Recitale
(1) Convenția privind protejarea Mării Mediterane împotriva poluării, redenumită ulterior Convenția privind protejarea mediului marin și a zonei de coastă a Mării Mediterane (denumită în continuare „Convenția de la Barcelona”) a fost încheiată de către Consiuliu în numele Comunității Europene prin Deciziile 77/585/CEE (1) și 1999/802/CE (2).
(2) În conformitate cu articolul 4 alineatul (3) litera (e) din Convenția de la Barcelona, părțile contractante se angajează să promoveze managementul integrat al zonelor costiere, ținând seama de protecția zonelor de interes ecologic și peisagistic, precum și de utilizarea rațională a resurselor naturale.
(3) Recomandarea Parlamentului European și a Consiliului din 30 mai 2002 privind punerea în aplicare a managementului integrat al zonelor de coastă din Europa (3), în special capitolul V, încurajează punerea în aplicare de către statele membre a unui management integrat al zonelor costiere în contextul convențiilor în vigoare cu țări învecinate, inclusiv cu state nemembre UE, cu ieșire la aceeași mare regională.
(4) Uniunea Europeană promovează managementul integrat la scară mai largă prin intermediul instrumentelor orizontale, inclusiv în domeniul protecției mediului, și prin dezvoltarea unei baze științifice solide pentru acesta, cu ajutorul programelor sale de cercetare. Aceste activități contribuie, prin urmare, la un management integrat al zonelor costiere.
(5) Managementul integrat al zonelor costiere este una dintre componentele politicii maritime integrate a UE, confirmată de Consiliul European care a avut loc la Lisabona la 13 și 14 decembrie 2007 și, de asemenea, detaliată în Comunicarea Comisiei intitulată „Spre o politică maritimă integrată pentru o mai bună guvernanță în Marea Mediterană” și salutată ulterior de Consiliul Afaceri Generale în concluziile sale privind politica maritimă integrată din 16 noiembrie 2009.
(6) Prin Decizia 2009/89/CE din 4 decembrie 2008 (4) Consiliul a semnat, în numele Comunității, Protocolul privind managementul integrat al zonelor costiere ale Mării Mediterane la Convenția de la Barcelona (denumit în continuare „protocolul ICZM”), sub rezerva încheierii sale la o dată ulterioară.
(7) Ca urmare a intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona la 1 decembrie 2009, Uniunea Europeană a notificat Guvernului Spaniei faptul că Uniunea Europeană s-a substituit și a succedat Comunității Europene.
(8) Zonele costiere ale Mării Mediterane continuă să fie supuse unor presiuni puternice asupra mediului și unei degradări accentuate a resurselor costiere. Protocolul ICZM oferă un cadru care favorizează adoptarea unei abordări mai concertate și mai integrate, atrăgând părți interesate atât din domeniul public, cât și din domeniul privat, inclusiv societatea civilă și operatorii economici. O asemenea abordare globală, pe baza celor mai bune observații și cunoștințe științifice disponibile, este necesară pentru a putea face față problemelor cu o mai mare eficacitate și pentru a realiza o dezvoltare mai durabilă a zonelor costiere ale Mării Mediterane.
(9) Protocolul ICZM cuprinde o gamă largă de dispoziții, care vor trebui puse în aplicare la diferite niveluri ale administrației, ținându-se seama de principiile subsidiarității și proporționalității. Deși este adecvat ca Uniunea să acționeze pentru a sprijini managementul integrat al zonelor costiere ținând seama, inter alia, de caracterul transfrontalier al majorității problemelor de mediu, statele membre și autoritățile competente relevante ale acestora vor fi responsabile cu elaborarea anumitor măsuri detaliate prevăzute de protocolul ICZM, cum ar fi stabilirea de zone în care nu sunt autorizate construcțiile, și cu punerea în aplicare a acestora pe teritoriul costier.
(10) Protocolul ICZM ar trebui aprobat,