Recitale
(1) Consiliul European de la Tampere din octombrie 1999 a solicitat Comisiei să studieze necesitatea armonizării legislației în domeniul dreptului civil material.
(2) Comisia a emis o comunicare privind dreptul european al contractelor (1) în 2001 cu scopul de a lansa un proces de consultare cu privire la problemele și acțiunile potențiale în domeniul dreptului european al contractelor, al cărui rezultat a indicat un consens clar în ceea ce privește necesitatea de a îmbunătăți coerența legislației actuale a Uniunii privind dreptul contractelor cu scopul de a asigura aplicarea sa uniformă, precum și buna funcționare a pieței interne.
(3) Comisia a creat un plan de acțiune intitulat „Un drept european al contractelor mai coerent” (2), în 2003, care propunea îmbunătățirea calității și coerenței legislației Uniunii privind dreptul contractelor prin stabilirea unui cadru comun de referință, care ar dota Uniunea cu un instrument de referință neobligatoriu care să conțină principii, definiții și norme standard de utilizat în cadrul revizuirii legislației existente a Uniunii și pregătirii unei noi legislații în domeniul dreptului contractelor.
(4) Ca măsură pregătitoare, Comisia a finanțat în 2005, printr-un grant în cadrul celui de al șaselea Program-cadru pentru cercetare, o rețea academică europeană de cercetători cu scopul de a realiza un studiu juridic detaliat care a condus la crearea unui proiect academic de cadru comun de referință (denumit în continuare „proiect de cadru comun de referință”).
(5) Programul de la Stockholm pentru 2010-2014 invită Comisia să prezinte o propunere privind un cadru comun de referință în domeniul dreptului european al contractelor, care ar trebui să fie un set neobligatoriu de principii fundamentale, definiții și norme standard de folosit de către legiuitor la nivelul Uniunii, pentru a se asigura o coerență și o calitate mai bună a procesului legislativ.
(6) Strategia 2020 pentru creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii (3) subliniază necesitatea întreprinderilor și consumatorilor de a încheia mai ușor contracte cu parteneri din alte țări UE și într-un mod mai puțin costisitor, inter alia, prin realizarea de progrese către un drept european opțional al contractelor.
(7) Prin urmare, este necesar să se stabilească un grup de experți în domeniul dreptului civil, și în special al dreptului contractelor și să se definească sarcinile și structura acestuia.
(8) Grupul ar trebui să asiste Comisia la pregătirea unei propuneri pentru un cadru comun de referință în domeniul dreptului european al contractelor, inclusiv dreptul contractelor în ceea ce privește întreprinderile și consumatorii, folosind proiectul de cadru comun de referință ca punct de plecare și având în vedere alte lucrări de cercetare în acest domeniu, precum și acquis-ul Uniunii. Grupul ar trebui să ajute Comisia mai ales la selecția acelor părți din proiectul de cadru comun de referință, care sunt relevante pentru dreptul contractelor, în mod direct sau indirect, precum și la restructurarea, revizuirea și completarea conținuturilor selectate.
(9) Grupul ar trebui să fie alcătuit din experți cu înaltă calificare, cu competențe în domeniul dreptului civil, și în special dreptul contractelor, numiți cu titlu personal.
(10) Ar fi necesară definirea unor norme privind divulgarea informațiilor de către membrii grupului, fără a aduce atingere normelor Comisiei privind securitatea, astfel cum sunt prevăzute în anexa la Decizia 2001/844/CE, CECO, Euratom a Comisiei (4).
(11) Datele cu caracter personal referitoare la membrii grupului ar trebui prelucrate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2000 privind protecția persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile și organismele comunitare și privind libera circulație a acestor date (5).
(12) Este necesar să se stabilească o perioadă de aplicare a prezentei decizii. Comisia va examina în timp util oportunitatea unei prelungiri,