Articolul 1
(1) Prezenta directivă este o directivă specială care formează o parte a directivei cuprinzătoare, în sensul articolului 3 din Directiva 89/107/CEE, și se aplică altor aditivi decât coloranții, îndulcitorii și agenții de tratare a făinii.
(2) Numai aditivii care respectă cerințele stabilite de Comitetul științific pentru alimentație umană se pot folosi în alimente.
(3) În sensul prezentei directive:
(a) „conservanți” înseamnă substanțe care prelungesc durata de depozitare a produselor alimentare prin protejarea acestora împotriva deteriorării cauzate de microorganisme;
(b) „antioxidanți” înseamnă substanțe care prelungesc viața produselor alimentare prin protejarea acestora împotriva deteriorării cauzate de oxidare, precum râncezirea grăsimii și schimbarea culorii;
(c) „substanțe suport”, inclusiv solvenți purtători, înseamnă substanțe folosite pentru a dizolva, dilua, dispersa sau a modifica fizic un aditiv alimentar fără să îi altereze funcțiile tehnologice (și fără să exercite vreun efect tehnologic propriu) în scopul de a îi facilita manipularea, aplicarea sau folosirea;
(d) „acidifianți” înseamnă substanțe care cresc aciditatea unui produs alimentar și/sau le conferă un gust acru;
(e) „corectori de aciditate” înseamnă substanțe care modifică sau controlează aciditatea sau alcalinitatea unui produs alimentar;
(f) „antiaglomeranți” înseamnă substanțe care reduc tendința particulelor unui produs alimentar de a adera una de alta;
(g) „antispumanți” înseamnă substanțe care previn sau reduc formarea spumei;
(h) „agenți de încărcare” înseamnă substanțe care contribuie la creșterea volumului unui produs alimentar fără să contribuie semnificativ la valoarea sa energetică;
(i) „agenți emulsifianți” înseamnă substanțe care fac posibilă formarea sau menținerea unui amestec omogen de două sau mai multe faze imiscibile în alimente, ca ulei și apă;
(j) „săruri de topire” înseamnă substanțe care transformă proteinele din brânză într-o formă dispersată și, astfel, determină distribuția omogenă a grăsimilor și a altor componente;
(k) „agenți de întărire” înseamnă substanțe care fac sau mențin țesuturile fructelor sau legumelor tari sau crocante sau interacționează cu gelifianții pentru a produce sau întări un gel;
(l) „potențatori de aromă” înseamnă substanțe care ameliorează gustul și/sau mirosul existent al unui produs alimentar;
(m) „spumanți” înseamnă substanțe care fac posibilă formarea unei dispersii omogene a fazei gazoase într-un aliment lichid sau solid;
(n) „gelifianți” înseamnă substanțe care dau textură unui produs alimentar prin formarea unui gel;
(o) „agenți de glazurare” (inclusiv lubrifianții) înseamnă substanțe care, aplicate pe suprafața externă a unui produs alimentar, îi conferă acestuia un aspect lucios sau acționează ca un strat protector;
(p) „agenți de umezire” înseamnă substanțe care împiedică uscarea produselor alimentare, contracarând efectele unei atmosfere cu un procent scăzut de umiditate, sau stimulează dizolvarea unei pudre într-un mediu apos;
(q) „amidon modificat” înseamnă o substanță obținută prin una sau mai multe tratamente chimice ale amidonului comestibil, care poate suferi un tratament fizic sau enzimatic și poate fi subțiată sau albită prin acizi sau baze;
(r) „gaze de ambalare” înseamnă alte gaze decât aerul, introduse într-un container înaintea, în timpul sau după plasarea unui produs alimentar în container;
(s) „agenți de propulsare” înseamnă alte gaze decât aerul, care scot un produs alimentar dintr-un container;
(t) „agenți de afânare” înseamnă substanțe sau combinații de substanțe care eliberează gaz, crescând astfel volumul aluatului sau al cocii;
(u) „agenți de sechestrare” înseamnă substanțe care formează complecși chimici cu ionii metalici;
(v) „stabilizatori” înseamnă substanțe care, adăugate unui produs alimentar, fac posibilă menținerea stării fizico-chimice a acestuia; stabilizatorii includ substanțe care permit menținerea unei dispersii omogene de două sau mai multe substanțe imiscibile, precum și substanțe care stabilizează, conservă sau intensifică culoarea unui produs alimentar;
(w) „agenți de îngroșare” înseamnă substanțe care, adăugate unui produs alimentar, cresc vâscozitatea acestuia.
(4) Agenții de tratare a făinii, alții decât emulsifianții, sunt substanțe care se adaugă făinii sau aluatului pentru a-i îmbunătăți coacerea.
(5) În sensul prezentei directive, următoarele nu se consideră ca aditivi alimentari:
(a) substanțele folosite pentru tratarea apei potabile, în conformitate cu Directiva 80/778/CEE (12);
(b) produsele care conțin pectină și derivate din tescovină uscată de mere sau coajă de fructe citrice sau din amestecul acestora, prin acțiunea unui acid diluat, urmată de neutralizarea parțială cu săruri de sodiu sau de potasiu („pectină lichidă”);
(c) baze pentru guma de mestecat;
(d) dextrină albă sau galbenă, amidon prăjit sau dextrinat, amidon modificat prin tratare cu acizi sau baze, amidon albit, amidon modificat fizic și amidon tratat cu enzime amilolitice;
(e) clorură de amoniu;
(f) plasmă de sânge, gelatină comestibilă, proteine hidrolizate și sărurile acestora, proteină din lapte și gluten;
(g) aminoacizi și alte săruri ale acestora, altele decât acidul glutamic, glicina, cisteina și cistina, și care nu au funcție de aditiv;
(h) cazeinați și cazeină;
(i) inulină.
Articolul 2
(1) Numai substanțele menționate la anexele I, III, IV și V se pot folosi în produsele alimentare în scopurile menționate la articolul 1 alineatul (3).
(2) Aditivii alimentari menționați la anexa I se autorizează în alimente în scopurile menționate la articolul 1 alineatul (3), cu excepția acelor alimente enumerate în anexa II potrivit principiului „quantum satis”.
(3) În afară de cazul în care se prevede în mod special, alineatul (2) nu se aplică:
(a) — alimentelor neprelucrate; — mierei, în sensul Directivei 74/409/CEE (13); — uleiurilor și grăsimilor de origine animală sau vegetală neemulsionate; — untului; — laptelui și smântânei pasteurizate și sterilizate (inclusiv sterilizare UHT) (inclusiv degresate, integrale și semidegresate); — produselor lactate fermentate natural nearomatizate; — apei minerale naturale, în sensul Directivei 80/777/CEE (14) și apei de izvor; — cafelei (cu excepția cafelei solubile aromate) și extractelor de cafea; — frunzelor de ceai nearomatizate; — zahărului, în înțelesul Directivei 73/437/CEE (15); — pastelor făinoase uscate; — zarei naturale nearomatizate (cu excepția zarei sterilizate). În sensul prezentei directive, produsele alimentare neprelucrate sunt cele care nu au suferit nici o tratare care să rezulte într-o schimbare esențială a stării lor inițiale; cu toate acestea, ele pot să fi fost, de exemplu, împărțite, separate, dezosate, tocate, jupuite, curățate, decojite, măcinate, tăiate, pregătite, subrăcite sau congelate, răcite, sfărâmate sau decorticate, ambalate sau neambalate;
(b) alimentele pentru sugari și copii de vârstă mică în conformitate cu Directiva 89/398/CEE, inclusiv pentru copii și copii de vârstă mică, care nu sunt într-o stare bună de sănătate; aceste produse alimentare sun supuse dispozițiilor din anexa VI;
(c) produsele alimentare menționate la anexa II, care pot conțină numai acei aditivi prevăzuți în anexa respectivă și acei aditivi menționați în anexele III și IV, în condițiile specificate de acestea.
(4) Aditivii enumerați în anexele III și IV se pot folosi numai în produsele alimentare menționate în anexele respective și în condițiile specificate de acestea.
(5) Numai aditivii enumerați în anexa V se pot folosi ca substanțe suport sau ca solvenți purtători de aditivi alimentari și trebuie să se folosească numai în condițiile specificate de aceasta.
(6) Dispozițiile prezentei directive se aplică, de asemenea, alimentelor corespunzătoare destinate unei alimentații specifice, în sensul Directivei 89/398/CEE.
(7) Cu excepția cazului în care se menționează altfel, nivelurile maxime stabilite în anexe se aplică produsului astfel cum este introdus pe piață.
(8) În anexele la prezenta directivă, „quantum satis” înseamnă că nu se specifică nici un nivel maxim. Cu toate acestea, aditivii se folosesc în conformitate cu buna practică de fabricare, la un nivel care să nu îl depășească pe cel necesar îndeplinirii scopului intenționat și cu condiția de a nu induce în eroare consumatorul.
Articolul 3
(1) Prezența aditivilor alimentari în alimente se permite:
— într-un produs alimentar diferit de cele menționate la articolul 2 alineatul (3), în măsura în care aditivul se permite în unul dintre ingredientele compusului alimentar sau
— dacă produsul alimentar este destinat doar preparării altui compus alimentar și în asemenea măsură, încât compusul alimentar să fie în conformitate cu dispozițiile prezentei directive.
(2) Alineatul (1) nu se aplică preparatelor pentru sugari, preparatelor de continuare și alimentelor la încetarea alăptării, în sensul Directivei 89/398/CEE, cu excepția unor dispoziții contrare.
Articolul 4
Prezenta directivă se aplică fără a aduce atingere directivelor speciale privind autorizarea aditivilor menționați în anexe pentru utilizare ca îndulcitori sau coloranți.
Articolul 5
Dacă este necesar, se poate decide prin procedura stabilită la articolul 6 din prezenta directivă:
— dacă un anumit produs alimentar neclasificat la momentul la care s-a adoptat prezenta directivă aparține unei categorii de alimente menționate la articolul 2 sau într-una din anexe sau
— dacă un aditiv menționat în anexe și autorizat ca „quantum satis” se folosește în conformitate cu criteriile prevăzute la articolul 2 sau
— dacă o substanță este un aditiv alimentar în sensul articolului 1.
Articolul 6
(1) În cazul în care trebuie urmată procedura stabilită în acest articol, Comisia este sprijinită de Comitetul permanent pentru alimente, instituit în conformitate cu Decizia 69/414/CEE (16), denumit în continuare „comitetul”.
(2) Președintele trebuie să sesizeze comitetul, la inițiativa sa sau la cererea reprezentantului unui stat membru.
(3) Reprezentantul Comisiei prezintă comitetului un proiect al măsurilor care urmează să fie luate. Comitetul își dă avizul cu privire la acest proiect în termenul pe care președintele îl poate stabili în funcție de urgența subiectului în cauză. Avizul este emis cu majoritatea prevăzută la articolul 148 alin. (2) din tratat pentru deciziile pe care Consiliul trebuie să le adopte la propunerea Comisiei. Voturile reprezentanților statelor membre în cadrul comitetului sunt ponderate conform articolului menționat anterior. Președintele nu participă la vot.
(4) (a) Comisia adoptă măsurile preconizate, în cazul în care acestea sunt în conformitate cu avizul comitetului. (b) În cazul în care măsurile nu sunt în conformitate cu avizul comitetului sau în absența avizului, Comisia prezintă Consiliului, fără întârziere, o propunere cu privire la măsurile care trebuie adoptate. Consiliul hotărăște cu majoritate calificată.
Dacă, la expirarea a trei luni de la data prezentării la Consiliu, acesta nu a hotărât, măsurile propuse sunt adoptate de Comisie.
Articolul 7
Statele membre, în termen de trei ani de la intrarea în vigoare a prezentei directive, stabilesc sisteme pentru monitorizarea consumului și a folosirii aditivilor alimentari și raportează constatările lor Comisiei.
Comisia raportează Parlamentului European și Consiliului, în termen de cinci ani de la intrarea în vigoare a prezentei directive, cu privire la modificările care au avut loc pe piața aditivilor alimentari, nivelurile de folosire și consum.
În conformitate cu criteriile generale de la punctul 4 din anexa II la Directiva 89/107/CEE, în termen de cinci ani de la intrarea în vigoare a prezentei directive Comisia revizuiește condițiile de folosire prevăzute de prezenta directivă și propune modificări, după caz.
Articolul 8
(1) Directivele 64/54/CEE, 70/357/CEE, 74/329/CEE și 83/463/CEE se abrogă.
(2) Trimiterile la aceste directive abrogate și la criteriile de puritate pentru anumiți aditivi alimentari prevăzuți în acestea se interpretează în continuare ca trimiteri la prezenta directivă.
Articolul 9
Statele membre pun în vigoare actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive la 25 septembrie 1996, pentru:
— a permite, până la 25 septembrie 1996, comercializarea și folosirea produselor conforme cu prezenta directivă;
— a interzice, până la 25 martie 1997, comerțul și folosirea produselor care nu sunt conforme cu prezenta directivă; cu toate acestea, produsele introduse pe piață sau etichetate înaintea acestei date, care nu sunt conforme cu prezenta directivă, se pot comercializa până la epuizarea stocurilor.
Statele membre informează de îndată Comisia cu privire la aceasta.
Atunci când statele membre adoptă aceste acte, aceste acuprind o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.
Articolul 10
Prezenta directivă intră în vigoare în a șaptea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.
Articolul 11
Prezenta directivă se adresează statelor membre.