Directiva 92/35/CEE a Consiliului din 29 aprilie 1992 de stabilire a normelor de control și a măsurilor pentru combaterea pestei cabaline africane

Articolul 1

Prezenta directivă stabilește normele de control și măsurile pentru combaterea pestei cabaline africane.

Articolul 2

În sensul prezentei directive, definițiile de la articolul 2 din Directiva 90/426/CEE se aplică după caz. Cu toate acestea, se înțelege prin exploatație o exploatație în sensul Directivei 90/426/CEE și rezervațiile naturale în care ecvideele trăiesc în libertate. În afară de aceasta, se înțelege prin: (a) proprietar sau deținător: orice persoană sau persoane fizice sau juridice care au în proprietate sau în întreținere ecvidee, cu sau fără titlu oneros; (b) vector: o insectă din specia Culicoides imicola sau orice altă insectă din genul Culicoides, care ar putea transmite pesta cabalină africană, identificabilă în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 19, în urma avizului Comitetului veterinar științific; (c) confirmare: declararea, de către autoritatea competentă, a prezenței pestei cabaline africane, bazată pe rezultate de laborator; cu toate acestea, în cazul unei epidemii, autoritatea competentă poate, de asemenea, confirma boala, pe baza rezultatelor clinice și/sau epidemiologice; (d) autoritate competentă: autoritatea centrală dintr-un stat membru, responsabilă cu efectuarea controalelor sanitar-veterinare sau orice autoritate sanitar-veterinară căreia i-a fost delegată această competență; (e) medic veterinar oficial: medicul veterinar desemnat de autoritatea competentă.

Articolul 3

Statele membre trebuie să se asigure că apariția sau suspiciunea apariției pestei cabaline africane face obiectul unei notificări obligatorii și imediate către autoritatea competentă.

Articolul 4

(1) În cazul în care o exploatație conține una sau mai multe ecvidee suspecte de a fi infectate cu pesta cabalină africană, statele membre trebuie să se asigure că medicul veterinar oficial pune în aplicare de îndată mijloacele oficiale de investigație pentru a confirma sau infirma prezența bolii respective. (2) Din momentul în care se declară suspiciunea de infecție, medicul veterinar oficial trebuie: (a) să pună exploatațiile suspecte sub supraveghere oficială; (b) să inițieze: (i) un recensământ oficial al ecvideelor, care să indice, în cazul fiecărei specii, numărul de ecvidee deja moarte, infectate sau care ar putea fi infectate și reactualizarea acestui recensământ, astfel încât să se țină seama de ecvideele născute sau moarte în această perioadă plină de suspiciuni; datele din recensământ trebuie prezentate la cerere și pot fi verificate la fiecare inspecție; (ii) un recensământ al locurilor care ar putea facilita supraviețuirea vectorului sau adaptarea acestuia și folosirea mijloacelor corespunzătoare pentru eliminarea insectelor din asemenea locuri; (iii) o anchetă epidemiologică în conformitate cu articolul 7; (c) să viziteze exploatația(ile) în mod regulat și cu această ocazie: (i) să examineze fiecare ecvideu din exploatație; (ii) să efectueze un examen clinic detaliat sau o autopsie a animalelor suspecte sau moarte și să preleveze probele necesare pentru examenele de laborator; (d) să se asigure că: (i) toate ecvideele din exploatație(i) sunt ținute în adăposturile lor sau în alte locuri protejate împotriva vectorului; (ii) toate transporturile de ecvidee către sau din exploatație(i) sunt interzise; (iii) se folosesc mijloace corespunzătoare de eradicare a insectelor în și împrejurul adăposturilor acestor ecvidee; (iv) cadavrele ecvideelor care au murit în exploatație sunt distruse, eliminate, incinerate sau îngropate în conformitate cu Directiva 90/667/CEE a Consiliului din 27 noiembrie 1990 de stabilire a normelor sanitar-veterinare privind eliminarea și prelucrarea deșeurilor animale, introducerea pe piață a acestora și protecția împotriva agenților patogeni din hrana pentru animale de origine animală sau din pește și de modificare a Directivei 90/425/CEE (6). (3) Până la introducerea măsurilor oficiale menționate la alineatul (2), proprietarul sau deținătorul oricăror animale suspecte de boală trebuie să ia toate măsurile necesare de protecție pentru a fi în conformitate cu alineatul (2) litera (d). (4) Autoritatea competentă poate aplica oricare din măsurile menționate la alineatul (2) altor exploatații, în cazul în care locația, situarea geografică sau contactele cu exploatațiile suspecte de boală dau motive de îngrijorare privind o posibilă contaminare. (5) În afară de prevederile alineatului (2), se pot stabili dispoziții specifice în conformitate cu procedura menționată la articolul 19 pentru rezervațiile naturale unde ecvideele trăiesc în libertate. (6) Măsurile prevăzute de prezentul articol se suspendă oficial doar în cazul în care autoritatea competentă nu mai suspectează prezența pestei cabaline africane.

Articolul 5

Vaccinarea împotriva pestei cabaline africane se face numai în conformitate cu dispozițiile prevăzute de prezenta directivă.

Articolul 6

(1) În cazul în care prezența pestei cabaline africane este confirmată oficial, medicul veterinar oficial: (a) procedează de îndată, sub control oficial, la sacrificarea ecvideelor care sunt infectate sau prezintă simptome clinice de pestă cabalină africană, din exploatațiile infectate; (b) organizează distrugerea, eliminarea, incinerarea sau îngroparea cadavrelor ecvideelor în cauză, în conformitate cu Directiva 90/667/CEE și/sau; (c) extinde masurile prevăzute la articolul 4 la exploatațiile situate pe o rază de 20 km (incluse în zona de protecție) în jurul exploatațiilor infectate; (d) procedează, în zona prevăzută la litera (c), la vaccinarea sistematică a tuturor ecvideelor, folosind un vaccin autorizat de autoritatea competentă și la identificarea acestora prin mărci clare și permanente, aplicate printr-o metodă autorizată în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 19. Cu toate acestea, în funcție de circumstanțele epidemiologice, meteorologice, geografice sau climatice, autoritatea competentă poate deroga de la obligativitatea vaccinării. Autoritatea competentă informează Comisia cu privire la aceasta; (e) efectuează o anchetă epidemiologică în conformitate cu articolul 7. (2) Autoritatea competentă poate extinde măsurile prevăzute la alineatul (1) dincolo de zona menționată la litera (c) în cazul în care, având în vedere situația geografică, ecologică sau meteorologică sau circulația ecvideelor către sau dinspre o exploatație în care s-a confirmat prezența bolii, există motive de a se suspecta o extindere a pestei cabaline africane. Autoritatea competentă informează Comisia cu privire la aceasta. (3) În cazul în care zona menționată la alineatul (1) se situează pe teritoriul mai multor state membre, autoritățile competente din statele membre în cauză colaborează în scopul delimitării acestei zone. În cazul în care este necesar, zona este delimitată în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 19.

Articolul 7

(1) Ancheta epidemiologică vizează următoarele aspecte: — durata perioadei în care este posibil ca pesta cabalină africană să fi fost prezentă în exploatație; — posibilele origini ale pestei cabaline africane în exploatație și identificarea altor exploatații în care se găsesc ecvidee care ar fi putut fi infectate sau contaminate de la aceeași sursă; — prezența și distribuția vectorilor bolii; — circulația ecvideelor către și din exploatațiile în cauză sau eventuala scoatere a cadavrelor de ecvidee din aceste exploatații. (2) Se instituie o celulă de criză în vederea coordonării depline a tuturor măsurilor necesare pentru a asigura eradicarea pestei cabaline africane în cel mai scurt timp și în vederea efectuării anchetei epidemiologice. Normele generale privind celulele de criză naționale și comunitare sunt adoptate de către Consiliu, la propunerea Comisiei.

Articolul 8

(1) Statele membre se asigură că, pe lângă măsurile menționate la articolul 6, autoritatea competentă delimitează o zonă de protecție și o zonă de supraveghere. În delimitarea acestor zone se ține cont de factorii geografici, administrativi, ecologici și epizootici care au legătură cu pesta cabalină africană, precum și de structurile de control. (2) (a) Zona de protecție este constituită din acea parte din teritoriul comunitar cu o rază de cel puțin 100 km în jurul exploatației infectate. (b) Zona de supraveghere este constituită din acea parte din teritoriul comunitar care se întinde pe o rază de cel puțin 50 km dincolo de zona de protecție unde nu au fost efectuate vaccinări constante în ultimele 12 luni. (c) În cazul în care aceste zone se situează pe teritoriul mai multor state membre, autoritățile competente din statele membre în cauză colaborează în vederea delimitării zonelor menționate la literele (a) și (b). Cu toate acestea, în cazul în care este necesar, zona de protecție și zona de supraveghere sunt delimitate în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 19. (3) La cererea justificată a unui stat membru se poate lua o decizie, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 19, în vederea modificării delimitării zonelor definite la alineatul (2), ținându-se seama de: — poziția geografică a acestora și factorii ecologici; — condițiile meteorologice; — prezența și distribuția vectorului; — rezultatele studiilor epizootiologice efectuate în conformitate cu articolul 7; — rezultatele examenelor de laborator; — aplicarea măsurilor de control, în special a celor privind eradicarea insectelor.

Articolul 9

(1) Statele membre se asigură că următoarele măsuri se aplică în zona de protecție: (a) toate exploatațiile cu ecvidee din zonă sunt identificate; (b) medicul veterinar oficial efectuează: — vizite periodice la toate exploatațiile cu ecvidee; — examene clinice ale ecvideelor în cauză incluzând, după caz, prelevarea de probe pentru examenele de laborator; trebuie ținută o evidență a vizitelor și a rezultatelor acestora; (c) ecvideele părăsesc exploatația în care sunt ținute doar pentru a fi transportate direct și sub supraveghere oficială, în vederea sacrificării de urgență, către un abator situat în acea zonă sau, în cazul în care zona respectivă nu are abator, către un abator situat în zona de supraveghere desemnată de autoritatea competentă. (2) Pe lângă măsurile prevăzute la alineatul (1), se poate lua o decizie de efectuare a vaccinării sistematice a ecvideelor contra pestei cabaline africane și de identificare a acestora în zona de protecție, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 19.

Articolul 10

Statele membre trebuie să se asigure că: 1. măsurile prevăzute la articolul 9 alineatul (1) se aplică în zona de supraveghere. Cu toate acestea, în cazul în care în zona de supraveghere nu se află nici un abator, ecvideele pot fi sacrificate în zona de protecție, într-un abator desemnat de autoritatea competentă; 2. toate vaccinările împotriva pestei cabaline africane sunt interzise în zona de supraveghere.

Articolul 11

Perioada de aplicare și de menținere a măsurilor prevăzute la articolele 6, 8, 9 și 10 este determinată în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 19. În nici un caz perioada nu poate fi mai mică de 12 luni, în cazul în care vaccinarea a avut loc în conformitate cu articolul 6 alineatul (1) și articolul 9 alineatul (2). Cu toate acestea, sub rezerva articolului 9 alineatul (1) litera (c) și a articolului 10 alineatul (1): (a) ecvideele din zona de protecție și din zona de supraveghere pot fi transportate sub supraveghere oficială și în condițiile prevăzute la articolul 5 alineatul (3) din Directiva 90/426/CEE către unitatea de carantină menționată la articolul 5 alineatul (3) litera (d) din aceeași directivă; (b) circulația ecvideelor în zonele cu același statut este supusă autorizării de către autoritățile competente pe baza următoarelor norme: (i) ecvideele trebuie: — să fie supuse, în prealabil, unui control oficial; — să fie identificate și — să fie însoțite de un document oficial; (ii) statele membre se asigură că, în toate cazurile, ecvideele vaccinate de mai puțin de 60 de zile nu pot părăsi exploatația în care erau ținute în momentul în care s-a efectuat vaccinarea; (iii) statele membre informează Comisia în cadrul Comitetului permanent veterinar cu privire la măsurile luate în acest domeniu.

Articolul 12

În cazul în care epizootia de pestă cabalină africană este deosebit de gravă într-o anumită regiune, orice măsuri suplimentare care urmează sa fie luate de către statele membre implicate sunt adoptate în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 19.

Articolul 13

Statele membre se asigură că autoritatea competentă ia toate măsurile necesare și adecvate pentru ca toate persoanele care locuiesc în zonele de protecție și de supraveghere să fie pe deplin informate cu privire la restricțiile în vigoare și să adopte toate dispozițiile necesare pentru aplicarea corespunzătoare a măsurilor în cauză.

Articolul 14

(1) În fiecare stat membru se desemnează un laborator național în care să se efectueze examenele de laborator prevăzute de prezenta directivă. Aceste laboratoare naționale, precum și competențele și obligațiile lor, sunt enumerate în anexa I la prezenta directivă. (2) Laboratoarele naționale menționate în anexa I trebuie să coopereze cu laboratorul comunitar de referință menționat la articolul 15.

Articolul 15

Laboratorul comunitar de referință pentru pesta cabalină africană este desemnat în anexa II. Fără a aduce atingere dispozițiilor Deciziei 90/424/CEE și în special cele ale articolului 28, funcțiile și obligațiile laboratorului sunt definite în anexa III.

Articolul 16

În cazul în care este necesar pentru aplicarea uniformă a prezentei directive, experți de la Comisie, în cooperare cu autoritățile competente, efectuează controale la fața locului. În acest scop, inspectând un procent semnificativ de exploatații, aceștia pot verifica dacă autoritățile competente monitorizează respectarea dispozițiilor prezentei directive. Comisia informează statele membre cu privire la rezultatele controalelor efectuate. Un stat membru pe teritoriul căruia se efectuează un control acordă tot sprijinul necesar experților în vederea îndeplinirii misiunii lor. Normele generale de aplicare a prezentului articol sunt adoptate în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 19.

Articolul 17

(1) Fiecare stat membru elaborează un plan de intervenție, specificând modul în care se aplică măsurile prevăzute de prezenta directivă. Acest plan trebuie să permită accesul la instalații, echipamente, personal și la orice alte materiale corespunzătoare, necesare pentru eradicarea rapidă și eficientă a bolii. (2) Criteriile pentru elaborarea planurilor menționate la alineatul (1) sunt stabilite în anexa IV. Planurile elaborate în conformitate cu aceste criterii trebuie prezentate Comisiei în termen de trei luni de la data intrării în vigoare a prezentei directive. Comisia examinează planurile pentru a determina dacă acestea permit atingerea obiectivelor vizate și sugerează statului membru în cauză orice modificări necesare, în special pentru a se asigura că sunt compatibile cu cele ale celorlalte state membre. Comisia aprobă planurile, modificate după caz, în conformitate cu procedurile prevăzute la articolul 19. Planurile pot fi ulterior modificate sau extinse în conformitate cu aceeași procedură, pentru a ține seama de evoluția situației.

Articolul 18

Anexele sunt modificate în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 19.

Articolul 19

(1) În cazul în care trebuie urmată procedura prevăzută la prezentul articol, Comitetul permanent veterinar, instituit prin Decizia 68/361/CEE (7), denumit în continuare „comitet”, este sesizat de președinte fără întârziere, fie la inițiativa acestuia, fie la cererea reprezentantului unui stat membru. (2) Reprezentantul Comisiei prezintă comitetului un proiect cu măsurile ce urmează să fie adoptate. Comitetul își dă avizul cu privire la acest proiect în termenul pe care președintele îl poate stabili în funcție de urgența subiectului în cauză. Avizul este emis cu majoritatea prevăzută la articolul 148 alineatul (2) din tratat pentru deciziile pe care Consiliul trebuie să le adopte la propunerea Comisiei. Voturile reprezentanților statelor membre sunt ponderate în conformitate cu articolul menționat anterior. Președintele nu participă la vot. (3) (a) Comisia adoptă măsurile preconizate, în cazul în care acestea sunt conforme cu avizul comitetului. (b) În cazul în care măsurile preconizate nu sunt conforme cu avizul comitetului sau în absența avizului, Comisia prezintă Consiliului, fără întârziere, o propunere cu privire la măsurile ce trebuie adoptate. Consiliul hotărăște cu majoritate calificată. Dacă, în termen de trei luni de la data prezentării la Consiliu, acesta nu hotărăște, măsurile propuse sunt adoptate de Comisie, cu excepția cazului în care Consiliul s-a pronunțat împotriva acestor măsuri cu majoritate simplă.

Articolul 20

Statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 31 decembrie 1992. Statele membre informează de îndată Comisia cu privire la aceasta. Atunci când statele membre adoptă aceste acte, ele cuprind o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

Articolul 21

Comisia prezintă Consiliului, înainte de 1 octombrie 1993 și pe baza experienței dobândite, un raport privind aplicarea prezentei directive, însoțit de orice propuneri corespunzătoare.

Articolul 22

Prezenta directivă se adresează statelor membre.