2011/489/UE: Decizia de punere în aplicare a Comisiei din 29 iulie 2011 referitoare la acordarea unei derogări solicitate de Belgia în privința regiunii Flandra în temeiul Directivei 91/676/CEE a Consiliului privind protecția apelor împotriva poluării cu nitrați proveniți din surse agricole [notificată cu numărul C(2011) 4503]

Articolul 1

Se acordă derogarea solicitată de Regatul Belgiei prin scrisoarea din 15 martie 2011 în numele regiunii Flandra, cu scopul de a permite împrăștierea unei cantități mai mari de îngrășăminte de origine animală decât cea prevăzută la punctul 2 al doilea paragraf prima teză și litera (a) din anexa III la Directiva 91/676/CEE, sub rezerva condițiilor prevăzute de prezenta decizie.

Articolul 2

Definiții

În sensul prezentei decizii, se aplică următoarele definiții: (a) „exploatații” înseamnă exploatațiile agricole care practică sau nu creșterea animalelor; (b) „parcelă” înseamnă un teren individual sau un grup de terenuri, omogene din punct de vedere al culturii, al tipului de sol și al practicilor de fertilizare; (c) „pășune” înseamnă pășunile permanente sau temporare (în general, „temporar” înseamnă mai puțin de patru ani); (d) „culturi cu un necesar ridicat de azot și perioadă lungă de vegetație” înseamnă: pășuni; porumb intercalat, înainte sau după recoltare, cu iarbă cosită și îndepărtată de pe teren, cu titlu de cultură secundară; pășune cosită sau secară cosită urmate de porumb; grâu de iarnă sau triticale urmate de o cultură secundară; sfeclă de zahăr sau furajeră; (e) „animale erbivore” înseamnă bovine (cu excepția vițeilor de lapte), ovine, caprine și cabaline; (f) „tratarea îngrășămintelor de origine animală” înseamnă procesul de separare fizico-mecanică a dejecțiilor porcine într-o fracțiune solidă și una lichidă, proces destinat să amelioreze împrăștierea de îngrășăminte pe teren și să stimuleze recuperarea azotului și a fosforului; (g) „îngrășăminte de origine animală tratate” înseamnă fracțiunea lichidă rezultată din tratarea îngrășămintelor de origine animală; (h) „efluenți cu conținut scăzut de azot și fosfați” înseamnă îngrășăminte de origine animală tratate, cu un conținut maxim de azot de 1 kg pe tonă de efluent și un conținut maxim de fosfați de 1 kg pe tonă de efluent; (i) „profilul solului” înseamnă stratul situat sub nivelul solului, până la adâncimea de 0,90 m, cu excepția cazului în care nivelul mediu al pânzei freatice superioare este situat la o adâncime mai mică; în acest ultim, caz adâncimea luată în considerare este cea a pânzei freatice superioare.

Articolul 3

Domeniul de aplicare

Prezenta decizie se aplică în mod individual anumitor parcele ale unei exploatații, ocupate cu culturi care au un necesar ridicat de azot și perioade lungi de vegetație, sub rezerva respectării condițiilor prevăzute la articolele 4-7.

Articolul 4

Cererea și angajamentele anuale

(1) Agricultorii care doresc să beneficieze de derogarea acordată conform prezentei decizii trebuie să trimită o cerere anuală autorităților competente, până la data de 15 februarie. Pentru anul 2011, cererile anuale se trimit până la data de 15 iulie. (2) Pe lângă cererea anuală menționată la alineatul (1), aceștia se angajează, în scris, să respecte condițiile prevăzute la articolele 5, 6 și 7.

Articolul 5

Tratarea îngrășămintelor de origine animală

(1) Fracțiunea solidă rezultată din tratarea îngrășămintelor de origine animală se trimite la instalațiile autorizate de reciclare, pentru a reduce mirosurile și alte tipuri de emisii, a îmbunătăți proprietățile agronomice și igienice, a facilita manipularea și a favoriza recuperarea azotului și a fosfatului. Produsul reciclat nu se aplică pe terenuri agricole din regiunea Flandra, cu excepția parcurilor, a serelor și a grădinilor private. (2) Agricultorii care beneficiază de această derogare și desfășoară activități de tratare a îngrășămintelor de origine animală prezintă anual autorităților competente informații privind cantitatea de îngrășământ de origine animală trimisă spre tratare, cantitatea și destinația fracțiunii solide și a îngrășământului tratat, precum și conținutul aferent de azot și fosfor. (3) Autoritățile competente stabilesc și actualizează regulat metodologiile recunoscute de evaluare a compoziției îngrășământului tratat, a variațiilor de compoziție și a eficienței tratării pentru fiecare exploatație care beneficiază de o derogare individuală. (4) Amoniacul și alte emisii provenite din tratarea îngrășămintelor de origine animală se colectează și se testează în vederea reducerii impactului asupra mediului și a inconvenientelor pentru acele instalații care generează niveluri ale emisiilor mai ridicate decât nivelul de referință, reprezentat de stocarea și împrăștierea pe teren a îngrășămintelor de origine animală în stare brută. În acest scop se va întocmi și se va actualiza regulat un inventar al instalațiilor la care este nevoie de tratarea emisiilor.

Articolul 6

Împrăștierea îngrășămintelor de origine animală și a altor îngrășăminte

(1) Sub rezerva îndeplinirii condițiilor prevăzute la alineatele (2)-(11), cantitatea de îngrășăminte de origine animală provenite de la erbivore, de îngrășăminte tratate și de efluenți cu conținut scăzut de azot și fosfați împrăștiată în fiecare an pe parcelele care fac obiectul derogării, incluzând dejecțiile împrăștiate direct de către animale, trebuie să nu depășească 250 kg de azot pe hectar pe an la parcelele cultivate cu: (a) iarbă și porumb intercalat cu iarbă; (b) pășune cosită urmată de porumb; (c) secară cosită urmată de porumb și 200 kg de azot pe hectar pe an la parcelele cultivate cu: (d) grâu de iarnă urmat de o cultură secundară; (e) triticale urmat de o cultură secundară; (f) sfeclă de zahăr sau furajeră. (2) Îngrășământul tratat care nu îndeplinește condițiile necesare pentru a fi considerat un efluent cu conținut scăzut de azot și fosfați poate fi împrăștiat pe parcele care fac obiectul derogării numai dacă raportul dintre azot și fosfat (N/P2O5) este de minim 3,3. (3) Împrăștierea de efluenți cu un conținut scăzut de azot și fosfat se limitează la 15 tone pe hectar. (4) Aportul total de azot și fosfat trebuie să respecte necesarul de nutrienți pentru cultura în cauză și trebuie să ia în considerare aportul solului, precum și disponibilitatea crescută a azotului, datorată tratării îngrășămintelor de origine animală. Acesta nu trebuie în niciun caz să depășească, pentru toate culturile, standardele privind cantitatea maximă împrăștiată pentru fosfat și azot, exprimate fie ca azot total, fie ca azot eficient, conform celor stabilite în programul de acțiune. (5) Se interzice utilizarea fosfatului provenind din îngrășăminte chimice pe parcelele care fac obiectul derogării. (6) Fiecare exploatație întocmește un plan de fertilizare în care se descrie, pentru toată suprafață cultivată, rotația culturilor și planificarea împrăștierii îngrășămintelor de origine animală și a îngrășămintelor azotate și fosfatice. Acest plan trebuie să fie disponibil la exploatație în fiecare an calendaristic, cel târziu la 15 februarie. Planul de fertilizare cuprinde următoarele: (a) numărul de animale, o descriere a sistemului de adăpostire și depozitare, incluzând volumul disponibil pentru depozitarea îngrășămintelor; (b) un calcul al cantității de azot și fosfor din îngrășămintele de origine animală produse în exploatație; (c) descrierea tratării îngrășămintelor de origine animală și caracteristicile estimate ale îngrășămintelor tratate; (d) cantitatea, tipul și caracteristicile îngrășămintelor de origine animală distribuite în interiorul sau în exteriorul exploatației; (e) rotația culturilor și suprafața parcelelor pe care se găsesc culturi cu un necesar ridicat de azot și perioadă lungă de vegetație, precum și a parcelelor pe care se găsesc alte culturi; (f) necesarul prognozat de azot și de fosfor al culturilor, prevăzut pentru fiecare parcelă; (g) calculul cantității de azot și fosfor provenind din îngrășăminte de origine animală împrăștiate pe fiecare parcelă; (h) calculul cantității de azot și de fosfor provenind din îngrășăminte chimice și alte tipuri de îngrășăminte împrăștiate pe fiecare parcelă. Planurile se revizuiesc în termen de șapte zile de la orice modificare survenită în practicile agricole, pentru a se asigura conformitatea acestora cu practicile agricole reale. (7) Fiecare exploatație agricolă întocmește registre privind fertilizarea; acestea trebuie să includă cantitățile împrăștiate și momentul împrăștierii îngrășămintelor de origine animală și a celor pe bază de azot. (8) Rezultatele analizei solului trebuie să fie disponibile pentru fiecare exploatație care beneficiază de derogare. Analiza și prelevarea de probe se efectuează nu mai târziu de 1 iunie, iar în cazul fosforului și al azotului cel puțin o dată la patru ani pentru fiecare zonă omogenă a exploatației, ținând cont de rotația culturilor și de caracteristicile solului. Este obligatorie cel puțin o analiză la fiecare 5 hectare de teren agricol. (9) Concentrația de nitrați din profilul solului se măsoară în fiecare an, toamna, cel târziu până la data de 15 noiembrie, pe cel puțin 6 % dintre toate parcelele care fac obiectul derogării și pe cel puțin 1 % dintre celelalte parcele utilizate de exploatațiile care beneficiază de derogări, în așa fel încât cel puțin 85 % dintre aceste exploatații să fie implicate. Se cer cel puțin trei eșantioane reprezentând trei straturi diferite din profilul solului pentru fiecare 2 hectare de teren agricol. (10) Îngrășămintele de origine animală, îngrășămintele tratate sau efluenții cu un conținut scăzut de azot și fosfor și cu un conținut total de azot mai mare de 0,60 kg de azot pe tonă, îngrășămintele chimice și de altă natură nu se împrăștie pe parcelele care fac obiectul derogării între 1 septembrie și 15 februarie din anul următor. (11) Cel puțin două treimi din cantitatea de azot din îngrășămintele de origine animală, excluzând azotul din îngrășămintele de origine animală provenite de la erbivore, se împrăștie înainte de data de 31 mai a fiecărui an.

Articolul 7

Gestionarea terenurilor

Agricultorii care beneficiază de o derogare individuală iau următoarele măsuri: (a) pășunea se ară primăvara pentru toate tipurile de sol, cu excepția solurilor argiloase; (b) pășunile situate pe soluri argiloase se ară înainte de 15 septembrie; (c) pășunile de pe parcele care fac obiectul derogării nu trebuie să includă plante leguminoase cultivate sau alte plante care fixează azotul atmosferic; (d) cultura de iarbă arată trebuie urmată la maxim două săptămâni de însămânțarea unei culturi cu un necesar ridicat de azot, iar îngrășămintele nu se aplică în anul arării pășunilor permanente; (e) culturile secundare se însămânțează la maxim două săptămâni după recoltarea grâului de iarnă sau a triticalei și cel târziu până la 10 septembrie; (f) culturile secundare nu se ară înainte de 15 februarie, pentru a asigura menținerea unei pături vegetale permanente pe suprafața arabilă, de natură să compenseze pierderile de nitrați din subsol apărute toamna și să limiteze pierderile din timpul iernii.

Articolul 8

Alte măsuri

Autoritățile competente se asigură că derogările acordate pentru împrăștierea îngrășămintelor de origine animală tratate sunt compatibile cu capacitatea instalațiilor autorizate pentru tratarea și prelucrarea fracțiunii solide.

Articolul 9

Măsuri privind producția și transportul îngrășămintelor de origine animală

(1) Autoritățile competente se asigură de respectarea numărului limită de animale autorizat pentru fiecare exploatație (drepturi de emisie de nutrienți) din regiunea Flandra, în conformitate cu dispozițiile Decretului privind îngrășămintele. (2) Autoritățile competente se asigură că toate transporturile de îngrășăminte de origine animală asigurate de transportatori acreditați sunt înregistrate cu ajutorul sistemelor de poziționare geografică începând cu 1 ianuarie 2012. Până la acea dată, autoritățile competente se asigură că transporturile de îngrășămintelor de origine animală asigurate de transportatori acreditați clasificați în categoriile A 5o, A 7o, B și C, în conformitate cu articolele 4 și 5 din Decretul ministerial flamand din 19 iulie 2007 (4), sunt înregistrate cu ajutorul sistemelor de poziționare geografică. (3) Autoritățile competente se asigură că, înainte de fiecare transport, se realizează o evaluare a compoziției îngrășămintelor de origine animală în ceea ce privește concentrația de azot și de fosfor. Eșantioanele de îngrășăminte sunt analizate de laboratoare recunoscute, iar rezultatele analizei se comunică autorităților competente și agricultorului destinatar. (4) Autoritățile competente se asigură că este disponibil pe parcursul transportului un document care precizează cantitatea de îngrășăminte de origine animală transportate, precum și conținutul de azot și fosfor al acestora.

Articolul 10

Monitorizare

(1) Autoritatea competentă se asigură că se întocmesc și se actualizează anual hărți care arată procentajul de exploatații, numărul de parcele, procentajul de animale, procentajul de teren agricol și destinația terenurilor locale la care se referă fiecare derogare individuală pentru fiecare localitate. Se colectează și se actualizează anual date privind rotația culturilor și practicile agricole la care se referă fiecare derogare individuală. (2) Pentru a evalua impactul derogării asupra calității apei, se menține rețeaua de monitorizare pentru prelevarea de eșantioane din apele de suprafață și din apele subterane de mică adâncime, înființată în conformitate cu Decizia 2008/64/CE. Nu se poate reduce numărul inițial al punctelor de monitorizare, iar amplasarea acestora nu se poate modifica în cursul perioadei de valabilitate a prezentei decizii de punere în aplicare. (3) Se realizează o monitorizare intensă în bazinele hidrologice agricole situate pe soluri nisipoase. (4) Se mențin punctele de monitorizare înființate în conformitate cu Decizia 2008/64/CE, acoperind cel puțin 150 de exploatații, cu scopul de a obține date despre concentrația de azot și de fosfor din apa din sol, despre concentrația de azot mineral din profilul solului și despre pierderile aferente de azot și fosfor care trec prin rizosferă în apele subterane, precum și despre pierderile de azot și fosfor determinate de scurgerile de suprafață sau de infiltrare, atât în condițiile existenței derogării, cât și în lipsa acesteia. Punctele de monitorizare trebuie să includă principalele tipuri de sol (argilos, argilo-nisipos, nisipos și loess), practici de fertilizare și culturi. Componența rețelei de monitorizare nu se modifică în cursul perioadei de valabilitate a prezentei decizii.

Articolul 11

Verificare

(1) Autoritățile competente se asigură că toate cererile de derogare sunt supuse controlului administrativ. În cazul în care, în urma controlului, se demonstrează că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolele 5, 6 și 7, solicitantul este informat în acest sens. În acest caz, cererea se consideră refuzată. (2) Pe baza analizei de risc, a rezultatelor controalelor efectuate în anii precedenți și a rezultatelor controalelor generale aleatorii privind aplicarea legislației de punere în aplicare a Directivei 91/676/CEE, se stabilește un program de inspecții pe teren. Inspecțiile pe teren trebuie să acopere cel puțin 5 % din exploatațiile care beneficiază de o derogare individuală în legătură cu condițiile stipulate la articolele 5, 6 și 7 din prezenta decizie. În cazurile în care verificarea constată o situație de neconformitate, agricultorul trebuie informat de acest lucru. În acest caz, cererea de acordare a derogării pentru anul următor se consideră refuzată. (3) Se verifică rezultatele măsurătorilor menționate la articolul 6 alineatul (8). În cazurile în care verificarea constată o situație de neconformitate, inclusiv depășirea pragului de bază, așa cum este acesta definit în Decretul privind îngrășămintele, agricultorul trebuie informat de acest lucru, iar cererea de acordare a derogării pentru anul următor se refuză. (4) Pe baza evaluării riscurilor și a rezultatelor controalelor administrative menționate la alineatul (1), autoritățile competente asigură controale pe teren pentru cel puțin 1 % din operațiunile de transport al îngrășămintelor de origine animală. Controalele includ verificarea îndeplinirii obligațiilor privind acreditarea, evaluarea documentelor însoțitoare, verificarea originii și a destinației îngrășămintelor de origine animală și prelevarea de eșantioane din îngrășămintele de origine animală transportate. Prelevarea de eșantioane poate fi realizată, după caz, în cursul operațiunilor de încărcare, cu ajutorul dispozitivelor automate de eșantionare instalate pe vehicule. Eșantioanele de îngrășăminte de origine animală sunt analizate de laboratoare recunoscute de autoritățile competente, iar rezultatele analizei se comunică agricultorului furnizor și celui destinatar. (5) Autoritățile competente primesc competențele și mijloacele necesare pentru verificarea respectării derogărilor acordate în conformitate cu prezenta decizie.

Articolul 12

Raportare

Autoritățile competente prezintă în fiecare an până în luna decembrie, iar în anul 2014 până în luna septembrie, un raport conținând următoarele informații: (a) hărți care arată procentajul de exploatații, procentajul de animale, procentajul de terenuri agricole și destinația terenurilor locale, precum și informații privind rotația culturilor și practicile agricole din exploatațiile care fac obiectul derogării, menționate la articolul 10 alineatul (1); (b) rezultatele monitorizării apei, inclusiv informații privind tendințele calității apei pentru apele subterane și de suprafață, ca și impactul derogării asupra calității apei, conform dispozițiilor articolului 10 alineatul (2); (c) evaluarea în toamnă a reziduurilor de nitrați din profilul solului pentru parcelele care fac obiectul derogării și o comparație cu datele și tendințele privind reziduurile de nitrați de pe parcelele care nu fac obiectul derogării, pentru rotații similare ale culturilor. Parcelele care nu fac obiectul derogării trebuie să includă parcelele care nu fac obiectul derogării din exploatațiile care beneficiază de derogare și parcelele din alte exploatații; (d) evaluarea punerii în aplicare a condițiilor de acordare a derogării pe baza unor controale efectuate la nivel de exploatație și de parcelă, precum și a unor controale privind transportul îngrășămintelor de origine animală și a informațiilor privitoare la exploatațiile neconforme, pe baza rezultatelor inspecțiilor administrative și ale inspecțiilor pe teren; (e) informații privind tratarea îngrășămintelor de origine animală, inclusiv prelucrarea și utilizarea fracțiunilor solide, oferind date detaliate privind caracteristicile sistemelor de tratare, eficiența acestora și compoziția îngrășămintelor de origine animală tratate; (f) informații privind numărul exploatațiilor care beneficiază de derogare și numărul parcelelor care fac obiectul derogării pe care s-au împrăștiat îngrășăminte de origine animală tratate și efluenți cu un conținut scăzut de azot și fosfat, precum și volumele acestora; (g) metodologiile pentru evaluarea compoziției îngrășămintelor de origine animală tratate, a variațiilor compoziției și a eficienței tratării pentru fiecare exploatație care beneficiază de o derogare individuală, menționate la articolul 5 alineatul (3); (h) inventarul instalațiilor de tratare a îngrășămintelor de origine animală menționate la articolul 5 alineatul (4); (i) rezumatul și evaluarea datelor obținute de la punctele de monitorizare menționate la articolul 10 alineatul (4).

Articolul 13

Aplicare

Prezenta decizie se aplică în contextul Programului de acțiune 2011-2014 pentru Regiunea Flandra (Decretul privind îngrășămintele) și expiră la 31 decembrie 2014.

Articolul 14

Prezenta decizie se adresează Regatului Belgiei.