Recitale
(1) La 12 decembrie 2003, Consiliul European a adoptat Strategia europeană de securitate care face apel la o ordine internațională bazată pe o abordare multilaterală eficace. Strategia europeană de securitate recunoaște Carta Națiunilor Unite drept cadrul fundamental al relațiilor internaționale. Consolidarea Organizației Națiunilor Unite, punerea la dispoziția acesteia a mijloacelor necesare îndeplinirii responsabilităților sale și realizării unor acțiuni eficace reprezintă o prioritate a Uniunii Europene.
(2) La 6 decembrie 2006, Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite a adoptat rezoluția 61/89 intitulată „Către un tratat privind comerțul cu arme: stabilirea unor standarde internaționale comune pentru importul, exportul și transferul de arme convenționale”.
(3) În concluziile sale din 11 decembrie 2006, Consiliul a salutat începerea formală a procesului în vederea elaborării unui tratat internațional privind comerțul cu arme cu forță juridică obligatorie și a luat act cu satisfacție de faptul că marea majoritate a statelor membre ale ONU au susținut rezoluția sus-menționată, inclusiv toate statele membre ale UE. Consiliul a reafirmat faptul că UE și statele sale membre vor juca un rol activ în acest proces și a subliniat importanța cooperării în acest proces cu alte state și organizații regionale.
(4) Secretarul General al Organizației Națiunilor Unite a instituit un grup de experți guvernamentali (GEG), format din 28 de membri, pentru a continua lucrările de examinare a unui posibil tratat privind comerțul cu arme. GEG a avut câteva reuniuni pe parcursul anului 2008 și și-a prezentat concluziile în cadrul săptămânii ministeriale a celei de a 63-a Adunări Generale. Grupul de experți a concluzionat că este necesară o examinare suplimentară și că ar trebui depuse eforturi treptate, într-o manieră deschisă și transparentă, în cadrul Organizației Națiunilor Unite. GEG a încurajat statele care pot face aceasta să ofere asistență, la cerere, statelor care au nevoie.
(5) În concluziile sale din 10 decembrie 2007, Consiliul a subliniat importanța GEG numit de ONU, pe care l-a încurajat să avanseze procesul. Consiliul și-a exprimat convingerea fermă că un instrument cuprinzător, cu forță juridică obligatorie, conform cu responsabilitățile existente ale statelor în temeiul legislației internaționale relevante și care stabilește standarde internaționale comune pentru importul, exportul și transferul de arme convenționale va reprezenta o contribuție majoră la procesul de abordare a proliferării nedorite și iresponsabile a armelor convenționale.
(6) În octombrie 2008 Primul comitet al Adunării Generale a ONU a adoptat rezoluția intitulată „Către un tratat privind comerțul cu arme: stabilirea unor standarde internaționale comune pentru importul, exportul și transferul de arme convenționale”. Toate statele membre UE au susținut textul.
(7) Institutul Națiunilor Unite pentru cercetare în domeniul dezarmării (UNIDIR) a susținut acest proces prin realizarea unui studiu format din două părți, care constă în două analize aprofundate ale opiniilor statelor membre ale ONU cu privire la fezabilitatea, domeniul de aplicare și parametrii de redactare ai unui tratat privind comerțul cu arme. Analizele UNIDIR au contribuit la avansarea dezbaterilor referitoare la un tratat privind comerțul cu arme prin identificarea unor domenii de consens și divergență, precum și a unor domenii neluate în calcul până atunci. Analizele au servit drept bază utilă pentru GEG. Din aceste motive, punerea în aplicare din punct de vedere tehnic a activităților ar trebui încredințată UNIDIR în temeiul prezentei decizii.
(8) Pe baza concluziilor Consiliului sus-menționate, UE ar trebui să susțină acest proces, pentru a consolida lucrările realizate până în prezent, prin inițierea dezbaterilor privind includerea unor state care nu sunt membre ale GEG, precum și a altor actori precum societatea civilă și industria, pentru a aprofunda înțelegerea chestiunii și pentru a contribui la extinderea recomandărilor formulate de GEG,