Recitale
(1) A douăsprezecea Directivă în materie de drept al societăților comerciale 89/667/CEE a Consiliului din 21 decembrie 1989 privind societățile comerciale cu răspundere limitată cu asociat unic (3) a fost modificată de mai multe ori și în mod substanțial (4). Este necesar, din motive de claritate și de raționalizare, să se codifice directiva menționată.
(2) Este necesară coordonarea, în vederea echivalării în întreaga Comunitate, a anumitor garanții impuse în statele membre societăților în înțelesul articolului 48 al doilea paragraf din tratat, pentru protejarea intereselor asociaților și terților.
(3) În acest domeniu, prima Directivă 68/151/CEE a Consiliului din 9 martie 1968 de coordonare, în vederea echivalării, a garanțiilor impuse societăților în statele membre, în înțelesul articolului 58 al doilea paragraf din tratat, pentru protejarea intereselor asociaților sau terților (5), a patra Directivă 78/660/CEE a Consiliului din 25 iulie 1978 în temeiul articolului 54 alineatul (3) litera (g) din tratat, privind conturile anuale ale anumitor forme de societăți comerciale (6) și a șaptea Directivă 83/349/CEE a Consiliului din 13 iunie 1983 în temeiul articolului 54 alineatul (3) litera (g) din tratat, privind conturile consolidate (7), privind publicitatea, valabilitatea angajamentelor, nulitatea, conturile anuale și conturile consolidate, se aplică tuturor societăților de capitaluri. Cu toate acestea, a doua Directivă 77/91/CEE a Consiliului din 13 decembrie 1976 de coordonare, în vederea echivalării, a garanțiilor impuse societăților comerciale în statele membre, în înțelesul articolului 58 al doilea paragraf din tratat, pentru protejarea intereselor asociaților sau terților, în ceea ce privește constituirea societăților comerciale pe acțiuni și menținerea și modificarea capitalului acestora (8), a treia Directivă 78/855/CEE a Consiliului din 9 octombrie 1978 în temeiul articolului 54 alineatul (3) litera (g) din tratat, privind fuziunile societăților comerciale pe acțiuni (9) și a șasea Directivă 82/891/CEE a Consiliului din 17 decembrie 1982 în temeiul articolului 54 alineatul (3) litera (g) din tratat, privind divizarea societăților comerciale pe acțiuni (10) privind constituirea și capitalul, fuziunile și divizările se aplică numai societăților comerciale pe acțiuni.
(4) Este necesar un instrument juridic care să permită limitarea răspunderii întreprinzătorului particular în Comunitate, fără a aduce atingere legislațiilor statelor membre care, în cazuri excepționale, impun răspunderea întreprinzătorului cu privire la obligațiile întreprinderii sale.
(5) O societate cu răspundere limitată poate avea un asociat unic în momentul constituirii sau poate deveni o astfel de societate atunci când părțile sale sociale sunt dobândite de o singură persoană. Până la coordonarea dispozițiilor interne în materie de drept al grupurilor, statele membre pot să prevadă anumite dispoziții speciale sau sancțiuni pentru cazurile în care o persoană fizică este asociatul unic al mai multor societăți sau în care o societate cu asociat unic sau orice altă persoană juridică este asociat unic al unei societăți. Singurul scop al existenței acestei posibilități este de a ține cont de particularitățile anumitor legislații interne. În acest scop, statele membre pot să adopte, în cazuri specifice, restricții privind accesul la societățile cu asociat unic sau să elimine limitele pentru răspunderea asociaților unici. Statele membre sunt libere să adopte norme pentru acoperirea riscurilor pe care le-ar putea prezenta societățile cu asociat unic ca o consecință a faptului că au un singur asociat, în special pentru a asigura vărsarea capitalului subscris.
(6) Faptul că toate părțile sociale sunt deținute de la un moment dat de către o singură persoană, precum și identitatea asociatului unic ar trebui făcute publice prin menționarea lor într-un registru accesibil publicului.
(7) Deciziile luate de către asociatul unic, în exercitarea atribuțiilor adunării generale, ar trebui înregistrate în scris.
(8) Contractele încheiate între un asociat unic și societatea sa reprezentată de către acesta ar trebui, de asemenea, să fie înregistrate în scris, în măsura în care contractele respective nu privesc operațiunile curente desfășurate în condiții normale.
(9) Prezenta directivă nu ar trebui să aducă atingere obligațiilor statelor membre privind termenele de transpunere în dreptul intern și de aplicare a directivelor menționate în anexa II partea B,