Recitale
(1) Portugalia s-a confruntat recent cu presiuni din ce în ce mai mari pe piețele financiare, ceea ce a condus la preocupări tot mai accentuate legate de sustenabilitatea finanțelor sale publice. Într-adevăr, criza actuală a avut un impact dramatic și asupra finanțelor publice, fapt care a determinat în cele din urmă o creștere accentuată a spread-urilor datoriei suverane. Pe fondul retrogradărilor consecutive ale obligațiunilor portugheze de către agențiile de rating, Portugalia a ajuns în situația de a nu se mai putea refinanța în condițiile unor dobânzi sustenabile pe termen lung pentru bugetul de stat. În paralel, sectorul bancar, care depinde într-o foarte mare măsură de finanțarea externă, în special în zona euro, a fost din ce în ce mai mult deconectat de la finanțarea disponibilă pe piață.
(2) Având în vedere aceste perturbări economice și financiare grave, cauzate de circumstanțe excepționale care nu puteau fi controlate de guvern, Portugalia a solicitat oficial, la 7 aprilie 2011, asistență financiară din partea Uniunii Europene, a statelor membre a căror monedă este euro și a Fondului Monetar Internațional (denumit în continuare „FMI”), cu scopul de a sprijini un program de politici care vizează redobândirea încrederii, revenirea economiei la creștere sustenabilă și asigurarea stabilității financiare în Portugalia, în zona euro și în Uniune. La 3 mai 2011, s-a ajuns la un acord între guvern și misiunea comună formată din reprezentanți ai Comisiei, FMI și BCE cu privire la un amplu program de politici cu o durată de trei ani, până la mijlocul anului 2014, care va fi inclus într-un Memorandum de politici economice și financiare și într-un Memorandum de înțelegere privind condițiile specifice de politică economică. Acest program de politici a fost susținut de cele două principale partide de opoziție.
(3) Proiectul de program de ajustare economică și financiară (denumit în continuare „programul”) prezentat de Portugalia Comisiei și Consiliului vizează restabilirea încrederii în sectorul bancar și în ceea ce privește situația datoriei suverane și sprijinirea creșterii și ocupării forței de muncă. Acesta prevede acțiuni ample pe trei fronturi. În primul rând, reforme structurale profunde și urgente care să stimuleze creșterea potențială, să ducă la crearea de locuri de muncă și să îmbunătățească competitivitatea (inclusiv prin devalorizare fiscală). Concret, programul cuprinde reforme ale pieței muncii, sistemului juridic, industriilor de rețea și sectoarelor locuințelor și serviciilor, în vederea consolidării potențialului de creștere al economiei, îmbunătățirii competitivității și facilitării ajustării economice. În al doilea rând, o strategie de consolidare bugetară credibilă și echilibrată, susținută de măsuri bugetare structurale și de un control fiscal îmbunătățit al parteneriatelor public-privat și al întreprinderilor de stat, cu scopul de a plasa ponderea datoriei publice brute în-PIB pe o traiectorie descendentă fermă pe termen mediu. Autoritățile se angajează să reducă deficitul la 3 % din PIB până în 2013. În al treilea rând, o strategie pentru sectorul financiar bazată pe recapitalizare și reducerea gradului de îndatorare, susținând eforturi în vederea protejării sectorului financiar împotriva reducerii dezordonate a gradului de îndatorare, prin mecanisme de piață susținute de instrumente alternative.
(4) Conform prognozelor actuale ale Comisiei cu privire la creșterea PIB-ului nominal, (– 1,2 % în 2011, – 0,5 % în 2012, 2,5 % în 2013 și 3,9 % în 2014), obiectivele bugetare sunt compatibile cu o traiectorie a ponderii datoriei în PIB de 101,7 % în 2011, 107,4 % în 2012, 108,6 % în 2013 și 107,6 % în 2014. Ponderea datoriei în PIB se va stabiliza așadar în 2013 și ulterior va urma o traiectorie descrescătoare, în condițiile continuării reducerii deficitului. Evoluția datoriei este afectată de o serie de operațiuni financiare în afara bugetului, care, conform estimărilor, vor determina creșterea ponderii datoriei în PIB cu 1¾ puncte procentuale din PIB în 2011 și cu ¾ puncte procentuale pe an în perioada 2012-2014. Printre acestea se numără achiziții importante de active financiare, în special în vederea unei eventuale recapitalizări a băncilor și a finanțării întreprinderilor de stat, în valoare de ½% din PIB pe an în perioada 2011-2014. Pe de altă parte, procedurile de privatizare care totalizează aproximativ 3 % din PIB până în 2013 vor veni în sprijinul eforturilor de reducere a datoriei.
(5) Conform evaluării realizate de Comisie, în colaborare cu Banca Centrală Europeană („BCE”) și cu FMI, Portugalia are nevoie de finanțare în valoare totală de 78 miliarde EUR (78 000 de milioane) în perioada iunie 2011 – mijlocul anului 2014. În ciuda ajustării bugetare semnificative, deficitul de finanțare al statului s-ar putea ridica la 63 de miliarde EUR în cursul perioadei acoperite de program, în ipoteza lipsei accesului pe piața de credit pe termen mediu și lung până în prima jumătate a anului 2013. Deși se presupune că Portugalia este capabilă să își refinanțeze o parte din datoria pe termen scurt existentă, programul prevede o rezervă de finanțare pentru cazul în care s-ar produce deviații neprevăzute de la scenariul de finanțare primar al Comisiei. Portugalia este încurajată să mențină și să adapteze operațiile sale pe piața financiară, în vederea consolidării accesului pe piață și a încrederii. Strategia pentru sectorul financiar inclusă în program care vizează reinstaurarea încrederii în sistemul bancar portughez pe o bază sustenabilă solicită grupurilor bancare să aducă rata capitalului de bază de rangul I la un nivel de 9 % până la sfârșitul anului 2011 și de 10 % până la sfârșitul anului 2012 și să o mențină ulterior. Programul cuprinde un mecanism de sprijin bancar de până la 12 miliarde EUR, care să furnizeze capitalul necesar în cazul în care nu se pot găsi soluții de piață. Cu toate acestea, nevoile de finanțare reale ar putea fi considerabil mai mici, mai ales în cazul în care condițiile de pe piață se îmbunătățesc semnificativ, iar băncile nu se confruntă cu pierderi grave și neașteptate pe durata aplicării programului.
(6) Programul va fi finanțat prin contribuții din surse externe. Asistența din partea Uniunii pentru Portugalia se va ridica la 52 miliarde EUR în cadrul Mecanismului european de stabilizare financiară („MESF”) instituit prin Regulamentul (UE) nr. 407/2010, la care se adaugă contribuții de la Fondul european de stabilitate financiară. De asemenea, Portugalia a solicitat de la FMI un împrumut în valoare de 23,742 miliarde DST (echivalentul a 26 miliarde EUR la cursul de schimb din data de 5 mai 2011), în cadrul unui mecanism de finanțare extinsă. Este necesar ca asistența financiară din partea MESF să fie furnizată conform unor termeni și condiții similare cu cele impuse de FMI. Asistența financiară a Uniunii ar trebui gestionată de către Comisie.
(7) Consiliul ar trebui să revizuiască în mod regulat politicile economice implementate de Portugalia.
(8) Condițiile specifice de politică economică convenite cu Portugalia ar trebui stabilite printr-un Memorandum de înțelegere privind condițiile specifice de politică economică („memorandumul de înțelegere”). Condițiile financiare detaliate ar trebui să fie stabilite într-un acord de împrumut.
(9) Comisia, în colaborare cu BCE, ar trebui să verifice, la intervale regulate, prin intermediul misiunilor și al raportărilor periodice ale autorităților portugheze, dacă sunt îndeplinite condițiile privind politicile economice de care depinde asistența.
(10) Pe tot parcursul implementării programului, Comisia ar trebui să furnizeze consultanță suplimentară cu privire la politici, precum și asistență tehnică în domenii specifice.
(11) Operațiunile la a căror finanțare contribuie Uniunea ar trebui să fie compatibile cu politicile Uniunii și să respecte legislația acesteia. Intervențiile în sprijinul instituțiilor financiare trebuie să se desfășoare în conformitate cu normele Uniunii în domeniul concurenței.
(12) Asistența ar trebui acordată cu scopul de a sprijini punerea în aplicare cu succes a programului,