Recitale
(1) Directiva 2008/84/CE a Comisiei din 27 august 2008 de stabilire a unor criterii specifice de puritate pentru aditivii alimentari, alții decât coloranții și îndulcitorii (2) precizează criteriile de puritate pentru aditivii menționați în Directiva 95/2/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 februarie 1995 privind aditivii alimentari, alții decât coloranții și îndulcitorii (3).
(2) Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (denumită în continuare „EFSA”) a concluzionat în avizul său din 20 octombrie 2006 (4) faptul că nisinul produs printr-un proces de producție modificat folosind un mediu pe bază de zahăr este echivalent, în ceea ce privește protecția sănătății, cu cel produs prin procesul original, care folosește un mediu pe bază de lapte. Pe baza acestui aviz, specificațiile existente pentru E 234 nisin ar trebui modificate în vederea adaptării definiției la criteriile de puritate precizate pentru aditivul respectiv.
(3) Formaldehida este utilizată drept conservant în prepararea acidului alginic, a sărurilor și a esterilor acidului alginic. S-a raportat că în aditivii gelifianți finali pot fi prezente reziduuri de formaldehidă de până la 50 mg/kg. La cererea Comisiei, EFSA a evaluat siguranța utilizării formaldehidei drept conservant în fabricarea și prepararea aditivilor alimentari (5). În avizul său din 30 noiembrie 2006, EFSA a concluzionat faptul că expunerea estimată la aditivii gelifianți care conțin formaldehidă reziduală la un nivel de 50 mg/kg de aditiv nu prezintă niciun motiv de îngrijorare. Prin urmare, criteriile de puritate existente pentru E 400 acid alginic, E 401 alginat de sodiu, E 402 alginat de potasiu, E 403 alginat de amoniu, E 404 alginat de calciu și E 405 alginat de propan-1,2-diol ar trebui modificate în așa fel încât nivelul maxim de formaldehidă să fie fixat la 50 mg/kg.
(4) În prezent, formaldehida nu este folosită în prelucrarea algelor pentru producția de E 307 caragenan și E 407a algă Eucheuma prelucrată. Cu toate acestea, ea poate fi întâlnită în algele marine în formă naturală și, prin urmare, poate fi prezentă în produsul final ca impuritate. Prin urmare, stabilirea unui nivel maxim pentru prezența accidentală în aditivii alimentari respectivi a substanței de mai sus este necesară.
(5) Guma de guar este autorizată pentru utilizarea ca aditiv alimentar în produsele alimentare prin Directiva 95/2/CE. În mod particular, ea este folosită ca agent de îngroșare, emulsionant și stabilizator. A fost prezentată Comisiei o cerere de utilizare ca aditiv alimentar a gumei de guar parțial depolimerizată, produsă din gumă de guar nativă prin unul dintre cele trei procese de fabricație constând în tratament termic, hidroliză acidă sau oxidare alcalină. EFSA a evaluat siguranța utilizării aditivului respectiv și, în avizul său din 4 iulie 2007 (6), a estimat că guma de guar parțial depolimerizată s-a demonstrat a fi foarte asemănătoare cu guma de guar nativă în ceea ce privește compoziția produsului final. De asemenea, a concluzionat că guma de guar parțial depolimerizată nu prezintă niciun motiv de îngrijorare privind utilizarea ei ca agent de îngroșare, emulsionant și stabilizator. Cu toate acestea, în același aviz, EFSA a recomandat ca specificațiile pentru E 412 gumă de guar să fie adaptate pentru a lua în considerare nivelurile crescute de săruri și eventuala prezență a subproduselor nedorite care pot rezulta în urma procesului de fabricație. Pe baza recomandărilor emise de EFSA, specificațiile privind guma de guar ar trebui modificate.
(6) Este necesară adoptarea specificațiilor pentru E 504(i) carbonat de magneziu, autorizat ca aditiv alimentar pentru utilizarea în produsele alimentare prin Directiva 95/2/CE.
(7) Din datele furnizate de Asociația europeană a oxidului de calciu rezultă că fabricarea produselor care conțin oxid de calciu din materiile prime disponibile nu le garantează conformitatea cu actualele criterii de puritate stabilite pentru E 526 hidroxid de calciu și E 529 oxid de calciu în ceea ce privește nivelul de magneziu și de săruri alcaline. Ținând cont de faptul că sărurile de magneziu nu prezintă niciun motiv de îngrijorare și de specificațiile prevăzute în Codex Alimentarius elaborat de Comitetul mixt de experți FAO/OMS pentru aditivii alimentari (denumit în continuare CMEAA), este necesară adaptarea nivelurilor de magneziu și de săruri alcaline pentru E 526 hidroxid de calciu și E 529 oxid de calciu la cele mai mici niveluri care se pot atinge și care trebuie să fie mai mici sau egale cu cele fixate de CMEAA.
(8) În plus, este necesar ca specificațiile din Codex Alimentarius elaborat de CMEAA privind nivelul de plumb pentru E 526 hidroxid de calciu și E 529 oxid de calciu să fie luate în considerare astfel cum au fost stabilite. Cu toate acestea, datorită conținutului natural mare în plumb din materia primă (carbonatul de calciu) extrasă în unele state membre și din care derivă aditivii respectivi, pare dificilă alinierea nivelului de plumb aflat în aditivii alimentari respectivi la limita superioară a nivelului de plumb stabilită de CMEAA. Prin urmare, nivelul actual de plumb ar trebui redus la cel mai scăzut prag care se poate atinge.
(9) E 901 ceară de albine este autorizat ca aditiv alimentar prin Directiva 95/2/CE. În avizul său din 27 noiembrie 2007 (7), EFSA a confirmat siguranța utilizării acestui aditiv alimentar. Cu toate acestea, ea a indicat, de asemenea, că prezența de plumb ar trebui limitată la cel mai scăzut nivel posibil. Având în vedere specificațiile revizuite pentru ceara de albine, astfel cum sunt stabilite în Codex Alimentarius elaborat de CMEAA, este necesară modificarea criteriilor de puritate existente pentru E 901 ceară de albine în vederea reducerii nivelului de plumb maxim permis.
(10) Cerurile înalt rafinate derivate din materii prime din categoria hidrocarburilor sintetice (ceruri sintetice) și din materii prime petroliere au fost evaluate în comun de Comitetul științific pentru alimentație („SCF”) (8), iar la data de 22 septembrie 1995 a fost emis un aviz privind hidrocarburile minerale și sintetice. SCF a considerat că fuseseră furnizate date suficiente pentru a aloca o valoare globală a DZA (doză zilnică acceptabilă) care să acopere ambele tipuri de ceruri, adică ceruri derivate din materii prime din categoria hidrocarburilor sintetice sau a petrolului. La stabilirea criteriilor de puritate pentru E 905 ceară microcristalină, cerurile sintetice obținute din hidrocarburi au fost omise și nu au fost incluse în specificații. Prin urmare, Comisia consideră necesară modificarea criteriilor de puritate pentru E 905 ceară microcristalină pentru a cuprinde și cerurile derivate din materiile prime sintetice din categoria hidrocarburilor sintetice.
(11) Conform legislației UE, E 230 (bifenil) și E 233 (tiabendazol) nu se mai pot utiliza ca aditivi alimentari. Aceste substanțe au fost excluse prin Directiva 2003/114/CE și, respectiv, Directiva 98/72/CE. Prin urmare, ar trebui ca anexa I la Directiva 2008/84/CE să fie actualizată în consecință, iar specificațiile pentru E 230 și E 233 să fie retrase.
(12) Este necesar să se ia în considerare specificațiile și tehnicile analitice pentru aditivi, astfel cum sunt stabilite în Codex Alimentarius elaborat de CMEAA. În mod particular, acolo unde este cazul, criteriile de puritate specifice trebuie adaptate pentru a reflecta limitele pentru fiecare din metalele grele de interes.
(13) Prin urmare, Directiva 2008/84/CE ar trebui modificată în consecință.
(14) Măsurile prevăzute în prezenta directivă sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală,