Recitale
(1)
Directiva 90/426/CEE a Consiliului din 26 iunie 1990 privind condițiile de sănătate animală care reglementează circulația și importul de ecvidee provenind din țări terțe (2) a fost modificată în mod substanțial de mai multe ori (3). Din motive de claritate și de eficiență, ar trebui să se codifice directiva menționată.
(2)
Ecvideele, ca animale vii, sunt incluse în lista de produse din anexa I la tratat.
(3)
Pentru a se asigura dezvoltarea rațională a producției de ecvidee și a crește astfel productivitatea în acest sector, ar trebui stabilite la nivel comunitar norme care să reglementeze circulația ecvideelor între statele membre.
(4)
Creșterea ecvideelor, în special a cailor, este, în general, inclusă în cadrul activităților agricole. Aceasta constituie o sursă de venit pentru o parte din populația agricolă.
(5)
Disparitățile dintre statele membre privind condițiile de sănătate animală ar trebui eliminate, pentru a se stimula schimburile intracomunitare cu ecvidee.
(6)
Pentru a se stimula dezvoltarea armonioasă a schimburilor intracomunitare, ar trebui prevăzut un sistem comunitar care să reglementeze importurile din țări terțe.
(7)
Ar trebui, de asemenea, reglementate și condițiile privind circulația pe teritoriul național a ecvideelor înregistrate însoțite de un document de identificare.
(8)
Pentru a putea face obiectul schimburilor comerciale, ecvideele ar trebui să respecte anumite cerințe de sănătate, astfel încât să se evite răspândirea bolilor infecțioase sau contagioase. Apare ca adecvat, în special, să se prevadă o posibilă regionalizare a măsurilor restrictive.
(9)
În aceleași scopuri, ar trebui stabilite condițiile de transport, ținând seama de condițiile de bunăstare animală stabilite în Regulamentul (CE) nr. 1/2005 al Consiliului din 22 decembrie 2004 privind protecția animalelor în timpul transportului și al operațiunilor conexe (4).
(10)
Pentru a se asigura respectarea cerințelor respective, ar trebui stabilite dispoziții pentru emiterea de către un medic veterinar oficial a unui certificat care să însoțească ecvideele până la locul de destinație.
(11)
Organizarea și urmările controalelor care trebuie efectuate de către statul membru de destinație și măsurile de salvgardare care urmează să fie puse în aplicare au fost stabilite în Directiva 90/425/CEE a Consiliului din 26 iunie 1990 privind controalele veterinare și zootehnice aplicabile în schimburile intracomunitare cu anumite animale vii și produse în vederea realizării pieței interne (5).
(12)
Ar trebui stabilite dispoziții privind posibilitatea Comisiei de a efectua controale. Aceste controale ar trebui efectuate în colaborare cu autoritățile naționale competente.
(13)
Definirea dispozițiilor comunitare aplicabile importurilor din țări terțe necesită stabilirea unei liste cu țările terțe sau părți din țările terțe din care se pot importa ecvidee.
(14)
Selecția acestor țări ar trebui să se bazeze pe criterii cu caracter general, cum ar fi starea de sănătate a șeptelului, organizarea și competențele serviciilor sanitar-veterinare și normele de sănătate în vigoare.
(15)
În afară de aceasta, nu ar trebui autorizate importurile de ecvidee din țările infectate cu boli infecțioase sau contagioase ale animalelor care prezintă un risc pentru șeptelul comunitar sau care sunt indemne de asemenea boli de prea puțin timp. Aceste considerente sunt, de asemenea, valabile pentru importurile din țările terțe în care se efectuează vaccinarea împotriva unor asemenea boli.
(16)
Condițiile generale care se aplică importurilor din țări terțe ar trebui să fie completate de condiții speciale stabilite pe baza situației de sănătate din fiecare țară. Caracterul tehnic și diversitatea criteriilor pe care se bazează aceste condiții necesită, pentru definirea lor, recurgerea la o procedură comunitară flexibilă și rapidă, în cadrul căreia Comisia și statele membre cooperează strâns.
(17)
Prezentarea, la importul de ecvidee, a unui certificat conform unui model comun constituie un mijloc eficient de verificare a aplicării normelor comunitare. Aceste norme pot include dispoziții speciale care pot varia în funcție de țara terță în cauză și ar trebui să se țină seamă de acest lucru la stabilirea modelelor de certificat.
(18)
Experții veterinari ai Comisiei și ai statelor membre, desemnați de către Comisie, ar trebui să fie responsabili cu verificarea respectării cerințelor prezentei directive, în special în țările terțe.
(19)
Controalele efectuate la import ar trebui să vizeze originea și starea de sănătate a ecvideelor.
(20)
Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentei directive ar trebui să fie adoptate în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a normelor privind exercitarea competențelor de executare conferite Comisiei (6).
(21)
Prezenta directivă nu ar trebui să aducă atingere obligațiilor statelor membre privind termenele de transpunere în dreptul intern a directivelor menționate în anexa V partea B,
Articolul 1
CAPITOLUL I DISPOZIȚII GENERALE
Prezenta directivă stabilește condițiile de sănătate animală pentru circulația între statele membre și importul din țări terțe de ecvidee vii.
Articolul 2
CAPITOLUL I DISPOZIȚII GENERALE
În sensul prezentei directive:
(a) „exploatație” înseamnă o unitate agricolă sau de antrenament, un grajd sau, în general, orice spațiu sau instalație în care sunt ținute sau crescute, în mod obișnuit, ecvidee, indiferent de utilizare;
(b) „ecvidee” înseamnă animalele sălbatice sau domestice din speciile ecvidee (inclusiv zebrele) sau asine sau animalele rezultate din încrucișările acestora;
(c) „ecvidee înregistrate” înseamnă orice ecvideu înregistrat în conformitate cu definiția din Directiva 90/427/CEE a Consiliului din 26 iunie 1990 privind condițiile zootehnice și genealogice care reglementează schimburile intracomunitare cu ecvidee (7), identificat prin intermediul unui document de identificare emis de: (i) autoritatea responsabilă cu creșterea animalelor sau de orice altă autoritate competentă din țara de origine a animalului, care administrează fișa genealogică sau registrul pentru rasa de ecvidee în cauză; sau (ii) orice asociație sau organizație internațională care administrează caii pentru competiție sau curse;
(d) „ecvidee destinate sacrificării” înseamnă ecvideele destinate a fi transportate fie direct, fie după trecerea lor printr-un centru de colectare autorizat, menționat la articolul 7, la abator, pentru a fi sacrificate;
(e) „ecvidee pentru reproducție și producție” înseamnă ecvideele, altele decât cele menționate la literele (c) și (d);
(f) „stat membru sau țară terță indemne de pesta cabalină africană” înseamnă orice stat membru sau țară terță pe teritoriul căreia nu s-a depistat niciun semn clinic, serologic (la ecvideele nevaccinate) sau epidemiologic de pestă cabalină africană în ultimii doi ani și în care nu s-au efectuat vaccinări împotriva acestei boli în ultimele 12 luni;
(g) „boli cu declarare obligatorie” înseamnă bolile enumerate în anexa I;
(h) „medic veterinar oficial” înseamnă medicul veterinar desemnat de autoritatea centrală competentă dintr-un stat membru sau dintr-o țară terță;
(i) „admitere temporară” înseamnă statutul ecvideelor înregistrate, originare dintr-o țară terță și admise pe teritoriul Comunității pentru o perioadă de mai puțin de 90 de zile, care urmează să fie stabilită în conformitate cu procedura menționată la articolul 21 alineatul (2), în funcție de situația de sănătate din țara de origine.
Articolul 3
CAPITOLUL II NORME PRIVIND CIRCULAȚIA DE ECVIDEE ÎN CADRUL ȘI ÎNTRE STATELE MEMBRE
Statele membre autorizează circulația de ecvidee înregistrate pe teritoriul lor sau expedierea de ecvidee către un alt stat membru numai în cazul în care animalele îndeplinesc condițiile prevăzute la articolele 4 și 5.
Cu toate acestea, autoritățile competente din statele membre de destinație pot acorda derogări generale sau limitate privind circulația de ecvidee care:
— sunt călărite sau transportate, în scopuri sportive sau recreative, pe drumuri situate în vecinătatea frontierelor interne ale Comunității;
— participă la evenimente culturale sau similare acestora, organizate de organismele locale autorizate situate în vecinătatea frontierelor interne ale Comunității;
— sunt destinate exclusiv pășunatului sau muncii, în mod provizoriu, în vecinătatea frontierelor interne ale Comunității.
Statele membre care fac uz de o asemenea autorizație informează Comisia cu privire la conținutul derogărilor acordate.
Articolul 4
CAPITOLUL II NORME PRIVIND CIRCULAȚIA DE ECVIDEE ÎN CADRUL ȘI ÎNTRE STATELE MEMBRE
(1) Ecvideele nu trebuie să prezinte niciun semn clinic de boală la inspecție. Inspecția trebuie efectuată în intervalul de 48 de ore anterioare îmbarcării sau încărcării lor. Cu toate acestea, în cazul ecvideelor înregistrate, această inspecție este solicitată, fără a aduce atingere articolului 6, numai pentru schimburile intracomunitare.
(2) Fără a aduce atingere dispozițiilor alineatului (5) privind bolile cu declarare obligatorie, medicul veterinar oficial trebuie să se asigure, în cursul inspecției, că nu există motive – în special pe baza declarațiilor proprietarului sau crescătorului – pentru a trage concluzia că ecvideele au venit în contact cu ecvidee care suferă de o boală infecțioasă sau contagioasă în cele 15 zile anterioare inspecției.
(3) Ecvideele nu trebuie să fie destinate sacrificării în cadrul unui program național de eradicare a unei boli infecțioase sau contagioase.
(4) Ecvideele trebuie să fie identificate astfel: (a) în cazul ecvideelor înregistrate, prin intermediul unui document de identificare, prevăzut de Directiva 90/427/CEE, care trebuie să certifice, în special, respectarea alineatelor (5) și (6) din prezentul articol și articolul 5 din prezenta directivă. Medicul veterinar oficial trebuie să suspende valabilitatea documentului de identificare pe durata interdicțiilor prevăzute la alineatul (5) din prezentul articol sau la articolul 5 din prezenta directivă. După sacrificarea calului înregistrat, documentul de identificare trebuie returnat autorității emitente. Procedura de punere în aplicare a acestui punct este adoptată în conformitate cu procedura menționată la articolul 21 alineatul (2); (b) în cazul ecvideelor pentru reproducție și producție, prin metoda stabilită în conformitate cu procedura menționată la articolul 21 alineatul (2).
(5) În afară de condițiile stabilite la articolul 5, ecvideele nu trebuie să provină dintr-o exploatație care a făcut obiectul uneia dintre următoarele măsuri de interdicție: (a) în cazul în care nu au fost sacrificate toate animalele din speciile sensibile la boală aflate în exploatația respectivă, perioada de interdicție care vizează exploatația de origine trebuie să fie de cel puțin: (i) șase luni, în cazul ecvideelor suspecte de a fi contractat durină, începând de la data ultimului contact efectiv sau presupus cu un animal bolnav. Cu toate acestea, în cazul unui armăsar, interdicția se aplică până la data castrării animalului; (ii) șase luni în caz de morvă sau de encefalomielită ecvină, începând de la data sacrificării ecvideelor care suferă de boala în cauză; (iii) în cazul de anemie infecțioasă, până la data la care, după ce animalele infectate au fost sacrificate, animalele rămase au o reacție negativă la două teste Coggins efectuate la un interval de trei luni; (iv) șase luni, în cazul stomatitei veziculoase; (v) o lună de la ultimul caz înregistrat, în caz de rabie; (vi) 15 zile de la ultimul caz înregistrat, în caz de antrax; (b) în cazul în care toate animalele din speciile sensibile la boală aflate în exploatația respectivă au fost sacrificate și incintele dezinfectate, perioada de interdicție este de 30 de zile, începând cu data la care animalele au fost eliminate și incintele dezinfectate, cu excepția antraxului, caz în care perioada de interdicție este de 15 zile. Autoritățile competente pot acorda derogări de la aceste măsuri de interdicție pentru hipodromuri și piste de curse și informează Comisia cu privire la natura oricărei derogări acordate.
(6) În cazul în care un stat membru elaborează sau a elaborat un program de control opțional sau obligatoriu de combatere a unei boli la care ecvideele sunt sensibile, statul în cauză poate prezenta Comisiei acest program în termen de șase luni calculate de la 4 iulie 1990 în cazul Belgiei, Danemarcei, Germaniei, Irlandei, Greciei, Spaniei, Franței, Italiei, Luxemburgului, Țărilor de Jos, Portugaliei și Regatului Unit, de la 1 ianuarie 1995 în cazul Austriei, Finlandei și Suediei, de la 1 mai 2004 în cazul Republicii Cehe, Estoniei, Ciprului, Letoniei, Lituaniei, Ungariei, Maltei, Poloniei, Sloveniei și Slovaciei și de la 1 ianuarie 2007 în cazul Bulgariei și al României, făcând referire, în special, la: (a) distribuția bolii pe teritoriul său; (b) motivația pentru elaborarea programului, ținând seama de gravitatea bolii și avantajele sale din perspectiva raportului costuri/beneficii; (c) zona geografică în care programul se va pune în aplicare; (d) diferitele categorii de statut aplicabile exploatațiilor, standardele care trebuie atinse în cazul fiecărei specii și procedurile de testare care urmează să se utilizeze; (e) procedurile de control al programului; (f) acțiunile ce trebuie întreprinse în cazul în care, indiferent din ce motiv, o exploatație își pierde statutul; (g) măsurile care trebuie luate în cazul în care rezultatele controalelor efectuate în conformitate cu dispozițiile programului sunt pozitive; (h) caracterul nediscriminatoriu dintre schimburile comerciale de pe teritoriul statului membru în cauză și schimburile intracomunitare. Comisia examinează programele prezentate de statele membre. După caz, le aprobă în conformitate cu procedura menționată la articolul 21 alineatul (2). Orice garanții suplimentare, generale sau specifice, care pot fi solicitate în cadrul schimburilor intracomunitare, pot fi definite în conformitate cu aceeași procedură. Aceste garanții nu trebuie să le depășească pe cele solicitate de statul membru pe teritoriul său. Programele prezentate de statele membre pot fi modificate sau completate în conformitate cu procedura menționată la articolul 21 alineatul (3). Modificările sau completările la programele deja aprobate sau la garanțiile definite în conformitate cu paragraful al doilea pot fi aprobate în conformitate cu aceeași procedură.
Articolul 5
CAPITOLUL II NORME PRIVIND CIRCULAȚIA DE ECVIDEE ÎN CADRUL ȘI ÎNTRE STATELE MEMBRE
(1) Un stat membru care nu este indemn de pestă cabalină africană poate expedia ecvidee din acea parte din teritoriul său considerată infectată în înțelesul alineatului (2) din prezentul articol numai în condițiile stabilite la alineatul (5).
(2) O parte din teritoriul unui stat membru este considerată infectată cu pesta cabalină africană în cazul în care: (a) un semn clinic, serologic (la animale nevaccinate) și/sau epidemiologic a demonstrat prezența pestei cabaline africane în ultimii doi ani; sau (b) s-a efectuat vaccinarea împotriva pestei cabaline africane în ultimele 12 luni. Partea din teritoriu considerată infectată cu pesta cabalină africană va cuprinde minimum: (a) o zonă de protecție cu o rază de cel puțin 100 km în jurul oricărui focar de infecție; (b) o zonă de supraveghere de cel puțin 50 km, care să se extindă dincolo de zona de protecție, în care nu s-a efectuat nicio vaccinare în ultimele 12 luni.
(3) Normele de control și măsurile de combatere a pestei cabaline africane privind teritoriile și zonele menționate la alineatul (2) și derogările relevante de la acestea sunt specificate de Directiva 92/35/CEE a Consiliului din 29 aprilie 1992 de stabilire a normelor de control și a măsurilor de combatere a pestei cabaline africane (8).
(4) Toate ecvideele vaccinate care se găsesc în zona de protecție trebuie înregistrate și marcate în conformitate cu articolul 6 alineatul (1) litera (d) din Directiva 92/35/CEE. Documentul de identificare și/sau certificatul de sănătate trebuie să conțină date clare cu privire la această vaccinare.
(5) Un stat membru poate expedia de pe teritoriul menționat la al doilea paragraf al alineatului (2) doar ecvidee care respectă următoarele cerințe: (a) animalele trebuie expediate doar în anumite perioade ale anului, în funcție de activitatea insectelor vectoare, care urmează să se stabilească în conformitate cu procedura menționată la articolul 21 alineatul (3); (b) animalele nu trebuie să prezinte niciun simptom clinic de pestă cabalină africană la data inspecției menționate la articolul 4 alineatul (1); (c) animalele trebuie să fi fost supuse la un test pentru pesta cabalină africană, astfel cum este descris în anexa IV, de două ori, la un interval cuprins între 21 și 30 de zile între cele două teste, al doilea dintre ele trebuind să se efectueze în cursul celor 10 zile dinaintea expedierii: (i) fie cu rezultate negative, în cazul în care nu au fost vaccinate împotriva pestei cabaline africane; sau (ii) fără să se fi înregistrat vreo creștere a titrului de anticorpi și fără să fi fost supuse vaccinării în ultimele două lui, în cazul în care au fost vaccinate împotriva pestei cabaline africane. În conformitate cu procedura menționată la articolul 21 alineatul (2) și în urma avizului Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară, alte metode de control pot fi recunoscute; (d) animalele trebuie să fi fost ținute într-o unitate de carantină pentru o perioadă de cel puțin 40 de zile înainte de expediere; (e) animalele trebuie să fi fost protejate împotriva insectelor vectoare în perioada de carantină și în timpul transportului de la unitatea de carantină la locul de expediere.
Articolul 6
CAPITOLUL II NORME PRIVIND CIRCULAȚIA DE ECVIDEE ÎN CADRUL ȘI ÎNTRE STATELE MEMBRE
Statele membre care pun în aplicare un sistem de control alternativ, oferind garanții echivalente celor prevăzute la articolul 4 alineatul (5) în ceea ce privește circulația, pe teritoriul lor, a ecvideelor își pot acorda, pe bază de reciprocitate, derogări de la dispozițiile articolului 4 alineatul (1) a doua teză și articolului 8 alineatul (1) litera (b).
Acestea informează Comisia în această privință.
Articolul 7
CAPITOLUL II NORME PRIVIND CIRCULAȚIA DE ECVIDEE ÎN CADRUL ȘI ÎNTRE STATELE MEMBRE
(1) Ecvideele trebuie transportate, de îndată, de la exploatația de origine la locul de destinație fie direct, fie printr-un centru de colectare autorizat, astfel cum este definit de articolul 2 alineatul (2) litera (o) din Directiva 64/432/CEE a Consiliului din 26 iunie 1964 privind problemele de inspecție veterinară care afectează schimburile intracomunitare cu bovine și porcine (9), în vehicule sau containere care au fost curățate și dezinfectate periodic, la intervale care urmează să fie stabilite de statul membru de expediere. Vehiculele trebuie proiectate astfel încât dejecțiile, așternuturile de paie sau furajele să nu poată cădea din vehicul în timpul transportului. Fără a aduce atingere Regulamentului (CE) nr. 1/2005, transportul trebuie efectuat astfel încât sănătatea și bunăstarea ecvideelor să fie protejate eficient.
(2) Statul membru de destinație poate, în mod general sau limitat, să acorde o derogare de la unele dintre cerințele articolului 4 alineatul (5) pentru orice animal care poartă o marcă specială care indică că este destinat sacrificării, în cazul în care certificatul de sănătate în conformitate cu anexa III menționează această derogare. În cazul în care se acordă o asemenea derogare, ecvideele destinate sacrificării trebuie să fie transportate direct la abatorul desemnat și să fie sacrificate în termen de cinci zile de la sosirea la abator.
(3) Medicul veterinar oficial trebuie să înregistreze numărul de identificare sau numărul documentului de identificare al animalului sacrificat și să trimită autorității competente de la locul de expediere, la cererea acesteia din urmă, o atestare care să certifice că animalul a fost sacrificat.
Articolul 8
CAPITOLUL II NORME PRIVIND CIRCULAȚIA DE ECVIDEE ÎN CADRUL ȘI ÎNTRE STATELE MEMBRE
(1) Statele membre se asigură că: (a) ecvideele înregistrate care părăsesc exploatațiile sunt însoțite de documentul de identificare prevăzut la articolul 4 alineatul (4) litera (a) împreună cu, în cazul în care sunt destinate schimburilor intracomunitare, atestatul de sănătate prevăzut în anexa II; (b) ecvideele pentru reproducție, producție și sacrificare sunt însoțite, în cursul transportului, de un certificat de sănătate conform cu anexa III.
(2) Certificatul de sănătate sau, în cazul ecvideelor înregistrate, atestatul de sănătate trebuie, fără a aduce atingere prevederilor articolului 6, să fie întocmit în cele 48 de ore anterioare îmbarcării sau, în orice caz, nu mai târziu de ultima zi lucrătoare anterioară îmbarcării, în cel puțin una dintre limbile oficiale ale statelor membre de expediere și de destinație. Termenul de valabilitate a certificatului de sănătate sau a atestatului de sănătate este de 10 zile. Certificatul de sănătate sau atestatul de sănătate trebuie să conțină o singură coală.
(3) Pentru circulația între statele membre, ecvideele, altele decât ecvideele înregistrate, pot fi vizate de un singur certificat de sănătate pe lot, în loc de certificatul de sănătate individual menționat la alineatul (1) litera (b).
Articolul 9
CAPITOLUL II NORME PRIVIND CIRCULAȚIA DE ECVIDEE ÎN CADRUL ȘI ÎNTRE STATELE MEMBRE
Normele prevăzute de Directiva 90/425/CEE se aplică în special în ceea ce privește controalele efectuate la locul de origine, organizarea și urmările controalelor care vor fi efectuate de statul membru de destinație, precum și măsurile de salvgardare care vor fi puse în aplicare.
Articolul 10
CAPITOLUL II NORME PRIVIND CIRCULAȚIA DE ECVIDEE ÎN CADRUL ȘI ÎNTRE STATELE MEMBRE
Experții veterinari de la Comisie pot, în măsura în care acest lucru este necesar pentru aplicarea uniformă a prezentei directive și în cooperare cu autoritățile naționale competente, să efectueze inspecții la fața locului. Comisia informează statele membre cu privire la rezultatul inspecțiilor respective.
Statele membre pe al căror teritoriu se efectuează o inspecție oferă experților tot sprijinul necesar pentru a-și îndeplini sarcinile.
Normele de aplicare a prezentului articol se stabilesc în conformitate cu procedura menționată la articolul 21 alineatul (2).
Articolul 11
CAPITOLUL III NORME PRIVIND IMPORTAREA ECVIDEELOR DIN ȚĂRI TERȚE
Ecvideele importate în Comunitate trebuie să îndeplinească condițiile stabilite la articolele 12-16.
Articolul 12
CAPITOLUL III NORME PRIVIND IMPORTAREA ECVIDEELOR DIN ȚĂRI TERȚE
(1) Importul de ecvidee în Comunitate este autorizat numai din țările terțe care apar pe o listă care este întocmită sau modificată în conformitate cu procedura menționată la articolul 21 alineatul (2). Având în vedere situația sănătății animale din țara terță și garanțiile pe care aceasta le furnizează în ceea ce privește ecvideele, se poate decide, în conformitate cu procedura menționată la articolul 21 alineatul (2), ca autorizația prevăzută la primul paragraf din prezentul alineat să se aplice pe întreg teritoriul țării terțe sau numai pe o parte din acesta. În acest scop, este luată în considerare modalitatea în care țara terță aplică și implementează, pe teritoriul său, standardele internaționale corespunzătoare, în special principiul regionalizării, în ceea ce privește cerințele de sănătate animală referitoare la importurile din alte țări terțe și din Comunitate.
(2) La stabilirea sau modificarea listei prevăzute la alineatul (1) se iau în considerare în special următoarele: (a) starea de sănătate a ecvideelor, a altor animale domestice și a faunei sălbatice din țara terță, acordându-se o atenție deosebită bolilor animale exotice și tuturor aspectelor legate de situația generală a sănătății animale și a mediului înconjurător din țară, în măsura în care aceasta ar putea reprezenta un risc pentru situația sănătății animale și a mediului înconjurător din Comunitate; (b) legislația din țara terță în ceea ce privește sănătatea și bunăstarea animalelor; (c) organizarea autorității sanitar-veterinare competente și a serviciilor de inspecție ale acesteia, prerogativele acestor servicii, modul cum sunt acestea supravegheate, precum și mijloacele de care dispun, inclusiv din punctul de vedere al efectivelor și capacităților de laborator, pentru a aplica legislația națională în mod corespunzător; (d) asigurările pe care le poate oferi autoritatea sanitar-veterinară competentă din țara terță în ceea ce privește respectarea condițiilor de sănătate animală corespunzătoare în vigoare în Comunitate sau aplicarea unor condiții echivalente; (e) apartenența țării terțe la Organizația Internațională pentru Sănătate Animală (OIE), precum și regularitatea și rapiditatea cu care această țară furnizează informații cu privire la existența unor boli ecvine infecțioase sau contagioase pe teritoriul său, în special a bolilor inventariate de către OIE și în anexa I la prezenta directivă; (f) garanțiile oferite de către țara terță în ceea ce privește furnizarea directă de informații Comisiei și statelor membre: (i) în termen de 24 de ore, în legătură cu confirmarea prezenței bolilor ecvine infecțioase enumerate în anexa I și cu orice schimbare a politicii de vaccinare referitoare la aceste boli; (ii) într-un interval corespunzător, în legătură cu orice modificare propusă a se aduce normelor de sănătate naționale privind ecvideele, în special celor referitoare la importuri; (iii) la intervale periodice, în legătură cu starea sănătății animale de pe teritoriul său în ceea ce privește ecvideele; (g) orice experiență dobândită în domeniul importului de ecvidee vii provenind din țări terțe și rezultatele controalelor eventual efectuate la import; (h) rezultatele inspecțiilor și/sau auditurilor comunitare efectuate în țara terță, în special rezultatele evaluării autorităților competente sau, la cererea Comisiei, raportul prezentat de autoritățile competente cu privire la inspecțiile pe care le-au efectuat; (i) conținutul normelor în vigoare în țara terță în ceea ce privește combaterea bolilor animale infecțioase sau contagioase și prevenirea acestora, inclusiv normele referitoare la importurile de ecvidee provenind din alte țări terțe, precum și punerea în aplicare a acestor norme.
(3) Comisia adoptă dispozițiile necesare pentru ca publicului să îi fie accesibile versiuni actualizate ale listei stabilite sau modificate în conformitate cu alineatul (1). Lista poate fi combinată cu alte liste întocmite în vederea protejării sănătății animale și a sănătății publice și pot include, de asemenea, modele de certificate de sănătate.
(4) Pentru fiecare țară terță sau grup de țări terțe, se stabilesc condiții specifice pentru import conform procedurii menționate la articolul 21 alineatul (2), având în vedere situația sănătății animale din țara sau țările terțe în cauză în ceea ce privește ecvideele.
(5) Normele de aplicare a alineatelor (1)-(4), precum și criteriile de înscriere a țărilor terțe sau a părților din țările terțe pe lista prevăzută la alineatul (1) se pot adopta în conformitate cu procedura menționată la articolul 21 alineatul (2).
Articolul 13
CAPITOLUL III NORME PRIVIND IMPORTAREA ECVIDEELOR DIN ȚĂRI TERȚE
(1) Ecvideele trebuie să provină din țări terțe: (a) indemne de pestă cabalină africană; (b) indemne, de doi ani, de encefalomielită ecvină venezueleană (EEV); (c) indemne, de șase luni, de durină și morvă.
(2) În conformitate cu procedura menționată la articolul 21 alineatul (2), se poate decide: (a) că dispozițiile alineatului (1) al prezentului articol se aplică numai unei părți din teritoriul unei țări terțe. În cazul în care cerințele privind pesta cabalină africană se aplică regional, trebuie respectate cel puțin măsurile prevăzute la articolul 5 alineatele (2) și (5); (b) să solicite garanții suplimentare pentru bolile exotice în Comunitate.
Articolul 14
CAPITOLUL III NORME PRIVIND IMPORTAREA ECVIDEELOR DIN ȚĂRI TERȚE
Înainte de data încărcării în vederea transportării spre statul membru de destinație, ecvideele trebuie să fi staționat fără întrerupere pe teritoriul sau în partea din teritoriul unei țări terțe sau, în caz de regionalizare, în partea din teritoriu definită în temeiul articolului 13 alineatul (2) litera (a) pentru o perioadă care urmează să fie stabilită în deciziile ce trebuie adoptate în temeiul articolului 15.
Ecvideele trebuie să provină dintr-o exploatație aflată sub supraveghere veterinară.
Articolul 15
CAPITOLUL III NORME PRIVIND IMPORTAREA ECVIDEELOR DIN ȚĂRI TERȚE
Importul de ecvidee de pe teritoriul unei țări terțe sau dintr-o parte din teritoriul unei țări terțe, definită în conformitate cu articolul 13 alineatul (2) litera (a), care figurează pe o listă întocmită în conformitate cu articolul 12 alineatul (1), este autorizat numai în cazul în care ecvideele, în afară de cerințele stabilite la articolul 13:
(a) respectă cerințele de sănătate animală adoptate, în conformitate cu procedura menționată la articolul 21 alineatul (2), pentru importul de ecvidee din țara în cauză, în funcție de specia în cauză și categoriile de ecvidee. Baza de referință pentru stabilirea cerințelor de sănătate animală respective este reprezentată de standardele prevăzute la articolele 4 și 5; și
(b) în cazul unei țări terțe care nu este indemnă de stomatită veziculoasă sau de arterită virală de cel puțin șase luni, ecvideele trebuie să îndeplinească următoarele cerințe: (i) trebuie să provină dintr-o exploatație indemnă de stomatită veziculoasă de cel puțin șase luni și trebuie să fi reacționat negativ la un test serologic anterior expedierii; (ii) în cazul arteritei virale, ecvideele masculi trebuie, fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 19 litera (b), să fi reacționat negativ la un test serologic, la un test de izolare a virusului sau la orice alt test recunoscut în conformitate cu procedura menționată la articolul 21 alineatul (2), care ar garanta că animalul este indemn de această boală. În conformitate cu procedura menționată la articolul 21 alineatul (2) și în urma avizului Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară, se pot defini categoriile de ecvidee masculi cărora li se aplică această cerință.
Articolul 16
CAPITOLUL III NORME PRIVIND IMPORTAREA ECVIDEELOR DIN ȚĂRI TERȚE
(1) Ecvideele trebuie identificate în conformitate cu articolul 4 alineatul (4) și însoțite de un certificat de sănătate întocmit de un medic veterinar oficial din țara terță exportatoare. Acest certificat de sănătate trebuie: (a) să fie emis la data încărcării animalelor în vederea expedierii în statul membru de destinație sau, în cazul cailor înregistrați, în ultima zi lucrătoare anterioară îmbarcării; (b) să fie redactat în cel puțin una dintre limbile oficiale ale statului membru de destinație și în una dintre cele ale statului membru în care se efectuează inspecția la import; (c) să însoțească animalele, în original; (d) să ateste că animalele respectă cerințele prezentei directive și cerințele stabilite în temeiul prezentei directive în ceea ce privește importul din țări terțe; (e) să conțină o singură coală; (f) să fie prevăzut pentru un singur destinatar sau, în cazul animalelor destinate sacrificării, pentru un lot, cu condiția ca animalele să fie marcate și identificate în mod corespunzător. Statele membre informează Comisia cu privire la recurgerea la această opțiune.
(2) Certificatul de sănătate trebuie redactat pe un formular în conformitate cu un model stabilit în conformitate cu procedura menționată la articolul 21 alineatul (2).
Articolul 17
CAPITOLUL III NORME PRIVIND IMPORTAREA ECVIDEELOR DIN ȚĂRI TERȚE
(1) De îndată ce au fost introduse în statul membru de destinație, ecvideele destinate sacrificării sunt duse la un abator, fie direct, fie după trecerea printr-un centru de colectare, menționat la articolul 7, și, în conformitate cu cerințele de sănătate animală, sunt sacrificate într-un termen specificat în deciziile care urmează să fie adoptate în temeiul articolului 15.
(2) Fără a aduce atingere condițiilor speciale care pot fi adoptate în conformitate cu procedura menționată la articolul 21 alineatul (2), autoritatea competentă din statul membru de destinație poate, având în vedere cerințele de sănătate animală, să autorizeze abatorul la care aceste ecvidee trebuie duse.
Articolul 18
CAPITOLUL III NORME PRIVIND IMPORTAREA ECVIDEELOR DIN ȚĂRI TERȚE
Controalele trebuie efectuate la fața locului de experți veterinari din statele membre și de la Comisie, pentru a verifica dacă dispozițiile prezentei directive, în special cele ale articolului 12 alineatul (2), sunt aplicate.
În cazul în care controalele efectuate în temeiul prezentului articol evidențiază fapte grave într-o exploatație autorizată, Comisia informează imediat statele membre cu privire la aceasta și adoptă de îndată o decizie de suspendare provizorie a autorizației. Decizia finală se adoptă în conformitate cu procedura menționată la articolul 21 alineatul (3).
Experții din statele membre care sunt responsabili cu controalele respective sunt numiți de Comisie, care hotărăște la propunerea statelor membre.
Controalele respective sunt efectuate în numele Comunității, care suportă orice cheltuieli aferente.
Frecvența și modalitățile de control se stabilesc în conformitate cu procedura menționată la articolul 21 alineatul (2).
Articolul 19
CAPITOLUL III NORME PRIVIND IMPORTAREA ECVIDEELOR DIN ȚĂRI TERȚE
În conformitate cu procedura menționată la articolul 21 alineatul (2):
(a) se poate decide ca importurile dintr-o țară terță sau dintr-o parte a unei țări terțe să fie limitate la anumite specii sau categorii de ecvidee;
(b) fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 15, se stabilesc condițiile speciale pentru admiterea temporară pe teritoriul Comunității a ecvideelor înregistrate sau a ecvideelor destinate unor utilizări speciale sau reintroducerea lor pe teritoriul Comunității după ce au fost exportate temporar;
(c) se determină condițiile pentru transformarea admiterii temporare în admitere permanentă;
(d) poate fi desemnat un laborator comunitar de referință pentru una sau mai multe boli ale ecvideelor menționată (menționate) în anexa I și vor fi prevăzute funcțiile, sarcinile și procedurile pentru colaborarea cu laboratoarele care răspund de diagnosticarea bolilor infecțioase ale ecvideelor în statele membre.
Articolul 20
CAPITOLUL IV DISPOZIȚII FINALE
Anexele I-IV sunt modificate în conformitate cu procedura menționată la articolul 21 alineatul (3).
Articolul 21
CAPITOLUL IV DISPOZIȚII FINALE
(1) Comisia este asistată de Comitetul permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală, înființat în temeiul articolului 58 din Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 28 ianuarie 2002 de stabilire a principiilor și a cerințelor generale ale legislației alimentare, de instituire a Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară și de stabilire a procedurilor în domeniul siguranței produselor alimentare (10).
(2) Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolele 5 și 7 din Decizia 1999/468/CE. Termenul prevăzut la articolul 5 alineatul (6) din Decizia 1999/468/CE se stabilește la trei luni.
(3) Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolele 5 și 7 din Decizia 1999/468/CE. Termenul prevăzut la articolul 5 alineatul (6) din Decizia 1999/468/CE se stabilește la 15 zile.
Articolul 22
CAPITOLUL IV DISPOZIȚII FINALE
Directiva 90/426/CEE, astfel cum a fost modificată prin actele menționate în anexa V partea A, se abrogă, fără a aduce atingere obligațiilor statelor membre cu privire la termenele de transpunere în dreptul intern a directivelor prevăzute în anexa V partea B.
Trimiterile la directiva abrogată se interpretează ca trimiteri la prezenta directivă și se citesc în conformitate cu tabelul de corespondență din anexa VI.
Articolul 23
CAPITOLUL IV DISPOZIȚII FINALE
Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Articolul 24
CAPITOLUL IV DISPOZIȚII FINALE
Prezenta directivă se adresează statelor membre.