Recitale
(1) La 27 septembrie 2013, Consiliul executiv al Organizației pentru Interzicerea Armelor Chimice (OIAC) a adoptat o „Decizie privind distrugerea armelor chimice siriene” în cadrul sesiunii sale EC-M-33.
(2) La 27 septembrie 2013, Consiliul de Securitate al Organizației Națiunilor Unite a adoptat Rezoluția 2118 (2013), confirmând decizia Consiliul executiv al OIAC și exprimându-și indignarea profundă în legătură cu utilizarea armelor chimice la 21 august 2013 în regiunea Rif Dimashq, astfel cum s-a conchis în raportul misiunii ONU, condamnând uciderea de civili care a rezultat din aceasta, afirmând că utilizarea armelor chimice constituie o încălcare gravă a dreptului internațional și subliniind că cei care se fac vinovați de orice utilizare a armelor chimice trebuie trași la răspundere, subliniind totodată că singura soluție a crizei actuale din Republica Arabă Siriană poate fi obținută printr-un proces politic reprezentativ condus de Siria, bazat pe Comunicatul de la Geneva din 30 iunie 2012, și evidențiind necesitatea convocării conferinței internaționale privind Siria cât mai curând posibil.
(3) Printr-o declarație, Guvernul Republicii Arabe Siriane a recunoscut existența unui program de arme chimice de mare anvergură și a unor cantități considerabile de arme chimice, inclusiv componente chimice toxice periculoase ale acestor arme, care reprezintă motive importante de preocupare în privința neproliferării, dezarmării și securității.
(4) Ca urmare a aderării Republicii Arabe Siriene la Convenția privind interzicerea dezvoltării, producerii, stocării și folosirii armelor chimice și distrugerea acestora (denumită în continuare „Convenția privind armele chimice” sau „CWC”), care produce efecte de la 14 octombrie 2013, OIAC este responsabilă de verificarea respectării de către Siria a CWC și a dispozițiilor oricărei decizii relevante a Consiliului executiv al OIAC și, ca parte a misiunii comune, de supravegherea respectării dispozițiilor oricărei rezoluții CSONU relevante.
(5) La 16 octombrie 2013, directorul general al OIAC a reamintit statelor părți la CWC (nota S/1132/2013) că, în decizia sa privind distrugerea armelor chimice siriene (EC-M-33/DEC.1), Consiliul executiv a decis, printre altele, „să examineze, de urgență, mecanismele de finanțare pentru activitățile desfășurate de Secretariat cu privire la Republica Arabă Siriană și să solicite tuturor statelor părți care sunt în măsură să facă acest lucru să furnizeze contribuții voluntare pentru activitățile desfășurate în procesul de punere în aplicare a prezentei decizii”. În aceeași notă, s-a lansat un apel „către toate statele părți să ia în calcul posibilitatea de a-și oferi propria contribuție voluntară, indiferent de cuantum, la Fondul fiduciar pentru Siria pentru a contribui la abordarea a ceea ce e posibil să reprezinte una dintre cele mai mari provocări din istoria organizației”. Fondul fiduciar poate de asemenea accepta contribuții din alte surse, inclusiv organizații neguvernamentale, instituții sau donatori privați.
(6) În concluziile sale din 21 octombrie 2013, Consiliul Uniunii Europene a salutat decizia Consiliului executiv al OIAC și RCSONU 2118 și a reiterat disponibilitatea Uniunii de a analiza un posibil sprijin.
(7) La 12 decembrie 2003, Consiliul European a adoptat Strategia UE împotriva proliferării armelor de distrugere în masă („strategia”), care cuprinde la capitolul III o listă de măsuri care trebuie luate atât în Uniune, cât și în țări terțe pentru combaterea acestei proliferări.
(8) Strategia evidențiază rolul crucial al CWC și al OIAC în crearea unei lumi fără arme chimice.
(9) Uniunea acționează în prezent în mod activ pentru punerea în aplicare a strategiei și pune în practică măsurile enumerate în capitolul III din respectiva strategie, în special prin furnizarea de resurse financiare destinate sprijinirii unor proiecte specifice desfășurate de instituții multilaterale, cum ar fi OIAC. În consecință, la 23 martie 2012, Consiliul a adoptat Decizia 2012/166/PESC (1) privind sprijinul acordat activităților OIAC.
(10) La 21 noiembrie 2013, directorul general al OIAC a transmis Uniunii o cerere de contribuție la Fondul fiduciar pentru Siria.
(11) Punerea în aplicare la nivel tehnic a prezentei decizii ar trebui încredințată OIAC. Proiectele sprijinite de Uniune pot fi finanțate numai prin contribuții voluntare la Fondul fiduciar al OIAC. Aceste contribuții care urmează a fi furnizate de Uniune vor fie esențiale pentru a permite OIAC să-și îndeplinească atribuțiile astfel cum sunt indicate în deciziile relevante ale Consiliului executiv al OIAC din 27 septembrie și din 15 noiembrie 2013 și în RCSONU 2118 din 27 septembrie 2013.
(12) Comisiei i se încredințează supravegherea executării corespunzătoare a contribuției financiare a Uniunii,