Recitale
(1) La 12 decembrie 2003, Consiliul European a adoptat Strategia europeană de securitate, care solicita instaurarea unei ordini internaționale bazate pe un multilateralism eficace. Strategia europeană de securitate recunoaște Carta Organizației Națiunilor Unite („ONU”) ca reprezentând cadrul fundamental al relațiilor internaționale. Consolidarea ONU și dotarea acesteia cu mijloacele necesare pentru a-și îndeplini responsabilitățile și pentru a acționa în mod eficace reprezintă o prioritate pentru Uniunea Europeană.
(2) La 6 decembrie 2006, Adunarea generală a ONU a adoptat Rezoluția 61/89 intitulată „Către un tratat privind comerțul cu arme: stabilirea unor standarde internaționale comune pentru importul, exportul și transferul de arme convenționale”.
(3) În concluziile sale din 11 decembrie 2006, Consiliul a salutat începerea formală a procesului în vederea elaborării unui tratat internațional privind comerțul cu arme (Arms Trade Treaty – „ATT”) având forță juridică obligatorie și a luat notă cu satisfacție de faptul că o majoritate clară a statelor membre ale ONU au susținut Rezoluția 61/89 a Adunării generale a ONU, inclusiv toate statele membre ale Uniunii. Consiliul a reafirmat faptul că Uniunea și statele membre ale acesteia vor juca un rol activ în acest proces și a subliniat importanța cooperării în acest proces cu alte state și organizații regionale.
(4) Secretarul General al ONU a instituit un grup de experți guvernamentali (Group of Governmental Experts – „GGE”), format din 28 de membri, pentru a continua procesul de examinare a unui posibil tratat privind comerțul cu arme. GGE s-a reunit în cursul anului 2008 și a concluzionat că este necesară o examinare mai aprofundată și că ar trebui să fie întreprinse eforturi în mod treptat, într-o manieră deschisă și transparentă, în cadrul ONU. GGE a încurajat statele care sunt în măsură să facă acest lucru să ofere asistență, la cerere, statelor care au nevoie de aceasta.
(5) În concluziile sale din 10 decembrie 2007, Consiliul a salutat instituirea unui GGE în cadrul ONU și și-a exprimat convingerea fermă că un instrument cuprinzător, cu forță juridică obligatorie, compatibil cu responsabilitățile existente ale statelor în cadrul legislației internaționale de rigoare și care instituie standarde internaționale comune pentru importul, exportul și transferul de arme convenționale, ar reprezenta o contribuție majoră la procesul de abordare a proliferării nedorite și iresponsabile a armelor convenționale.
(6) Institutul Națiunilor Unite pentru Cercetare în Domeniul Dezarmării („UNIDIR”) a susținut acest proces prin efectuarea unui studiu format din două părți, care constă în două analize aprofundate ale opiniilor statelor membre ale ONU cu privire la fezabilitatea, domeniul de aplicare și parametrii de concepție ai unui tratat privind comerțul cu arme. Analizele, efectuate în decembrie 2007 și ianuarie 2008, au reprezentat o contribuție utilă pentru GGE.
(7) La 24 decembrie 2008, Adunarea generală a ONU a adoptat Rezoluția 63/240, intitulată „Către un tratat privind comerțul cu arme: stabilirea unor standarde internaționale comune pentru importul, exportul și transferul de arme convenționale”, care instituia un grup de lucru deschis pentru a examina în continuare acele elemente din raportul GGE asupra cărora ar putea fi dezvoltat consensul, în vederea includerii acestora într-un posibil tratat ca instrument juridic obligatoriu privind importul, exportul și transferul de arme convenționale. Grupul de lucru deschis s-a reunit de două ori în 2009 și a înaintat un raport Adunării generale a Organizației Națiunilor Unite, remarcând că problema comerțului nereglementat cu arme convenționale și deturnarea acestora către piața ilegală ar trebui să fie abordate prin intermediul unor acțiuni internaționale.
(8) Pe baza concluziilor Consiliului sus-menționate, Uniunea a decis să susțină procesul referitor la tratatul privind comerțul cu arme deschizând dezbaterea pentru a include și statele care nu sunt membre ale GGE, precum și alți actori, precum societatea civilă și industria, pentru a aprofunda înțelegerea chestiunii și pentru a contribui la activitatea grupului de lucru deschis. În acest scop, Consiliul a adoptat Decizia 2009/42/PESC a Consiliului din 19 ianuarie 2009 privind susținerea activităților UE în vederea promovării în rândul țărilor terțe a procesului de elaborare a unui tratat privind comerțul cu arme, în cadrul Strategiei europene de securitate (1).
(9) În cadrul punerii în aplicare a Deciziei 2009/42/PESC, UNIDIR, în calitate sa de agenție care asigură punerea în aplicare a deciziei, a organizat șase seminare regionale, un eveniment secundar, precum și evenimente de deschidere și de încheiere, între februarie 2009 și februarie 2010. Aceste activități le-au permis actorilor relevanți, incluzând reprezentanții societății civile, ai industriei și ai țărilor care nu au făcut parte din GGE, să participe la discuții informale deschise referitoare la un tratat privind comerțul cu arme. Punerea în aplicare a Deciziei 2009/42/PESC a oferit, de asemenea, ocazia de a integra abordările naționale și regionale în procesul internațional aflat în curs de desfășurare, precum și de a contribui la identificarea domeniului de aplicare și a implicațiilor unui tratat privind comerțul cu arme convenționale.
(10) La 2 decembrie 2009, Adunarea generală a ONU a adoptat Rezoluția 64/48, intitulată „Tratatul privind comerțul cu arme”, care a decis convocarea în 2012 a Conferinței ONU privind Tratatul privind comerțul cu arme, în vederea elaborării unui instrument juridic obligatoriu cu privire la cele mai înalte standarde internaționale comune posibile pentru transferurile de arme convenționale. Rezoluția a statuat, de asemenea, că sesiunile restante ale grupului de lucru deschis sunt considerate reuniuni ale unui comitet de pregătire a Conferinței ONU.
(11) Având în vedere faptul că activitățile din cadrul Deciziei 2009/42/PESC expiră în mai 2010, necesitatea de a pregăti în 2012 o conferință ONU privind Tratatul privind comerțul cu arme reușită, precum și recomandarea prevăzută în Rezoluția 64/48, de a asigura cea mai extinsă și eficientă posibil participare la conferință, Uniunea ar trebui să susțină procesul de pregătire a Conferinței ONU pentru a se asigura că aceasta este cât se poate de cuprinzătoare și că este în măsură să formuleze recomandări cu privire la elementele unui viitor tratat privind comerțul cu arme. Sprijinul Uniunii față de procesul referitor la Tratatul privind comerțul cu arme ar trebui să includă măsuri de sprijinire a sistemelor naționale de control al exporturilor și al importurilor în țările terțe care vor trebui să respecte un viitor tratat privind comerțul cu arme,