Recitale
(1) La 10 decembrie 2002, Consiliul a adoptat Poziția comună 2002/960/PESC privind măsuri restrictive împotriva Somaliei (1) ca urmare a Rezoluțiilor RCSONU 733 (1992), 1356 (2001) și 1425 (2002) ale Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite, referitoare la un embargo asupra armelor împotriva Somaliei.
(2) La 16 februarie 2009, Consiliul Uniunii Europene a adoptat Poziția comună 2009/138/PESC privind măsuri restrictive împotriva Somaliei si de abrogare a Poziției comune 2002/960/PESC (2) de punere în aplicare a RCSONU 1844 (2008), care a introdus măsuri restrictive împotriva persoanelor care încearcă să împiedice sau să blocheze un proces politic pașnic sau împotriva celor care amenință instituțiile federale de tranziție (IFT) ale Somaliei sau Misiunea Uniunii Africane în Somalia (AMISOM) prin forță sau care întreprind acțiuni care subminează stabilitatea din Somalia sau în regiune.
(3) La 1 martie 2010, Consiliul a adoptat Decizia 2010/126/PESC a Consiliului de modificare a Poziției comune 2009/138/PESC (3) și de punere în aplicare a RCSONU 1907 (2009), care solicita tuturor statelor ca, în acord cu autoritățile lor naționale și în conformitate cu legislația lor internă, și cu respectarea dreptului internațional, să controleze, pe teritoriul propriu, inclusiv în porturi și aeroporturi, toate încărcăturile cu destinația Somalia sau provenind din această țară, în cazul în care statul în cauză deține informații conform cărora există motive întemeiate pentru a presupune că încărcătura respectivă conține articole a căror furnizare, vânzare, transfer sau export este interzisă în cadrul embargoului general și complet asupra tuturor livrărilor de arme Somaliei, instituit în temeiul punctului 5 din RCSONU 733 (1992) și detaliat și modificat prin rezoluții ulterioare.
(4) La 19 martie 2010, Consiliul de Securitate al Organizației Națiunilor Unite (denumit în continuare „Consiliul de Securitate”) a adoptat RCSONU 1916 (2010), prin care, printre altele, a fost prelungit, mandatul grupului de supraveghere menționat la punctul 3 din RCSONU 1558 (2004) și s-a decis diminuarea anumitor restricții și obligații în temeiul regimului de sancțiuni, pentru a permite furnizarea de provizii și de asistență tehnică de către organizațiile internaționale, regionale și subregionale și pentru a asigura furnizarea la timp, de către Organizația Națiunilor Unite (ONU), a asistenței umanitare necesare de urgență.
(5) La 12 aprilie 2010, Comitetul de sancțiuni instituit în temeiul punctului 11 din Rezoluția RCSONU 751 (1992) privind Somalia (denumit în continuare „Comitetul de sancțiuni”) a adoptat lista persoanelor și a entităților cărora li se aplică măsurile restrictive.
(6) Din motive de claritate, măsurile impuse prin Poziția comună 2009/138/PESC, astfel cum a fost modificată prin Decizia 2010/126/PESC a Consiliului, precum și exceptările prevăzute în RCSONU 1916 (2010), ar trebui să fie incorporate într-un instrument juridic unic.
(7) Prin urmare, Poziția comună 2009/138/PESC ar trebui să fie abrogată.
(8) Prezenta decizie respectă drepturile fundamentale și principiile consacrate în special în Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene (4), mai ales dreptul la o cale de atac eficientă și la un proces echitabil, dreptul la proprietate și dreptul la protecția datelor cu caracter personal. Prezenta decizie ar trebui aplicată în conformitate cu aceste drepturi și principii.
(9) Prezenta decizie respectă de asemenea pe deplin obligațiile care le revin statelor membre în temeiul Cartei Națiunilor Unite și caracterul obligatoriu din punct de vedere juridic al Rezoluțiilor Consiliului de Securitate.
(10) Procedura de modificare a listei din anexa la prezenta decizie ar trebui să cuprindă transmiterea către persoanele și entitățile desemnate a motivelor includerii lor pe listă, astfel cum au fost comunicate de Comitetul de sancțiuni, pentru a se oferi acestora posibilitatea de a prezenta observații. În cazul în care se transmit observații sau se prezintă dovezi substanțiale noi, Consiliul ar trebui să își reexamineze decizia în funcție de observațiile respective și să informeze în consecință persoana sau entitatea în cauză.
(11) Se impun acțiuni suplimentare din partea Uniunii pentru a pune în aplicare anumite măsuri,