatul (4) din tratat.

(4) Articolul 5.1 din Statutul SEBC dispune că BCE, asistată de băncile centrale naționale (BCN), culege informațiile statistice necesare fie de la autoritățile naționale competente, fie direct de la agenții economici, pentru îndeplinirea misiunilor SEBC. Articolul 5.2 din Statutul SEBC prevede că BCN îndeplinesc, în măsura posibilă, misiunile descrise la articolul 5.1.

(5) Articolul 3 din Regulamentul (CE) nr. 2533/98 prevede că BCE stabilește unitățile de observare statistică cu obligații de raportare, în limitele unităților de observare statistică de referință cu obligații de raportare, și dă BCE dreptul de a excepta, total sau parțial, categorii specifice de agenți raportori de la îndeplinirea cerințelor sale de raportare statistică. Articolul 6 alineatul (4) prevede că BCE poate adopta reglementări care să specifice condițiile în care poate fi exercitat dreptul de a verifica sau de a efectua culegerea obligatorie de informații statistice.

(6) Articolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 2533/98 prevede ca statele membre să se organizeze în domeniul statistic și să coopereze pe deplin cu SEBC pentru a asigura îndeplinirea obligațiilor care decurg din articolul 5 din Statutul SEBC.

(7) Poate fi oportun pentru BCN să colecteze de la unitățile de observare statistică cu obligații de raportare informațiile statistice necesare pentru îndeplinirea cerințelor statistice ale BCE, ca parte dintr-un cadru mai larg de raportare statistică stabilit de BCN în propria lor sferă de responsabilitate, în conformitate cu dreptul Uniunii sau cu dreptul național sau cu practicile existente, și care este folosit, de asemenea, în alte scopuri statistice, cu condiția ca îndeplinirea cerințelor statistice ale BCE să nu fie periclitată. De asemenea, aceasta poate avea ca efect reducerea sarcinii de raportare. Pentru a promova transparența, în aceste cazuri, este indicat ca agenții raportori să fie informați cu privire la faptul că datele sunt colectate pentru a servi altor scopuri statistice. În cazuri specifice, BCE se poate baza pe informațiile statistice colectate în alte astfel de scopuri pentru îndeplinirea cerințelor sale.

(8) Cerințele statistice sunt detaliate cel mai mult în cazul contrapartidelor care fac parte din sectorul deținător de monedă. Date detaliate sunt obligatorii cu privire la: (a) pasivele sub formă de depozite clasificate în funcție de subsector și de scadență, clasificate suplimentar în funcție de monedă, pentru a permite o analiză mai îndeaproape a evoluției componentelor monedei străine incluse în agregatul monetar M3 și pentru a facilita investigațiile privind gradul de substituibilitate între moneda străină și componentele M3 exprimate în euro; (b) credite, clasificate în funcție de subsector, scadență, destinație, revizuirea ratei dobânzii și monedă, întrucât aceste informații sunt considerate esențiale pentru realizarea obiectivelor analizei monetare; (c) pozițiile față de alte IFM, în măsura în care acest lucru este necesar pentru a permite compensarea (netting) soldurilor inter-IFM sau pentru a determina baza de calcul a rezervelor minime obligatorii; (d) pozițiile față de rezidenții din afara zonei euro (restul lumii) pentru „depozite la termen cu scadența la peste doi ani”, „depozite rambursabile după notificare la peste doi ani” și „contracte de report (repo)” în vederea determinării bazei de calcul a rezervelor minime obligatorii la care se aplică rata pozitivă a rezervelor minime obligatorii; (e) pozițiile față de restul lumii pentru totalul pasivelor sub formă de depozite, în vederea compilării contrapartidelor externe; (f) pasivele sub formă de depozite și creditele față de restul lumii, cu scadența inițială la mai puțin de un an și la peste un an, în scopul elaborării balanței de plăți și a conturilor financiare.

(9) În vederea colectării informațiilor statistice privind portofoliul de titluri de valoare al IFM, BCN raportează trimestrial pe o bază titlu cu titlu potrivit Regulamentului (UE) nr. 1011/2012 al Băncii Centrale Europene din 17 octombrie 2012 privind statisticile referitoare la deținerile de titluri de valoare (BCE/2012/24) (5). BCN pot combina cerințele de raportare prevăzute în prezentul regulament cu cele prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 1011/2012 (BCE/2012/24) în cazul în care astfel se poate reduce sarcina de raportare care revine instituțiilor de credit. În ceea ce privește fondurile de piață monetară (FPM), BCN pot permite acestora să raporteze conform Regulamentului (UE) nr. 1073/2013 al Băncii Centrale Europene din 18 octombrie 2013 privind statisticile referitoare la activele și pasivele fondurilor de investiții (BCE/2013/38) (6), precum și să reducă sarcina de raportare pentru managerii fondurilor.

(10) Tranzacțiile financiare sunt calculate de BCE ca diferență între pozițiile de stoc la datele de raportare de la sfârșitul lunii, din care este eliminat efectul variațiilor care apar ca urmare a unor influențe, altele decât tranzacțiile. Obligația impusă agenților raportori nu acoperă variațiile cursului de schimb, care sunt calculate de BCE sau de BCN după consultarea BCE folosind datele privind stocurile, defalcate în funcție de fiecare monedă și furnizate de agenții raportori, sau ajustările din reclasificare, care sunt colectate chiar de BCN prin utilizarea diferitelor surse de informare care sunt deja disponibile.

(11) Articolul 5 din Regulamentul (CE) nr. 2531/98 acordă BCE competența de a adopta regulamente și decizii în vederea exceptării unor instituții de la obligația constituirii de rezerve minime obligatorii, de a specifica modalitățile de excludere sau de deducere din baza de calcul a rezervelor minime obligatorii a obligațiilor față de oricare altă instituție și de a stabili rate ale rezervelor minime obligatorii diferențiate pe categorii specifice de pasive. În temeiul articolului 6 din Regulamentul (CE) nr. 2531/98, BCE are dreptul de a colecta de la instituții informațiile necesare pentru aplicarea cerințelor privind rezervele minime obligatorii și dreptul de a verifica acuratețea și calitatea informațiilor furnizate de instituții pentru a demonstra respectarea cerințelor privind rezervele minime obligatorii. Pentru a reduce sarcina generală de raportare este, de asemenea, de dorit ca informațiile statistice referitoare la bilanțul lunar să fie utilizate la determinarea în mod regulat a bazei de calcul a rezervelor minime obligatorii a instituțiilor de credit supuse regimului rezervelor minime obligatorii al BCE, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1745/2003 al Băncii Centrale Europene din 12 septembrie 2003 privind aplicarea rezervelor minime obligatorii (BCE/2003/9) (7).

(12) Este necesară determinarea procedurilor specifice aplicabile în cazul fuziunilor care implică instituții de credit pentru a clarifica obligațiile acestor instituții în ceea ce privește obligația de constituire a rezervelor minime obligatorii.

(13) BCE solicită informații privind activitățile de securitizare desfășurate de IFM pentru a putea interpreta evoluția creditelor și a împrumuturilor în zona euro. Astfel de informații completează, de asemenea, datele raportate în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1075/2013 al Băncii Centrale Europene din 18 octombrie 2013 privind statisticile referitoare la activele și pasivele societăților vehicul investițional angajate în tranzacții de securitizare (BCE/2013/40) (8).

(14) În timp ce este recunoscut faptul că regulamentele adoptate de BCE în temeiul articolului 34.1 din Statutul SEBC nu conferă drepturi și nici nu impun obligații statelor membre a căror monedă nu este euro (denumite în continuare „state membre din afara zonei euro”), articolul 5 din Statutul SEBC se aplică atât statelor membre din zona euro, cât și celor din afara zonei euro. Considerentul 17 al Regulamentului (CE) nr. 2533/98 arată că articolul 5 din Statutul SEBC, coroborat cu articolul 4 alineatul (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană, implică obligația de elaborare și aplicare la nivel național a tuturor măsurilor pe care statele membre din afara zonei euro le consideră potrivite pentru realizarea colectării informațiilor statistice necesare pentru îndeplinirea cerințelor de raportare statistică ale BCE și pentru efectuarea în timp util a pregătirilor din domeniul statistic pentru ca aceste state să devină state membre din zona euro.

(15) Trebuie să se aplice standardele pentru protecția și utilizarea informațiilor statistice confidențiale prevăzute la articolul 8 din Regulamentul (CE) nr. 2533/98.

(16) Articolul 7 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 2533/98 prevede că BCE are competența de a aplica sancțiuni agenților care raportează care nu respectă cerințele de raportare statistică prevăzute în regulamentele și deciziile BCE,

Articolul 1

Definiții

În sensul prezentului regulament: (a) „instituție financiară monetară” (IFM) înseamnă o întreprindere rezidentă care aparține oricăruia dintre următoarele sectoare: 1. bănci centrale; și 2. alte IFM, care includ: (a) societăți care acceptă depozite: (i) instituții de credit, astfel cum sunt definite la articolul 4 alineatul (1) punctul 1 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 iunie 2013 privind cerințele prudențiale pentru instituțiile de credit și societățile de investiții (9); și (ii) societăți care acceptă depozite, altele decât instituțiile de credit, care sunt: — alte instituții financiare care sunt implicate în principal în intermediere financiară și a căror activitate constă în primirea de depozite și/sau substitute apropiate pentru depozite de la unități instituționale, nu numai de la IFM (gradul de substituibilitate între instrumentele emise de alte IFM și depozitele plasate la instituții de credit determină clasificarea acestora ca IFM); și, pe cont propriu, cel puțin din punct de vedere economic, în acordarea de împrumuturi și/sau efectuarea de investiții în titluri de valori; sau — instituții emitente de monedă electronică a căror activitate principală constă în servicii de intermediere financiară sub forma emiterii de monedă electronică; sau (b) fonduri de piață monetară (FPM), în conformitate cu articolul 2; (b) „agent raportor” și „rezident” au sensul stabilit la articolul 1 din Regulamentul (CE) nr. 2533/98; (c) „BCN relevantă” înseamnă BCN a statului membru din zona euro în care IFM este rezidentă; (d) „societate vehicul investițional (SVI)” are sensul stabilit la articolul 1 din Regulamentul (UE) nr. 1075/2013 (BCE/2013/40); (e) „securitizare” înseamnă o tranzacție care este: (a) o securitizare tradițională în sensul dat de definiția de la articolul 4 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013; și/sau (b) o securitizare în sensul dat de definiția de la articolul 1 din Regulamentul (UE) nr. 1075/2013 (BCE/2013/40), care implică cedarea creditelor care sunt securitizate unei SVI; (f) „instituție emitentă de monedă electronică” și „monedă electronică” au sensul dat de definițiile de la articolul 2 alineatele (1) și (2) din Directiva 2009/110/CE a Parlamentului European și a Consiliului (10); (g) „reducerea valorii contabile” (write-down) înseamnă diminuarea directă a valorii contabile a unui credit în bilanț, ca urmare a deprecierii sale; (h) „scoaterea din evidențele contabile” (write-off) înseamnă o reducere a valorii contabile totale a unui credit care determină eliminarea sa din bilanț; (i) „administrator” înseamnă o IFM care administrează credite care stau la baza unei securitizări sau credite care au fost transferate în alt mod, din perspectiva colectării principalului și a dobânzii de la debitori; (j) „cedarea creditului” înseamnă transferul economic al unui credit sau al unui cumul de credite de la agentul raportor către un cesionar, realizat fie prin transferul proprietății, fie prin subparticipație; (k) „achiziționarea creditului” înseamnă transferul economic al unui credit sau al unui cumul de credite de la un cedent către agentul raportor, realizat fie prin transferul proprietății, fie prin subparticipație. (l) „poziții intragrup” înseamnă pozițiile stabilite între societățile care acceptă depozite din zona euro care aparțin aceluiași grup, care este compus dintr-o societate mamă și toți membrii grupului său, rezidenți ai zonei euro, controlați în mod direct sau indirect; (m) „instituție mică” înseamnă o IFM mică, beneficiară a unei derogări în conformitate cu articolul 9 alineatul (1); (n) „derecunoaștere” înseamnă eliminarea unui credit sau a unei părți a acestuia din stocurile raportate în conformitate cu anexa I părțile 2 și 3, inclusiv eliminarea acestuia ca urmare a aplicării derogării menționate la articolul 9 alineatul (4).

Articolul 2

Identificarea FPM

Organismele de plasament colectiv care îndeplinesc toate criteriile următoare sunt tratate ca FPM, dacă: (a) urmăresc obiectivul de investiții de menținere a principalului fondului și de oferire a unui randament corespunzător ratei dobânzii instrumentelor de piață monetară; (b) investesc în instrumente de piață monetară care îndeplinesc criteriile pentru instrumente de piață monetară prevăzute în Directiva 2009/65/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 iulie 2009 de coordonare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative privind organismele de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM) (11), sau în depozite constituite la instituții de credit ori, în mod alternativ, asigură evaluarea în condiții echivalente a lichidității și a valorii portofoliului în care investesc; (c) se asigură că instrumentele de piață monetară în care investesc sunt de înaltă calitate, astfel cum este aceasta determinată de societatea de administrare. Calitatea unui instrument de piață monetară este apreciată, printre altele, în baza următorilor factori: (i) calitatea creditului instrumentului de piață monetară; (ii) natura categoriei de active reprezentate de instrumentul de piață monetară; (iii) pentru instrumentele financiare structurate, riscul operațional și de contrapartidă inerent în tranzacția financiară structurată; (iv) profilul de lichiditate; (d) se asigură că portofoliul lor are o scadență medie ponderată (weighted average maturity, WAM) de cel mult șase luni și o durată de viață medie ponderată (weighted average life, WAL) de cel mult 12 luni (în conformitate cu anexa I partea 1 secțiunea 2); (e) furnizează zilnic valoarea activului net (net asset value, NAV) și un calcul al prețului acțiunilor/unităților de fond ale acestora, și oferă zilnic posibilitatea subscrierii și răscumpărării de acțiuni/unități de fond; (f) limitează investițiile în titluri de valoare la cele cu o scadență reziduală până la data de răscumpărare legală (legal redemption date) mai mică de sau egală cu doi ani, cu condiția ca timpul rămas până la următoarea dată de revizuire a ratei dobânzii (interest rate reset date) să fie mai mic de sau egal cu 397 de zile, dată la care titlurile de valoare cu rată variabilă ar trebui revizuite la o rată sau un index a/al pieței monetare; (g) limitează investițiile în alte organisme de plasament colectiv la cele care respectă definiția FPM; (h) nu își asumă riscuri directe sau indirecte față de participații sau materii prime, inclusiv prin instrumente derivate, și utilizează instrumente derivate numai în conformitate cu strategia de investiții pe piața monetară a fondului. Instrumentele derivate care generează un risc valutar pot fi utilizate numai pentru acoperirea riscului (hedging). Investițiile în titluri de valoare în alte monede decât moneda de bază sunt permise, cu condiția ca riscul valutar să fie acoperit în întregime; (i) au fie o NAV fluctuantă, fie o NAV constantă.

Articolul 3

Unități de observare statistică cu obligații de raportare

(1) Unitățile de observare statistică cu obligații de raportare sunt IFM rezidente pe teritoriul statelor membre din zona euro (conform anexei II partea 1). (2) IFM din cadrul unităților de observare statistică cu obligații de raportare sunt supuse cerințelor complete de raportare statistică cu excepția cazului în care se aplică o derogare acordată în conformitate cu articolul 9. (3) Entitățile care se încadrează la definiția IFM intră în sfera de aplicare a prezentului regulament chiar dacă sunt excluse din domeniul de aplicare al Regulamentului (UE) nr. 575/2013. (4) În scopul colectării informațiilor statistice cu privire la rezidența deținătorilor de acțiuni/unități de fond ale FPM astfel cum se prevede în anexa I partea 2 secțiunea 5.7, unitățile de observare statistică cu obligații de raportare cuprind și alți intermediari financiari, cu excepția societăților de asigurare și a fondurilor de pensii („AIF”), sub rezerva oricăror derogări prevăzute la articolul 9 alineatul (2) litera (c). În sensul prezentului regulament, BCN pot stabili și menține o listă a AIF raportori care fac parte din unitățile de observare statistică cu obligații de raportare, în conformitate cu principiile stabilite în anexa I partea 2 secțiunea 5.7.

Articolul 4

Lista IFM întocmită în scopuri statistice

(1) Comitetul executiv întocmește și păstrează în scopuri statistice o listă a IFM, luând în considerare cerințele referitoare la frecvență și la respectarea termenelor care decurg din utilizarea acesteia în contextul sistemului rezervelor minime obligatorii al BCE. Lista IFM întocmită în scopuri statistice include o înregistrare în care se indică dacă acestea sunt sau nu supuse regimului rezervelor minime obligatorii al BCE. Lista IFM trebuie să fie actualizată, exactă, cât mai omogenă posibil, precum și suficient de stabilă pentru a fi utilizată în scopuri statistice. (2) Lista IFM întocmită în scopuri statistice și actualizările acesteia sunt puse de BCN și de BCE la dispoziția agenților raportori într-un mod adecvat, inclusiv pe cale electronică, prin intermediul internetului sau, la solicitarea agenților raportori, pe suport de hârtie. (3) Lista IFM întocmită în scopuri statistice are numai caracter informativ. Cu toate acestea, în cazul în care cea mai nouă versiune accesibilă a listei este incorectă, BCE nu impune sancțiuni niciunei entități care nu și-a îndeplinit în mod corespunzător obligațiile de raportare statistică, în măsura în care s-a bazat cu bună-credință pe lista incorectă.

Articolul 5

Cerințe de raportare statistică

(1) Unitățile de observare statistică cu obligații de raportare raportează lunar BCN a statului membru în care IFM este rezidentă: (a) stocurile lunare referitoare la bilanțul de sfârșit de lună; și (b) ajustările lunare cumulate din reevaluare. Ajustările cumulate din reevaluare se raportează cu privire la scoaterile de credite din evidențele contabile și reducerea valorii contabile a creditelor, care corespund creditelor și care acoperă reevaluările de prețuri ale titlurilor de valoare. Detalii suplimentare privind informații referitoare la anumite posturi din bilanț se raportează trimestrial sau anual. BCN pot colecta lunar datele trimestriale dacă aceasta facilitează procesul de producție a datelor. Informațiile statistice solicitate sunt specificate în anexa I. (2) BCN pot colecta informațiile statistice solicitate privind titlurile de valoare emise și deținute de IFM pe bază de titlu cu titlu, în măsura în care datele menționate la alineatul (1) pot fi obținute în conformitate cu standardele statistice minime prevăzute în anexa IV. (3) IFM raportează lunar, în conformitate cu cerințele minime prevăzute în anexa I partea 4 tabelul 1A, ajustările lunare din reevaluare referitoare la setul complet de date solicitate de BCE. BCN pot colecta date suplimentare care nu sunt incluse în cerințele minime. Aceste date suplimentare se pot referi la defalcările marcate în tabelul 1A, altele decât „cerințele minime”. (4) BCE poate solicita informații de clarificare cu privire la ajustările la „reclasificări și alte ajustări” care sunt colectate de BCN. (5) BCE poate aplica sancțiuni agenților raportori care nu îndeplinesc cerințele de raportare statistică stabilite în prezentul regulament în conformitate cu Decizia BCE/2010/10 din 19 august 2010 privind nerespectarea cerințelor de raportare statistică (12).

Articolul 6

Cerințe suplimentare de raportare statistică pentru securitizările creditelor și pentru alte transferuri de credite

IFM raportează următoarele informații: (a) fluxul net de securitizări de credite și de alte transferuri de credite realizate în perioada de raportare, în conformitate cu anexa I partea 5 secțiunea 2; (b) soldul la sfârșit de perioadă și tranzacțiile financiare, exclusiv cedările și achizițiile de credite în cursul perioadei de referință cu privire la creditele securitizate și derecunoscute pentru care IFM acționează ca administrator în conformitate cu anexa I partea 5 secțiunea 3. BCN pot extinde aceste cerințe de raportare la toate creditele derecunoscute administrate de IFM, care au fost securitizate sau transferate în alt mod; (c) soldul la sfârșit de trimestru al tuturor creditelor pentru care IFM acționează ca administrator în cadrul unei securitizări, în conformitate cu anexa I partea 5 secțiunea 4; (d) soldul la sfârșit de perioadă al creditelor cedate prin intermediul securitizării care nu au fost derecunoscute din bilanț, în conformitate cu anexa I partea 5 secțiunea 5, atunci când se aplică Standardul internațional de contabilitate nr. 39 (IAS 39), Standardul internațional de raportare financiară nr. 9 (IFRS 9) sau norme contabile naționale similare.

Articolul 7

Respectarea termenelor

(1) BCN hotărăsc când și cu ce periodicitate trebuie să primească datele de la agenții raportori pentru a respecta termenele stabilite mai jos, luând în considerare cerințele privind respectarea termenelor impuse în cadrul sistemului rezervelor minime obligatorii al BCE, dacă este cazul, și informează în mod corespunzător agenții raportori. (2) BCN transmit BCE statistici lunare până la încheierea activității în a cincisprezecea zi lucrătoare următoare sfârșitului lunii la care se referă datele. (3) BCN transmit BCE statistici trimestriale până la încheierea activității în a douăzeci și opta zi lucrătoare următoare sfârșitului de trimestru la care se referă acestea.

Articolul 8

Norme contabile aplicabile în scopul raportării statistice

(1) În absența unor dispoziții contrare cuprinse în prezentul regulament, normele contabile aplicate de IFM în scopul raportării în temeiul prezentului regulament sunt cele cuprinse în legislația care transpune în dreptul național Directiva 86/635/CEE a Consiliului din 8 decembrie 1986 privind conturile anuale și conturile consolidate ale băncilor și ale altor instituții financiare (13), precum și în orice alte standarde internaționale aplicabile. (2) Pasivele sub formă de depozite și creditele se raportează la valoarea principală existentă în sold la sfârșitul lunii de raportare. Scoaterea din evidențele contabile și reducerea valorii contabile, astfel cum sunt stabilite de practicile contabile, se exclud din această valoare. Pasivele sub formă de depozite și creditele nu se compensează cu niciun alt activ sau pasiv. (3) Fără a aduce atingere practicilor contabile și mecanismelor de compensare (netting) aplicate în statele membre din zona euro, toate activele și pasivele financiare se raportează la valoarea brută, în scopuri statistice. (4) BCN pot permite ca, în cazul creditelor provizionate, raportarea să se facă la valoarea netă fără provizioane, iar în cazul creditelor achiziționate, raportarea să se facă la prețul convenit la data achiziționării, cu condiția ca respectivele practici de raportare să fie aplicate de toți agenții raportori rezidenți.

Articolul 9

Derogări

(1) Următoarele derogări pot fi acordate IFM mici: (a) BCN pot acorda derogări IFM mici, în cazul în care contribuția combinată a acestora la bilanțul național al IFM din punctul de vedere al stocurilor nu depășește 5 %. (b) În ceea ce privește instituțiile de credit, derogările menționate la litera (a) au ca efect reducerea cerințelor de raportare statistică pentru instituțiile de credit în cazul cărora se aplică astfel de derogări fără a aduce atingere cerințelor privind calcularea rezervelor minime obligatorii stabilite în anexa III. (c) În ceea ce privește IFM mici, în cazul în care se aplică una dintre derogările menționate la litera (a), BCN continuă, cel puțin, să colecteze date referitoare la bilanțul total cu o frecvență cel puțin anuală, astfel încât să se poată monitoriza contribuția combinată a instituțiilor mici la bilanțul național al IFM. (d) Fără a aduce atingere dispozițiilor de la litera (a), BCN pot acorda derogări instituțiilor de credit care nu beneficiază de regimul stabilit la literele (a) și (b) având ca efect reducerea cerințelor de raportare la cele stabilite în anexa I partea 6, în cazul în care contribuția combinată a acestora la bilanțul național al IFM din punctul de vedere al stocurilor nu depășește nici 10 % din bilanțul național al IFM, nici 1 % din bilanțul IFM din zona euro. (e) BCN verifică în timp util îndeplinirea condițiilor stabilite la literele (a) și (d) în vederea acordării sau retragerii, dacă este necesar, a unei derogări cu efect de la începutul fiecărui an. (f) IFM mici pot alege să nu facă uz de aceste derogări și, în schimb, să respecte cerințele de raportare complete. (2) Următoarele derogări pot fi acordate FPM de către BCN: (a) BCN pot acorda FPM derogări de la cerințele de raportare statistică stabilite la articolul 5 alineatul (1) cu condiția ca, în schimb, FPM să raporteze datele de bilanț în conformitate cu articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 1073/2013 (BCE/2013/38), sub rezerva respectării următoarelor cerințe: (i) FPM raportează lunar astfel de date, în conformitate cu „metoda combinată” stabilită în anexa I la Regulamentul (UE) nr. 1073/2013 (BCE/2013/38) și în conformitate cu cerințele privind respectarea termenelor stabilite la articolul 9 al acestuia; și (ii) FPM raportează date privind stocurile de sfârșit de lună cu privire la acțiunile/unitățile de fond ale FPM, în conformitate cu cerințele privind respectarea termenelor stabilite la articolul 7 alineatul (2); (b) de asemenea, BCN pot acorda derogări FPM de la următoarele cerințe de raportare statistică: (i) raportarea pozițiilor totale pentru: (1) depozitele băncilor centrale și ale societăților care acceptă depozite, precum și creditele acordate acestora; (2) depozitele tuturor sectoarelor în contrapartidă, precum și creditele acordate acestora, cu excepția sectorului societăților nefinanciare defalcat în funcție de scadența inițială; și (3) depozitele și împrumuturile transfrontaliere din interiorul zonei euro defalcate pe țară și pe sectoare; (ii) raportarea dobânzii totale acumulate corespunzătoare creditelor și depozitelor; (iii) raportarea separată a pozițiilor activelor și pasivelor pentru sectorul societăților de asigurare și sectorul fondurilor de pensii; (iv) raportarea informațiilor privind pozițiile, creditele și depozitele intragrup; (c) BCN pot acorda derogări cu privire la cerințele de raportare statistică privind rezidența deținătorilor de acțiuni/unități de fond ale FPM: (i) atunci când acțiunile/unitățile de fond ale FPM sunt emise pentru prima dată sau când evoluțiile pieței impun o schimbare de opțiune sau o combinare a opțiunilor de raportare, astfel cum sunt definite în anexa I partea 2 secțiunea 5.7 litera (b), BCN pot acorda derogări pe termen de un an cu privire la cerințele de raportare statistică prevăzute în anexa I partea 2 secțiunea 5.7; sau (ii) atunci când informațiile statistice solicitate cu privire la rezidența deținătorilor de acțiuni/unități de fond ale FPM sunt colectate din alte surse disponibile în conformitate cu anexa I partea 2 secțiunea 5.7. BCN verifică în timp util îndeplinirea acestei condiții în vederea acordării sau a retragerii, dacă este necesar, a unei derogări cu efect de la începutul fiecărui an, de comun acord cu BCE. (3) Următoarele derogări pot fi acordate FPM cu privire la raportarea ajustărilor din reevaluare: (a) fără a aduce atingere dispozițiilor alineatului (1), BCN pot acorda FPM derogări cu privire la raportarea ajustărilor din reevaluare, scutind FPM de la orice cerință de raportare a ajustărilor din reevaluare; (b) BCN pot acorda derogări cu privire la frecvența și respectarea termenelor de raportare a reevaluărilor prețurilor titlurilor de valoare și pot solicita aceste date trimestrial și cu respectarea acelorași termene ca și în cazul datelor privind stocurile raportate trimestrial, sub rezerva următoarelor cerințe: (i) agenții raportori, utilizând diferite metode de evaluare, furnizează BCN informațiile relevante privind practicile de evaluare, inclusiv indicațiile cantitative cu privire la procentul participațiilor lor la aceste instrumente; și (ii) în cazul unei reevaluări substanțiale a prețului, BCN au dreptul de a solicita agenților raportori să furnizeze informații suplimentare referitoare la luna în care aceasta a avut loc; (c) BCN pot acorda derogări cu privire la raportarea reevaluărilor prețului titlurilor de valoare, inclusiv acordarea unei scutiri complete de la raportarea respectivă, instituțiilor de credit care raportează lunar titlu cu titlu stocurile de titluri de valoare, sub rezerva următoarelor cerințe: (i) informațiile raportate includ, pentru fiecare titlu de valoare, valoarea de înregistrare în bilanț; și (ii) pentru titlurile de valoare care nu au coduri de identificare accesibile publicului, informațiile raportate includ date cu privire la categoria instrumentului, scadență și emitent, care sunt suficiente, cel puțin, pentru derivarea defalcărilor definite ca „cerințe minime” în anexa I partea 5. (4) Pot fi acordate IFM derogări cu privire la raportarea statistică a creditelor care sunt cedate prin securitizare. IFM care aplică Standardul internațional de contabilitate nr. 39 (IAS 39), Standardul internațional de raportare financiară nr. 9 (IFRS 9) sau norme contabile naționale similare pot primi de la BCN autorizarea de a exclude din stocurile stabilite în anexa I părțile 2 și 3 orice credite care sunt cedate prin securitizare în conformitate cu practica națională, cu condiția ca această practică să fie aplicată de toate IFM rezidente. (5) BCN pot acorda IFM derogări cu privire la raportarea anumitor stocuri cu raportare trimestrială referitoare la state membre din afara zonei euro. În cazul în care cifrele colectate la un nivel mai înalt de agregare demonstrează că pozițiile cu privire la contrapartidele rezidente în orice stat membru din afara zonei euro sau pozițiile cu privire la moneda unui stat membru din afara zonei euro nu sunt semnificative, o BCN poate decide să nu solicite raportarea de date privind un astfel de stat membru. BCN îi informează pe agenții săi raportori cu privire la orice astfel de decizie.

Articolul 10

Standarde minime și mecanisme naționale de raportare

(1) Agenții raportori respectă cerințele de raportare statistică ce le sunt aplicabile în conformitate cu standardele minime de transmitere, de acuratețe, de conformitate cu conceptele și de revizuire stabilite în anexa IV. (2) BCN definesc și pun în aplicare mecanisme de raportare care trebuie respectate de către unitățile de observare statistică cu obligații de raportare în conformitate cu cerințele naționale. BCN asigură că aceste mecanisme de raportare furnizează informațiile statistice solicitate și permit verificarea cu precizie a respectării standardelor minime de transmitere, de acuratețe, de conformitate cu conceptele și de revizuire stabilite în anexa IV.

Articolul 11

Fuziuni, divizări și reorganizări

În cazul unei fuziuni, divizări sau al oricărui alt tip de reorganizare care ar putea afecta îndeplinirea obligațiilor sale statistice, agentul raportor efectiv în cauză informează BCN relevantă, odată ce intenția de a pune în aplicare o astfel de operațiune a fost făcută publică și într-un interval de timp corespunzător, anterior producerii de efecte, cu privire la procedurile planificate pentru a îndeplini cerințele de raportare statistică stabilite în prezentul regulament.

Articolul 12

Utilizarea informațiilor statistice raportate pentru rezervele minime obligatorii

(1) Informațiile statistice raportate de instituțiile de credit în conformitate cu prezentul regulament se utilizează de fiecare instituție de credit pentru determinarea bazei de calcul a rezervelor minime obligatorii potrivit Regulamentului (CE) nr. 1745/2003 (BCE/2003/9). În special, fiecare instituție de credit utilizează aceste informații pentru a verifica îndeplinirea obligațiilor sale de constituire a rezervelor minime pe durata perioadei de aplicare. (2) Datele privind baza de calcul a rezervelor minime obligatorii ale instituțiilor mici, pentru trei perioade de aplicare, se bazează pe datele de sfârșit de trimestru colectate de BCN în termen de 28 de zile lucrătoare de la sfârșitul trimestrului la care se referă datele. (3) Normele speciale privind aplicarea regimului rezervelor minime obligatorii al BCE stabilite în anexa III prevalează în caz de conflict asupra oricăror dispoziții ale Regulamentului (CE) nr. 1745/2003 (BCE/2003/9). (4) Pentru a facilita gestionarea lichidităților BCE și ale instituțiilor de credit, obligația de constituire a rezervelor minime obligatorii se confirmă până cel mai târziu în prima zi a perioadei de aplicare; cu toate acestea, în mod excepțional, poate fi nevoie ca instituțiile de credit să raporteze revizuirea bazei de calcul a rezervelor minime obligatorii sau a obligației de constituire a rezervelor minime care a fost confirmată. Procedurile de confirmare sau de acceptare a obligațiilor de constituire a rezervelor minime nu aduc atingere obligației agenților raportori de a raporta întotdeauna informații statistice corecte și de a revizui în cel mai scurt timp posibil informațiile statistice incorecte care au fost deja raportate.

Articolul 13

Verificarea și colectarea obligatorie

BCN își exercită dreptul de a verifica sau dreptul de a colecta în mod obligatoriu informațiile pe care agenții raportori trebuie să le furnizeze în conformitate cu prezentul regulament, fără a aduce atingere competenței BCE de a exercita aceste drepturi. În special, BCN exercită aceste drepturi atunci când o instituție care face parte din unitățile de observare statistică cu obligații de raportare nu respectă standardele minime de transmitere, de acuratețe, de conformitate cu conceptele și de revizuire specificate în anexa IV.

Articolul 14

Prima raportare

(1) Prima raportare în conformitate cu prezentul regulament începe cu datele pentru decembrie 2014. (2) Prima raportare în conformitate cu prezentul regulament în ceea ce privește căsuțele corespunzătoare statelor membre din zona euro din anexa 1 partea 3 tabelul 3 începe cu primele date trimestriale de după data adoptării euro de către acestea. (3) Prima raportare în conformitate cu prezentul regulament în ceea ce privește căsuțele corespunzătoare statelor membre din afara zonei euro din anexa 1 partea 3 tabelele 3 și 4 începe cu primele date trimestriale de după data aderării acestora la Uniune. În cazul în care BCN relevantă decide să nu solicite prima raportare a datelor nesemnificative, începând cu primele date trimestriale de după data aderării respectivului stat membru sau respectivelor state membre la Uniune, raportarea începe la 12 luni după ce BCN informează agenții raportori despre obligația raportării datelor.

Articolul 15

Abrogare

(1) Începând cu 1 ianuarie 2015 Regulamentul (CE) nr. 25/2009 (BCE/2008/32) se abrogă. (2) Trimiterile la regulamentul abrogat se interpretează ca trimiteri la prezentul regulament și se citesc în conformitate cu tabelul de corespondență din anexa VI.

Articolul 16

Dispoziție finală

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Se aplică de la 1 ianuarie 2015.