Recitale
(1) Politica Uniunii în domeniul frontierelor externe are ca obiectiv un management integrat al frontierei care să garanteze un nivel uniform și înalt de control și de supraveghere, care reprezintă un corolar indispensabil pentru libera circulație a persoanelor în Uniune și o componentă fundamentală a unui spațiu de libertate, securitate și justiție. În acest scop, ar trebui prevăzute norme comune privind standardele și procedurile de control la frontierele externe, ținând seama de presiunile specifice și disproporționate cu care se confruntă unele state membre la frontierele lor externe. Acest set de norme ar trebui să fie guvernat de principiul solidarității între statele membre.
(2) Libera circulație a persoanelor în spațiul Schengen constituie una dintre cele mai mari realizări ale integrării europene. Libertatea de circulație este un drept fundamental, condițiile de exercitare a acesteia fiind stabilite în Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) și în Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), precum și în Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora (2).
(3) Eliminarea controalelor la frontierele interne necesită o încredere reciprocă deplină între statele membre în privința capacității lor de a pune integral în practică măsurile de compensatorii care permit eliminarea acestor controale.
(4) Regulamentul (CE) nr. 562/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 martie 2006 de instituire a unui Cod comunitar privind regimul de trecere a frontierelor de către persoane (Codul frontierelor Schengen) (3) a intrat în vigoare la 13 octombrie 2006.
(5) După mai mulți ani de aplicare practică a apărut necesitatea realizării unei serii de modificări pe baza experiențelor practice ale statelor membre și ale Comisiei în ceea ce privește aplicarea Regulamentului (CE) nr. 562/2006, pe baza rezultatelor evaluărilor Schengen, a rapoartelor și solicitărilor prezentate de statele membre, a evoluției dreptului primar și secundar al Uniunii, precum și necesitatea clarificării și a identificării mai eficiente a chestiunilor tehnice critice.
(6) Raportul Comisiei din 21 septembrie 2009 privind punerea în aplicare a dispozițiilor referitoare la ștampilarea documentelor de călătorie ale resortisanților țărilor terțe în conformitate cu articolele 10 și 11 din Regulamentului (CE) nr. 562/2006, precum și Raportul Comisiei din 13 octombrie 2010 privind aplicarea titlului III (Frontiere interne) din Regulamentului (CE) nr. 562/2006 conțin propuneri concrete privind modificări tehnice ale Regulamentului (CE) nr. 562/2006.
(7) În temeiul actelor legislative recent adoptate de către Uniune, în special Regulamentul (CE) nr. 810/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 iulie 2009 privind instituirea unui Cod comunitar de vize (Codul de vize) (4) și Directiva 2008/115/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 2008 privind standardele și procedurile comune aplicabile în statele membre pentru returnarea resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală (5) se impun anumite modificări ale Regulamentului (CE) nr. 562/2006.
(8) De asemenea, anumite dispoziții ale Convenției de punere în aplicare a acordului Schengen din 14 iunie 1985 între guvernele statelor din Uniunea Economică Benelux, Republicii Federale Germania și Republicii Franceze privind eliminarea treptată a controalelor la frontierele comune (6) („Convenția de punere în aplicare a Acordului Schengen”) ar trebui modificate pentru a reflecta modificările aduse Regulamentului (CE) nr. 562/2006 și situația juridică actuală.
(9) În temeiul cauzei C-241/05, Nicolae Bot/Préfet du Val-de-Marne (7), este necesară modificarea normelor privind calcularea duratei autorizate pentru șederile pe termen scurt în Uniune. Existența unor norme clare, simple și armonizate în toate actele juridice care reglementează această chestiune ar fi atât în beneficiul călătorilor, cât și al autorităților responsabile din domeniul frontierelor și al vizelor. Prin urmare, ar trebui să fie modificate în consecință Regulamentul (CE) nr. 562/2006 și Convenția de punere în aplicare a Acordului Schengen, Regulamentul (CE) nr. 1683/95 al Consiliului din 29 mai 1995 de instituire a unui model uniform de viză (8) și Regulamentul (CE) nr. 539/2001 al Consiliului din 15 martie 2001 de stabilire a listei țărilor terțe ai căror resortisanți trebuie să dețină viză pentru trecerea frontierelor externe și a listei țărilor terțe ai căror resortisanți sunt exonerați de această obligație (9), Regulamentul (CE) nr. 767/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 iulie 2008 privind Sistemul de informații privind vizele (VIS) și schimbul de date între statele membre cu privire la vizele de scurtă ședere (Regulamentul VIS) (10) și Regulamentul (CE) nr. 810/2009.
(10) Adoptarea Regulamentului (UE) nr. 1168/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2011 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2007/2004 al Consiliului de instituire a Agenției Europene pentru Gestionarea Cooperării Operative la Frontierele Externe ale statelor membre ale Uniunii Europene (11) (Frontex) (denumită în continuare „agenția”) îmbunătățește gestionarea integrată a frontierelor externe și consolidează rolul Agenției în conformitate cu obiectivul Uniunii de a elabora o politică vizând introducerea progresivă a conceptului de management integrat al frontierei.
(11) Pentru alinierea dispozițiilor Regulamentului (CE) nr. 562/2006 la TFUE, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui delegată Comisiei în ceea ce privește adoptarea de măsuri suplimentare de reglementare a supravegherii, precum și modificarea anexelor la Regulamentul (CE) nr. 562/2006. Este deosebit de important ca în cadrul activității pregătitoare Comisia să realizeze consultări, inclusiv la nivel de experți. Atunci când pregătește și elaborează acte delegate, Comisia ar trebui să asigure transmiterea simultană, la timp și adecvată a documentelor relevante către Parlamentul European și Consiliu.
(12) Deoarece obiectivul prezentului regulament, și anume o serie de modificări tehnice ale normelor existente ale Regulamentului (CE) nr. 562/2006 și a Convenției privind punerea în aplicare a Acordului Schengen, precum și a Regulamentelor (CE) nr. 1683/95, (CE) nr. 539/2001, (CE) nr. 767/2008 și (CE) nr. 810/2009, poate fi realizat numai la nivelul Uniunii, Uniunea poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității astfel cum este prevăzut la articolul 5 din TUE. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la același articol, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru îndeplinirea respectivului obiectiv.
(13) În ceea ce privește Islanda și Norvegia, prezentul regulament constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen, în sensul Acordului încheiat între Consiliul Uniunii Europene, Republica Islanda și Regatul Norvegiei în ceea ce privește asocierea acestor două state în vederea punerii în aplicare, a asigurării respectării și dezvoltării acquis-ului Schengen (12), care intră sub incidența articolului 1 punctul A din Decizia 1999/437/CE a Consiliului (13) din 17 mai 1999 privind anumite modalități de aplicare a acordului menționat.
(14) În ceea ce privește Elveția, prezentul regulament constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen, în sensul Acordului între Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană cu privire la asocierea Confederației Elvețiene la punerea în aplicare, respectarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen (14), care intră sub incidența articolului 1 punctul A din Decizia 1999/437/CE, coroborat cu articolul 3 din Decizia 2008/146/CE (15).
(15) În ceea ce privește Liechtenstein, prezentul regulament constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen, în sensul Protocolului între Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană, Confederația Elvețiană și Principatul Liechtenstein privind aderarea Principatului Liechtenstein la Acordul între Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană privind asocierea Confederației Elvețiene la punerea în practică, aplicarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen (16), care intră sub incidența articolului 1 punctul A din Decizia 1999/437/CE, coroborat cu articolul 3 din Decizia 2011/350/UE a Consiliului (17).
(16) În conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul nr. 22 privind poziția Danemarcei anexat la TUE și la TFUE, Danemarca nu participă la adoptarea prezentului regulament, nu are obligații în temeiul acestuia și nu face obiectul aplicării sale. Întrucât prezentul regulament constituie o dezvoltare a acquis-ului Schengen, Danemarca decide, în conformitate cu articolul 4 din protocolul respectiv, în termen de șase luni de la data la care Consiliul a decis cu privire la prezentul regulament, dacă îl va integra în legislația sa națională.
(17) Prezentul regulament constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen la care Regatul Unit nu participă, în conformitate cu Decizia 2000/365/CE a Consiliului din 29 mai 2000 privind solicitarea Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord de a participa la unele dintre dispozițiile acquis-ului Schengen (18). În consecință, Regatul Unit nu participă la adoptarea prezentului regulament, nu îi revin obligații în temeiul acestuia și nu face obiectul aplicării sale.
(18) Prezentul regulament constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen la care Irlanda nu participă, în conformitate cu Decizia 2002/192/CE a Consiliului din 28 februarie 2002 privind solicitarea Irlandei de a participa la unele dintre dispozițiile acquis-ului Schengen (19). În consecință, Irlanda nu participă la adoptarea prezentului regulament, nu îi revin obligații în temeiul acestuia și nu face obiectul aplicării sale,