Recitale
(1) Conform sistemului de asigurare a respectării legislației în domeniul concurenței instituit de Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene („tratatul”), în materie de concurență Comisia investighează cazuri și ia decizii administrative care sunt supuse controlului jurisdicțional exercitat de Curtea de Justiție a Uniunii Europene („Curtea de Justiție”).
(2) Comisia trebuie să desfășoare procedurile în domeniul concurenței în mod echitabil, imparțial și obiectiv și trebuie să asigure respectarea drepturilor procedurale ale părților în cauză în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului din 16 decembrie 2002 privind punerea în aplicare a normelor de concurență prevăzute la articolele 81 și 82 din tratat (2), cu Regulamentul (CE) nr. 139/2004 al Consiliului din 20 ianuarie 2004 privind controlul concentrărilor economice între întreprinderi [Regulamentul (CE) privind concentrările economice] (3), cu Regulamentul (CE) nr. 773/2004 al Comisiei din 7 aprilie 2004 privind desfășurarea procedurilor puse în aplicare de Comisie în temeiul articolelor 81 și 82 din Tratatul CE (4) și cu Regulamentul (CE) nr. 802/2004 al Comisiei din 7 aprilie 2004 de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 139/2004 al Consiliului privind controlul concentrărilor economice între întreprinderi (5), precum și cu jurisprudența în materie a Curții de Justiție. În special, dreptul părților în cauză de a fi audiate înainte de adoptarea oricărei decizii care le-ar afecta negativ constituie un drept fundamental în legislatia Uniunii, recunoscut de Carta drepturilor fundamentale, în special la articolul 41 (6).
(3) Pentru a asigura exercitarea efectivă a drepturilor procedurale ale părților în cauză, ale altor părți implicate în sensul articolului 11 litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 802/2004 („alte părți implicate”), ale reclamanților în sensul articolului 7 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 („reclamanți”) și ale altor persoane decât cele menționate la articolele 5 și 11 din Regulamentul (CE) nr. 773/2004 și decât cele menționate la articolul 11 din Regulamentul (CE) nr. 802/2004 („terți”) implicate în procedurile în domeniul concurenței, responsabilitatea pentru asigurarea respectării acestor drepturi trebuie încredințată unei persoane independente, cu experiență în materie de concurență, care are integritatea necesară pentru a contribui la obiectivitatea, transparența și eficiența acestor proceduri.
(4) Comisia a creat în acest scop, în 1982, funcția de consilier-auditor, pe care a redefinit-o prin Decizia 94/810/CECO, CE a Comisiei din 12 decembrie 1994 privind mandatul consilierului-auditor în anumite proceduri în domeniul concurenței (7) și prin Decizia 2001/462/CE, CECO a Comisiei din 23 mai 2001 privind mandatul consilierilor-auditori în anumite proceduri în domeniul concurenței desfășurate în fața Comisiei (8). În prezent, este necesar să se clarifice și să se consolideze și mai mult rolul consilierului-auditor și să se adapteze mandatul acestuia în lumina evoluțiilor legislației Uniunii în materie de concurență.
(5) Funcția consilierului-auditor este percepută, în general, ca aducând o contribuție importantă la procedurile în domeniul concurenței desfășurate în fața Comisiei, datorită independenței și competențelor specifice ale consilierilor-auditori în cadrul acestor proceduri. Pentru a asigura independența constantă a consilierului-auditor față de Direcția Generală Concurență, acesta trebuie să fie atașat, din rațiuni administrative, pe lângă membrul Comisiei cu atribuții speciale în domeniul concurenței.
(6) Consilierul-auditor trebuie să fie numit în conformitate cu normele stabilite de Statutul funcționarilor Uniunii Europene și de Regimul aplicabil celorlalți agenți ai Uniunii Europene. În conformitate cu aceste norme, pot fi avuți în vedere și candidații care nu sunt funcționari ai Comisiei. Trebuie asigurată transparența cu privire la numirea, încetarea funcției și transferul consilierilor-auditori.
(7) Comisia poate numi unul sau mai mulți consilieri-auditori și trebuie să pună la dispoziția acestora personal auxiliar. Atunci când observă un conflict de interese în contextul exercitării atribuțiilor sale, consilierul-auditor trebuie să înceteze orice implicare în cazul respectiv. În cazul în care consilierul-auditor se află în imposibilitatea de a-și exercita atribuțiile, acestea trebuie preluate de un alt consilier-auditor.
(8) Consilierul-auditor trebuie să acționeze ca un arbitru independent care încearcă să soluționeze problemele care afectează exercitarea efectivă a drepturilor lor procedurale de către părțile în cauză, alte părți implicate, reclamanți sau persoane terțe interesate, atunci când problemele respective nu au putut fi soluționate prin contacte prealabile cu serviciile Comisiei responsabile de desfășurarea procedurilor în domeniul concurenței, care au obligația să respecte aceste drepturi procedurale.
(9) Mandatul consilierului-auditor în cadrul procedurilor în domeniul concurenței trebuie definit astfel încât să se asigure protecția exercitării efective a drepturilor procedurale pe tot parcursul procedurilor desfășurate în fața Comisiei în temeiul articolelor 101 și 102 din tratat și al Regulamentului (CE) nr. 139/2004, în special a dreptului de a fi audiat.
(10) Pentru a se consolida acest rol, consilierului-auditor trebuie să i se încredințeze misiunea de a apăra exercitarea efectivă a drepturilor procedurale de către întreprinderi și asociații de întreprinderi în contextul competențelor de investigare ale Comisiei, astfel cum sunt prevăzute în capitolul V din Regulamentul (CE) nr. 1/2003, precum și la articolul 14 din Regulamentul (CE) nr. 139/2004, care conferă Comisiei competența de a aplica amenzi întreprinderilor și asociațiilor de întreprinderi. Consilierului-auditor trebuie să i se încredințeze, de asemenea, atribuții specifice în timpul etapei de investigare în legătură cu cererile de protejare a secretului profesional, cu dreptul la neautoincriminare, cu termenele de răspuns la deciziile de solicitare de informații în temeiul articolului 18 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1/2003, precum și cu privire la dreptul întreprinderilor și asociațiilor de întreprinderi care fac obiectul unei măsuri de investigare întreprinse de Comisie conform capitolului V din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 de a fi informate cu privire la statutul lor în cadrul procedurii, respectiv de a ști dacă fac obiectul unei investigații și, în caz afirmativ, care este obiectul și scopul respectivei investigații. Atunci când examinează cererile referitoare la dreptul la neautoincriminare, consilierul-auditor poate verifica dacă întreprinderile formulează, doar în scop dilatoriu, cereri de protecție care sunt în mod vădit nefondate.
(11) Consilierul-auditor trebuie să fie în măsură să faciliteze soluționarea cererilor de protejare a confidențialității unui document în temeiul secretului profesional. În acest scop, în cazul în care întreprinderea sau asociația de întreprinderi care depune cererea este de acord, consilierul-auditor va putea să examineze documentul în cauză și va putea emite o recomandare corespunzătoare, făcând trimitere la jurisprudența aplicabilă a Curții de Justiție.
(12) Este responsabilitatea consilierului-auditor să decidă dacă un terț demonstrează un interes suficient pentru a fi audiat. Asociațiile de consumatori care solicită să fie audiate trebuie să fie, în principiu, considerate ca prezentând un interes suficient atunci când procedura se referă la produse sau servicii utilizate de consumatorii finali sau la produse sau servicii care contribuie direct la procesul de producție sau de furnizare a acestor produse sau servicii.
(13) Consilierul-auditor trebuie să decidă dacă să admită reclamanții și persoanele terțe interesate la audierea orală, ținând cont de contribuția pe care o pot avea aceștia la clarificarea elementelor de fapt relevante ale cazului.
(14) Dreptul părților în cauză de a fi audiate înainte de adoptarea unei decizii finale care le afectează în mod negativ interesele este garantat prin recunoașterea dreptului lor de a răspunde în scris la concluziile preliminare ale Comisiei, astfel cum se precizează în comunicarea privind obiecțiunile, precum și a dreptului lor de a-și expune argumentele, dacă doresc acest lucru, în cadrul audierii orale. Pentru a-și putea exercita efectiv aceste drepturi, părțile cărora le-a fost adresată o comunicare privind obiecțiunile au drept de acces la dosarul de investigație al Comisiei.
(15) Pentru a garanta exercitarea efectivă a dreptului la apărare al părților cărora le-a fost adresată o comunicare privind obiecțiunile, consilierului-auditor îi revine sarcina de a se asigura că diferendele privind accesul la dosar, protejarea secretelor de afaceri și a altor informații confidențiale între părțile respective și Direcția Generală Concurență din cadrul Comisiei sunt soluționate. În situații excepționale, consilierul-auditor poate suspenda cursul termenului impus destinatarului comunicării privind obiecțiunile pentru a răspunde la comunicarea respectivă până la soluționarea diferendului privind accesul la dosar, în cazul în care destinatarul nu ar fi în măsură să răspundă în termenul acordat, iar o prelungire a termenului nu ar constitui o soluție adecvată la momentul respectiv.
(16) Pentru a garanta exercitarea efectivă a drepturilor procedurale, respectând în același timp interesele legitime de păstrare a confidențialității, consilierul-auditor trebuie, după caz, să fie în măsură să dispună adoptarea unor măsuri specifice pentru a autoriza accesul la dosarul Comisiei. În special, consilierul-auditor trebuie să aibă competența de a decide să acorde părții care solicită accesul la dosar un acces restricționat la unele părți din dosarul în cauză, de exemplu prin limitarea numărului sau a categoriei de persoane care au drept de acces, precum și a utilizării informațiilor la care se acordă accesul.
(17) Consilierul-auditor trebuie să poată lua decizii cu privire la solicitările de prelungire a termenelor stabilite pentru transmiterea răspunsurilor la comunicarea privind obiecțiunile, la comunicarea suplimentară privind obiecțiunile sau la o scrisoare de expunere a faptelor sau la solicitările de prelungire a termenelor pe care le au la dispoziție alte părți implicate, reclamanții sau părțile terțe interesate pentru a prezenta observații, în cazul unui dezacord între oricare dintre aceste persoane și Direcția Generală Concurență.
(18) Consilierul-auditor trebuie să promoveze eficacitatea audierii orale, inter alia, prin adoptarea tuturor măsurilor pregătitoare corespunzătoare, inclusiv prin difuzarea, în timp util înainte de desfășurarea audierii, a unei liste provizorii a participanților și a ordinii de zi provizorii.
(19) Audierea orală permite părților cărora Comisia le-a adresat o comunicare privind obiecțiunile și altor părți implicate să își exercite în continuare dreptul de a fi audiate prin expunerea pe cale orală a argumentelor lor în fața Comisiei, care trebuie reprezentată de Direcția Generală Concurență, precum și de alte servicii care contribuie la elaborarea deciziilor Comisiei. Audierea orală trebuie să ofere o șansă suplimentară pentru clarificarea, în măsura posibilului, a tuturor faptelor relevante – favorabile sau nefavorabile pentru părțile în cauză, inclusiv a elementelor de fapt legate de gravitatea și durata presupusei încălcări. Audierea orală trebuie să permită, de asemenea, părților să își prezinte argumentele cu privire la aspectele care pot fi importante în eventualitatea aplicării unor amenzi.
(20) Pentru a asigura eficacitatea audierilor orale, consilierul-auditor poate permite părților cărora le-a fost adresată o comunicare privind obiecțiunile, altor părți implicate, reclamanților, altor persoane invitate la audiere, serviciilor Comisiei și autorităților statelor membre să pună întrebări în timpul audierii. Audierea orală trebuie să nu fie publică, dându-se astfel tuturor participanților posibilitatea de a se exprima liber. Prin urmare, informațiile divulgate în timpul audierii orale nu trebuie utilizate în alte scopuri decât cel al procedurilor judiciare și/sau administrative în vederea aplicării articolelor 101 și 102 din tratat. Atunci când acest lucru este justificat de rațiuni legate de protejarea secretelor de afaceri și a altor informații confidențiale, consilierul-auditor trebuie să fie în măsură să audieze persoanele în cadrul unei ședințe secrete.
(21) Părțile la procedură care propun angajamente în temeiul articolului 9 din Regulamentul (CE) nr. 1/2003 și părțile care se angajează în proceduri de tranzacționare în cazurile de cartel în temeiul articolului 10a din Regulamentul (CE) nr. 773/2004 trebuie să fie în măsură să sesizeze consilierul-auditor în legătură cu exercitarea efectivă a drepturilor lor procedurale.
(22) Consilierul-auditor trebuie să prezinte rapoarte privind respectarea exercitării efective a drepturilor procedurale pe tot parcursul desfășurării procedurilor în materie de concurență. În plus, separat de sarcina sa de a prezenta rapoarte, consilierul-auditor trebuie să fie în măsură să formuleze observații privind progresele realizate în cadrul negocierilor și privind obiectivitatea acestora, contribuind astfel la garantarea faptului că procedurile în domeniul concurenței sunt încheiate pe baza unei evaluări solide a tuturor faptelor relevante.
(23) Atunci când divulgă informații privind persoane fizice, consilierul-auditor trebuie să aibă în vedere în mod special dispozițiile Regulamentului (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2000 privind protecția persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile și organele comunitare și privind libera circulație a acestor date (9).
(24) Decizia 2001/462/CE, CECO trebuie să fie abrogată,