Recitale
(1) Crearea unui spațiu în care este asigurată libertatea de circulație a persoanelor în interiorul frontierelor interne reprezintă una dintre principalele realizări ale Uniunii. Într-un spațiu fără controale la frontierele interne, este necesar să existe un răspuns comun la situațiile care afectează grav ordinea publică sau securitatea internă a spațiului respectiv, a unor părți ale acestuia, sau a unuia sau mai multor state membre, permițându-se reintroducerea temporară a controlului la frontierele interne în circumstanțe excepționale, dar fără a pune în pericol principiul libertății de circulație a persoanelor. Având în vedere impactul pe care astfel de măsuri de ultimă instanță îl pot avea asupra tuturor persoanelor care au dreptul de a circula în interiorul spațiului fără controale la frontierele interne, ar trebui stabilite condițiile și procedurile aferente reintroducerii unor astfel de măsuri, în vederea garantării faptului că acestea sunt excepționale și a respectării principiului proporționalității. Domeniul de aplicare și durata oricărei reintroduceri temporare a unor astfel de măsuri ar trebui limitate la minimul necesar pentru a răspunde unei amenințări grave la adresa ordinii publice sau a securității interne.
(2) Libertatea de circulație a persoanelor în interiorul spațiului fără controale la frontierele interne este o realizare esențială a Uniunii. Întrucât libertatea de circulație a persoanelor este afectată de reintroducerea temporară a controlului la frontierele interne, orice decizie de a reintroduce acest control ar trebui să fie luată în conformitate cu criteriile stabilite de comun acord și să fie comunicată în mod corespunzător Comisiei sau să fie recomandată de o instituție a Uniunii. În orice caz, reintroducerea controlului la frontierele interne ar trebui să rămână excepțională și ar trebui să fie efectuată numai ca măsură de ultimă instanță, cu un domeniu de aplicare și pentru o perioadă strict limitate, pe baza unor criterii obiective specifice și a unei evaluări a necesității sale, care ar trebui monitorizată la nivelul Uniunii. În cazurile în care amenințarea gravă la adresa ordinii publice sau a securității interne necesită o acțiune imediată, un stat membru ar trebui să aibă posibilitatea de a reintroduce controlul la frontierele sale interne pentru o perioadă de maximum zece zile. Orice prelungire a perioadei menționate trebuie să fie monitorizată la nivelul Uniunii.
(3) Necesitatea și proporționalitatea măsurii de reintroducere a controlului la frontierele interne, măsurile alternative care ar putea fi luate la nivel național și/sau la nivelul Uniunii, precum și impactul unei astfel de măsuri asupra libertății de circulație a persoanelor în spațiul fără control la frontierele interne, ar trebui analizate comparativ cu amenințarea la adresa ordinii publice sau a securității interne care a determinat necesitatea acestei reintroduceri.
(4) Reintroducerea controlului la frontierele interne ar putea fi necesară, în mod excepțional, în cazul unei amenințări grave la adresa ordinii publice sau a securității interne la nivelul spațiului fără controale la frontierele interne sau la nivel național, în special în urma unor incidente sau amenințări teroriste sau din cauza amenințării pe care o prezintă criminalitatea organizată.
(5) Migrația și trecerea frontierelor externe de către un număr mare de resortisanți ai unor țări terțe nu ar trebui considerată per se o amenințare pentru ordinea publică sau securitatea internă.
(6) În conformitate cu jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene, o derogare de la principiul fundamental al libertății de circulație a persoanelor trebuie interpretată în mod strict, iar conceptul de ordine publică presupune existența unei amenințări reale, prezente și suficient de grave, care afectează unul dintre interesele fundamentale ale societății.
(7) Pe baza experienței dobândite cu privire la funcționarea spațiului fără controale la frontierele interne și pentru a contribui la asigurarea punerii în aplicare coerente a acquis-ului Schengen, Comisia poate să elaboreze orientări privind reintroducerea controlului la frontierele interne, atât în cazurile care necesită adoptarea temporară a unei astfel de măsuri, cât și în cazurile în care este necesară o acțiune imediată. Aceste orientări ar trebui să prevadă indicatori clari pentru a facilita evaluarea circumstanțelor care pot constitui amenințări grave la adresa ordinii publice sau a securității interne.
(8) Atunci când sunt identificate deficiențe grave în efectuarea controalelor la frontierele externe în cadrul unui raport de evaluare întocmit în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1053/2013 al Consiliului din 7 octombrie 2013 de instituire a unui mecanism de evaluare și de monitorizare în vederea verificării aplicării acquis-ului Schengen (2) și pentru a se asigura respectarea recomandărilor adoptate în conformitate cu regulamentul menționat, Comisiei ar trebui să i se confere competențe de executare pentru a recomanda ca statele membre evaluate să ia anumite măsuri specifice precum desfășurarea unor echipe europene de polițiști de frontieră, prezentarea unor planuri strategice sau, ca măsură de ultimă instanță și având în vedere gravitatea situației, închiderea unui anumit punct de trecere a frontierei. Respectivele competențe ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (3). Conform dispozițiilor articolului 2 alineatul (2) litera (b) punctul (iii) din regulamentul menționat, procedura de examinare este aplicabilă.
(9) Reintroducerea temporară a controlului la anumite frontiere interne în temeiul unei proceduri specifice la nivelul Uniunii ar putea fi de asemenea justificată în circumstanțe excepționale și ca măsură de ultimă instanță, atunci când funcționarea generală a spațiului fără controale la frontierele interne este periclitată ca urmare a unor deficiențe grave persistente legate de controlul la frontierele externe, identificate în contextul unui proces riguros de evaluare, în conformitate cu articolele 14 și 15 din Regulamentul (UE) nr. 1053/2013, în măsura în care aceste circumstanțe ar constitui o amenințare gravă la adresa ordinii publice sau a securității interne în interiorul spațiului respectiv sau al unor părți ale acestuia. O astfel de procedură specifică pentru reintroducerea temporară a controlului la anumite frontiere interne ar putea fi declanșată, de asemenea, în aceleași condiții, atunci când statul membru evaluat își neglijează în mod grav obligațiile. Având în vedere caracterul sensibil din punct de vedere politic al unor astfel de măsuri care au efecte asupra competențelor naționale executive și de aplicare a legii în ceea ce privește controlul la frontierele interne, competențele de executare pentru adoptarea recomandărilor în cadrul acestei proceduri specifice la nivelul Uniunii ar trebui conferite Consiliului, acționând la propunerea Comisiei.
(10) Înainte de adoptarea oricărei astfel de recomandări privind reintroducerea temporară a controlului la anumite frontiere interne, ar trebui să fie explorată pe deplin și în timp util posibilitatea de a recurge la măsuri menite să abordeze situația subiacentă, inclusiv asistența acordată de organismele, oficiile sau agențiile Uniunii, cum ar fi Agenția Europeană pentru Gestionarea Cooperării Operative la Frontierele Externe (Frontex), instituită prin Regulamentul (CE) nr. 2007/2004 al Consiliului (4), sau Oficiul European de Poliție (Europol), înființat prin Decizia 2009/371/JAI a Consiliului (5), și măsuri de sprijin tehnic sau financiar la nivel național, la nivelul Uniunii sau la ambele niveluri. În cazul în care se constată o deficiență gravă, Comisia ar trebui să poată prevedea măsuri de sprijin financiar pentru a ajuta statul membru vizat. Mai mult, orice recomandare a Comisiei sau a Consiliului ar trebui să se întemeieze pe informații fundamentate.
(11) Comisia ar trebui să poată adopta acte de punere în aplicare imediat aplicabile atunci când, în cazuri justificate corespunzător privind prelungirea controalelor la frontierele interne, acestea sunt necesare din motive imperioase de urgență.
(12) Rapoartele de evaluare și recomandările menționate la articolele 14 și 15 din Regulamentul nr. 1053/2013 ar trebui să constituie temeiul pentru declanșarea măsurilor specifice în cazul unor deficiențe grave legate de controlul la frontierele externe și a procedurii speciale în cazul unor circumstanțe speciale care periclitează funcționarea generală a spațiului fără controale la frontierele interne prevăzute în prezentul regulament. Statele membre și Comisia desfășoară în comun evaluări periodice, obiective și imparțiale pentru a verifica aplicarea corectă a prezentului regulament, iar Comisia coordonează evaluările în strânsă cooperare cu statele membre. Acest mecanism de evaluare constă în următoarele elemente: programe de evaluare multianuale și anuale, vizite anunțate și neanunțate la fața locului întreprinse de o mică echipă formată din reprezentanți ai Comisiei și experți desemnați de statele membre, rapoarte privind rezultatele evaluării adoptate de Comisie și recomandări privind acțiuni de remediere adoptate de Consiliu la propunerea Comisiei, acțiuni adecvate de urmărire, monitorizare și raportare.
(13) Întrucât obiectivul prezentului regulament, și anume prevederea de norme comune privind reintroducerea temporară a controlului la frontierele interne în circumstanțe excepționale, poate fi realizat numai la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri în concordanță cu principiul subsidiarității prevăzut la articolul 5 din TUE. În concordanță cu principiul proporționalității, prevăzut la articolul respectiv, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestui obiectiv.
(14) În conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul nr. 22 privind poziția Danemarcei, anexat la TUE și la TFUE, Danemarca nu participă la adoptarea prezentului regulament și, prin urmare, nu are obligații în temeiul acestuia și nu face obiectul aplicării sale. Întrucât prezentul regulament se bazează pe acquis-ul Schengen, Danemarca decide, în conformitate cu articolul 4 din protocolul respectiv, în termen de șase luni de la decizia Consiliului cu privire la prezentul regulament, dacă îl va pune în aplicare în dreptul său intern.
(15) Prezentul regulament constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen la care Regatul Unit nu participă, în conformitate cu Decizia 2000/365/CE a Consiliului din 29 mai 2000 privind solicitarea Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord de a participa la unele dintre dispozițiile acquis-ului Schengen (6). Prin urmare, Regatul Unit nu participă la adoptarea prezentului regulament, nu are obligații în temeiul acestuia și nu face obiectul aplicării sale.
(16) Prezentul regulament constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen la care Irlanda nu participă, în conformitate cu Decizia 2002/192/CE a Consiliului din 28 februarie 2002 privind solicitarea Irlandei de a participa la unele dintre dispozițiile acquis-ului Schengen (7). Prin urmare, Irlanda nu participă la adoptarea prezentului regulament, nu are obligații în temeiul acestuia și nu face obiectul aplicării sale.
(17) În ceea ce privește Islanda și Norvegia, prezentul regulament constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen, în sensul Acordului încheiat de Consiliul Uniunii Europene și Republica Islanda și Regatul Norvegiei în ceea ce privește asocierea acestor două state la punerea în aplicare, asigurarea respectării și dezvoltarea acquis-ului Schengen (8) care se încadrează în domeniul menționat la articolul 1 punctul A din Decizia 1999/437/CE a Consiliului (9) privind anumite norme de aplicare a acordului respectiv.
(18) În ceea ce privește Elveția, prezentul regulament constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen, în sensul Acordului dintre Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană cu privire la asocierea Confederației Elvețiene la punerea în aplicare, respectarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen (10) care se încadrează în domeniul menționat la articolul 1 punctul A din Decizia 1999/437/CE coroborat cu articolul 3 din Decizia 2008/146/CE a Consiliului (11).
(19) În ceea ce privește Liechtenstein, prezentul regulament constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen, în sensul Protocolului între Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană, Confederația Elvețiană și Principatul Liechtenstein privind aderarea Principatului Liechtenstein la Acordul între Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană privind asocierea Confederației Elvețiene la punerea în practică, aplicarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen (12) care se încadrează în domeniul menționat la articolul 1 punctul A din Decizia 1999/437/CE coroborat cu articolul 3 din Decizia 2011/350/UE a Consiliului (13).
(20) În ceea ce privește Ciprul, prezentul regulament constituie un act care se întemeiază pe acquis-ul Schengen sau care se raportează la acesta, în sensul articolului 3 alineatul (2) din Actul de aderare din 2003.
(21) În ceea ce privește Bulgaria și România, prezentul regulament constituie un act care se întemeiază pe acquis-ul Schengen sau care se raportează la acesta, în sensul articolului 4 alineatul (2) din Actul de aderare din 2005.
(22) În ceea ce privește Croația, prezentul regulament constituie un act care e întemeiază pe acquis-ul Schengen sau care este conex acestuia în sensul articolului 4 alineatul (2) din Actul de aderare din 2011.
(23) Prezentul regulament respectă drepturile fundamentale și principiile recunoscute, în special, în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, inclusiv libertatea de circulație și de ședere a persoanelor. Prezentul regulament trebuie pus în aplicare conform acestor drepturi și principii.
(24) Prin urmare, Regulamentul (CE) nr. 562/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 martie 2006 de instituire a unui Cod comunitar privind regimul de trecere a frontierelor de către persoane (Codul Frontierelor Schengen) (14) ar trebui să fie modificat în mod corespunzător,