Recitale
(1) Pe lângă misiunea sa principală de finanțare a investițiilor în Uniunea Europeană, începând din 1963, Banca Europeană de Investiții (BEI) a derulat operațiuni de finanțare în afara Uniunii în sprijinul politicilor externe ale Uniunii. Astfel, fondurilor bugetare ale Uniunii aflate la dispoziția regiunilor externe li se poate adăuga forța financiară a BEI, în folosul țărilor beneficiare. Efectuând astfel de operațiuni de finanțare, BEI contribuie la principiile directoare generale și la obiectivele de politică ale Uniunii, inclusiv la dezvoltarea țărilor terțe și la prosperitatea Uniunii în noile circumstanțe economice mondiale. Operațiunile de finanțare ale BEI desfășurate în sprijinul politicilor externe ale Uniunii ar trebui să respecte în continuare principiile bunei gestiuni bancare.
(2) Articolul 209 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), coroborat cu articolul 208 din acesta, prevede că BEI contribuie, în conformitate cu condițiile prevăzute de statutul său, la punerea în aplicare a măsurilor necesare aprofundării obiectivelor politicii de cooperare pentru dezvoltare a Uniunii.
(3) În conformitate cu articolul 19 din statutul BEI, cererile destinate direct către BEI pentru operațiuni de finanțare ale BEI care să fie realizate în temeiul prezentei decizii se înaintează Comisiei în vederea prezentării unui aviz („cererea de finanțare din partea BEI”).
(4) Pentru a sprijini acțiunea externă a Uniunii și a permite BEI să finanțeze investiții în afara Uniunii fără a afecta credibilitatea financiară a BEI, majoritatea operațiunilor sale derulate în regiunile externe au beneficiat de o garanție bugetară a UE (denumită în continuare „garanția UE”), administrată de Comisie.
(5) Garanția UE a fost stabilită pentru perioada 2007-2011 prin Decizia nr. 633/2009/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 iulie 2009 de acordare a unei garanții comunitare Băncii Europene de Investiții pentru pierderile rezultate din împrumuturi și garanții la împrumuturi acordate unor proiecte din afara Comunității (2).
(6) Fondul de garantare pentru acțiuni externe (denumit în continuare „Fondul de garantare”), instituit prin Regulamentul (CE, Euratom) nr. 480/2009 al Consiliului din 25 mai 2009 privind constituirea Fondului de garantare pentru acțiuni externe (3) asigură o rezervă de lichidități pentru bugetul Uniunii în caz de pierderi rezultate din operațiuni de finanțare ale BEI sau din alte acțiuni externe ale Uniunii.
(7) În conformitate cu Decizia nr. 633/2009/CE, Comisia și BEI au efectuat o evaluare intermediară a finanțărilor externe ale BEI, pe baza unei evaluări externe independente, efectuate sub supravegherea unui comitet de coordonare al „înțelepților”, a unei revizuiri efectuate de un consultant extern și a evaluărilor specifice furnizate de BEI. La 12 februarie 2010, comitetul de coordonare a înaintat un raport Parlamentului European, Consiliului, Comisiei și BEI, conținând concluziile și recomandările sale.
(8) Raportul comitetului de coordonare a concluzionat că garanția UE este un instrument de politică puternic și eficace, cu mare influență financiară și politică și că acesta ar trebui menținut în vederea acoperirii riscurilor de natură politică și suverană. Au fost propuse unele modificări ale Deciziei nr. 633/2009/CE pentru a garanta o valoare adăugată și o eficacitate de cel mai înalt nivel a operațiunilor externe ale BEI.
(9) Este esențial să se stabilească o listă a țărilor potențial eligibile pentru finanțările BEI în temeiul garanției UE. Este de asemenea oportun să se extindă lista țărilor eligibile pentru finanțările BEI în temeiul garanției UE astfel cum este prevăzută în anexa I la Decizia nr. 633/2009/CE.
(10) Pentru a reflecta evoluțiile politice importante, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui delegată Comisiei, în ceea ce privește modificarea anexei III la prezenta decizie. Este deosebit de important ca, în timpul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți. Atunci când pregătește și elaborează acte delegate, Comisia ar trebui să asigure transmiterea simultană, la timp și adecvată a documentelor relevante către Parlamentul European și Consiliu.
(11) Sumele acoperite de garanția UE în fiecare regiune ar trebui să reprezinte în continuare plafoane pentru finanțarea BEI în temeiul garanției UE și nu obiective pe care BEI trebuie să le atingă.
(12) În cadrul sprijinului Uniunii acordat țărilor terțe pentru a face față crizei economice și financiare mondiale, în 2009 și 2010 BEI și-a concentrat activitatea de împrumut extern în principal asupra țărilor aflate în faza de preaderare, precum și asupra țărilor vizate de politica de vecinătate și de parteneriat a Uniunii în temeiul mandatului său actual. Mai mult, tulburările care au afectat regiunea sud-mediteraneeană la începutul anului 2011 fac necesară asistența Uniunii pentru a pune la dispoziția țărilor afectate mijloacele necesare pentru a își reconstrui și moderniza economiile. În consecință, pentru perioada restantă a mandatului, plafonul mandatului general ar trebui revizuit și majorat cu 1 684 000 000 EUR pentru a aborda mai bine aceste circumstanțe temporare și excepționale, fără a aduce atingere plafoanelor din cadrul următorului cadru financiar multianual.
(13) Operațiunile de finanțare ale BEI care decurg din creșterea menționată anterior a plafonului mandatului general ar trebui să răspundă reformelor politice întreprinse de fiecare țară parteneră, astfel cum au fost evaluate de Comisiei cu implicarea Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE), ținând seama de rezoluțiile Parlamentului European, precum și de deciziile și concluziile Consiliului. Revizuirea politicii europene de vecinătate și accentul reînnoit pus pe diferențiere ar trebui să fie reflectate de asemenea în evaluarea respectivă. În țările aflate în proces de preaderare, finanțarea BEI va completa în continuare asistența acordată de Uniune.
(14) Pe lângă plafoanele regionale, mandatul opțional de 2 000 000 000 EUR ar trebui activat și alocat drept pachet de sprijin pentru operațiunile de finanțare ale BEI în domeniul atenuării și adaptării referitoare la schimbările climatice în toate regiunile care fac obiectul mandatului. BEI ar putea contribui cu competența și resursele sale, în strânsă cooperare cu Comisia, la sprijinirea autorităților publice și a sectorului privat în privința abordării schimbărilor climatice și a utilizării cât mai judicioase a resurselor financiare disponibile. Pentru proiectele de atenuare și de adaptare, resursele BEI ar trebui completate, atunci când este posibil și adecvat, cu fonduri concesionale puse la dispoziție în conformitate cu bugetul Uniunii, prin intermediul îmbinării eficace și coerente a granturilor și împrumuturilor acordate pentru finanțarea combaterii schimbărilor climatice, în contextul asistenței externe a Uniunii. În acest sens, raportul anual al Comisiei către Parlamentul European și Consiliu ar trebui să conțină o informare detaliată cu privire la instrumentele financiare utilizate pentru finanțarea acestor proiecte, în care să se precizeze cuantumurile finanțărilor BEI acordate în temeiul mandatului opțional și cuantumurile corespunzătoare ale granturilor.
(15) Eligibilitatea de a primi finanțarea BEI pentru măsuri de atenuare a schimbărilor climatice în condițiile garanției UE ar putea fi restricționată în temeiul mandatului referitor la schimbările climatice în cazul țărilor cu privire la care se consideră că nu s-au angajat să atingă obiective corespunzătoare în materie de schimbări climatice. Orice astfel de restricționare a eligibilității ar trebui să se bazeze pe evaluări politice complexe și cuprinzătoare. Prin urmare, Consiliului ar trebui să aibă competența de a decide, pe baza unei propuneri a Comisiei cu implicarea SEAE, restricționarea eligibilității unei țări de a primi finanțarea BEI pentru atenuarea schimbărilor climatice în condițiile garanției UE. O astfel de restricție ar trebui aplicată numai operațiunilor de finanțare ale BEI pentru care cererea de finanțare din partea BEI este înaintată după intrarea în vigoare a prezentei decizii și care sunt semnate după 1 ianuarie 2012.
(16) Ar trebui să existe o anumită flexibilitate în ceea ce privește alocările regionale în cadrul mandatului referitor la schimbările climatice, pentru a permite asimilarea cât mai rapidă și mai eficace a finanțărilor disponibile pe parcursul perioadei de trei ani 2011-2013, depunând totodată eforturi pentru a asigura o distribuție echilibrată între regiuni în perioada respectivă, bazată pe prioritățile stabilite pentru ajutorul extern în cadrul mandatului general.
(17) Evaluarea intermediară a executării mandatului extern al BEI a arătat că, deși operațiunile de finanțare ale BEI efectuate în cursul perioadei acoperite de evaluare (2000-2009) au fost în general conforme cu politicile externe ale Uniunii, legătura dintre obiectivele de politică ale Uniunii și implementarea lor operațională de către BEI ar trebui consolidată și ar trebui să fie mai explicită și mai structurată.
(18) În vederea ameliorării coerenței mandatului, a direcționării și mai precise a activității de finanțare externă a BEI către sprijinirea politicilor Uniunii și în vederea garantării unui profit maxim beneficiarilor, prezenta decizie ar trebui să stabilească obiective orizontale de înalt nivel în cadrul mandatului pentru operațiunile de finanțare ale BEI în toate regiunile și țările eligibile, bazându-se pe atuurile comparative ale BEI în domeniile în care aceasta a obținut deja succese indiscutabile. În regiunile vizate de prezenta decizie, BEI ar trebui prin urmare să finanțeze proiecte în domeniile atenuării și adaptării în materie de schimbări climatice (inclusiv prin intermediul transferului tehnologiilor legate de noile surse de energie), infrastructurii sociale și economice (în special în ceea ce privește transportul, energia inclusiv energia din surse regenerabile, securitatea energetică, infrastructura energetică, infrastructura de mediu, inclusiv apa și canalizarea, precum și tehnologia informației și comunicațiilor) și dezvoltării sectorului privat local, în mod particular în sprijinul întreprinderilor mici și mijlocii (IMM-uri). Ar trebui reamintit faptul că îmbunătățirea accesului IMM-urilor la finanțare poate avea un rol esențial în stimularea dezvoltării economice și în combaterea șomajului. În aceste domenii, integrarea regională între țările partenere, în special integrarea economică între țările în fază de preaderare, țările vizate de politica de vecinătate și Uniune, ar trebui să constituie un obiectiv subiacent pentru operațiunile de finanțare ale BEI. BEI ar trebui să poată sprijini prezența Uniunii în țările partenere prin investiții străine directe care contribuie la promovarea transferului de tehnologie și de cunoștințe, fie în temeiul garanției UE pentru investiții în domeniile menționate anterior, fie pe riscul său propriu.
(19) Pentru a ajunge efectiv la IMM-uri, BEI ar trebui să coopereze cu instituțiile locale de intermediere financiară din țările eligibile, în special pentru a garanta faptul că o parte a beneficiilor financiare este transferată clienților și asigură o valoare adăugată în comparație cu alte surse de finanțare. După caz, prin intermediul acordurilor sale de cooperare cu instituțiile de intermediere, BEI ar trebui să solicite verificarea proiectelor clienților săi în raport cu criteriile convenite, în conformitate cu obiectivele de dezvoltare ale Uniunii, pentru a asigura o valoare adăugată. Activitățile intermediarilor financiari de sprijinire a IMM-urilor ar trebui să fie complet transparente și să fie raportate periodic BEI.
(20) În plus, operațiunile de finanțare ale BEI ar trebui să contribuie la principiile directoare generale ale acțiunii externe a Uniunii, potrivit articolului 21 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE), de promovare și consolidare a democrației și a statului de drept, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și la punerea în aplicare a acordurilor internaționale în materie de mediu la care Uniunea este parte. În special, în relația cu țările în curs de dezvoltare, astfel cum sunt definite în lista celor care primesc asistență oficială pentru dezvoltare (AOD) stabilită de Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare în Europa (OCDE), operațiunile de finanțare ale BEI ar trebui să sprijine următoarele: dezvoltarea economică, socială și de mediu durabilă a acestora, mai ales a celor mai dezavantajate dintre acestea; integrarea lor armonioasă și progresivă în economia mondială; campania de combatere a sărăciei; precum și garantarea respectării obiectivelor convenite de Uniune în contextul relațiilor sale cu Organizația Națiunilor Unite și cu alte organizații internaționale competente.
(21) În timp ce atuul BEI rămâne caracterul său distinct de bancă de investiții, BEI ar trebui, în temeiul prezentei decizii, să încadreze impactul operațiunilor sale externe asupra dezvoltării, în strânsă coordonare cu Comisia și sub controlul democratic al Parlamentului European, în conformitate cu principiile Consensului european privind dezvoltarea, cu principiile prevăzute la articolul 208 din TFUE, precum și cu principiile legate de eficacitatea ajutorului enunțate în Declarația de la Paris din 2005 și cu Agenda de acțiune de la Accra din 2008. Această orientare ar trebui pusă în aplicare prin câteva măsuri concrete, în mod particular prin consolidarea capacității sale de a evalua aspectele sociale, de mediu și de dezvoltare ale proiectelor, inclusiv drepturile omului și riscurile legate de conflicte, și prin promovarea consultărilor la nivel local cu autoritățile publice și societatea civilă. Atunci când aplică principiul diligenței necesare în ceea ce privește un proiect, BEI ar trebui, după caz și în conformitate cu principiile sociale și de mediu ale Uniunii, să solicite promotorului proiectului să efectueze consultări la nivel local și să dea publicității rezultatele acestora. În plus, BEI ar trebui să pună un mai mare accent pe domeniile în care posedă competențe solide, dobândite în cadrul operațiunilor de finanțare realizate în cadrul Uniunii și care vor favoriza dezvoltarea țării în cauză, cum ar fi accesul IMM-urilor și al microentităților la finanțare, infrastructura de mediu, inclusiv apă și canalizare, transportul durabil și măsurile de atenuare în materie de schimbări climatice, în special în ceea ce privește sursele regenerabile de energie. Finanțarea ar putea să includă, de asemenea, proiecte în sprijinul infrastructurii de sănătate și de educație, în cazul în care există o valoare adăugată clară.
(22) BEI ar trebui de asemenea să își intensifice progresiv activitatea în sprijinul adaptării la schimbările climatice, cooperând cu alte instituții financiare internaționale (IFI) și cu instituțiile financiare bilaterale europene (IFBE), după caz. Cerințele suplimentare introduse prin prezenta decizie ar necesita accesul la resurse concesionale și o adaptare progresivă a resurselor umane și, totodată, ar trebui să se urmărească obținerea și exploatarea eficienței, a eficacității și a sinergiilor. Activitatea BEI ar trebui de asemenea să fie complementară obiectivelor și priorităților Uniunii referitoare la consolidarea instituțiilor și reformele sectoriale. În sfârșit, BEI ar trebui să definească un set de indicatori de performanță privind aspectele legate de dezvoltare și de mediu ale proiectelor și rezultatele acestora.
(23) Odată cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, funcția de Înalt Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (denumit în continuare „Înalt Reprezentant”), a fost creată cu scopul de a îmbunătăți impactul și coerența relațiilor externe ale Uniunii.
(24) În ultimii ani s-a înregistrat de asemenea o extindere și o consolidare a politicilor de relații externe ale Uniunii. Acesta a fost în special cazul strategiei de preaderare, al politicii europene de vecinătate, al strategiei UE pentru Asia Centrală, al parteneriatelor reînnoite cu America Latină și Asia de Sud-Est, precum și al parteneriatelor strategice ale Uniunii cu Rusia, China și India. Acesta a fost, de asemenea, cazul politicilor de cooperare pentru dezvoltare ale Uniunii, care au fost în prezent extinse pentru a include toate țările în curs de dezvoltare. Începând cu 2007, relațiile externe ale Uniunii au fost sprijinite, de asemenea, prin noi instrumente financiare, și anume Instrumentul de asistență pentru preaderare (IPA), Instrumentul european de vecinătate și parteneriat (IEVP), Instrumentul de cooperare pentru dezvoltare (ICD), Instrumentul european pentru democrație și drepturile omului (IEDDO) și Instrumentul de stabilitate.
(25) În contextul înființării SEAE și după intrarea în vigoare a prezentei decizii, Comisia și BEI ar trebui să modifice memorandumul de înțelegere privind cooperarea și coordonarea în regiunile vizate prin Decizia 2006/1016/CE din 19 decembrie 2006 a Consiliului privind acordarea unei garanții comunitare Băncii Europene de Investiții în cazul pierderilor rezultate din împrumuturi și garanții la împrumuturi acordate unor proiecte din afara Comunității (4) și, după caz, cu acordul Înaltului Reprezentant, să extindă noul memorandum de înțelegere la SEAE, în special în ceea ce privește dialogul periodic și sistematic între Comisie și BEI la nivel strategic, care ar trebui să includă SEAE, precum și alte aspecte care țin de competența SEAE.
(26) Aducându-și contribuția la punerea în aplicare a măsurilor necesare în direcția obiectivelor politicii de cooperare pentru dezvoltare a Uniunii în conformitate cu articolul 209 alineatul (3) din TFUE, BEI ar trebui să depună eforturi pentru a sprijini în mod indirect realizarea obiectivelor de dezvoltare ale mileniului pentru 2015 în toate regiunile în care își desfășoară activitatea.
(27) În vederea sporirii coerenței sprijinului global al Uniunii în favoarea regiunilor în cauză, ar trebui identificate posibilități de combinare a finanțării BEI cu resursele bugetare ale Uniunii, atunci când și dacă este necesar, de exemplu sub formă de garanții, capital de risc și subvenții la dobândă, cofinanțarea investițiilor, alături de asistența tehnică pentru pregătirea și punerea în aplicare a proiectelor, prin intermediul IPA, al IEVP, al Instrumentului de finanțare a cooperării pentru dezvoltare, al IEDDO și al Instrumentului de stabilitate. Ori de câte ori se utilizează o astfel de combinație între finanțarea BEI și alte resurse bugetare ale Uniunii, toate deciziile de finanțare ar trebui să precizeze în mod clar resursele care urmează să fie utilizate. Raportul anual al Comisiei către Parlamentul European și Consiliu cu privire la operațiunile de finanțare ale BEI desfășurate în temeiul prezentei decizii ar trebui să conțină o defalcare detaliată a resurselor bugetare și a instrumentelor financiare utilizate în combinație cu finanțarea acordată de BEI.
(28) La toate nivelurile, de la planificarea strategică în amonte, la dezvoltarea proiectelor în aval, ar trebui garantat faptul că operațiunile de finanțare externă ale BEI respectă și vin în sprijinul politicilor de relații externe ale Uniunii precum și al obiectivelor de nivel înalt stabilite în prezenta decizie. În vederea sporirii coerenței acțiunii externe a Uniunii, ar trebui intensificat un dialog între Comisie, SEAE și BEI privind politica și strategia. În același scop, între Comisie, SEAE și BEI ar trebui să existe o cooperare sporită și un schimb reciproc de informații într-un stadiu timpuriu la nivel operațional. Birourile BEI din afara Uniunii ar trebui, în primul rând, să fie situate în interiorul delegațiilor Uniunii, pentru a sprijini această cooperare, partajând, în același timp, costurile de funcționare. Este deosebit de important să existe un schimb de opinii într-un stadiu timpuriu între Comisie, SEAE și BEI, atunci când este cazul, în cadrul procesului de elaborare a documentelor de programare, pentru a crea un maximum de sinergie între activitățile acestor trei organe ale Uniunii.
(29) Măsurile practice de asigurare a unei legături între obiectivele mandatului general și punerea în aplicare a acestora urmează a fi stabilite în orientările operaționale regionale de natură tehnică. Astfel de orientări ar trebui să fie în concordanță cu cadrul mai extins al politicii regionale a Uniunii prevăzut în prezenta decizie. Aceste orientări ar trebui să reflecte strategiile de țară ale Uniunii și să aibă drept obiectiv garantarea complementarității finanțării BEI cu politicile, programele și instrumentele de asistență corespunzătoare ale Uniunii în diferite regiuni.
(30) BEI ar trebui să elaboreze, în consultare cu Comisia, un program multianual orientativ al volumului planificat de semnături pentru operațiunile de finanțare ale BEI, astfel încât să se asigure o planificare bugetară corespunzătoare pentru provizionarea Fondului de garantare și compatibilitatea previziunilor de finanțare ale BEI cu plafoanele stabilite în prezenta decizie. Comisia ar trebui să țină seama de aceste previziuni în programarea sa bugetară regulată transmisă autorității bugetare.
(31) Ar trebui examinată oportunitatea dezvoltării unei platforme a Uniunii pentru cooperare și dezvoltare în vederea optimizării funcționării mecanismului de combinare a granturilor și împrumuturilor în regiunile externe. În acest scop, Comisia ar trebui să creeze un grup de experți din statele membre, SEAE și BEI care să evalueze costurile și beneficiile unei astfel de platforme. În cadrul activităților sale, grupul respectiv ar trebui să consulte alți actori relevanți, inclusiv instituțiile financiare multilaterale sau bilaterale europene. Această platformă ar continua să promoveze sinergii și acorduri de încredere reciprocă bazate pe avantajul comparativ al diferitelor instituții, respectând totodată rolul și prerogativele Comisiei și ale BEI în execuția bugetului Uniunii, respectiv a împrumuturilor BEI. Pe baza constatărilor grupului de experți, Comisia ar trebui să raporteze Parlamentului European și Consiliului până la jumătatea lui 2012 și, după caz, să prezinte o propunere privind platforma.
(32) BEI ar trebui încurajată să își intensifice operațiunile și să își diversifice instrumentele financiare în afara Uniunii, fără a recurge la garanția UE, astfel încât utilizarea garanției să poată fi încurajată pentru țările și proiectele care au un acces redus la piață, ținând seama de considerațiile privind sustenabilitatea datoriei, și în cazul cărora garanția are, prin urmare, o valoare adăugată mai mare. În consecință, și tot cu scopul de a sprijini obiectivele politicii de relații externe a Uniunii, ar trebui ca BEI să fie încurajată să crească sumele împrumutate cu riscuri proprii, ținând seama totodată de propria sa capacitate de absorbție a riscului, inclusiv prin sprijinirea intereselor economice ale Uniunii, în special în țările în fază de preaderare, în țările vizate de politica de vecinătate și în țări cu calificativ investment grade din alte regiuni, dar și în țări cu calificativ sub-investment grade, atunci când BEI dispune de garanții adecvate din partea unor terți. Prin consultare cu Comisia, BEI ar trebui să elaboreze o politică de reglementare a deciziei de alocare a proiectelor fie mandatului din cadrul garanției UE, fie operațiunilor de finanțare pe risc propriu al BEI. Această politică ar lua în considerare în mod special bonitatea țărilor și a proiectelor în cauză.
(33) BEI ar trebui să ia în considerare creșterea operațiunilor sale de finanțare care se efectuează în temeiul prezentei decizii, în ceea ce privește entitățile publice subsuverane, în cazul în care aceste operațiuni beneficiază de o evaluare corespunzătoare a riscului de credit de către BEI.
(34) BEI ar trebui să extindă gama de instrumente de finanțare noi și inovatoare pe care le oferă inclusiv printr-un accent mai puternic asupra dezvoltării instrumentelor de garantare, în măsura posibilului, ținând seama de politicile în materie de risc ale BEI. În plus, BEI ar trebui încurajată să ofere împrumuturi în moneda locală și să emită obligațiuni pe piețele locale, cu condiția ca țările partenere să instituie reformele structurale necesare, în special în sectorul financiar, precum și alte măsuri vizând facilitarea activităților BEI.
(35) Pentru ca BEI să poată satisface exigențele mandatului în toate regiunile și subregiunile vizate, ar trebui alocate, în timp, resurse umane și financiare suficiente pentru activitățile sale externe. Aceasta ar trebui, în special, să includă deținerea unor capacități suficiente pentru a sprijini obiectivele de cooperare pentru dezvoltare ale Uniunii, pentru a acorda o mai mare atenție evaluării ex ante a anumitor aspecte sociale, de mediu și de dezvoltare ale activităților sale și pentru a asigura o monitorizare eficace a proiectelor, pe parcursul procesului de punere în aplicare a acestora. Oportunitățile de creștere a eficienței și eficacității ar trebui exploatate în continuare, iar sinergiile ar trebui urmărite în mod activ.
(36) În cadrul operațiunilor sale de finanțare în afara Uniunii care intră sub incidența prezentei decizii, BEI ar trebui să depună în continuare eforturi pentru a intensifica coordonarea și cooperarea cu IFI și IFBE, incluzând, după caz, cooperarea în ceea ce privește condițiile sectoriale și încrederea reciprocă în proceduri, utilizarea cofinanțării mixte și participarea la inițiative la scară mondială, precum cele care promovează coordonarea și eficiența ajutorului. Această coordonare și cooperare ar trebui să acționeze în direcția limitării posibilelor dublări ale costurilor și a suprapunerilor inutile. Aceste eforturi trebuie să se bazeze pe reciprocitate. Principiile prevăzute în prezenta decizie ar trebui să se aplice, de asemenea, atunci când finanțarea acordată de BEI este pusă în aplicare prin acorduri de cooperare cu alte IFI și IFBE.
(37) BEI ar trebui să își amelioreze cooperarea cu celelalte instituții financiare europene, în special în țările din afara Uniunii în care desfășoară operațiuni comune, prin acorduri precum memorandumul de înțelegere tripartit dintre Comisie, grupul BEI și Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BERD) privind cooperarea în afara Uniunii și prin posibilitatea acordată grupului BEI și BERD de a acționa în mod complementar, bazându-se pe avantajele lor comparative.
(38) BEI ar trebui să își consolideze procedura de raportare și de transmitere a informațiilor către Comisie, pentru a permite Comisiei să optimizeze raportul anual prezentat Parlamentului European și Consiliului referitor la operațiunile de finanțare ale BEI realizate în temeiul prezentei decizii. Cerințele de raportare suplimentare menționate în prezentul considerent ar trebui să se aplice exclusiv operațiunilor de finanțare ale BEI în cazul cărora cererea de finanțare din partea BEI este înaintată după data intrării în vigoare a prezentei decizii și care sunt semnate după 1 ianuarie 2012. Raportul ar trebui să evalueze în principal conformitatea operațiunilor de finanțare ale BEI cu prezenta decizie, ținând cont de orientările operaționale regionale de natură tehnică, și ar trebui să includă secțiuni referitoare la: valoarea adăugată a BEI, cum ar fi sprijinirea politicilor externe ale Uniunii; cerințele mandatului; calitatea operațiunilor finanțate; transferul beneficiilor financiare către clienți; precum și secțiuni privind cooperarea, inclusiv cofinanțarea, cu Comisia și cu alte IFI și cu donatorii bilaterali. Raportul ar trebui să evalueze, de asemenea, măsura în care BEI a ținut seama de durabilitatea economică, financiară, de mediu și socială în conceperea și monitorizarea proiectelor finanțate. Raportul ar trebui să conțină și o secțiune specifică dedicată evaluării detaliate a măsurilor luate de BEI pentru a se conforma actualului mandat, astfel cum a fost stabilit prin Decizia nr. 633/2009/CE, acordând o atenție deosebită operațiunilor de finanțare ale BEI care utilizează vehicule investiționale situate în jurisdicții necooperante. BEI ar trebui să pună în aplicare în mod corespunzător, în cadrul operațiunilor sale de finanțare, politicile sale față de jurisdicțiile slab reglementate sau necooperante, pentru a contribui la lupta internațională împotriva fraudei fiscale și a evaziunii fiscale. Raportul ar trebui să includă și o evaluare a aspectelor sociale și de dezvoltare ale proiectelor. Acesta ar trebui dat publicității, ceea ce ar permite societății civile și țărilor beneficiare să își exprime punctele de vedere. După caz, raportul ar trebui să includă trimiteri la schimbări semnificative ale circumstanțelor, care ar justifica modificări ulterioare ale mandatului, înainte de încheierea acestuia. Acest raport ar trebui să includă în special o defalcare a finanțării acordate de BEI în temeiul prezentei decizii în combinație cu toate resursele financiare ale Uniunii și cu finanțarea acordată de alți donatori, oferind astfel o perspectivă asupra expunerii financiare aferente operațiunilor de finanțare.
(39) Operațiunile de finanțare ale BEI trebuie să continue să fie gestionate în conformitate cu normele și procedurile proprii ale BEI, incluzând măsuri corespunzătoare de control și măsuri de combatere a evaziunii fiscale, precum și în conformitate cu normele și procedurile relevante privind Curtea de Conturi și Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF).
(40) Atunci când transmite propunerea privind garanția UE în temeiul următorului cadru financiar multianual, Comisia ar trebui invitată în special să examineze, în strânsă cooperare cu BEI și ținând seama de implicațiile alimentării Fondului de garantare, plafoanele acoperite de garanția UE, lista țărilor potențial eligibile precum și posibilitatea ca BEI să furnizeze finanțare pentru microcredite și alte tipuri de instrumente. De asemenea, Comisia și BEI ar trebui să examineze posibilitățile de îmbunătățire, în viitor, a sinergiei dintre finanțarea prin intermediul IPA, al IEVP, al Instrumentului de finanțare a cooperării pentru dezvoltare, al IEDDO și al Instrumentului de stabilitate și mandatul extern al BEI.
(41) Prezenta decizie ar trebui să nu aducă atingere negocierilor și deciziilor privind viitorul cadru financiar multianual.
(42) Prin urmare, și din motive de securitate juridică și claritate, Decizia nr. 663/2009/CE ar trebui să fie abrogată,