Conturi anuale ale Comunităților Europene — Exercițiul financiar 2008 — Situații financiare consolidate și rapoarte consolidate privind execuția bugetară

Articolul text

Text integral

(2009/C 273/01) CUPRINS Notă cu privire la conturile consolidate Execuția şi contabilitatea bugetului UE NOTĂ CU PRIVIRE LA CONTURILE CONSOLIDATE Conturile consolidate anuale ale Comunităților Europene pentru anul 2008 au fost pregătite pe baza informațiilor prezentate de celelalte instituții și organisme în conformitate cu articolul 129.2 din Regulamentul financiar care se aplică bugetului general al Comunităților Europene. Declar, prin prezenta, că au fost pregătite în conformitate cu Titlul VII din acest Regulament financiar și cu principiile contabile, normele și metodele stabilite în anexa la situațiile financiare. Am obținut de la contabilii acestor instituții și organisme, care au atestat corectitudinea, toate informațiile necesare pentru întocmirea situațiilor financiare anuale care prezintă activele și pasivele Comunităților Europene și execuția bugetară. Prin prezenta certific că pe baza acestor informații și pe baza verificărilor pe care le-am considerat necesare pentru a valida conturile Comisiei Europene, am asigurarea rezonabilă că situațiile financiare anuale prezintă în mod fidel și corect poziția financiară a Comunităților Europene în toate aspectele materiale. EXECUȚIA ȘI CONTABILITATEA BUGETULUI UE 1. ELABORAREA ANUALĂ A BUGETULUI Bugetul UE finanțează un spectru larg de politici și programe în cadrul Uniunii. În conformitate cu prioritățile stabilite de statele membre, Comisia realizează programe, activități și proiecte specifice în domeniu. Acestea includ de la proiecte de sprijinire a educației pentru mobilitatea studenților și a profesorilor până la proiecte ce vizează îmbunătățirea mediului de lucru pentru lucrătorii din UE sau consolidarea controlului la frontierele externe. Aproximativ 94 % din bugetul UE finanțează asemenea politici și activități ale UE, pentru care și-au dat acordul toate statele membre. Legătura directă dintre bugetul anual și politicile UE este asigurată prin întocmirea bugetului pe activități (IBA). Nomenclatorul bugetar pe activități, introdus pentru prima dată în bugetul 2004, permite identificarea clară a domeniilor de politică ale Uniunii Europene, cât și a sumei totale a resurselor alocate fiecăruia dintre aceste domenii. Cele 31 de domenii de politică sunt subdivizate în circa 200 de activități, dintre care aproximativ 110 includ rubrici bugetare de funcționare și sunt înscrise, prin urmare, în nomenclatorul bugetar drept capitole bugetare. Aceste domenii de politică sunt predominant operaționale, deoarece activitățile lor principale urmăresc avantajarea unui beneficiar terț, fiecare în cadrul domeniului său respectiv de activitate. Cu toate acestea, alte domenii de politică, precum „Coordonare și consultanță juridică” și „Buget”, sunt orizontale și asigură funcționarea adecvată a Comisiei. Structura pe activități oferă cadrul conceptual comun pentru stabilirea de priorități, planificare, bugetare, monitorizare și raportare, cu scopul principal de a îmbunătăți utilizarea eficientă, economică și eficace a resurselor. Procedura internă de adoptare a proiectului de buget începe cu redactarea acestuia de către Comisie, înainte ca acesta să fie trimis Consiliului care poate face modificări, dacă le consideră necesare. Bugetul actualizat este trimis apoi Parlamentului European, care poate la rândul lui propune modificări sau accepta ori modifica proiectul actual. Odată aprobate toate modificările și actualizările (inclusiv, dacă este necesar, un proiect complet nou propus de Comisie), bugetul este adoptat la jumătatea lunii decembrie de către Parlament. Președintele Parlamentului declară bugetul adoptat, astfel putând fi executat. 2. CUM ESTE FINANȚATĂ CE? CE are două categorii principale de finanțare: venituri din resurse proprii și venituri diverse. 2.1. Venituri din resurse proprii și creanțe Veniturile din resurse proprii se acumulează automat la UE în vederea finanțării bugetului fără necesitatea unei decizii ulterioare a autorităților naționale (în 2008 reprezintă 92 % din veniturile totale). Valoarea globală a resurselor proprii necesare finanțării bugetului este determinată de cheltuielile totale minus alte venituri. Valoarea totală a resurselor proprii nu poate depăși 1,24 % din venitul național brut (VNB) al UE. Resursele proprii pot fi împărțite în următoarele categorii: În ceea ce privește plata acestor sume, există conturi separate care conțin resursele proprii tradiționale care, conform articolului 6 alineatul (3) litera (b) din Regulamentul nr. 1150/2000, au fost stabilite de statele membre, dar nu au fost puse la dispoziția Comunităților deoarece nu au fost încă recuperate sau garantate ori întrucât au fost contestate. Fiecare stat membru trimite Comisiei o situație trimestrială a acestor conturi, cu următoarele detalii pentru fiecare tip de resursă: Când se recuperează resursele proprii tradiționale din contabilitatea separată, acestea trebuie puse la dispoziția Comisiei cel mai târziu în prima zi lucrătoare de după a 19-a zi a celei de-a doua luni de după luna în care s-a recuperat creanța. Trebuie efectuată o reducere a creanțelor în contabilitatea separată pentru a reflecta situațiile în care recuperarea efectivă este improbabilă. Reducerea se bazează pe estimările făcute chiar de statele membre în conformitate cu articolul 6 alineatul (4) litera (b) din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1150/2000 al Consiliului care stipulează „Împreună cu situațiile trimestriale definitive pentru un anumit an, statele membre vor înainta o estimare a sumei totale a creanțelor incluse în contabilitatea separată la 31 decembrie al anului respectiv și a cărei recuperare a devenit improbabilă.” Pe baza estimărilor trimise de statele membre, diminuarea se deduce din elementul corespunzător creanțelor de la statele membre la secțiunea de active din bilanț. Totuși, aceasta nu înseamnă renunțarea de către Comisie la recuperarea sumelor acoperite de această ajustare a valorii. Chiar dacă recuperarea pare foarte improbabilă, dacă nu chiar imposibilă, acest lucru nu înseamnă că sumele respective sunt pierdute din bugetul Comunității ca resurse proprii tradiționale. Aceasta deoarece creanțele nerecuperate sunt pierdute doar dacă statul membru a epuizat toate căile pe care este nevoit să le urmeze pentru a obține recuperarea. Când statul membru nu face acest lucru, este considerat responsabil din punct de vedere financiar și i se cere să plătească suma în bugetul Comunității în conformitate cu articolul 17 alineatul (2) din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1150/2000. 2.2. Venituri diverse Veniturile diverse provenite din activitățile Comunităților Europene reprezintă aproximativ 8 % din veniturile totale. Acestea sunt, de exemplu, amenzi privind încălcarea concurenței și ordine de recuperare către debitori privați și publici privind gestionarea proiectelor Comunității (ca în exemplele de mai sus). Plățile de penalități impuse de Curtea de Justiție statelor membre care nu respectă anumite hotărâri intră, de asemenea, în această categorie. Comisia gestionează anual sute de mii de proiecte și are nevoie să emită aproximativ 12 000 de ordine de recuperare pe an. Orice datorie neachitată la data scadentă dă naștere la dobânzi de penalizare. În cazul în care datoriile unor părți terțe ale Comunității, altele decât statele membre, rămân scadente, hotărârile Comisiei (și ale Consiliului) care impun obligația de plată sunt direct aplicabile, în conformitate cu normele de procedură civilă din statul pe al cărui teritoriu trebuie să se efectueze executarea. Debitorii în incapacitate de plată fac obiectul unor proceduri de colectare a creanțelor lansate de Serviciul Juridic, care beneficiază de sprijinul unor cabinete externe de avocatură. 3. CUM SE GESTIONEAZĂ ȘI SE CHELTUIE BUGETUL COMUNITAR 3.1. Cheltuieli operaționale primare Cheltuielile operaționale ale Comunităților Europene acoperă diverse rubrici ale cadrului financiar și iau forme diferite, în funcție de modalitatea în care sunt plătiți și gestionați banii. Conform Regulamentului financiar, Comisia execută bugetul general folosind următoarele metode: gestiunea centralizată directă: în cazul în care bugetul este executat direct de serviciile Comisiei; gestiunea centralizată indirectă: în cazurile în care Comisia atribuie sarcini de execuție bugetară organismelor de drept comunitar sau de drept național, precum agențiile comunitare de drept public sau cu misiuni de servicii publice; gestiunea descentralizată: în cazurile în care Comisia deleagă anumite sarcini de execuție bugetară țărilor terțe; gestiunea repartizată: în cadrul acestei metode de gestiune, sarcinile de execuție bugetară sunt delegate statelor membre. Majoritatea cheltuielilor, în acest an în valoare de 82 de miliarde EUR (2007: 90 de miliarde EUR) intră sub incidența acestui mod de „Gestiune repartizată” care implică delegarea sarcinilor către statele membre, acoperind domenii precum cheltuielile agricole și acțiunile structurale; gestiunea în comun: prin această metodă, Comisia încredințează anumite sarcini de execuție unei organizații internaționale. 3.2. Diverșii actori financiari Colegiul comisarilor își asumă răspunderea politică colectivă, dar nu exercită, practic, el însuși, competențele de execuție bugetară cu care a fost învestit. Colegiul deleagă aceste sarcini, în fiecare an, funcționarilor care sunt responsabili față de Colegiu și care acționează în conformitate cu Regulamentul financiar și cu Statutul personalului. Personalul în cauză – de obicei directorii generali și șefii de unitate – sunt cunoscuți ca „ordonatori de credite delegați”. Aceștia pot, la rândul lor, delega sarcinile de execuție bugetară „ordonatorilor de credite subdelegați”. Responsabilitățile ordonatorilor de credite includ întregul proces de gestionare, de la fixarea etapelor de lucru necesare pentru atingerea obiectivelor de politică stabilite de instituție până la gestionarea activităților lansate atât din punct de vedere operațional, cât și bugetar, inclusiv semnarea angajamentelor juridice, monitorizarea performanței, efectuarea plăților și chiar recuperarea fondurilor, dacă este cazul. De asemenea, ordonatorii de credite trebuie să organizeze evaluările în vederea analizei viabilității propunerilor făcute (evaluări ex ante) și a măsurării succesului și rentabilității programelor în derulare (evaluări intermediare și ex post). Rezultatele acestor evaluări sunt folosite pentru ameliorarea procesului decizional și pentru creșterea transparenței, responsabilității și rentabilității intervenției comunitare. Buna gestiune financiară și responsabilitatea corespunzătoare sunt asigurate în fiecare DG prin separarea controlului gestiunii (sub răspunderea ordonatorilor de credite) de auditul intern și controlul de conformitate cu standarde clare de control intern (inspirate din standardele internaționale COSO), controale ex ante și ex post, audit intern independent pe baza evaluării riscurilor și raportare periodică privind activitățile către diverși comisari. Contabilul execută ordinele de plată și de recuperare întocmite de ordonatorii de credite și este responsabil cu gestionarea trezoreriei, stabilirea normelor și metodelor contabile, validarea sistemelor contabile, ținerea contabilității, întocmirea situațiilor financiare anuale ale instituției și consolidarea conturilor cu cele ale celorlalte entități consolidate. În plus, contabilul trebuie să semneze conturile declarând că acestea oferă o imagine fidelă a poziției financiare. Auditorul intern, care nu este un actor financiar în sensul strict al termenului, este numit de o instituție sau organism pentru a verifica operarea corectă a sistemului și procedurilor de execuție bugetară și pentru a consilia instituția cu privire la aspectele de gestionare a riscului. Auditorul intern emite opinii independente asupra calității gestiunii și a sistemelor de control și oferă recomandări pentru îmbunătățirea procedurilor operaționale și promovarea bunei gestiuni financiare. 3.3. Angajamentul de a cheltui bugetul UE Odată bugetul aprobat, DG Buget pune la dispoziție fondurile, prin sistemul de contabilitate al Comisiei, diverselor departamente ale Comisiei, instituțiilor și altor organisme în conformitate cu responsabilitățile privind politicile în cadrul unui sistem numit întocmirea bugetului pe activități. De exemplu, responsabilitatea pentru gestionarea liniilor bugetare relative la mediu ar fi delegate de Comisie șefului sau directorului general al DG Mediu (care devine, în acest context, ordonatorul de credite delegat pentru liniile bugetare în cauză). Înainte de încheierea unui angajament juridic (de exemplu un contract sau un acord de finanțare) cu o parte terță, trebuie să existe o linie bugetară care să autorizeze activitatea în cauză în bugetul anual. De asemenea, trebuie să existe fonduri suficiente pe linia bugetară în cauză pentru a acoperi respectiva cheltuială. Dacă sunt îndeplinite aceste condiții, fondurile necesare trebuie rezervate în buget prin intermediul unui angajament bugetar efectuat în sistemul contabil. Odată lansat angajamentul bugetar de persoana responsabilă cu proiectul în cauză, denumit „agent inițiator”, acesta urmează o procedură prestabilită sau un „circuit financiar” – care înseamnă o foaie de hârtie sau un fișier electronic care implică cel puțin două persoane (așa numitul „principiu al celor patru ochi”), inițiatorul și verificatorul. Circuitele financiare stabilite prevăd controale financiare și operaționale înainte de aprobarea angajamentului de ordonatorul de credite responsabil. Nu se pot cheltui bani din bugetul comunitar decât după încheierea unui angajament juridic scris între Comisie sau un alt organism comunitar și beneficiarul posibil al fondurilor comunitare. În cadrul gestiunii directe centralizate, acest angajament juridic ia forma unui contract încheiat cu un contractant sau a unui acord de finanțare încheiat cu un beneficiar. Odată aprobat, angajamentul bugetar este înregistrat în sistemul contabil bugetar, iar creditele sunt consumate în consecință. Totuși, acest lucru nu influențează conturile generale (sau cartea mare), deoarece nu s-a generat încă nicio cheltuială. Aceasta se datorează sistemului contabil al Comunităților Europene care cuprinde două elemente separate, dar interconectate: Conturile bugetare înregistrează angajamentele și plățile făcute prin intermediul celor aproximativ 1 150 de linii bugetare, în mod zilnic. Conturile bugetare se bazează pe principiul contabilității de casă modificată, ceea ce înseamnă că un element de cheltuială sau venit este înregistrat în contabilitate numai atunci când lichiditățile sunt angajate, plătite sau primite. Acest tip de contabilitate este caracteristic sectorului public, unde accentul cade, în mod tradițional, pe buget și execuția acestuia. Comisia publică cifrele privind stadiul actual al execuției bugetului (cheltuieli) în fiecare lună pe pagina de internet Europa. Cifrele sunt prezentate în funcție de rubricile din cadrul financiar și de domeniile de politică. Conturile generale (sau cartea mare) utilizează contabilitatea în partidă dublă pentru a înregistra toate veniturile și cheltuielile de pe durata exercițiului financiar (și astfel rezultatul economic) și pentru a stabili situația financiară a CE sub forma unui bilanț de active și pasive la data de 31 decembrie a fiecărui an. 3.4. Efectuarea unei plăți 3.4.1. Norme generale Nu se poate efectua nicio plată decât după aprobarea prealabilă a unui angajament bugetar de ordonatorul de credite responsabil cu operațiunea în cauză. La efectuarea unei plăți trebuie să se urmeze circuitul financiar obligatoriu care este similar celui urmat de angajamentele bugetare. Aceasta se face prin sistemul contabil și, în paralel, printr-o copie sub formă de hârtie sau electronică. Din nou, procesul este lansat de agentul inițiator și aprobat în ultimă instanță de ordonatorul de credite subdelegat. Odată plata aprobată, sunt actualizate automat conturile bugetare și cele generale. Odată plata aprobată în sistemul contabil, următorul pas este efectuarea viramentului în contul beneficiarului. Comisia, de exemplu, prin departamentul de trezorerie al DG Buget, efectuează aproape toate plățile sale prin virament bancar. Comisia are deschise conturi la trezoreriile statelor membre, băncile centrale și comerciale. Comisia efectuează peste un milion de plăți pe an. Comisia participă la SWIFT (Societatea pentru Telecomunicații Financiare Interbancare Mondiale). Zilnic, cel puțin o operațiune de plată, lansată sub controlul departamentului de trezorerie al Direcției Generale Buget, transformă ordinele de plată aprobate în instrucțiuni de plată care sunt transmise în mod automat la băncile unde Comisia are conturile deschise, în vederea plății către beneficiarii desemnați. 3.4.2. Prefinanțarea Prefinanțarea reprezintă plata unei sume destinate să ofere beneficiarului un avans de numerar, de exemplu un fond de trezorerie. Acesta poate fi împărțit în mai multe plăți pe o perioadă definită în acordul de prefinanțare în cauză. Fondul de trezorerie sau avansul este ori folosit în scopul pentru care a fost acordat pe perioada definită în contract, ori rambursat - dacă beneficiarul nu are cheltuieli eligibile, acesta are obligația să returneze avansul de prefinanțare Comunităților Europene. Astfel, prefinanțarea plătită nu este o cheltuială definitivă până când nu sunt întrunite condițiile contractuale și este astfel înregistrată ca activ în bilanț în momentul în care este făcută plata inițială. Suma activului de prefinanțare este redusă (în totalitate sau parțial) prin acceptarea costurilor eligibile și a sumelor returnate. Când o sumă de prefinanțare este acceptată total sau parțial de Comunități ca urmare a analizei eligibilității unei cereri de decont (a se vedea mai jos), atunci suma acceptată a cheltuielilor eligibile este eliminată din bilanț și reluată drept cheltuială în contul rezultatului economic. Aceasta poate compensa suma de prefinanțare în totalitate sau parțial. Prefinanțarea este evaluată la valoarea recuperabilă estimată, luând în considerare existența unei garanții aferente legate de prefinanțare. Prefinanțarea considerată nerecuperabilă este înregistrată ca și cheltuială în contul rezultatului economic și ca reducere a valorii de prefinanțare în bilanț. Dobânda este în general obținută pentru toate prefinanțările plătite (excepțiile notabile fiind sumele plătite statelor membre sau ca asistență de preaderare). Dreptul de proprietate asupra acestei dobânzi desemnează cele două categorii de prefinanțare existente - Comunitățile Europene și părți terțe. Diferența dintre cele două categorii este că dobânda generată de sumele de prefinanțare ale „Comunităților Europene” rămâne proprietatea Comunităților și deci trebuie returnată acestora, în vreme ce cea generată de prefinanțarea „părților terțe” rămâne proprietatea beneficiarului. 3.4.3. Cereri de decont și eligibilitatea cheltuielilor La un anumit termen după plata prefinanțării, organismul CE în cauză primește o cerere de decont în vederea justificării modului în care beneficiarul a cheltuit acea sumă prefinanțată, în conformitate cu contractul încheiat. Frecvența acestor cereri de decont trimise în cursul anului este variabilă în funcție de tipul de acțiune care este finanțată și de condițiile contractuale, cererile nefiind primite neapărat la încheierea exercițiului. Situațiile costurilor primite ar trebui să fie înregistrate imediat în sistemul contabil ca datorii pe termen scurt cu denumirea „Eligibilitate de verificat” și ca o „Factură pas 1”. În această etapă, nu este înregistrată încă nicio cheltuială. O cheltuială este înregistrată în conturile generale numai după desfășurarea „evenimentului generator” – respectiv validarea cererii de decont. Această dată limită pentru plata facturii primite începe de la data înregistrării cererii de plată admisibile primite: odată ce a verificat că cererea este eligibilă, se efectuează o înregistrare contabilă care transferă sumele eligibile în contul rezultatului economic ca și cheltuială („Factura pas 2”). Soldurile de prefinanțare în curs și ale contului creditor sunt astfel reduse cu valoarea sumei validate. Conturile bugetare nu sunt afectate deoarece plata inițială a fost deja înregistrată. 3.4.4. Plata sumelor suplimentare În cazul în care se cere și se verifică o sumă suplimentară plății inițiale sau în cazul în care se cere o a doua plată sau o plată finală, conform contractului, se lansează o nouă cerere de plată care respectă aceleași norme menționate anterior. Ordonatorul de credite delegat este cel care dă aprobarea finală înainte ca plata să poată fi efectuată. Criteriile de eligibilitate sunt definite în documentul de bază, în cererile de propuneri, în alte documente informative pentru beneficiarii finanțărilor și/sau în clauzele contractuale ale acordurilor de finanțare. După ce au fost analizate, cheltuielile eligibile sunt înregistrate drept cheltuieli și beneficiarul este informat cu privire la sumele neeligibile. Sumele de la rubrica „Eligibilitate de verificat” reprezintă astfel cererile de decont primite a căror eligibilitate nu a fost încă verificată și deci pentru care evenimentul care dă naștere la cheltuieli nu a avut încă loc. 3.4.5. Tratament contabil la sfârșitul anului (separare) La încheierea exercițiului, sumele de prefinanțare în curs sunt evaluate la suma inițială plătită (sumele inițiale plătite) minus: sume returnate, sume eligibile compensate, sume eligibile estimate și încă necompensate la încheierea exercițiului și reducerile de valoare. Cererile de decont care nu s-au primit până la sfârșitul anului sunt luate în considerare la sfârșitul anului, în cadrul procedurii de separare a exercițiului financiar. În mod deosebit, trebuie făcută o evaluare cu privire la cheltuielile eligibile suportate de beneficiarii fondurilor Comunității, dar care nu sunt încă raportate acesteia. Sunt folosite diferite metode în funcție de tipul de activități și informații disponibile pentru a ajunge la cea mai bună estimare a acestor sume. Ca urmare a acestor înregistrări de separare, sumele eligibile estimate sunt deci înscrise drept cheltuieli înregistrate în avans, în vreme ce părțile neeligibile estimate rămân deschise în conturile de tip „eligibilitate de verificat”. Aceste sume apar la datorii pe termen scurt pentru a nu supraestima activele și pasivele. 3.5. Recuperarea plăților necuvenite Eligibilitatea cheltuielilor imputate bugetului este verificată de serviciile relevante ale CE sau, în cazul gestiunii repartizate, de statele membre pe baza documentelor justificative stipulate în normele aplicabile sau în condițiile fiecărui grant. În vederea optimizării relației dintre costuri și beneficii ale sistemelor de control, verificările documentelor justificative pentru cererile finale tind să fie mai intense decât cele ale cererilor interimare și astfel se pot detecta erori în plățile interimare care sunt corectate prin ajustarea plății finale. Mai mult, CE și/sau statul membru are dreptul de a verifica probitatea documentelor justificative prin efectuarea de verificări la sediul reclamantului, în timpul punerii în aplicare a acțiunii finanțate și/sau după încheierea acesteia (ex post). Erorile găsite în perioada de punere în aplicare pot fi corectate prin rectificarea cererilor ulterioare. Erorile găsite ex post vor face obiectul unui ordin de recuperare. A se vedea, de asemenea, nota 6 pentru informații suplimentare în acest domeniu. 4. RAPORTAREA LA SFÂRȘITUL ANULUI 4.1. Conturi anuale Întocmirea conturilor anuale și asigurarea că acestea oferă o imagine fidelă a situației financiare a UE se află sub răspunderea contabilului. Conturile anuale conțin situațiile financiare și rapoartele privind execuția bugetului. Acestea sunt adoptate de Comisie și prezentate Curții de Conturi spre auditare și apoi Consiliului și Parlamentului pentru acordarea descărcării de gestiune. 4.2. Rapoarte anuale de activitate Fiecare ordonator de credite trebuie să pregătească un raport anual de activitate (RAA) privind activitățile pentru care este responsabil. În raportul anual de activitate, fiecare ordonator de credite raportează rezultatele politicii și asigurarea rezonabilă pe care o poate avea că resursele alocate activităților descrise în raportul său au fost folosite în scopul prevăzut și în conformitate cu principiile bunei gestiuni financiare și că procedurile de control puse în aplicare oferă garanțiile necesare cu privire la legalitatea și regularitatea tranzacțiilor subiacente. 5. AUDIT ȘI DESCĂRCARE DE GESTIUNE 5.1. Audit Conturile anuale ale UE și gestiunea resurselor sunt supravegheate de auditori externi, de Curtea de Conturi Europeană, care întocmește un raport anual pentru Consiliu și Parlamentul European. Sarcina principală a Curții este de a efectua un audit extern independent al conturilor anuale ale Comunităților Europene. Ca parte a activităților acesteia, Curtea de Conturi întocmește: Curtea de Conturi are dreptul de a accesa toate documentele necesare pe parcursul efectuării unui audit. Curtea auditează toate activitățile CE, mergând până la examinarea legalității și regularității plăților și tranzacțiilor individuale. De asemenea, Curtea auditează conturile anuale, examinând diversele conturi de bilanț și de rezultat economic atunci când este necesar, precum și prezentarea generală a situațiilor financiare. Curtea poate astfel să se pronunțe nu numai asupra cifrelor prezentate, ci și asupra sistemului și a controalelor existente. 5.2. Descărcarea de gestiune Controlul final ia forma descărcării de gestiune a bugetului pentru un anumit exercițiu financiar. Parlamentul European este autoritatea care aprobă descărcarea de gestiune a CE. Aceasta înseamnă că în urma auditului și a încheierii conturilor anuale, este sarcina Consiliului de a recomanda și a Parlamentului de a decide aprobarea descărcării de gestiune a Comisiei și a celorlalte organisme ale CE pentru execuția bugetului Comunităților privind exercițiul financiar precedent. Această decizie se bazează pe examinarea conturilor și a raportului anual al Curții de Conturi (care include declarația oficială de asigurare) și pe răspunsurile Comisiei și, de asemenea, pe întrebările și cererile de informații suplimentare adresate Comisiei. Descărcarea de gestiune îmbracă aspectul politic al controlului extern al execuției bugetare și reprezintă decizia prin care Parlamentul European, acționând pe baza recomandării Consiliului, „eliberează” Comisia de răspunderea pe care o poartă privind gestionarea unui buget dat, marcând astfel închiderea bugetului respectiv. Procedura descărcării de gestiune poate duce la unul dintre următoarele trei rezultate: acordarea, amânarea sau refuzul descărcării de gestiune. La acordarea descărcării de gestiune, Parlamentul poate atrage atenția asupra unor observații pe care le consideră importante, adesea recomandând acțiuni pe care Comisia trebuie să le execute în acele privințe. Comisia subliniază măsurile luate într-un raport de monitorizare și într-un plan de acțiune, care sunt trimise Parlamentului și Consiliului. PARTEA I SITUAȚII FINANCIARE CONSOLIDATE ALE COMUNITĂȚILOR EUROPENE ȘI NOTE EXPLICATIVE CUPRINS A. BILANȚ B. CONTUL REZULTATULUI ECONOMIC C. TABELUL FLUXURILOR DE NUMERAR D. SITUAȚIA MODIFICĂRILOR ACTIVELOR NETE E. NOTE LA SITUAȚIILE FINANCIARE 1. POLITICI CONTABILE SEMNIFICATIVE 1.1. DISPOZIȚII LEGALE ȘI REGULAMENTUL FINANCIAR Contabilitatea se ține în conformitate cu Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului din 25 iunie 2002 (JO L 248, 16.9.2002, p. 1, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1525/2007 al Consiliului din 17 decembrie 2007, JO L343, 27.12.2007) privind Regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităților Europene și Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2342/2002 al Comisiei din 23 decembrie 2002 care expune reguli detaliate privind punerea în aplicare a prezentului Regulament financiar, astfel cum a fost modificat ultima dată la 23 aprilie 2007. Articolul 133 din Regulamentul financiar prevede adoptarea de către contabilul Comisiei a normelor și a metodelor contabile care trebuie aplicate de toate instituțiile și organismele. Aceste politici ale contabilității de angajamente derivă din Standardele internaționale de contabilitate pentru sectorul public (IPSAS), emise de Consiliul pentru standardele internaționale de contabilitate pentru sectorul public (IPSASB) sau implicit din Standardele internaționale de raportare financiară (IFRS), emise de Consiliul pentru standardele internaționale de contabilitate (IASB). Aceste norme au fost adoptate de contabilul Comisiei după primirea avizului unui Grup consultativ de experți privind standardele de contabilitate, care a oferit consultanță profesională. Normele contabile sunt revizuite periodic și actualizate când este necesar. Normele contabile adoptate de contabilul Comisiei sunt aplicate în toate instituțiile și organismele europene care țin de domeniul de consolidare, pentru a stabili un set uniform de norme contabile, de evaluare și prezentare a conturilor în vederea armonizării procesului de întocmire a situațiilor financiare și consolidării. Contabilul Comisiei trebuie să trimită conturile provizorii consolidate Curții de Conturi până la data de 31 martie a anului următor. Comisia trebuie să adopte conturile finale consolidate înainte de 31 iulie urmând ca acestea să fie publicate în Jurnalul Oficial până la 15 noiembrie împreună cu declarația de asigurare a Curții de Conturi. 1.2. PRINCIPII CONTABILE Situațiile financiare au ca obiectiv oferirea de informații cu privire la situația financiară, performanța și fluxurile de numerar ale unei entități, care sunt utile unei game largi de utilizatori. Pentru o entitate din sectorul public, precum Comunitățile Europene, obiectivele sunt, în special acelea de a oferi informații utile pentru procesul decizional și de a demonstra responsabilitatea entității în ceea ce privește resursele care îi sunt încredințate. Dacă urmăresc prezentarea unei imagini fidele, situațiile financiare trebuie nu numai să ofere informații relevante pentru a descrie tipul și gama activităților unei instituții și agenții, să explice modalitatea de finanțare și să ofere informații esențiale privind funcționarea sa, dar trebuie să o facă și într-o manieră clară și inteligibilă, care să permită efectuarea de comparații între exercițiile financiare. Prezentul document a fost elaborat ținând cont de aceste obiective. Sistemul de contabilitate al instituțiilor și al agențiilor europene cuprinde contabilitatea generală și contabilitatea bugetară. Cele două tipuri de contabilitate se țin în euro pe baza anului calendaristic. Contabilitatea bugetară oferă o imagine detaliată a execuției bugetare. Contabilitatea bugetară se bazează pe principiul contabil al contabilității de casă modificată. Contabilitatea generală permite elaborarea situațiilor financiare în așa fel încât să prezinte toate cheltuielile și veniturile aferente exercițiului financiar, pe baza normelor contabilității de angajamente și este concepută pentru a stabili situația financiară sub forma unui bilanț la 31 decembrie. Articolul 124 din Regulamentul financiar prevede principiile contabile care trebuie aplicate la întocmirea situațiilor financiare: 1.3. CONSOLIDARE Domeniul de consolidare al Comunităților Europene cuprinde 39 de entități controlate, o societate asociată și trei întreprinderi comune. Lista completă a entităților consolidate se găsește la nota 10. Comparativ cu 2007, domeniul consolidării s-a extins cu trei agenții. Impactul acestor adăugiri asupra situațiilor financiare consolidate nu este semnificativ. La sfârșitul lui 2008, o agenție comunitară a fost lichidată. Operațiunile acestei agenții au fost preluate de Comisia Europeană. Veniturile și cheltuielile acestei agenții sunt incluse în contul rezultatului economic consolidat. Entități controlate Entitățile controlate sunt entitățile asupra cărora Comunitățile Europene au, în mod direct sau indirect, competența de a conduce politicile financiare și de funcționare pentru a putea beneficia de activitățile acestora. Această competență trebuie să poată fi exercitată imediat. Entitățile controlate sunt consolidate integral. Consolidarea începe la data primului control și se încheie atunci când nu mai au loc astfel de controale. Indicatorul de control cel mai obișnuit, majoritatea drepturilor de vot, nu este aplicabil în cea mai mare parte a cazurilor pentru Comunitățile Europene. Instituțiile europene care țin de domeniul consolidării au fost create prin tratatele lor fondatoare. Ele reprezintă baza structurii organizaționale a Comunităților Europene și contribuie incontestabil la obiectivele Comunităților Europene. Prin urmare, aceste instituții pot fi considerate ca fiind sub controlul exclusiv al Comunităților Europene. Conform aceleiași abordări, agențiile comunitare și agențiile executive create printr-un act legislativ secundar sunt considerate a fi sub controlul exclusiv al Comunităților Europene și, prin urmare, sunt incluse în domeniul consolidării. Ar trebui precizat că Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (Alicante) și Oficiul Comunitar pentru Soiuri de Plante (Angers) nu primesc nicio subvenție din bugetul general al Comunităților. De asemenea, mai există două agenții incluse în domeniul consolidării, din cadrul celui de al treilea pilon al Uniunii Europene, care au primit subvenții din bugetul general al Comunităților Europene (a se vedea, de asemenea, nota 10). Mai mult, Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului în lichidare (CECO) este, de asemenea, considerată o entitate controlată. La lichidarea Agenției pentru Energia de Fuziune, prevăzută pentru anul 2041, orice excedent sau deficit va fi distribuit între membrii existenți la acea dată. Toate tranzacțiile între companii și soldurile între entitățile controlate ale Comunităților Europene sunt eliminate. Câștigurile și pierderile nerealizate din tranzacțiile între entități nu sunt semnificative și prin urmare nu au fost eliminate. Societăți asociate Societățile asociate sunt toate entități asupra cărora Comunitățile Europene au, în mod direct sau indirect, o influență semnificativă, dar nu au controlul asupra deciziilor de politică financiară sau de exploatare. Se consideră că există o influență semnificativă în cazul în care Comisia Europeană deține, în mod direct sau indirect, 20 % sau mai mult din drepturile de vot. Investițiile în societățile asociate sunt înregistrate cu ajutorul metodei punerii în echivalență, fiind contabilizate inițial la cost. Partea Comunităților Europene din profiturile sau pierderile societăților asociate de după achiziție este contabilizată în contul rezultatului economic, iar partea acestora din modificările rezervelor de după achiziție este contabilizată la rezerve. Modificările cumulative de după achiziție sunt ajustate conform valorii contabile a investiției. Distribuțiile primite de la o societate asociată reduc valoarea contabilă a investiției. Câștigurile și pierderile nerealizate din tranzacțiile între Comunitățile Europene și societatea asociată nu sunt semnificative și prin urmare nu au fost eliminate. Politicile contabile ale societăților asociate pot să difere de cele adoptate de Comunitățile Europene pentru tranzacții și evenimente similare în împrejurări asemănătoare. Din motive practice, nicio ajustare nu a fost făcută la situațiile financiare ale societăților asociate folosite în aplicarea metodei punerii în echivalență. În cazurile în care Comunitățile Europene dețin 20 % sau mai mult din fondul de capital de risc al unei asociații, Comunitățile nu caută să exercite o influență semnificativă. Prin urmare, astfel de fonduri sunt tratate ca instrumente financiare din categoria celor clasificate ca disponibile pentru vânzare, iar metoda punerii în echivalență nu li se aplică. Întreprinderi comune O întreprindere comună este un aranjament contractual prin care Comunitățile Europene și una sau mai multe părți („participanții”) întreprind o activitate economică supusă controlului comun. Controlul comun reprezintă împărțirea controlului în temeiul unui acord contractual, în mod direct sau indirect, asupra unei activități economice. Investițiile în întreprinderi comune sunt înregistrate cu ajutorul metodei punerii în echivalență, fiind contabilizate inițial la cost. Participarea Comunităților Europene la profiturile sau pierderile entităților controlate în comun este înregistrată în contul rezultatului economic, iar participarea acestora la modificările rezervelor este înregistrată în rezerve. Modificările cumulative sunt ajustate în funcție de valoarea contabilă a participării. Câștigurile și pierderile nerealizate din tranzacțiile între Comunitățile Europene și entitatea lor controlată în comun nu sunt importante și, prin urmare, nu au fost eliminate. Politicile contabile ale întreprinderilor în comun pot să difere de cele adoptate de Comunitățile Europene pentru tranzacții și evenimente similare în împrejurări asemănătoare. Entități neconsolidate Fondurile gestionate de Comunități atât în numele sistemului comun de asigurări de sănătate pentru personalul Comunităților Europene, cât și în numele Fondului european de dezvoltare nu sunt controlate de Comunităților Europene și astfel nu sunt consolidate în conturile acestora. La 31 decembrie 2008, totalul activelor amândurora era de 288 de milioane EUR și respectiv 1 219 milioane EUR – a se vedea nota 11. 1.4. BAZA DE ÎNTOCMIRE 1.4.1. Monedă și baza conversiei Moneda funcțională și de raportare Situațiile financiare sunt prezentate în milioane de euro, care reprezintă moneda funcțională și de prezentare a Comunităților Europene. Tranzacții și solduri Tranzacțiile valutare sunt convertite în euro folosind cursurile de schimb în vigoare la datele tranzacțiilor. Câștigurile și pierderile din schimbul valutar ca urmare a încheierii tranzacțiilor valutare și conversiei la cursurile de la încheierea exercițiului a activelor și pasivelor monetare denominate în valută sunt înregistrate în contul rezultatului economic. Diferite metode de conversie se aplică următoarelor rubrici: Soldurile de la încheierea exercițiului ale activelor și pasivelor monetare denominate în valută sunt convertite în euro pe baza cursurilor de schimb în vigoare la 31 decembrie: Cursurile de schimb ale EURO Modificările valorii juste a titlurilor de valoare monetare denominate în valută și clasificate ca disponibile pentru vânzare, care sunt relative la diferențele de conversie sunt contabilizate în contul rezultatului economic. Diferențele de conversie ale activelor și pasivelor financiare nemonetare deținute la valoare justă prin profit sau pierdere sunt contabilizate în contul rezultatului economic. Diferențele de conversie ale activelor financiare nemonetare clasificate ca disponibile pentru vânzare sunt incluse în rezerva de valoare justă. 1.4.2. Folosirea estimărilor În conformitate cu IPSAS și cu principiile contabile general acceptate, situațiile financiare includ neapărat sume bazate pe estimări și ipoteze ale conducerii pe baza celor mai fiabile informații disponibile. Estimările semnificative includ, dar nu se limitează la acestea: sumele pentru datorii privind beneficiile angajaților, provizioane, riscul financiar al stocurilor și creanțelor, veniturile angajate și cheltuielile înregistrate în avans, activele și pasivele contingente și gradul de depreciere a imobilizărilor corporale și necorporale. Rezultatele efective pot diferi de estimări. Schimbările în estimări sunt reflectate în perioada în care devin cunoscute. 1.5. BILANȚ 1.5.1. Imobilizări necorporale Licențele de programe informatice achiziționate sunt înregistrate pe baza costurilor minus amortizările și orice pierderi din depreciere acumulate. Activele sunt amortizate conform metodei liniare pe durata lor de viață utilă estimată, respectiv 4 ani. Imobilizările necorporale produse intern sunt înscrise la cheltuielile din contul rezultatului economic. Costurile asociate cu dezvoltarea sau administrarea programelor informatice sunt contabilizate drept cheltuieli pe măsură ce sunt înregistrate, fiind considerate costuri de cercetare științifică și dezvoltare. 1.5.2. Imobilizări corporale Toate imobilizările corporale sunt înregistrate pe baza costurilor istorice minus amortizările și orice pierderi din depreciere acumulate. Costul istoric include cheltuieli care pot fi atribuite în mod direct achiziționării activului. Costurile ulterioare sunt incluse în valoarea contabilă a activului sau înregistrate ca activ separat, după caz, doar atunci când este probabil că viitoarele beneficii economice sau potențialul de serviciu asociate cu elementul respectiv vor intra în Comunitățile Europene și când costul elementului poate fi evaluat în mod fiabil. Toate costurile de reparații și întreținere sunt înscrise drept cheltuieli în contul rezultatului economic în perioada financiară în care sunt efectuate. Întrucât Comunitățile Europene nu împrumută bani pentru finanțarea achiziționării de imobilizări corporale, nu există cheltuieli cu împrumuturi relative la asemenea achiziții. Terenurile și operele de artă nu sunt amortizate deoarece se presupune că au o durată de viață nelimitată. Activele în construcție nu sunt amortizate deoarece nu sunt încă date în folosință. Amortizarea altor active este calculată folosind metoda amortizării liniare pentru alocarea costurilor la valorile reziduale pe durata lor de viață utilă estimată, precum urmează: Rate de amortizare Câștigurile și pierderile din cesionări sunt determinate prin compararea încasărilor după scăderea cheltuielilor de vânzare cu valoarea contabilă a activului cesionat. Acestea sunt incluse în contul rezultatului economic. Contracte de leasing Leasing-urile de imobilizări corporale, în care Comunitățile Europene au practic toate riscurile și avantajele aferente dreptului de proprietate, sunt clasificate ca leasing-uri financiare. Leasing-urile financiare sunt capitalizate la începutul leasing-ului la cea mai mică din valoarea justă a activului oferit prin leasing și la valoarea prezentă a ratelor minime de leasing. Fiecare rată de leasing este alocată între soldul datoriei și cheltuielile de finanțare pentru a ajunge la o rată constantă pe soldul restant de finanțare. Obligațiile provenite din închirieri, după scăderea cheltuielilor de finanțare, sunt incluse în alte datorii (pe termen scurt sau lung). Dobânda costurilor de finanțare este inclusă drept cheltuială în contul rezultatului economic pe perioada de leasing pentru a produce o rată constantă a dobânzii periodice pe soldul restant al datoriei pentru fiecare perioadă. Activele achiziționate prin leasing-uri financiare sunt amortizate pe perioada mai scurtă dintre durata de viață utilă a activelor și durata leasing-ului. Leasing-urile prin care locatorul reține o parte importantă a riscurilor și avantajelor aferente dreptului de proprietate sunt clasificate ca leasing-uri operaționale. Plățile efectuate în cadrul leasing-urilor operaționale sunt incluse drept cheltuieli în contul rezultatului economic conform metodei liniare pe toată durata leasing-ului. 1.5.3. Deprecierea activelor nefinanciare Activele care au o durată de viață utilă nedeterminată nu sunt amortizate și sunt testate anual pentru depreciere. Activele sunt examinate cu privire la depreciere de fiecare dată când evenimente sau schimbări de împrejurare indică posibilitatea nerecuperării valorii contabile. O pierdere din depreciere este contabilizată la valoarea cu care valoarea contabilă a activului depășește valoarea recuperabilă. Valoarea recuperabilă este suma mai mare dintre valoarea justă a unui activ minus costurile de vânzare și valoarea în folosință. Valorile reziduale și duratele de viață utilă ale imobilizărilor corporale și necorporale sunt revizuite și ajustate, dacă este cazul, la fiecare dată a bilanțului. Valoarea contabilă a unui activ este redusă imediat la valoarea recuperabilă a acestuia dacă valoarea sa contabilă este mai mare decât valoarea recuperabilă estimată. 1.5.4. Investiții Investiții în societăți asociate și interese în întreprinderi comune Investițiile în societăți asociate și interesele în întreprinderi comune sunt contabilizate folosind metoda punerii în echivalență. Investițiile sunt testate pentru depreciere în cazul în care există indicii de depreciere și sunt reduse la valoarea recuperabilă mai scăzută, dacă este nevoie. Valoarea recuperabilă este determinată astfel cum se descrie la punctul 1.5.3. Investiții în fonduri cu capital de risc Clasificare și evaluare Investițiile în fonduri cu capital de risc sunt clasificate drept active disponibile pentru vânzare și în consecință trebuie contabilizate la valoarea justă cu câștigurile și pierderile care rezultă din modificările valorii juste (inclusiv diferențele de conversie) înregistrate în rezerva de valoare justă. Considerații privind valoarea justă Deoarece nu au un preț cotat pe piață, pe o piață activă și în absența oricărei alte tehnici fiabile de evaluare, investițiile în fonduri cu capital de risc sunt evaluate linie cu linie la suma mai mică dintre cost și valoarea netă aferentă activelor („VNA”), conform raportului gestionarului de fond până la data bilanțului, excluzând astfel orice câștig aferent nerealizat care poate prevala în portofoliul de investiții subiacent. Investițiile în fondurile cu capital de risc existente de mai puțin de doi ani la data bilanțului sunt evaluate conform acelorași principii, cu excepția cazului în care pierderile nerealizate sunt cauzate doar de cheltuielile administrative, caz în care, având în vedere stadiul inițial al portofoliului de investiții subiacent, aceste pierderi nerealizate nu sunt luate în considerare. Conform acestei metode, valoarea justă a investițiilor în fondurile cu capital de risc se realizează prin aplicarea conceptului de valoare netă a activelor („VNA”) agregată, care presupune implicit că dacă VNA-urile fondurilor pot fi considerate ca fiind conforme cu IAS 39, atunci agregarea VNA-urilor tuturor fondurilor va fi și ea conformă cu IAS 39. Conform acestei metode, fondurile sunt clasificate în trei categorii: Pentru categoriile I și II, câștigurile nerealizate care rezultă din evaluarea valorii juste sunt contabilizate prin rezerve și pierderile nerealizate sunt evaluate din punct de vedere al deprecierii pentru a determina dacă sunt înregistrate ca pierderi din depreciere în contul rezultatului economic sau ca modificări ale rezervei de valoare justă. VNA aferentă la valoarea justă este determinată prin aplicarea ori a procentajului dreptului de proprietate a Comunităților Europene în fond la VNA reflectată în cel mai recent raport, ori, în măsura în care este disponibilă, la valoarea precisă a acțiunii la aceeași dată, înaintată de directorul fondului respectiv. Investițiile care aparțin categoriei III sunt evaluate la cost minus pierderile din depreciere (deși în prezent nu se dețin astfel de investiții). Instrumente financiare Instrumentele financiare sunt contracte ce generează un activ financiar pentru o entitate și o datorie financiară sau un instrument de capitaluri proprii pentru o altă entitate. Clasificare Activele financiare ale Comunităților Europene sunt clasificate în următoarele categorii: active financiare la valoarea justă prin profit sau pierdere; împrumuturi și creanțe; investiții păstrate până la scadență; și active financiare disponibile pentru vânzare. Clasificarea instrumentelor financiare este determinată la contabilizarea inițială și reevaluată la fiecare dată a bilanțului. (i) Active financiare la valoare justă prin profit sau pierdere Un instrument financiar este clasificat în această categorie dacă este achiziționat în principal în scopul vinderii pe termen scurt sau dacă este desemnat astfel de Comunitățile Europene. Derivatele sunt, de asemenea, plasate în această categorie. Activele din această categorie sunt clasificate drept active circulante dacă se așteaptă să fie realizate în termen de 12 luni de la data bilanțului. (ii) Împrumuturi și creanțe Împrumuturile și creanțele sunt active financiare nederivate cu rate fixe sau determinabile care nu sunt cotate pe o piață activă. Acestea apar atunci când CE oferă bani, produse sau servicii în mod direct unui debitor fără intenția de a tranzacționa creanța. Ele sunt incluse în activele imobilizate, cu excepția celor scadente în termen de 12 luni de la data bilanțului. (iii) Investiții păstrate până la scadență Investițiile păstrate până la scadență sunt activele financiare nederivate cu rate fixe sau determinabile și scadențe fixe pe care Comunitățile Europene intenționează și pot să le păstreze până la scadență. În acest exercițiu financiar, Comunitățile Europene nu au deținut nicio investiție în această categorie. (iv) Active financiare disponibile pentru vânzare Activele financiare disponibile pentru vânzare sunt instrumente nederivate care ori sunt desemnate în această categorie, ori nu sunt clasificate în niciuna dintre celelalte categorii. Acestea sunt clasificate ca active imobilizate sau active circulante în funcție de perioada de timp în care Comunitățile intenționează să le utilizeze. Investițiile în entități neconsolidate și alte investiții în capitaluri proprii care nu sunt contabilizate cu ajutorul metodei punerii în echivalență sunt clasificate, de asemenea, ca active financiare disponibile pentru vânzare. Contabilizare și evaluare inițiale Achizițiile și vânzările de active financiare la valoarea justă prin profit sau pierderi, păstrate până la scadență și disponibile pentru vânzare sunt contabilizate la data tranzacției – data când Comunitățile Europene se angajează să cumpere sau sa vândă activul. Împrumuturile sunt contabilizate atunci când se avansează lichidități debitorilor. Instrumentele financiare sunt contabilizate inițial la valoarea justă, plus costurile de tranzacție pentru toate activele financiare necontabilizate la valoarea justă prin profit sau pierderi. Activele financiare contabilizate la valoarea justă prin profit sau pierderi sunt inițial înregistrate la valoarea justă și costurile de tranzacție sunt înscrise drept cheltuieli în contul de rezultat economic. Valoarea justă a unui activ financiar la contabilizarea inițială reprezintă în mod normal prețul tranzacției (de exemplu valoarea justă a contraprestației primite). Totuși, când se acordă un credit pe termen lung fără dobândă sau cu o dobândă sub condițiile pieței, valoarea sa justă poate fi estimată ca valoarea actualizată a tuturor intrărilor viitoare de fonduri actualizate folosind rata dobânzii prevalente pe piață pentru un instrument similar cu un rating de credit asemănător. Instrumentele financiare sunt eliminate din bilanț când au expirat sau au fost transferate drepturile de a primi fluxuri de numerar din investiții și Comunitățile Europene au transferat aproape toate riscurile și avantajele aferente dreptului de proprietate. Evaluare ulterioară Activele financiare la valoarea justă prin profit sau pierderi sunt contabilizate ulterior la valoarea justă. Câștigurile și pierderile care provin din modificările valorii juste a categoriei „instrumentelor financiare la valoare justă prin profit sau pierderi” sunt incluse în contul rezultatului economic din perioada în care se produc. Creditele și creanțele păstrate până la scadență sunt contabilizate la costul amortizat folosind metoda dobânzii efective. În cazul creditelor acordate din fonduri împrumutate, metoda dobânzii efective nu trebuie aplicată separat creditelor și împrumuturilor. Motivul neaplicării constă în faptul că aceste împrumuturi au caracteristicile unor „operațiuni reciproce”, iar diferențele dintre împrumutul dat și condițiile și valorile împrumutului luat nu sunt semnificative. Astfel, nu lipsește nicio informație care ar afecta înțelegerea de către cititor a tranzacțiilor subiacente. Costurile tranzacțiilor suportate de Comunități și apoi imputate beneficiarului împrumutului sunt contabilizate direct în contul rezultatului economic. Activele financiare disponibile pentru vânzare sunt contabilizate ulterior la valoarea justă. Câștigurile și pierderile din modificările valorii juste a activelor disponibile pentru vânzare sunt contabilizate în rezerva de valoare justă. Când activele clasificate drept disponibile pentru vânzare sunt vândute sau se depreciază, ajustările cumulative ale valorii juste contabilizate anterior în rezerva de valoare justă sunt contabilizate în contul rezultatului economic. Dobânda pe activele financiare disponibile pentru vânzare calculată folosind rata dobânzii efective este contabilizată în contul rezultatului economic. Dividendele pe instrumentele de capitaluri proprii disponibile pentru vânzare sunt contabilizate când se stabilește dreptul Comunităților de a primi plata. Valorile juste ale investițiilor cotate pe piețele active se bazează pe cursurile actuale de cumpărare. Dacă piața unui activ financiar nu este activă (și în cazul titlurilor de valoare necotate la bursă), Comunitățile Europene stabilesc o valoare justă folosind tehnici de evaluare. Acestea includ folosirea tranzacțiilor neprivilegiate recente, referirea la alte instrumente care sunt într-o mare măsură aceleași, analiza actualizată a fluxurilor de numerar, modelele de fixare a prețului pe valoarea opțiunii și alte tehnici de evaluare folosite în mod obișnuit de actorii de pe piață. În cazurile în care valoarea justă a investițiilor în instrumente de capital propriu care nu au un preț cotat pe o piață activă nu poate fi măsurată în mod fiabil, aceste investiții sunt evaluate la cost minus pierderile din depreciere. Deprecierea activelor financiare La fiecare dată a bilanțului, Comunitățile Europene evaluează dacă există dovezi obiective conform cărora un activ financiar s-a depreciat. Un element de activ financiar se depreciază și există pierderi din depreciere dacă și numai dacă există dovezi obiective de depreciere ca urmare a unuia sau mai multor evenimente care au avut loc după înregistrarea inițială a activului și acea pierdere (sau acele pierderi) are un impact asupra fluxurilor de numerar viitoare estimate ale activului financiar care poate fi estimat în mod fiabil. (i) Active contabilizate la costul amortizat Dacă există dovezi obiective că a avut loc o pierdere din depreciere a creditelor și creanțelor sau investițiilor păstrate până la scadență contabilizate la costul amortizat, suma pierderii este evaluată ca diferența dintre valoarea contabilă a elementului de activ și valoarea actuală a viitoarelor fluxuri de numerar estimate (cu excepția pierderilor viitoare de credit care nu au avut loc) actualizate la rata inițială a dobânzii efective a activului financiar. Valoarea contabilă a activului este redusă și suma pierderii este înscrisă în contul rezultatului economic. Dacă un credit sau o investiție păstrată până la scadență are o rată variabilă a dobânzii, rata de actualizare pentru evaluarea oricărei pierderi din depreciere este rata actuală a dobânzii efective determinată conform contractului. Calculul valorii actualizate a viitoarelor fluxuri de numerar estimate ale unui activ financiar depus ca garanție reflectă fluxurile de numerar care ar putea rezulta dintr-o lichidare minus costurile obținerii și vânzării garanției reale, indiferent dacă lichidarea este sau nu probabilă. Dacă, într-o perioadă ulterioară, suma pierderii din depreciere scade și scăderea poate fi legată în mod obiectiv de un eveniment care are loc după înregistrarea deprecierii, pierderea din depreciere înregistrată anterior se stornează prin contul rezultatului economic. (ii) Active contabilizate la valoarea justă În cazul investițiilor în capitaluri proprii clasificate ca disponibile pentru vânzare, o scădere semnificativă sau permanentă (prelungită) a valorii juste a titlului sub costul său este luată în considerare atunci când se determină dacă titlurile s-au depreciat sau nu. Dacă există asemenea dovezi pentru activele financiare disponibile pentru vânzare, pierderea cumulativă – măsurată ca diferența dintre costul de achiziție și valoarea justă actuală, minus pierderea din depreciere a activului financiar respectiv înregistrat în prealabil în contul rezultatului economic – este scoasă din rezerve și înregistrată în contul rezultatului economic. Pierderile din depreciere înregistrate în contul rezultatului economic la instrumente de capitaluri proprii nu se stornează prin contul rezultatului economic. Dacă, într-o perioadă ulterioară, valoarea justă a unui instrument de împrumut clasificat drept disponibil pentru vânzare crește și creșterea poate fi legată în mod obiectiv de un eveniment care are loc după înregistrarea pierderii din depreciere, pierderea din depreciere se stornează prin contul rezultatului economic. 1.5.5. Stocuri Stocurile sunt înregistrate la suma mai mică dintre cost și valoarea realizabilă netă. Costurile se determină folosind metoda primul intrat, primul ieșit (FIFO). Costurile produselor finite și lucrărilor în curs constau în costuri de materii prime, mână de lucru directă, alte costuri directe și cheltuielile generale de producție aferente (bazate pe capacitatea normală de exploatare). Valoarea realizabilă netă este prețul estimat de vânzare în cursul activității uzuale, minus costurile de finalizare și cheltuielile de vânzare. Când stocurile sunt deținute pentru a fi distribuite cu titlu gratuit sau pentru o sumă nominală, ele sunt evaluate la suma mai mică dintre cost și costul actual de înlocuire. Costul actual de înlocuire reprezintă costul pe care Comunitățile Europene l-ar suporta pentru achiziționarea activului la data de raportare. 1.5.6. Sume de prefinanțare Prefinanțarea reprezintă plata unei sume destinate să ofere beneficiarului un avans de numerar, de exemplu un fond de trezorerie. Acesta poate fi divizat în mai multe plăți pe o perioadă definită în acordul de prefinanțare în cauză. Fondul de trezorerie (sau avansul) este rambursat sau utilizat în scopul pentru care a fost acordat pe perioada definită în acord. Dacă beneficiarul nu are cheltuieli eligibile, acesta are obligația de a returna avansul de prefinanțare Comunităților Europene. Valoarea operațiunii de prefinanțare este redusă (integral sau parțial) prin acceptarea costurilor eligibile și a eventualelor sume restituite. La încheierea exercițiului sumele de prefinanțare restante sunt evaluate la sumele originale plătite minus: sume returnate, sume eligibile compensate, sume eligibile estimate și încă necompensate la încheierea exercițiului și reducerile de valoare. Dobânda la prefinanțare este înregistrată pe măsură ce este obținută în conformitate cu dispozițiile contractului relevant. La încheierea exercițiului, pe baza celor mai fiabile informații, se realizează o estimare a veniturilor din dobânzi acumulate, care este inclusă în bilanț. 1.5.7. Creanțe Creanțele sunt contabilizate la suma originală minus diminuarea din depreciere. O diminuare din depreciere a creanțelor se stabilește când există dovezi obiective conform cărora Comunitățile Europene nu vor putea colecta toate sumele datorate conform condițiilor originale ale creanțelor. Suma de diminuare reprezintă diferența dintre valoarea contabilă a activului și valoarea recuperabilă, având în vedere valoarea actualizată a fluxurilor viitoare estimate de numerar, actualizate la rata dobânzii de pe piață pentru debitori similari. Suma diminuării este înregistrată în contul rezultatului economic. Se înregistrează, de asemenea, și o diminuare generală a valorii de 20 % pe an pentru ordinele de recuperare scadente care nu sunt încă supuse unei diminuări specifice. A se vedea nota 1.5.13 de mai jos cu privire la tratamentul venitului cumulat la încheierea exercițiului. 1.5.8. Numerar și echivalente de numerar Numerarul și echivalentele de numerar sunt instrumente financiare și sunt definite drept active pe termen scurt. Acestea includ lichidități, depozite la vedere la bănci, alte investiții foarte lichide pe termen scurt cu date inițiale de scadență de trei luni sau mai puțin de trei luni și descoperiri de cont. Descoperirile de cont sunt înscrise în bilanț la rubrica datorii financiare ca datorii pe termen scurt. 1.5.9. Beneficiile angajaților Obligații privind pensiile Comunitățile Europene administrează planuri de pensii cu beneficii determinate. Un plan cu beneficii determinate este un plan de pensii care definește în general valoarea unui beneficiu de pensie pe care un angajat îl va primi la pensionare, de obicei depinzând de unul sau mai mulți factori precum vârsta, anii de serviciu și compensațiile. Deși angajații contribuie la o treime din costul preconizat al acestor beneficii din salariile lor, datoria nu este finanțată. Datoria înregistrată în bilanț cu privire la planurile de pensii cu beneficii determinate este valoarea actualizată a obligației beneficiului determinat la data bilanțului. Obligația beneficiului determinat este calculată de actuari folosind metoda unităților de credit preconizate. Valoarea prezentă a obligației beneficiului determinat este calculată prin actualizarea fluxurilor viitoare estimate de numerar folosind rate ale dobânzii ale obligațiunilor guvernamentale denominate în moneda în care vor fi plătite beneficiile și cu termene până la scadență asemănătoare cu termenele datoriei de pensii aferente. Câștigurile și pierderile actuariale care apar datorită modificărilor legate de experiență și modificările ipotezelor actuariale sunt înregistrate imediat în contul rezultatului economic. Costurile serviciilor anterioare sunt înregistrate imediat în contul rezultatului economic, cu excepția cazului în care modificările planului de pensii condiționează rămânerea angajaților în funcție pentru o perioadă specifică de timp (perioada de achiziție a drepturilor). În acest caz, costurile serviciilor anterioare sunt amortizate conform metodei liniare pe perioada de achiziție a drepturilor. Beneficii de sănătate de după pensionare Comunitățile Europene oferă beneficii de sănătate angajaților săi prin rambursarea cheltuielilor medicale. Un fond separat („RCAM”) a fost creat pentru administrarea zilnică. Atât angajații actuali, pensionarii, văduvii, cât și beneficiarii acestora beneficiază de sistem. Beneficiile acordate „persoanelor inactive” (pensionari, orfani etc.) sunt clasificate drept „Beneficii ale angajaților ulterioare pensionării”. Dată fiind natura acestor beneficii, este necesar un calcul actuarial. Datoria din bilanț este determinată pe o bază similară cu cea a obligațiilor de pensii (a se vedea mai sus). 1.5.10. Provizioane Provizioanele sunt înregistrate când Comunitățile Europene au o obligație prezentă juridică sau implicită față de terțe părți ca urmare a unor evenimente trecute; este foarte probabil faptul că o ieșire de resurse va fi necesară pentru stingerea obligației și că suma poate fi estimată în mod fiabil. Nu sunt înregistrate provizioane pentru pierderile viitoare din exploatare. Suma provizionului reprezintă cea mai bună estimare a cheltuielilor necesare pentru stingerea obligației actuale la data de raportare. În cazul în care provizionul implică multe elemente, obligația este estimată prin ponderarea tuturor rezultatelor posibile în funcție de probabilitățile asociate acestora (metoda „valorii preconizate”). În cazul în care efectul valorii timp a banilor este semnificativ, valoarea provizionului reprezintă valoarea actualizată a cheltuielilor estimate a fi necesare pentru stingerea obligației. Rata de actualizare folosită este o rată care reflectă evaluările actuale de piață ale valorii timp a banilor și ale riscurilor specifice datoriei, dar nu ale riscurilor pentru care au fost ajustate estimările de fluxuri de numerar viitoare. 1.5.11. Datorii financiare Datoriile financiare sunt clasificate drept datorii financiare la valoarea justă prin profit sau pierdere ori drept datorii financiare contabilizate la costul de amortizare (împrumuturi luate). Împrumuturile luate sunt alcătuite din împrumuturi de la instituții de credit și datorii evidențiate de certificate. Împrumuturile sunt înregistrate inițial la valoarea justă, respectiv încasările din emiterea acestora (valoarea justă a contraprestației primite) minus costurile de tranzacții suportate, iar apoi contabilizate la costul amortizat folosind metoda dobânzii efective; orice diferență între încasări minus costurile de tranzacție și valoarea de rambursare este înregistrată în contul rezultatului economic pe perioada împrumuturilor folosind metoda dobânzii efective. Ele sunt clasificate ca datorii pe termen lung, cu excepția celor scadente în mai puțin de 12 luni după data bilanțului. În cazul împrumuturilor acordate din fonduri împrumutate, metoda dobânzii efective nu poate fi aplicată separat împrumuturilor acordate și împrumuturilor luate, pe baza considerațiilor de prag de semnificație. Costurile tranzacțiilor suportate de Comunitățile Europene și apoi imputate beneficiarului împrumutului sunt înregistrate direct în contul rezultatului economic. Datoriile financiare clasificate la valoarea justă prin profit sau pierdere includ derivatele atunci când valorarea justă a acestora este negativă. Ele fac obiectul aceluiași tratament contabil precum activele financiare la valoarea justă prin profit sau pierdere (a se vedea nota 1.5.4). 1.5.12. Obligații de plată O parte semnificativă a obligațiilor de plată ale Comunităților nu este legată de achiziționarea de produse sau servicii - ci reprezintă cereri de decont privind costurile neplătite ale beneficiarilor de granturi sau alte finanțări ale Comunităților. Acestea sunt înregistrate drept obligații de plată pentru suma cerută când cererea de decont privind costul este primită și, după verificare, acceptată drept eligibilă de către operatorii financiari relevanți. În acest stadiu ele sunt evaluate la suma acceptată și eligibilă. Obligațiile de plată care provin din achiziționarea de produse și servicii sunt înregistrate la primirea facturii la suma inițială și cheltuielile aferente sunt introduse în contabilitate atunci când produsele sau serviciile sunt livrate și acceptate de Comunitățile Europene. 1.5.13. Venituri angajate și cheltuieli înregistrate în avans, venituri înregistrate în avans și cheltuieli amânate Un element critic în contabilitatea de angajamente îl reprezintă exercitarea asigurării că tranzacțiile sunt înregistrate în anul contabil aferent acestora. Aceasta se numește separarea exercițiilor. În mod deosebit, trebuie făcută o evaluare cu privire la cheltuielile eligibile suportate de beneficiarii fondurilor Comunității, dar care nu sunt încă raportate Comunităților (cheltuieli înregistrate în avans). Sunt folosite diferite metode în funcție de tipul de activități și informații disponibile pentru a ajunge la cea mai bună estimare a acestor sume. În schimb, anumite plăți efectuate în exercițiul curent sunt aferente unor perioade ulterioare (cheltuieli amânate) și trebuie identificate și incluse în perioada (perioadele) ulterioară (ulterioare). Conform normelor contabile ale Comunităților Europene, tranzacțiile și evenimentele sunt înregistrate în situațiile financiare în perioada aferentă acestora. La sfârșitul perioadei contabile, cheltuielile înregistrate în avans sunt contabilizate pe baza sumelor estimate ale obligațiilor de transfer datorate pentru perioada respectivă. Calculul cheltuielilor înregistrate în avans se face în conformitate cu orientările practice și operaționale detaliate redactate de Comisie care au drept obiectiv ca situațiile financiare să redea o imagine fidelă. Venitul este, de asemenea, contabilizat în perioada aferentă acestuia. La încheierea exercițiului, când o factură nu este încă emisă, dar serviciul a fost prestat sau produsele au fost livrate de Comunități sau când există un acord contractual (de exemplu prin referire la un tratat), se va înregistra un venit angajat în situațiile financiare. În plus, la încheierea exercițiului, dacă o factură este emisă, dar serviciul nu a fost prestat sau produsele nu au fost încă livrate, venitul va fi înregistrat în avans și contabilizat în perioada contabilă ulterioară. 1.6. CONTUL REZULTATULUI ECONOMIC 1.6.1. Venituri Venit care nu provine din schimburi Acesta reprezintă marea majoritate a veniturilor Comunităților și include în principal impozitele directe și indirecte și sumele din resurse proprii. În afara impozitelor, Comunitățile Europene pot primi și plăți de la alte părți, precum taxe, amenzi și donații. Resurse bazate pe VNB și resurse TVA Creanțele și veniturile aferente sunt înregistrate pentru perioada pentru care Comunitățile Europene trimit o cerere de fonduri statelor membre solicitând contribuția acestora. Ele sunt evaluate la „suma cerută”. Având în vedere că resursele TVA și VNB se bazează pe estimări ale datelor din exercițiul bugetar respectiv, ele pot fi revizuite pe măsură ce survin modificări până când statele membre publică datele finale. Efectul unei modificări a estimării este inclus la stabilirea excedentului sau deficitului net pe perioada în care a avut loc modificarea. Resurse proprii tradiționale Creanțele și veniturile aferente sunt înregistrate atunci când situațiile contabile A lunare relevante (inclusiv taxele colectate și sumele datorate care sunt garantate și necontestate) sunt primite de la statele membre. La data raportării, veniturile colectate de statele membre pentru perioada respectivă, dar încă neplătite Comunităților Europene sunt estimate și înregistrate ca venituri angajate. Situațiile contabile B trimestriale (inclusiv taxele care nu au fost nici colectate, nici garantate, precum și sumele garantate care au fost contestate de debitor) primite de la statele membre sunt înregistrate drept venituri minus costurile de colectare la care au dreptul (25 %). În plus, o reducere a valorii este înregistrată drept valoarea diferenței de recuperare estimată în contul rezultatului economic. Amenzi Creanțele și veniturile aferente sunt recunoscute atunci când a fost luată decizia Comunităților de a impune o amendă și destinatarul a fost înștiințat în mod oficial. Dacă există îndoieli cu privire la solvabilitatea întreprinderii, ar trebui înregistrată o reducere a valorii creanței. După luarea deciziei de a impune o amendă, debitorii au două luni de la data înștiințării: Totuși, valoarea amenzii trebuie plătită în termenul limită prevăzut de trei luni, deoarece recursul nu are efect suspensiv (articolul 242 din Tratatul CE). Debitorul trebuie să plătească amenda în mod provizoriu, dar în anumite circumstanțe și sub rezerva acordului din partea contabilului Comisiei, poate prezenta o garanție bancară pentru suma respectivă, în locul acesteia. Dacă întreprinderea face recurs împotriva deciziei și a plătit deja amenda în mod provizoriu, suma este prezentată ca pasiv contingent. Totuși, având în vedere că un recurs al destinatarului împotriva unei decizii a Comunităților nu are efect suspensiv, suma de numerar primită este folosită pentru a compensa creanța. Dacă se primește o garanție în loc de plată, amenda rămâne drept creanță. Dacă există riscul ca Tribunalul de Primă Instanță să nu ia o decizie în favoarea Comunităților, se înregistrează un provizion pentru acoperirea acestui risc. Dacă, în schimb, a fost oferită o garanție, atunci creanța restantă este diminuată conform cerințelor. Dobânda acumulată de Comunitățile Europene în conturile bancare în care se depozitează plățile primite este înregistrată ca venit și orice pasiv contingent este mărit în mod corespunzător. Recuperarea cheltuielilor Pentru operațiunile care duc la rambursarea cheltuielilor plătite anterior din bugetul european către un beneficiar final, o țară terță sau stat membru, ordinele de recuperare și deducerile din plăți ulterioare se stabilesc și contabilizează după cum urmează: Venit din schimburi Venitul din vânzarea de produse este înregistrat atunci când riscurile și avantajele semnificative aferente dreptului de proprietate a produselor sunt transferate cumpărătorului. Venitul asociat cu o tranzacție care include prestarea de servicii este înregistrat prin raportarea la stadiul de completare a tranzacției la data de raportare. Venituri din dobânzi și cheltuieli cu dobânzile Veniturile din dobânzi și cheltuielile cu dobânzile sunt înregistrate în contul rezultatului economic folosind metoda dobânzii efective. Aceasta este o metodă de calcul al costului amortizat al unui activ financiar sau pasiv financiar și de alocare a veniturilor din dobânzi sau a cheltuielilor cu dobânzile pe perioada relevantă. Rata dobânzii efective este rata care actualizează exact plățile viitoare estimate în numerar sau încasările prin durata de viață preconizată a unui instrument financiar (sau, când este cazul, o perioadă mai scurtă) la valoarea contabilă netă a activului financiar sau pasivului financiar. Atunci când se calculează rata dobânzii efective, Comunitățile Europene estimează fluxurile de numerar luând în considerare toți termenii contractuali ai instrumentului financiar (de exemplu, opțiunile de plată în avans), dar nu iau în considerare viitoarele pierderi de credit. Calculul include toate taxele și punctele plătite sau primite între părțile la contract care fac parte integrantă din rata dobânzii efective, costurile de tranzacție și alte prime sau actualizări. În cazul împrumuturilor acordate din fonduri împrumutate, metoda dobânzii efective nu poate fi aplicată separat împrumuturilor acordate și împrumuturilor luate, pe baza considerațiilor de prag de semnificație. Costurile tranzacțiilor suportate de Comunitățile Europene și apoi imputate beneficiarului împrumutului sunt înregistrate direct în contul rezultatului economic. Odată ce un activ financiar sau un grup de active financiare similare a fost diminuat ca urmare a unei pierderi din depreciere, venitul din dobânzi este înregistrat folosind rata dobânzii utilizată pentru actualizarea fluxurilor de numerar viitoare în scopul evaluării pierderii din depreciere. Venituri din dividende Veniturile din dividende sunt înregistrate când se stabilește dreptul de a primi plata. 1.6.2. Cheltuieli Cheltuielile din schimburi generate de achiziționarea de produse și servicii sunt înregistrate când acestea sunt livrate și acceptate de Comunitățile Europene. Ele sunt evaluate la costul inițial din factură. Cheltuielile neprovenite din schimburi sunt specifice Comunităților Europene și reprezintă majoritatea cheltuielilor acestora. Ele sunt aferente transferurilor către beneficiari și pot fi de trei tipuri: creanțe, transferuri conform acordului și granturi, contribuții și donații discreționare. Transferurile sunt înregistrate drept cheltuieli în perioada în care au loc evenimente care duc la transfer, atâta vreme cât tipul de transfer este permis de regulament (Regulamentul financiar, Statutul funcționarilor sau alt regulament) sau a fost semnat un contract care autorizează transferul, orice criterii de eligibilitate au fost întrunite de beneficiar și se poate face o estimare rezonabilă a sumei respective. Când orice cerere de plată sau de decont este primită și întrunește criteriile de înregistrare, aceasta este înregistrată drept cheltuială pentru suma eligibilă. La încheierea exercițiului, cheltuielile eligibile deja datorate beneficiarilor, dar neraportate încă sunt estimate și înscrise drept cheltuieli înregistrate în avans. 1.7. ACTIVE ȘI PASIVE CONTINGENTE Active contingente Un activ contingent este un activ potențial care apare ca urmare a unor evenimente anterioare și a cărui existență va fi confirmată doar de apariția sau neapariția unuia sau mai multor evenimente viitoare nesigure, care nu depind în totalitate de Comunitățile Europene. Un activ contingent este prezentat în cazul în care este probabilă o intrare de beneficii economice sau de servicii potențiale. Activele contingente sunt evaluate la fiecare întocmire a bilanțului pentru a asigura reflectarea corespunzătoare în situațiile financiare a modificărilor survenite. Dacă o intrare de beneficii economice sau servicii potențiale a devenit aproape sigură și valoarea activului poate fi evaluată în mod fiabil, activul și venitul aferent sunt recunoscute în situațiile financiare aferente perioadei în care a survenit modificarea. Pasive contingente Un pasiv contingent este o obligație potențială care apare ca urmare a unor evenimente anterioare și a cărui existență va fi confirmată doar de apariția sau neeapariția unuia sau mai multor evenimente viitoare nesigure, care nu depind în totalitate de Comunitățile Europene sau o obligație prezentă care apare ca urmare a unor evenimente anterioare dar nu este înregistrată deoarece: nu este probabil ca pentru stingerea obligației să fie necesară o ieșire de resurse încorporând beneficii economice sau servicii potențiale sau în cazuri rare în care nu poate fi făcută o estimare suficient de credibilă a valorii obligației. Un pasiv contingent este prezentat cu excepția cazului în care posibilitatea unei ieșiri de resurse încorporând beneficii economice sau servicii potențiale este redusă. Nu se publică nicio informație privind activele contingente decât la momentul apariției evenimentului, până atunci posibilitatea unei ieșiri de resurse fiind redusă, deoarece CE este expusă unor riscuri din cauza naturii activităților sale curente (de exemplu punerea în aplicare și asigurarea respectării legislației și standardelor UE) și, ca multe alte instituții publice, o parte dintre aceste riscuri sunt autoasigurate. Pasivele contingente sunt evaluate la fiecare întocmire a bilanțului pentru a determina dacă a devenit probabilă o ieșire de resurse care încorporează beneficii economice sau servicii potențiale. Dacă devine probabil că va fi necesară o ieșire de resurse care încorporează beneficii economice sau servicii potențiale pentru un element care a fost tratat ca pasiv contingent, este înregistrat un provizion în situațiile financiare ale perioadei în care are loc modificarea probabilităților. Angajamente pentru finanțări viitoare Un angajament pentru finanțări viitoare reprezintă un angajament juridic sau implicit, în general contractual, încheiat de Comunități și care poate necesita o ieșire viitoare de resurse. Garanții Garanțiile sunt active sau obligații potențiale care apar ca urmare a unor evenimente anterioare și a căror existență va fi confirmată de apariția sau neapariția obiectului garanției. Astfel, garanțiile pot fi calificate drept active sau pasive contingente. O garanție este stinsă atunci când nu mai există obiectul garanției. Garanția se materializează când sunt îndeplinite condițiile de solicitare a unei plăți de la garant. 2. NOTE LA BILANȚ ACTIVE IMOBILIZATE 2.1. IMOBILIZĂRI NECORPORALE Sumele se referă în principal la programele informatice. 2.2. IMOBILIZĂRI CORPORALE În unele țări valoarea terenului ocupat nu poate fi separată de valoarea clădirii, deoarece ambele au fost achiziționate ca un întreg. Valoarea terenului, care nu se amortizează, nu se va evalua separat decât dacă acest lucru devine necesar, adică în cazul apariției unor cheltuieli ulterioare precum construirea unor noi proprietăți sau în cazul unei vânzări parțiale. IMOBILIZĂRI CORPORALE Sumele care sunt încă de plată cu privire la leasing-urile financiare și drepturile similare sunt prezentate la datoriile pe termen lung și termen scurt din bilanț (a se vedea, de asemenea, notele 2.15 și 2.18.1). Acestea se defalchează după cum urmează: LEASING-URI FINANCIARE 2.3. INVESTIȚII PE TERMEN LUNG Această rubrică include investițiile făcute în vederea stabilirii de legături permanente și care susțin activitățile Comunităților Europene. Include, de asemenea, și activele nete ale Fondului de garantare. 2.3.1. Investiții în societăți asociate: Fondul european de investiții (FEI) Fondul european de investiții (FEI) este instituția financiară a Uniunii Europene specializată în furnizarea de capital de risc și garanții pentru IMM-uri. Conform Deciziei Consiliului din 6 iunie 1994, Comunitățile Europene, reprezentate de Comisie, au subscris inițial la un total de 600 de milioane ECU din capitalul FEI, reprezentând 600 de acțiuni sau 30 % din capitalul FEI. În urma unei măriri de capital în cursul anului 2007, Comisia a subscris acțiuni suplimentare, reprezentând, la 31 decembrie 2008, o valoare totală de 786 de milioane EUR (din 2 865 de milioane EUR) în capitalul social al FEI. Această sumă reprezintă 27,43 % din capitalul social total al FEI. Comisia a vărsat 20 %, restul nesolicitat corespunzând unei sume de 629 de milioane EUR – a se vedea, de asemenea, nota 5.13.2. Conform unui acord între Comisie și Banca Europeană de Investiții (BEI) semnat în 2005, Comisia are dreptul să vândă BEI acțiunile sale în orice moment la prețul care corespunde evaluării FEI împărțit la numărul total de acțiuni emise. Valoarea opțiunii de cumpărare este aproape de zero deoarece formula folosită pentru determinarea prețului de vânzare al acțiunilor este asemănătoare celei folosite pentru determinarea capitalului propriu net al FEI. Investiția Comunităților în FEI este contabilizată folosind metoda punerii în echivalență, în conformitate cu normele contabile ale CE. Participarea este astfel evaluată la 27,43 % din activele nete ale FEI, care la 31 decembrie 2008 erau de 278 de milioane EUR (2007:246 de milioane EUR), din care 10 milioane EUR sunt aferente rezultatului pe 2008 În 2008 s-a primit un dividend de 6 milioane EUR aferent exercițiului financiar 2007. 2.3.2. Interese în întreprinderi comune Programul Galileo Pentru punerea în aplicarea a fazei de validare pe orbită (VPO) a programului Galileo, a fost creată o întreprindere comună, în sensul articolului 171 din tratat, prin Regulamentul (CE) nr. 876/2002 al Consiliului pentru o perioadă de 4 ani (din 2002 până în 2006). Scopul acestei persoane juridice era asigurarea unității administrației și controlului financiar al programului Galileo în dezvoltarea acestuia și mobilizarea în acest scop a fondurilor alocate acestui program. Membrii fondatori au fost Comunitățile Europene, reprezentate de Comisie și Agenția Spațială Europeană (ASE). Prin granturile acordate din bugetul rețelelor transeuropene (RTE), Comisia pune la dispoziția întreprinderii comune Galileo (ICG) fondurile pentru cofinanțarea activităților acestei faze de validare pe orbită. ICG a intrat în lichidare la sfârșitul lui 2006, iar procedura este încă în curs de derulare. Activele nete ale ICG aflate în lichidare la sfârșitul anului se ridicau la valoarea de 0 EUR. ICG este contabilizat folosind metoda punerii în echivalență. Întrucât entitatea era inactivă și, în continuare, în curs de lichidare în 2008, nu au fost înregistrate niciun fel de venituri sau cheltuieli. Valoarea investiției la 31 decembrie 2008 a fost de 0 EUR, adică investiția de 585 de milioane EUR minus partea cumulată de pierdere de 585 de milioane EUR. Autoritatea Europeană de Supraveghere a Sistemelor de Navigație Globale prin Satelit (GNSS), o agenție comunitară creată în 2004 și consolidată în contabilitatea Comunităților, a preluat în mod oficial răspunderea de la ICG la data de 1 ianuarie 2007, deoarece ICG a intrat în lichidare. Inițial, acest nou organism trebuia să opereze ca parteneriat public privat, dar în urma unei decizii a Consiliului luată în noiembrie 2007, programul Galileo va fi de acum finanțat integral din bugetul UE. Mai mult, ca urmare a Regulamentului 638/2008 din 25 iulie 2008, Comisia este cea care gestionează acum programul în numele CE. Se estimează că un acord între Comisie și ASE va fi semnat în 2009 și va clarifica unele aspecte practice, inclusiv transferul activelor create către Comisie la sfârșitul fazei VPO (prevăzut la sfârșitul lui 2010). Trebuie remarcat că, până la sfârșitul lui 2008 și incluzând investiția în ICG menționată anterior, Comisia a plătit 795 de milioane EUR pentru faza VPO a programului Galileo. Întrucât acest program este, în prezent, încă în faza de cercetare, conform normelor contabile ale CE, banii cheltuiți au fost înregistrați ca o cheltuială și nu s-au contabilizat niciun fel de imobilizări necorporale. Doar în momentul în care proiectul va trece în faza de dezvoltare va fi posibilă capitalizarea unor astfel de cheltuieli. Contribuția totală (indicativă) a Comisiei prevăzută pentru următoarea fază a programului Galileo (în perioada 2008 - 2013) este de 2 645 de milioane EUR. SESAR Obiectivul acestei întreprinderi comune este de a asigura modernizarea sistemului de gestionare a traficului aerian european și implementarea rapidă a Planului general european pentru gestionarea traficului aerian prin coordonarea și concentrarea tuturor eforturilor de cercetare și dezvoltare relevante din Comunități. Întreprinderea comună SESAR și-a început activitatea la mijlocul lui 2007 și își va încheia existența la opt ani după aprobarea de către Consiliu a Planului general european pentru gestionarea traficului aerian. Comunitățile Europene, reprezentate de Comisie, și Organizația Europeană pentru Siguranța Navigației Aeriene (Eurocontrol), reprezentată de agenția sa, sunt membrii fondatori ai Întreprinderii comune SESAR. Membrii au drepturi de vot conform contribuțiilor lor respective, dar cei doi membri fondatori au minimum un drept de vot de 25 %. La 31 decembrie 2008, Comisia contribuia cu 91,73 % din contribuția totală a tuturor participanților la SESAR. Contribuția totală (indicativă) a Comisiei prevăzută pentru SESAR (în perioada 2007 - 2016) este de 700 de milioane EUR. Investiția în capitaluri proprii a Comunităților Europene în această întreprindere comună se bazează pe situațiile financiare ale SESAR care acoperă perioada 10 august 2007 (începutul activității sale) – 31 decembrie 2008, în conformitate cu articolul 5 din Regulamentul financiar al SESAR. Organizația Internațională ITER pentru Energia prin Fuziune (ITER) În cadrul ITER participă Comunitățile Europene și alți șase asociați din China, India, Rusia, Coreea, Japonia și SUA. ITER a fost creată pentru a gestiona instalațiile ITER, pentru a încuraja exploatarea instalațiilor ITER de către laboratoarele, alte instituții și personalul implicat în programele de cercetare și dezvoltare a energiei de fuziune și pentru a promova înțelegerea și acceptarea publică a energiei de fuziune și pentru a întreprinde orice alte activități care sunt necesare pentru îndeplinirea scopului său. Membrii au drepturi de vot proporțional cu contribuțiile lor respective, dar, în general, toate hotărârile sunt luate în unanimitate. La 31 decembrie 2008, Comisia contribuia cu 48,46 % din investiția totală în ITER. Contribuția totală (indicativă) a Comisie prevăzută pentru ITER (în perioada 2007 - 2041) este de 7 649 de milioane EUR. 2.3.3. Fondul de garantare ACTIVE NETE ALE FONDULUI DE GARANTARE (4) Fondul de garantare pentru acțiunile externe acoperă împrumuturile garantate de Comunitățile Europene ca urmare a unei decizii a Consiliului, în special operațiunile de creditare ale Băncii Europene de Investiții (BEI) din afara Uniunii Europene și împrumuturile din cadrul asistenței macrofinanciare (împrumuturile AMF) și împrumuturile Euratom din afara Uniunii Europene. Acesta reprezintă un instrument pe termen lung de acoperire a tuturor împrumuturilor nerambursate garantate de Comunități și prin urmare, poate fi considerat ca o investiție pe termen lung. Acest lucru este evidențiat de faptul că aproape 88 % din activele disponibile pentru vânzare au o scadență de 1-10 ani (a se vedea și nota 7.9). Fondul de garantare este alimentat prin plăți de la bugetul general al Comunităților până la 9 % din valoarea de capital a operațiunilor, încasările din dobânda pe investiții efectuate din activele fondului și sumele recuperate de la debitorii rău platnici pentru care fondul a trebuit să își utilizeze garanția. Orice excedent anual se returnează printr-o rubrică specială în situația veniturilor din bugetul general al Comunităților Europene. Comunitățile Europene trebuie să includă o rezervă de garanție pentru a acoperi împrumuturile către țările terțe. Această rezervă are ca scop acoperirea nevoilor Fondului de garantare și, atunci când este necesar, a garanțiilor utilizate care depășesc suma disponibilă în fond, pentru ca aceste sume să poată fi imputate în buget. Această rezervă de 1 276 de milioane EUR corespunde sumei țintă de 9 % din împrumuturile restante la 31 decembrie 2008. La 31 decembrie 2008, activele nete ale fondului totalizau 1 091 de milioane EUR. Diferența dintre activele nete și valoarea rezervei corespunde sumei de plătit fondului de la bugetul UE, respectiv 185 de milioane EUR. Modificările valorii juste a portofoliului titlurilor de creanță disponibile pentru vânzare au fost înregistrate la capitaluri proprii în 2008 cu o valoare totală de 15 milioane EUR (2007: 19 milioane EUR) Politicile privind gestiunea riscului financiar ale Fondului de garantare sunt descrise la nota 7. 2.3.4. Alte investiții 2.3.4.1. Active disponibile pentru vânzare Această rubrică include investițiile și participările achiziționate pentru a ajuta beneficiarii la dezvoltarea propriilor activități comerciale. ACTIVE PE TERMEN LUNG DISPONIBILE PENTRU VÂNZARE Investiție în Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BERD) Comisia a subscris 3 % din capitalul total al BERD de 20 de miliarde EUR. La data bilanțului, suma solicitată era de 157 de milioane EUR, din care 156 de milioane EUR au fost vărsate. Plățile restante din capitalul solicitat (1 milion EUR) sunt înregistrate la datorii pe termen scurt și contabilizate la costul amortizat. Plățile restante din capitalul nesolicitat totalizează 443 de milioane EUR și sunt incluse ca pasive contingente în afara bilanțului. Deoarece BERD nu este cotată la nicio bursă de valori și în vederea restricțiilor contractuale incluse în statutul BERD cu privire, printre altele, la vânzarea intereselor de participare plafonate la costul de achiziție și autorizate doar acționarilor existenți, participarea Comisiei la BERD este evaluată la cost minus diminuarea din depreciere. Operațiuni cu capital de risc (OCR) În cadrul operațiunilor cu capital de risc sumele se acordă intermediarilor financiari pentru a finanța investițiile în capitaluri proprii. Cu toate că o parte dintre aceste contracte au caracteristicile unui împrumut deoarece marea majoritate a acestor contracte de finanțare nu au caracteristicile de bază și constituente ale unui împrumut (deoarece nu există un program fix de rambursare și nici o rată a dobânzii convenită pentru contraprestația de capital) tot portofoliul este asimilat ca fiind investiție indirectă în capitaluri proprii. Ele sunt deținute la costul istoric minus provizioane pentru depreciere, deoarece nu există cotații pe o piață activă și valoarea justă a acestora nu poate fi evaluată în mod fiabil în prezent. Alte investiții Sumele cele mai importante sunt cele alocate programului Creștere și ocuparea forței de muncă, programului MAP și programului PCI, sub tutela FEI, sprijinind crearea și finanțarea constituirii IMM-urilor prin investiții în fonduri specializate cu capital de risc corespunzătoare (133 de milioane EUR). Este inclusă, de asemenea, suma de 67 de milioane EUR aferentă Fondului european pentru Europa de Sud-Est (EFSE), o companie de investiții cu un capital variabil (SICAV). Obiectivul general al EFSE este susținerea dezvoltării economice și a prosperității în Europa de Sud-Est prin oferirea durabilă de finanțări suplimentare de dezvoltare, prin intermediari financiari locali. Drepturile de vot actuale ale Comunităților se ridică la 14,7 %. 2.3.4.2. Active deținute pentru tranzacționare A se vedea 2.8.2: aceste sume sunt aferente acum unui termen scurt. 2.4. ÎMPRUMUTURI Această rubrică acoperă sumele împrumuturilor datorate Comunităților cu scadență mai mare de un an de zile. 2.4.1. Împrumuturi acordate din bugetul Comunităților Europene și CECO în lichidare Împrumuturi cu condiții speciale Acest post acoperă împrumuturi cu condiții speciale acordate la rate preferențiale, ca parte a cooperării cu țările terțe. Toate sumele sunt scadente la peste 12 luni de la încheierea exercițiului. Rata dobânzii efective a acestor credite variază între 7,39 % și 12,36 %. Împrumuturi imobiliare ale CECO în lichidare (CECO) Împrumuturile ipotecare sunt împrumuturi acordate de CECO din propriile fonduri în conformitate cu articolele 54 și 54.2 ale Tratatului CECO. Aceste împrumuturi sunt acordate la o rată fixă de 1 % și în consecință sunt considerate drept împrumuturi la rate preferențiale. Ratele dobânzii efective pentru aceste împrumuturi sunt 2,806 % –22,643 %. În cazul acestor împrumuturi, prețul tranzacției este folosit ca valoarea justă de la deschidere independent de orice rată preferențială a dobânzii acordată, din motive practice și considerații de prag de semnificație. 2.4.2. Împrumuturi acordate din fonduri împrumutate Împrumuturi de tip asistență macrofinanciară (AMF) AMF este un instrument financiar axat pe o politică de asistență la redresarea balanței de plăți și/sau asistență bugetară acordată țărilor terțe partenere care sunt apropriate geografic de teritoriul UE. Este sub formă de împrumuturi sau granturi pe termen mediu/lung sau o combinație corespunzătoare a amândurora și completează în general finanțarea oferită în contextul unei ajustări și al unui program de reformă susținute de FMI. Comisia nu a primit garanții din partea unor terțe părți pentru aceste împrumuturi, însă acestea sunt garantate de Fondul de garantare (a se vedea nota 2.3.3). Împrumuturi Euratom Euratom este una dintre entitățile juridice ale Comunităților Europene și este reprezentată de Comisia Europeană. Obiectivul acestei entități este acordarea de împrumuturi statelor membre și statelor terțe după cum urmează: Comisia a primit 486 de milioane EUR (2007: 474 de milioane EUR) de garanții de la garanți terțe părți pentru aceste împrumuturi. Împrumuturi de asistență pentru balanța de plăți (BOP) BOP este un instrument financiar axat pe o politică, ce a fost reactivat pentru a furniza asistență financiară pentru statele membre ale Uniunii Europene în perioada actuală de criză economică. Acesta furnizează un sprijin financiar pe termen mediu care permite acordarea de împrumuturi unuia sau mai multor state membre care se află în dificultate ori se confruntă cu un risc major privind balanța lor de plăți sau mișcările de capital. Numai statele membre care nu au adoptat moneda euro pot beneficia de această facilitate comunitară. Aceste împrumuturi sunt garantate de la bugetul general al Uniunii Europene. O sumă de 6,5 miliarde EUR a fost pusă la dispoziția Ungariei, din care 2 miliarde EUR (mai sus) au fost vărsate în 2008, data scadenței fiind în decembrie 2011. O sumă suplimentară de 3,5 miliarde EUR a fost vărsată în primele 7 luni din 2009 (datele scadenței: noiembrie 2014 și aprilie 2016). 3,1 miliarde EUR au fost puse la dispoziția Letoniei și 1 miliard EUR din aceasta a fost vărsat, de asemenea în primul trimestru din 2009, cu o dată a scadenței în aprilie 2014. De asemenea, 5 miliarde EUR au fost puse la dispoziția României în cel de al doilea trimestru 2009. Pentru împrumuturile menționate anterior (AMF, Euratom și BOP), metoda dobânzii efective nu se aplică separat împrumuturilor acordate și împrumuturilor luate, deoarece acestea au caracteristicile unor operațiuni reciproce. Diferențele dintre condițiile pentru împrumuturile acordate și împrumuturile luate nu sunt semnificative. Astfel, nu lipsește nicio informație care ar afecta înțelegerea de către cititor a tranzacțiilor subiacente. Costurile tranzacției sunt înscrise drept cheltuieli în contul rezultatului economic. Împrumuturi ale CECO în lichidare Acest post include în principal împrumuturi acordate de CECO în lichidare din fonduri împrumutate în conformitate cu articolele 54 și 56 ale Tratatului CECO, precum și trei titluri de creanță necotate la bursă emise de Banca Europeană de Investiții (BEI) pentru a înlocui un debitor rău platnic. Aceste titluri de creanță vor fi deținute până la scadența finală (2017 și 2019) pentru a acoperi utilizarea împrumuturilor aferente. Modificările valorii contabile corespund cu modificarea dobânzilor acumulate plus amortizarea primelor plătite în exercițiu și costul tranzacției de la deschidere, calculate conform metodei ratei dobânzii efective. Ratele dobânzii efective (exprimate ca un interval de rate ale dobânzii) au fost după cum urmează: 2.5. PREFINANȚARE PE TERMEN LUNG Cele mai importante sume de prefinanțare pe termen lung sunt aferente acțiunilor structurale: fondul de dezvoltare regională, fondul social, fondul agricol pentru dezvoltare rurală, fondul de coeziune și fondul pentru pescuit. Deoarece multe din aceste proiecte sunt pe termen lung, este necesar ca avansurile aferente să fie disponibile mai mult de un an. Astfel aceste sume de prefinanțare sunt prezentate ca active pe termen lung. Valoarea prefinanțării pe termen lung menționate anterior pentru care Comunitățile Europene au dreptul să primească dobânzi se ridică la 1 587 de milioane EUR. Creșterea din 2008 provine în principal dintr-o a doua plată în avans (13 888 de milioane EUR) efectuată către statele membre pentru a finanța programele 2007-2013 ale acestor fonduri. Plățile în avans efectuate conform celui de Al șaptelea program-cadru pentru cercetare explică, de asemenea, o creștere cu aproximativ 780 de milioane EUR (dintr-o creștere totală de 917 milioane EUR) a prefinanțării pe termen lung gestionată de Comisie. Anumite prefinanțări plătite conform celui de Al șaptelea program-cadru pentru cercetare și dezvoltare tehnologică (PC7) sunt acoperite în mod eficace de un Fond de garantare al participanților (FGP). Acesta este un instrument de beneficiu reciproc instituit pentru a acoperi riscurile financiare suportate de Comunități și de participanți pe perioada punerii în aplicare a acțiunilor indirecte ale PC7, capitalul și dobânda acestuia constituind garanție de bună execuție. Toți participanții la acțiuni indirecte de tipul unui grant (și astfel o prefinanțare în contabilitatea Comisiei) contribuie cu 5 % din prefinanțarea pe care o primesc la capitalul FGP pentru toată durata acțiunii. Astfel, participanții sunt proprietarii FGP, Comunitățile (reprezentate de Comisie) acționând ca agentul executiv al acestora. La sfârșitul unei acțiuni indirecte participanții își recuperează în întregime contribuția la capital, cu excepția cazurilor în care FGP înregistrează pierderi din cauza beneficiarilor rău platnici – astfel participanții putând recupera cel puțin 80 % din contribuția lor. Fondul de garantare al participanților asigură, astfel, interesele financiare atât ale Comisiei, cât și ale participanților. La 31 decembrie 2008, o sumă totală de 283 de milioane EUR a fost subscrisă la FGP de participanți (2007: 38 de milioane EUR). 2.6. CREANȚE PE TERMEN LUNG Sumele care vor fi primite de la statele membre se referă la sume datorate CECO în lichidare de foste țări candidate la aderare. ACTIVE CIRCULANTE 2.7. STOCURI Stocul de echipamente științifice este deținut și gestionat de CCC. O parte importantă este reprezentată de stocul de materiale de referință, nucleare și nenucleare, depozitat la Geel. Acest stoc are un caracter strategic și este menținut pentru a putea face față unor cereri viitoare imprevizibile în situații de criză. El este evaluat la valoarea realizabilă netă la încheierea exercițiului, prin aplicarea unei reduceri de valoare la prețul de vânzare; reducerea de valoare ține seama de costurile de stocare și de alte costuri suportate la vânzarea stocului (costul de distribuție, costul de certificare etc.) și se ridică la 43 de milioane EUR. Consumabilele CCC, care totalizau 7 milioane EUR la 31 decembrie 2007 și care erau reportate sub rubrica „Materiale de producție”, nu mai sunt tratate drept stocuri. Stocul de publicații deținut și/sau administrat de Oficiul pentru Publicații se evaluează la suma mai mică dintre cost și valoarea realizabilă netă, care este aproximativ zero. De asemenea, publicațiile distribuite gratuit au fost depreciate complet deoarece valoarea lor realizabilă netă este zero. Aceste reduceri însumează un total de 16 milioane EUR și determină valoarea contabilă pentru publicații menționată anterior. 2.8. INVESTIȚII PE TERMEN SCURT Investițiile pe termen scurt constau din active financiare disponibile pentru vânzare, care sunt achiziționate pentru rentabilitatea sau randamentul investiției, sau deținute pentru a stabili o anumită structură a activelor sau o sursă secundară de lichidități și prin urmare pot fi vândute pentru a răspunde nevoii de lichidități sau modificărilor ratelor dobânzii. 2.8.1. Active pe termen scurt disponibile pentru vânzare În ceea ce privește sumele CECO în lichidare, toate investițiile sunt titluri de creanță denominate în EUR și cotate pe o piață activă. Detaliile privind portofoliul de investiții pe tip de emițător și rating sunt descrise la nota 7. La 31 decembrie 2008 titlurile de creanță (exprimate la valoarea justă a acestora) cu scadența finală în cursul anului 2009 se ridică la 126 de milioane EUR (2007: 146 de milioane EUR). 2.8.2. Active pe termen scurt deținute pentru tranzacționare CECO în lichidare (CECO) a semnat un contract swap pe rata dobânzii și o combinație atât a contractului swap pe rata dobânzii cât și a contractului swap pe rata dobânzii în valute diferite. Valoarea justă a acestor swap-uri pe rata dobânzii a fost obținută prin actualizarea fluxurilor nete de numerar fixe folosind ratele swap cu cupon zero la data bilanțului. Această valoare justă (inclusiv dobânzile acumulate) ale operațiunilor swap cu scadență finală mai mică de trei luni de la data bilanțului este de 7 milioane EUR (2007: 13 milioane, pe termen lung). 2.9. PREFINANȚARE PE TERMEN SCURT Termenul de recuperare sau de utilizare a prefinanțării determină dacă aceasta este prezentată ca activ de prefinanțare circulant sau pe termen lung. Utilizarea este definită prin acordul subiacent al proiectului. Toate rambursările sau utilizările datorate cu doisprezece luni înainte de data de raportare sunt prezentate drept prefinanțări pe termen scurt și, prin urmare, drept active circulante. A se vedea nota 2.5 pentru mai multe detalii privind prefinanțarea pe termen lung. Cheltuielile cumulate reprezintă suma costurilor eligibile care au fost estimate ca fiind suportate de beneficiarii soldurilor de prefinanțare de la încheierea exercițiului, dar încă neraportate Comunităților. Aceste sume sunt înscrise, de asemenea, drept cheltuieli în contul rezultatului economic al perioadei de raportare. Scăderea importantă a prefinanțărilor pe termen scurt este cauzată de faptul că, pentru acțiunile structurale din cadrul gestiunii repartizate, unele proiecte finanțate sunt în curs de lichidare (programe aferente perioadei 2000-2006), în timp ce pentru noile proiecte (programe aferente perioadei 2007-2013) a fost plătită o tranșă de prefinanțare în 2008, însă a fost clasificată în categoria activelor pe termen lung, astfel cum se explică la nota 2.5. Valoarea prefinanțării pe termen scurt pentru care Comunitățile Europene au dreptul să primească dobânzi de la beneficiari se ridică la 3 789 de milioane EUR, având în vedere o estimare a utilizării fondurilor neraportate încă față de Comunități. Se va remarca, de asemenea, că defalcarea sumelor restante pe tipuri de gestiune este disponibilă pentru plățile de prefinanțare făcute din 2005. Sumele de prefinanțare nealocate sunt cele incluse întâi în bilanțul la deschidere din 2005 și sunt prezentate separat pe o singură linie în cifre comparative pentru 2007 deoarece la acel moment nu era disponibilă nicio informație privind defalcarea pe tip de gestiune bugetară. Suma nealocată în 2007 se referă în principal la gestiunea repartizată. Pentru prima dată în 2008, sumele restante nealocate la 31 decembrie 2008 au fost analizate și reclasificate în tipul de gestiune corespunzător. PREFINANŢARE PE TERMEN SCURT Garanții primite cu privire la prefinanțare Acestea sunt garanții pe care Comunitățile Europene le cer, în anumite cazuri, beneficiarilor atunci când varsă avansuri (prefinanțare). Două valori trebuie prezentate pentru acest tip de garanție, valorile „nominală” și „curentă”. Pentru valoarea „nominală”, evenimentul generator este legat de existența garanției. Pentru valoarea „curentă”, evenimentul generator al garanției îl reprezintă rata de prefinanțare și/sau compensările ulterioare. La 31 decembrie 2008, valoarea „nominală” a garanțiilor primite de Comisie în ceea ce privește prefinanțările se ridică la 968 de milioane EUR. Valoarea „curentă” a acestor garanții se ridică la 769 de milioane EUR. La 31 decembrie 2007, aceste valori erau de 1 007 milioane EUR și, respectiv, de 772 de milioane EUR. Această diferență servește în mod concret drept acoperire pentru prefinanțările care au fost lichidate și înregistrate drept cheltuieli, dar care pot necesita o recuperare în viitor. 2.10. CREANȚE PE TERMEN SCURT 2.10.1. Partea curentă a creanțelor pe termen lung Aceste sume reprezintă în mare parte împrumuturi cu scadența finală în mai puțin de 12 luni de la data bilanțului (113 milioane EUR, a se vedea nota 2.4 de mai sus pentru mai multe detalii). 2.10.2. Creanțe pe termen scurt 2.10.2.1. Clienți Această rubrică se referă la ordine de recuperare contabilizate la 31 decembrie 2008 drept creanțe constatate care urmează să fie recuperate și care nu sunt încă incluse în alte rubrici ale secțiunii activelor din bilanț. Cea mai mare parte a acestui sold este aferentă amenzilor emise de Comisie, respectiv o suma brută de 4 590 de milioane EUR. Până la 31 decembrie 2008, au fost primite garanții în valoare totală de 2 403 milioane EUR (2007: 2 563 de milioane EUR) în ceea ce privește aceste creanțe, ceea ce indică faptul că destinatarul amenzii dorește să o conteste. De la încheierea exercițiului, plăți suplimentare în valoare de 1 304 milioane EUR au fost primite în legătură cu aceste creanțe, precum și garanții suplimentare de 744 de milioane EUR. 2.10.2.2. Creanțe de la statele membre Creanțe FEGA Garantare Acest post conține sumele datorate de beneficiarii FEGA la 31 decembrie 2008, astfel cum au fost declarate și certificate de statele membre la 15 octombrie 2008 minus 20 % din aceste sume, pe care statele membre le pot păstra pentru acoperirea costurilor administrative. O estimare este făcută pentru creanțele care au apărut după această declarație și până la 31 decembrie 2008. De asemenea, Comisia prevede o reducere a sumelor datorate de beneficiari, pentru care recuperarea pare puțin probabilă. Faptul că se face o astfel de ajustare nu înseamnă că CE renunță la recuperarea viitoare a acestor sume. Resurse proprii Trebuie notat faptul că statele membre au dreptul să rețină 25 % din resursele proprii tradiționale drept costuri de colectare, deci cifrele anterioare sunt prezentate ținând seama de această deducere. Pe baza estimărilor trimise de statele membre, o reducere de 812 milioane EUR a fost dedusă din creanțele statelor membre. Totuși, aceasta nu înseamnă renunțarea de către Comisie la recuperarea sumelor acoperite de această ajustare a valorii. Alte creanțe de la statele membre Alte creanțe de la statele membre includ recuperări de cheltuieli în valoare de 120 de milioane EUR și avansuri FEGA în valoare de 244 de milioane EUR. 2.10.3. Venituri angajate și cheltuieli amânate Principala sumă din cadrul acestei rubrici este reprezentată de veniturile angajate în valoare de 5 402 milioane EUR. De asemenea, în cadrul acestei rubrici sunt incluse cheltuieli amânate în valoare de 223 de milioane EUR din care principalele sume reprezintă plăți anticipate de 34 de milioane EUR pentru închirieri de sedii de birouri și 25 de milioane EUR pentru modificări privind sediile de birouri, 16 milioane EUR dobânzi privind leasing-ul de active imobilizate, 37 de milioane EUR pentru școala europeană și 59 de milioane EUR plătite în cadrul acordurilor bilaterale pentru pescuit cu țări terțe. Alte venituri angajate sunt, în principal, veniturile din dobânzi de penalizare, dobânda bancară acumulată și dobânda acumulată pe sumele de prefinanțare. 2.11. NUMERAR ȘI ECHIVALENTE DE NUMERAR Numerarul și echivalentele de numerar includ următoarele în vederea situației fluxurilor de numerar: 2.11.1. Numerar nerestricționat Numerarul nerestricționat acoperă toate fondurile pe care Comisia le deține în conturile sale în fiecare stat membru și țară AELS (trezorerie sau bancă centrală), precum și în conturile curente, conturile de avans, depozitele bancare pe termen scurt și în casă. Soldul destul de mare la trezorerii și bănci centrale se datorează faptului că după bugetul rectificativ de la încheierea exercițiului, 6 627 de milioane EUR au trebuit să fie rambursate statelor membre, lucru care a fost efectuat la începutul lui 2009. Datoria aferentă este prezentată la contul datorii pe termen scurt - a se vedea și nota 2.18.2 de mai jos. De asemenea, alte elemente care au avut un impact asupra soldului de numerar la încheierea exercițiului sunt valorile rezultate din venitul alocat neutilizat încă (5,2 miliarde EUR) care nu poate fi returnat statelor membre și 2,1 miliarde EUR, care au fost reținute pentru a acoperi creditele de plată reportate pentru 2009. Rezultatul bugetar de 1,8 miliarde EUR trebuie, de asemenea, rambursat statelor membre prin deducere din sumele datorate de acestea pentru 2009. 2.11.2. Numerar restricționat Numerarul restricționat se referă la sumele primite aferente amenzilor emise de Comisie ale căror cazuri sunt încă deschise. Acestea sunt deținute în conturi de depozit specifice care nu sunt folosite pentru nici o altă activitate. DATORII PE TERMEN LUNG 2.12. BENEFICIILE ANGAJAȚILOR 2.12.1. Pensii - personal La 31 decembrie 2008, normele privind sistemul de pensii (PSEO: Sistemul de pensii al funcționarilor europeni) sunt definite prin ultima versiune a Statutului funcționarilor Comunităților Europene (în vigoare de la 1 mai 2004). Regulile privind pensiile personalului sunt aplicabile direct în toate statele membre. Sistemul acoperă diversele tipuri de pensii și alocații (de vârstă, de invaliditate, de supraviețuitor). În conformitate cu articolul 83 din Statutul funcționarilor, plata beneficiilor oferite prin planul de pensii constituie cheltuieli din bugetul Comunităților. Provizionul pentru aceste cheltuieli nu este finanțat, dar statele membre garantează colectiv plata acestor beneficii conform unei scale fixate pentru finanțarea acestor cheltuieli. În plus, funcționarii contribuie cu o treime la finanțarea pe termen lung a acestui plan printr-o contribuție obligatorie. Valoarea acestei contribuții este revizuită în fiecare an și actualizată pentru a garanta faptul că aceste contribuții (în prezent 10,9 % din salariul de bază) sunt suficiente pentru a finanța în fiecare an o treime din drepturile dobândite în timpul anului. Datoriile sistemului de pensii au fost evaluate pe baza numărului de funcționari activi și funcționari pensionari la 31 decembrie 2008 și pe baza normelor Statului funcționarilor în vigoare la acea dată. Această evaluare a ținut seama de beneficiile legate de vârstă, invaliditate și supraviețuire (diferite tipuri de pensii, precum și alocația pentru invaliditate). Evaluarea a fost realizată în conformitate cu metodologia IPSAS 25. Acest standard de contabilitate necesită ca angajatorul să determine valoarea angajamentului pe o bază actuarială, luând în considerare atât beneficiile contractuale pe perioada de viață activă a angajaților, cât și măririle previzibile de salarii. Metoda evaluării actuariale folosite pentru a calcula această datorie este cunoscută drept metoda unităților de credit preconizate. Principalele ipoteze actuariale disponibile la data evaluării și folosite la evaluare au fost după cum urmează: Datoriile acoperă drepturile definite anterior pentru următoarele persoane: Rezultatele obținute în cadrul acestei evaluări au fost comparate cu estimările bazate pe evaluarea actuarială anterioară realizată la 31 decembrie 2007. Principalele constatări sunt: 2.12.2. Pensii – alte categorii Această rubrică se referă la datoriile privind obligațiile de pensii către membri și foști membri ai Comisiei, Curții de Justiție (și Tribunalului de Primă Instanță) și ai Curții de Conturi, Secretariatului General al Consiliului, al Ombudsmanului, ai Autorității Europene pentru Protecția Datelor și ai Tribunalului Funcției Publice a Uniunii Europene. De asemenea, sunt incluse în această rubrică datorii relative la pensiile anumitor membri ai Parlamentului. 2.12.3. Sistemul comun de asigurări de sănătate Se evaluează, de asemenea, și datoria estimată pe care o va avea Comisia cu privire la contribuțiile sale la Sistemul comun de asigurări de sănătate aferente personalului pensionat. Această datorie a fost evaluată la 4 248 de milioane EUR. Activele sistemului sunt deduse din această datorie brută, totalizând 255 de milioane EUR (2007: 260 de milioane EUR). Calculul ține seama de funcționarii activi și pensionați din diferitele instituții și agenții ale UE, de familiile acestora, precum și de membrii activi și pensionați de la Comisie, Curtea de Conturi, Curtea de Justiție, Consiliu, Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor și Ombudsmanul European. Rata de actualizare și creșterea generală a salariului utilizată în calcul sunt aceleași ca cele utilizate la evaluarea pensiilor personalului (a se vedea mai sus). Pierderile actuariale cauzate de evoluțiile ipotezelor actuariale (de exemplu, rata de actualizare) plus creșterea costurilor medii ale îngrijirilor de sănătate sunt principalele motive pentru creșterea semnificativă a datoriei. 2.13. PROVIZIOANE PE TERMEN LUNG Cauze juridice Acestea reprezintă estimarea sumelor care vor fi probabil plătite după 2009 cu privire la un număr de cauze juridice aflate pe rol. Cea mai mare parte, 403 milioane EUR, se referă la cauzele juridice nesoluționate încă la 31 decembrie 2008 cu privire la corecțiile financiare pentru cheltuielile FEGA Garantare și alte cauze juridice privind cheltuielile agricole. Dezmembrarea siturilor nucleare În 2002 un consorțiu de experți independenți a realizat un studiu al costurilor estimate ale dezmembrării instalațiilor nucleare ale CCC și ale programului de gestionare a deșeurilor. Estimarea acestora la 1 145 de milioane EUR (incluzând 76 de milioane EUR ca estimare a costului necesar pentru opțiunea „green field”, și anume distrugerea totală a tuturor clădirilor) este considerată baza provizionului de inclus în situațiile financiare. În conformitate cu normele contabile ale Comunităților, provizionul este indexat pentru inflație (la o rată de 2,5 %) și apoi actualizat la valoarea actuală netă (folosind curba swap cu cupon zero în euro). La 31 decembrie 2008, acesta a rezultat într-o sumă a provizionului de 1 072 de milioane EUR minus costurile suportate până la această dată de 164 de milioane EUR, rezultând 908 milioane EUR defalcate între sume care se estimează că vor fi plătite în 2009 (89 de milioane EUR) și după aceea (819 milioane EUR). Având în vedere durata estimată a acestui program (aproximativ 30 de ani), trebuie subliniat că există o anumită nesiguranță cu privire la această estimare, iar costul final ar putea fi diferit față de sumele înscrise în prezent. Provizioane financiare Conform Facilității de garantare pentru IMM-uri 1998, Facilității de garantare pentru IMM-uri 2001 și a Facilității de garantare pentru IMM-uri 2007 în conformitate cu PCI, Fondul European de Investiții (FEI) are competența de a emite garanții în nume propriu, dar și în numele și pe riscul Comisiei. Riscul financiar aferent garanțiilor utilizate și neutilizate este, totuși, plafonat. La data bilanțului provizioanele financiare corespund pentru ambele facilități plății obligațiilor către intermediarii financiari minus cererile de plată netă efectuate până la acea dată. Provizioanele financiare pe termen lung sunt actualizate la valoarea netă prezentă (folosind curba swap cu cupon zero în euro). Alte provizioane Principala sumă de la această rubrică se referă la estimările contribuțiilor Comisiei acordate diverselor state membre prin Fondul pentru urgențe veterinare pentru apariția anumitor boli ale animalelor și totalizează 101 milioane EUR (2007: 42 de milioane EUR) defalcată între sumele care se estimează că vor achitate în 2009 (14 milioane EUR) și ulterior (87 de milioane EUR). 2.14. DATORII FINANCIARE PE TERMEN LUNG 2.14.1. Împrumuturi luate Repartizarea împrumuturilor luate între cele pe termen lung și pe termen scurt Această rubrică include împrumuturile datorate de Comunitățile Europene scadente în mai mult de un an (a se observa că cifrele precedentului exercițiu pentru AMF sunt prezentate după deducerea sumelor deținute de Fondul de garantare). Împrumuturile includ datorii atestate prin certificate cu o valoare de 3 131 de milioane EUR (2007: 1 344 de milioane EUR). Modificările valorii contabile corespund cu modificarea dobânzilor acumulate plus, în cazul împrumuturilor CECO în lichidare, amortizarea în cursul exercițiului a oricăror costuri de tranzacție importante de la deschidere, calculate conform metodei ratei dobânzii efective. Ratele dobânzii efective (exprimate ca un interval de rate ale dobânzii) au fost după cum urmează: 2.14.2. Pasive deținute pentru tranzacționare Pentru mai multe detalii, a se vedea notele 2.3.4.2 și 2.8.2 de mai sus, active deținute pentru tranzacționare. 2.15. ALTE DATORII PE TERMEN LUNG Acest post acoperă în principal datoriile privind leasing-uri datorate pe o perioadă mai mare de un an (a se vedea nota 2.2 de mai sus). De asemenea, sunt incluse sume aferente anumitor clădiri pe care Comisia le-a cumpărat și pentru care prețul de achiziție va fi achitat în rate – acestea nu reprezintă contracte de leasing deoarece titlul de proprietate i-a fost transferat Comisiei imediat. DATORII PE TERMEN SCURT 2.16. PROVIZIOANE PE TERMEN SCURT Această rubrică include partea provizioanelor scadente în mai puțin de un an. 2.17. DATORII FINANCIARE PE TERMEN SCURT Această rubrică include împrumuturi luate în valoare de 94 de milioane EUR scadente în cele 12 luni de la data bilanțului (a se vedea nota 2.14.1) și 25 de milioane EUR aferente pasivelor deținute pentru tranzacționare (a se vedea nota 2.14.2). 2.18. CONTURI CREDITOARE 2.18.1. Partea curentă a datoriilor pe termen lung 2.18.2. Datorii pe termen scurt Datoriile pe termen scurt includ situațiile privind costurile primite de Comunități în cadrul activităților de acordare de granturi. Ele sunt creditate cu suma reclamată din momentul în care se primește cererea. În cazul în care contrapartida este un stat membru, ele sunt clasificate ca atare. Aceeași procedură se aplică facturilor și notelor de credit primite în cadrul activităților de achiziții. Creanțele respective privind costul au fost luate în considerare pentru procedurile de separare a exercițiilor de la încheierea exercițiilor (a se vedea nota 2.18.3 de mai jos). Ca urmare a acestor înregistrări de separare, sumele eligibile estimate au fost deci înregistrate drept cheltuieli înregistrate în avans, în vreme ce părțile neeligibile rămân deschise în conturile „eligibilitate de verificat”. Pentru a nu supraestima activele și pasivele, s-a hotărât prezentarea sumei nete de plată la datorii pe termen scurt. Statele membre Principalele sume erau aferente aici celor 4 660 de milioane EUR (2007: 6 287 de milioane EUR) în cereri de decont neplătite pentru acțiunile fondurilor structurale. De asemenea, au fost incluse aici 6 627 de milioane EUR datorate statelor membre ca urmare a unui buget rectificativ întocmit la sfârșitul lui 2008 (2007: 5 889 de milioane EUR), care au fost plătite statelor membre în februarie 2009. Furnizori și altele În cadrul acestei rubrici sunt incluse sume datorate în urma unor activități de acordare de granturi sau activități de achiziții publice, precum și sume datorate unor organisme publice și unor entități neconsolidate (de exemplu, FED). Eligibilitate de verificat 2.18.3. Cheltuieli înregistrate în avans și venituri înregistrate în avans Cheltuielile înregistrate în avans sunt defalcate după cum urmează: CHELTUIELI ÎNREGISTRATE ÎN AVANS ACTIVE NETE 2.19. REZERVE 2.19.1. Rezerva de valoare justă În conformitate cu normele contabile, modificarea valorii juste a activelor disponibile pentru vânzare este contabilizată prin rezerva de valoare justă. 2.19.2. Alte rezerve Fondul de garantare A se vedea și nota 2.3.3 cu privire la funcționarea Fondului de garantare. Această rezervă reflectă suma țintă de 9 % din soldurile garantate de Fond care trebuie deținute ca active. Rezerva de reevaluare Rezerva de reevaluare include reevaluările imobilizărilor corporale. Soldul de la încheierea exercițiului de 57 de milioane EUR este aferent unei reevaluări a terenului și clădirilor Comisiei, care fusese efectuată deja înainte de tranziția la noile norme contabile. Rezerva pentru împrumuturi luate și activități de creditare Aceste sume includ rezervele referitoare la împrumuturile luate și activitățile de creditare ale Comunităților. Suma principală se referă în principal la rezervele CECO în lichidare, cea mai mare dintre acestea fiind rezerva pentru activele Fondului de Cercetare pentru Cărbune și Oțel. Această rezervă a fost creată în contextul lichidării CECO și a atins valoarea de 1 526 de milioane EUR la 31 decembrie 2008. 2.20. SUME CARE VOR FI CERUTE STATELOR MEMBRE Această sumă reprezintă partea din cheltuielile deja efectuate de Comunități până la 31 decembrie 2008, care trebuie finanțată din bugetele viitoare. Multe dintre cheltuieli sunt înregistrate conform regulilor contabilității de angajamente în exercițiul N deși ele pot fi plătite efectiv în exercițiul N + 1 folosind bugetul din exercițiul N + 1. Includerea acestor datorii în conturile Comunităților cuplată cu faptul că sumele corespondente sunt finanțate din bugetele viitoare dă naștere la datorii care depășesc cu mult activele la încheierea exercițiului. Sumele cele mai importante se referă la activitățile FEGA. Valoarea plăților datorate statelor membre pentru perioada 16 octombrie - 31 decembrie 2008 a fost de 30,4 miliarde EUR. Majoritatea sumelor care vor fi cerute sunt de fapt plătite de statele membre în mai puțin de 12 luni de la încheierea exercițiului financiar respectiv ca parte a bugetului din exercițiul următor. S-a înregistrat o scădere semnificativă a celorlalte sume care trebuie cerute statelor membre în comparație cu exercițiul precedent, 13 miliarde EUR în comparație cu 27,9 miliarde EUR în 2007. Principalele motive pentru această scădere sunt scăderea cu 5,7 miliarde EUR în conturile creditoare (a se vedea nota 2.18 mai sus), creșterea cu 4,7 miliarde EUR a prefinanțărilor (notele 2.5 și 2.9) și creșterea cu 5 miliarde EUR a numerarului (nota 2.11). În principal, numai obligațiile Comunităților privind beneficiile angajaților sunt plătite într-un termen mai lung, cu mențiunea că finanțarea pensiilor prin bugetele anuale este garantată de statele membre. Este prezentată mai jos, cu titlu informativ, o estimare a distribuției plăților viitoare privind beneficiile angajaților: Trebuie remarcat, de asemenea, că sumele de mai sus nu au niciun efect asupra rezultatului bugetar - veniturile bugetare ar trebui să fie întotdeauna egale sau să depășească cheltuielile bugetare și orice excedent de venituri este returnat statelor membre. 3. NOTE LA CONTUL REZULTATULUI ECONOMIC 3.1. VENITURI DIN RESURSE PROPRII ȘI COTIZAȚII Veniturile din resurse proprii reprezintă elementul principal al veniturilor de funcționare ale Comunităților Europene. Astfel, o mare parte din cheltuieli este finanțată din resurse proprii, iar alte venituri reprezintă doar o parte minoră din finanțarea totală. 3.1.1. Venituri din resurse proprii Resursele proprii se împart în trei categorii: resurse proprii tradiționale, resursa bazată pe TVA și resursa bazată pe VNB. Resursele proprii tradiționale includ, la rândul lor, taxele agricole, cotizațiile pentru zahăr și taxele vamale. Un mecanism de corectare a dezechilibrelor bugetare (corecție în favoarea Regatului Unit) face parte, de asemenea, din sistemul de resurse proprii. Statele membre rețin drept costuri de colectare 25 % din resursele proprii tradiționale, iar sumele de mai sus sunt prezentate la valorile de după deducere. Resursele proprii bazate pe TVA provin din punerea în aplicare a ratei uniforme în toate statele membre, la baza TVA armonizată, bază plafonată la 50 % din VNB pentru toate statele membre. Resursa bazată pe VNB este o resursă variabilă care are ca scop oferirea veniturilor necesare într-un anumit an pentru a acoperi cheltuielile care depășesc suma colectată din resursele proprii tradiționale, resursele bazate pe TVA și alte venituri. Veniturile provin din aplicarea unei rate uniforme sumei VNB a tuturor statelor membre. Nivelul resurselor proprii între 2007 și 2008 a rămas aproape identic. Creșterea cu 524 de milioane EUR este legată în principal de creșterea cotizațiilor pentru zahăr ca urmare a unei modificări a legislației privind zahărul referitoare la organizarea comună a pieței. 3.1.2. Ajustări bugetare Ajustările bugetare includ excedentul bugetar din 2007 (1 529 de milioane EUR) care este restituit, indirect, statelor membre prin deducerea sumelor din resursele proprii pe care acestea trebuie să le transfere către Comunitate în exercițiul următor - astfel acesta reprezintă un venit pentru 2008. În conformitate cu Decizia 2000/597/CE, Euratom a Consiliului privind sistemul de resurse proprii al Comunităților Europene, Regatului Unit i se acordă o corecție în ceea ce privește dezechilibrele bugetare. Dat fiind că această sumă este finanțată de celelalte state membre, nu ar trebui să aibă un efect net asupra rezultatului bugetar sau economic. Cu toate acestea, o sumă de 400 de milioane EUR a fost înregistrată la această rubrică, reprezentând diferențele din cursurile de schimb valutar pentru euro folosite în scopuri bugetare [a se vedea articolul 10 alineatul (3) din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1150/2000] și cursurile de schimb în vigoare la data la care statele membre care nu participă la UEM au efectuat plățile. 3.2. ALTE VENITURI DIN EXPLOATARE 3.2.1. Amenzi Aceste venituri sunt aferente amenzilor aplicate de Comisie pentru încălcarea normelor concurenței. Creanțele și veniturile aferente sunt recunoscute atunci când a fost luată decizia Comisiei de a impune o amendă și destinatarul a fost înștiințat în mod oficial. Nu sunt incluse în cele de mai sus amenzile pentru practici anticoncurențiale notificate de Comisia Europeană: unui producător de cipuri informatice în mai 2009 (în valoare de 1,06 miliarde EUR) și către doi producători de energie în iulie 2009 (pentru o sumă totală de 1,106 miliarde EUR). 3.2.2. Taxe agricole Aceste sume sunt aferente taxelor pe lapte de 338 de milioane EUR (2007: 232 de milioane EUR) și cotizațiilor pentru zahăr de 1 961 de milioane EUR (2007: 2 402 milioane EUR). Taxele pe lapte sunt un instrument de gestionare a pieței destinat penalizării producătorilor de lapte care depășesc cantitățile de referință. Deoarece nu este legat de plăți anterioare ale Comisiei, în practică, este considerat un venit destinat unui scop specific. Cotizațiile pentru zahăr sunt aferente fondului de restructurare a industriei zahărului, în care reforma sectorului zahărului a redus prețul intern al acestuia în vederea micșorării diferenței dintre prețul european și cel internațional. Pentru a încuraja producătorii mai puțin competitivi să părăsească piața, s-a creat un fond de restructurare cu autofinanțare, finanțat prin veniturile provenite din taxa temporară aplicată producătorilor de zahăr, considerate venituri alocate. Schema este prevăzută pentru o durată de patru ani. 3.2.3. Recuperarea cheltuielilor Această rubrică reprezintă ordinele de recuperare emise de Comisie și deducerile de plăți ulterioare înregistrate în contabilitatea Comisiei pentru recuperarea sumelor plătite anterior din bugetul general, pe baza controalelor, a auditurilor încheiate sau a analizei eligibilității, împreună cu ordinele de recuperare emise de statele membre beneficiarilor cheltuielilor privind FEGA. De asemenea, include variația estimărilor veniturilor angajate în exercițiul curent în raport cu exercițiul precedent. Cu toate acestea, rubrica nu prezintă în totalitate recuperările cheltuielilor CE, în special pentru domenii importante de cheltuieli precum acțiunile structurale, unde există mecanisme specifice care să asigure restituirea sumelor neeligibile, majoritatea acestora neimplicând emiterea unui ordin de recuperare. Recuperarea sumelor de prefinanțare nu este inclusă la venituri, în conformitate cu normele contabile ale CE. Pentru informații suplimentare privind recuperarea sumelor necuvenite, a se vedea nota 6. Recuperarea cheltuielilor: gestiune repartizată Suma de 1 349 de milioane EUR inclusă la această subrubrică este alcătuită din 1 000 de milioane EUR pentru Fondul european de garantare agricolă (FEGA) și din 349 de milioane EUR pentru acțiunile structurale. (a) Agricultură, FEGA În domeniul agricol, sumele contabilizate drept venit al exercițiului la această rubrică sunt de 1 000 de milioane EUR, defalcate astfel: La 31 decembrie 2008, valoarea totală a cheltuielilor FEGA care trebuiau să facă obiectul unor corecții viitoare în urma auditurilor încă nefinalizate era de 1,7 miliarde EUR. Suma este prezentată ca activ contingent în afara bilanțului (a se vedea nota 5.3). (b) Acțiuni structurale Recuperarea cheltuielilor aferente acțiunilor structurale incluse la această rubrică se ridică la 349 de milioane EUR. Sumele echivalente pentru 2007 erau de 77 de milioane EUR. Această subrubrică include ordinele de recuperare emise de Comisie pentru a recupera cheltuielile eronate efectuate în anii precedenți, 267 de milioane EUR și variația (creșterea) veniturilor angajate la încheierea exercițiului, în valoare de 82 de milioane EUR. Ordinele de recuperare sunt emise numai în următoarele cazuri: Ordinele de recuperare emise în 2008 pentru recuperarea cheltuielilor, în valoare totală de 267 de milioane EUR, pot fi defalcate astfel: 200 de milioane EUR pentru corecții financiare hotărâte în 2008, 34 de milioane EUR pentru corecții financiare hotărâte înainte de 2008, 31 de milioane EUR pentru recuperarea unor sume plătite în mod necuvenit din cauza unor erori sau nereguli și 2 milioane EUR pentru alte ordine de recuperare. Alte ordine de recuperare emise în cadrul acțiunilor structurale vizează recuperarea de prefinanțări. Aceste sume nu sunt prezentate ca venituri, ci sunt creditate la rubrica de prefinanțare în bilanț. O sumă de 2,6 miliarde EUR referitoare la corecții financiare potențiale, în curs de hotărâre este prezentată ca și activ contingent (a se vedea nota 5.3). Recuperarea cheltuielilor: alte tipuri de gestiune Această subrubrică se ridică la 155 de milioane EUR și include ordine de recuperare emise de Comisie pentru a recupera plăți efectuate în exercițiile anterioare pentru 48 de milioane EUR de plăți necuvenite, alte ordine de recuperare pentru 135 de milioane EUR, variația veniturilor angajate la încheierea exercițiului (22 de milioane EUR) și eliminarea operațiunilor inter-companii (6 milioane EUR). Alte recuperări din cadrul celorlalte tipuri de gestiuni se referă la recuperarea prefinanțărilor și se ridică la 24 de milioane EUR. Aceste sume nu sunt prezentate ca venituri, ci sunt creditate la rubrica de prefinanțare în bilanț. 3.2.4. Venituri din operațiuni administrative Aceste venituri provin în special din deducerile din salariile personalului și sunt alcătuite în principal din două sume - contribuțiile la pensie și impozitul pe venit. 3.2.5. Venituri diverse din exploatare O sumă de 321 de milioane EUR (2007: 296 de milioane EUR) este aferentă sumelor primite de la țările candidate la aderare. Unul din motivele principale ale creșterii veniturilor diverse din exploatare în raport cu exercițiul precedent este faptul că acest exercițiu include un venit de 109 milioane EUR aferent micșorării reducerii de valoare pentru creanțele FEGA (2007: 11 milioane EUR). Mai mult, acest exercițiu include, de asemenea, o sumă de 241 de milioane EUR (2007: 33 de milioane EUR) aferentă sumelor de prefinanțare incluse pentru prima dată în bilanț, a căror contrapartidă apare la această rubrică - cea mai mare sumă, 231 de milioane EUR, este aferentă banilor plătiți prin Facilitatea Schengen. Câștigurile din schimb, cu excepția activităților financiare tratate la nota 3.5 de mai jos, sunt de asemenea incluse la această rubrică. Ele provin din activitățile zilnice și tranzacțiile aferente efectuate în alte valute decât euro, precum și din reevaluarea de la încheierea exercițiului necesară pentru pregătirea conturilor. Acestea conțin atât câștiguri realizate cât și câștiguri nerealizate. 3.3. CHELTUIELI ADMINISTRATIVE Acestea sunt cheltuieli administrative suportate ca parte din activitățile Comunităților și includ costuri de personal și costuri aferente imobilizărilor corporale și necorporale (precum amortizarea, costuri de întreținere etc.). 3.4. CHELTUIELI DE EXPLOATARE 3.4.1. Cheltuieli de exploatare primare Cheltuielile de exploatare ale Comunităților Europene acoperă diverse rubrici ale perspectivei financiare și iau forme diferite, în funcție de modalitatea în care sunt plătiți și gestionați banii. Majoritatea cheltuielilor, 86 %, intră la rubrica „Gestiune repartizată”, implicând delegarea de sarcini către statele membre și acoperind domenii precum cheltuielile FEGA și acțiuni finanțate prin intermediul diferitelor acțiuni structurale (Fondul de dezvoltare regională, Fondul social, Fondul agricol pentru dezvoltare rural, Fondul de coeziune și Fondul pentru pescuit). O mare parte din scăderea înregistrată de cheltuielile de exploatare în 2008 provine din acțiuni finanțate prin intermediul diferitelor acțiuni structurale în cadrul gestiunii repartizate. Aceste acțiuni sunt programate și lansate pe perioade de 5 sau 6 ani. La 31 decembrie 2008, există două perioade de programare pentru care sunt în curs de desfășurare acțiuni în paralel: programele pentru perioada 2000-2006 și programele pentru 2007-2013. Scăderea de 7,9 miliarde EUR înregistrată pentru acțiunile structurale poate fi atribuită faptului că, începând cu 2006, unele proiecte finanțate erau în curs de lichidare (programe aferente perioadei 2000-2006), în timp ce altele (programe aferente perioadei 2007-2013) sunt mai puțin avansate decât se prevăzuse în 2007. Pentru aceste noi proiecte, o a doua rată de prefinanțare fusese plătită în 2008, astfel cum se explică la nota 2.5, însă se înregistra o întârziere în implementarea programelor de către statele membre, în parte din cauza cerinței de aprobare a sistemelor de gestiune și control ale statelor membre de către Comise. Creșterea de 1,9 miliarde EUR a cheltuielilor în gestiunea centralizată indirectă este compensată parțial de o scădere cu 1,3 miliarde EUR a cheltuielilor în gestiunea centralizată directă. De fapt, în acest exercițiu a avut loc o reclasificare a proiectelor, în special cele aparținând agențiilor executive, din cheltuieli de gestiunea centralizată directă în cheltuieli în gestiunea centralizată indirectă. 3.4.2. Alte cheltuieli de exploatare Pierderile din schimb valutar, cu excepția celor provenite din activitățile financiare tratate la nota 3.6 de mai jos, au loc în activitățile zilnice și tranzacțiile aferente efectuate în alte valute decât euro, precum și la reevaluarea de la încheierea exercițiului necesară pentru pregătirea conturilor - și sunt atât realizate cât și nerealizate. În ceea ce privește poziția netă, s-a înregistrat o importantă pierdere din schimb valutar în cursul exercițiului. Cel mai mare impact provine de la Comisie. În cazul acesteia, valoarea pierderilor din schimb valutar nete nerealizate în acest exercițiu este determinată de reevaluarea la încheierea exercițiului a soldurilor restante în valută. Cea mai mare parte din pierdere (242 de milioane EUR din 305 milioane EUR) vizează GBP și SEK. Aceste două monede s-au depreciat cu mai mult de 20 % în raport cu EUR în ultimele patru luni din 2008. Solduri importante în valută, inclusiv GBP și SEK, sunt păstrate de Comisie la încheierea exercițiului în conturile sale bancare de resurse proprii pentru a acoperi nevoile de numerar ale Comisiei care decurg din execuția bugetului. Importante pierderi din schimb valutar nete realizate au fost suportate, de asemenea, de Comisie, cea mai mare parte a acestora (aproximativ 150 de milioane EUR din 192 de milioane EUR) provenind din tranzacții contabile privind resurse proprii plătite în monede naționale altele decât EUR de state membre din afara zonei Euro. Pierderile rezultă din diferența dintre cursul de schimb contabil la care sunt contabilizate aceste sume de către Comisie atunci când sunt primite și cursul de schimb al pieței la care sunt convertite în EUR înainte de a fi utilizate pentru a acoperi plățile Comisiei. După cum s-a precizat anterior, în cursul ultimelor patru luni din 2008, mai multe monede europene, și în special GBP, PLN, SEK, s-au depreciat în mod semnificativ și constant în raport cu EUR. Ca urmare a acestei situații, în această perioadă, cursurile de schimb ale pieței pentru conversia resurselor proprii ale Comisiei în aceste monede au fost în mod constant inferioare cursurilor de schimb contabile la care acestea erau contabilizate. Restul diferenței este legat de alte tranzacții contabile care includ plăți executate de Comisie în alte monede. „Cealaltă” subrubrică include în principal corecțiile de prefinanțare și sumele diminuate/pierdute la realizare cu privire la debitorii Comisiei. De asemenea, este inclusă o sumă de 144 de milioane EUR privind implementarea programului CARDS în Kosovo, Serbia și Muntenegru, precum și o sumă de 143 de milioane EUR în legătură cu două alte programe gestionate de o agenție consolidată. 3.5. VENITURI FINANCIARE 3.6. CHELTUIELI FINANCIARE Pe lângă pierderile din vânzarea și diminuarea valorii activelor financiare, alte cheltuieli financiare includ și ajustările făcute provizioanelor financiare și onorariilor de gestiune plătite administratorilor. 3.7. COTA DE EXCEDENT/(DEFICIT) NET A SOCIETĂȚILOR ASOCIATE ȘI ÎNTREPINDERILOR COMUNE În conformitate cu metoda contabilă a punerii în echivalență, Comunitățile includ în contul rezultatului economic cota excedentului net a societății asociate, a FEI și a întreprinderilor comune (a se vedea, de asemenea, 2.3.1 și 2.3.2). 3.8. RAPORTAREA PE SEGMENTE Raportarea pe segmente împarte veniturile din exploatare și cheltuielile de exploatare pe domenii de politică, în funcție de structura bugetului bazat pe activități, în vigoare la Comisie Aceste domenii de politică sunt grupate pentru prezentarea situației financiare în trei mari categorii - Activități din cadrul Uniunii Europene, Activități din afara Uniunii Europene, Servicii și altele. „Activitățile din cadrul Uniunii Europene” reprezintă cea mai mare dintre aceste categorii deoarece acoperă multe domenii de politică din cadrul Uniunii Europene. „Activitățile din afara Uniunii Europene” fac referire la politicile folosite în afara Uniunii, precum comerțul și asistența. „Servicii și altele” reprezintă activitățile interne și orizontale necesare funcționării instituțiilor și organismelor Comunităților. Agențiile consolidate sunt integrate în diferitele domenii de politică. Alte instituții, în afara Comisiei, sunt grupate într-un domeniu specific de politică Diferitele domenii de politică reprezintă cifrele brute înainte de eliminările din consolidare, iar totalul eliminărilor din consolidare este indicat într-o singură coloană. A se remarca faptul că resursele proprii și contribuțiile nu sunt împărțite între diversele activități deoarece acestea sunt calculate, percepute și gestionate de către serviciile centrale ale Comisiei. Ele sunt prezentate aici pentru a permite compararea rezultatului net cu contul rezultatului economic. RAPORTARE PE SEGMENTE - SINTEZĂ RAPORTARE PE SEGMENTE - ACTIVITĂȚI DIN CADRUL UE RAPORTARE PE SEGMENTE - ACTIVITĂȚI DIN AFARA UE RAPORTARE PE SEGMENTE - SERVICII ȘI ALTELE 4. NOTE LA TABELUL FLUXURILOR DE NUMERAR 4.1. SCOPUL ȘI ELABORAREA TABLOULUI FLUXURILOR DE NUMERAR Informațiile privind fluxurile de numerar sunt folosite ca bază pentru evaluarea capacității Comunităților de a genera numerar și echivalente de numerar și a necesității de utilizare a acestor fluxuri de numerar. Tabloul fluxurilor de numerar este elaborat prin metoda indirectă. Aceasta înseamnă că excedentul sau deficitul net al exercițiului financiar este ajustat în funcție de efectele tranzacțiilor de tip non-numerar, de orice amânări sau cumulări ale veniturilor sau plăților de numerar din exploatare trecute sau viitoare și de elementele de venituri sau cheltuieli asociate cu investirea fluxurilor de numerar. Fluxurile de numerar care provin din tranzacții în valută sunt înregistrate în moneda de prezentare a situațiilor financiare ale Comunităților Europene (euro) prin aplicarea cursului de schimb dintre euro și valuta respectivă la data fluxurilor de numerar. Tabloul fluxurilor de numerar de mai sus raportează fluxurile de numerar în perioada clasificată în funcție de activitățile de exploatare și investiții (Comunitățile nu au activități financiare). 4.2. ACTIVITĂȚI DE EXPLOATARE Activitățile de exploatare sunt activitățile Comunităților care nu sunt activități de investiții. Acestea reprezintă majoritatea activităților întreprinse. Creditele acordate beneficiarilor (și împrumuturile aferente, dacă există) nu sunt considerate drept activități de investiții (sau finanțare) deoarece fac parte din obiectivele generale și deci din operațiunile zilnice ale Comunităților. Activitățile de exploatare includ și investiții precum FEI, BERD și fonduri cu capital de risc. Într-adevăr, obiectivul acestor activități este participarea la realizarea obiectivelor politice. 4.3. ACTIVITĂȚI DE INVESTIȚII Activitățile de investiții sunt achiziționarea și cesionarea imobilizărilor corporale și necorporale și a altor investiții care nu sunt incluse în echivalentele de numerar. Activitățile de investiții nu includ credite acordate beneficiarilor. Obiectivul este de a arăta investițiile reale făcute de Comunități. Trebuie remarcat faptul că soldurile de 5 753 de milioane EUR în numerar și echivalente de numerar deținute de Comunități nu sunt disponibile pentru a fi folosite de Comunități. Acestea reprezintă numerarul primit ca plată a amenzilor aplicate, în care cealaltă parte a inițiat un recurs împotriva impunerii amenzii. Aceste sume sunt clar prezentate drept „numerar restricționat” la nota 2.11 de mai sus. 5. INFORMAȚII ÎN AFARA BILANȚULUI ACTIVE CONTINGENTE PASIVE CONTINGENTE ȘI ANGAJAMENTE PENTRU FINANȚĂRI VIITOARE Toate pasivele contingente și angajamentele vor fi finanțate, în cazul în care devin scadente, de la bugetul Comunităților pentru anii următori. Bugetul Comunităților este finanțat de statele membre. ACTIVE CONTINGENTE 5.1. GARANȚII PRIMITE Garanțiile de bună execuție sunt uneori cerute pentru a se asigura că beneficiarii finanțării Comunităților îndeplinesc obligațiile contractelor lor cu Comunitățile. Trebuie notat faptul că au fost deja primite de către Comisie garanții din partea unor terțe părți privind împrumuturi acordate (486 de milioane EUR, a se vedea nota 2.4.2), plăți de prefinanțare efectuate (968 de milioane EUR, a se vedea nota 2.9) și amenzi aplicate (2 403 milioane EUR, a se vedea nota 2.10.2.1). Totuși, aceste garanții diferă de cele prezentate anterior deoarece se referă la active deja incluse în bilanț. 5.2. FRAUDE ȘI NEREGULI Tabelul de mai jos prezintă sumele ce pot fi potențial recuperate de către statele membre în urma detectării de solicitări în neregulă privind fondurile structurale. Tabelul de mai jos se bazează pe rapoartele oficiale înaintate de statele membre în conformitate cu Regulamentul nr. 1681/94 al Comisiei, cu defalcarea sumelor pe state membre. Active contingente: cazuri de fraudă și nereguli Cifrele din acest tabel reprezintă sume maxime teoretice mai degrabă decât sumele care vor fi într-adevăr puse la dispoziția bugetului Comunităților, din următoarele motive: Perspectivele recuperării în cazuri individuale nu pot fi evaluate cu suficientă precizie din informațiile furnizate de statele membre. Principalele modificări din 2007 se referă la creșteri aferente: cazurilor Fondului social european (Regatul Unit 18 milioane EUR și Portugalia 4 milioane EUR); cazurilor Fondului european pentru dezvoltare regională (Regatul Unit 58 de milioane EUR, Republica Cehă 12 milioane EUR, Spania 20 de milioane EUR și Portugalia 6 milioane EUR); cazurilor Fondului european de orientare și garantare agricolă (Portugalia 21 de milioane EUR); și cazurilor Fondului de coeziune (Spania 8 milioane EUR). De asemenea, sunt incluse la această rubrică 153 de milioane EUR în legătură cu FEGA. Statele membre au comunicat Comisiei sumele care au fost înregistrate în „cartea mare a debitorilor” ținută de acestea și, de asemenea, sumele care se găseau încă într-o fază preliminară de verificare. Sumele acestea preliminare sunt prezentate la această rubrică. Anterior, aceste informații nu erau solicitate statelor membre. 5.3. CORECŢII FINANCIARE ÎN CURS În ceea ce privește agricultura și dezvoltarea rurală, cheltuielile agricole declarate de statele membre sunt previzionale până la aprobarea conturilor anuale pentru exercițiul financiar N de către agențiile de plată. În mod normal, acest lucru va fi realizat până la 30 aprilie N+1. Închiderea financiară este hotărâtă de Comisie pe baza activității de certificare efectuate de organismele de certificare și a unei examinări realizate de Comisie. Odată ce Comisia acceptă conturile agențiilor de plată acreditate, cheltuielile respective devin definitive. De asemenea, Comisia poate face corecții financiare prin intermediul așa-numitelor decizii de conformitate, însă acestea pot afecta numai cheltuielile suportate într-o perioadă de 24 de luni înainte de notificarea adresată statelor membre în cauză de către Comisie, în scris, în legătură cu constatările inspecțiilor sale. Astfel o sumă de 1,7 miliarde EUR este inclusă aici drept activ contingent, reprezentând o sumă estimată care urmează să fie primită conform viitoarelor decizii de conformitate pentru audituri care acoperă anumite cheltuieli declarate în perioada 2001-2008 (a se vedea nota 6.4.1.1). Deoarece sumele nu sunt încă definitive, nu sunt contabilizate în bilanț. În ceea ce privește politica de coeziune, o sumă de 2,6 miliarde EUR a fost inclusă, de asemenea, la această rubrică drept activ contingent în legătură cu potențiale corecții financiare în curs de a fi hotărâte (a se vedea nota 6.4.1.2). Suma se bazează pe constatările auditului Comisiei și al Curții de Conturi Europene, toate acestea făcând obiectul unei monitorizări de către DG-urile în cauză. Aceasta este estimarea cea mai exactă, având în vedere situația actuală a monitorizării auditurilor și emiterea scrisorilor de poziție finale (sau echivalente) la 31 decembrie 2008. Această sumă se poate modifica în urma procedurilor de suspendare și a corecțiilor financiare prin care statele membre au ocazia să prezinte, în cadrul unei audieri, dovezi suplimentare pentru a-și susține solicitările. A se vedea nota 6 pentru detalii suplimentare privind recuperarea cheltuielilor. 5.4. ALTE ACTIVE CONTINGENTE Această rubrică include alte sume contingente mai reduse care nu pot fi clasificate la rubricile anterioare. PASIVE CONTINGENTE 5.5. GARANȚII OFERITE 5.5.1. Pentru creditele acordate de Banca Europeană de Investiții (BEI) din resurse proprii ale acesteia Bugetul Comunităților garantează împrumuturile semnate și acordate de BEI din resursele proprii ale acesteia statelor terțe la 31 decembrie 2008 (inclusiv împrumuturile acordate statelor membre înainte de aderare). Totuși, garanția Comunităților este limitată la un procentaj din plafonul liniilor de credit autorizate: 65 %, 70 %, 75 % sau 100 %. Atunci când plafonul nu este atins, garanția Comunităților acoperă întreaga sumă. La 31 decembrie 2008 soldul totaliza 17 394 de milioane EUR, reprezentând așadar riscul maxim cu care se confruntă Comunitățile. Pentru împrumuturile acordate acoperite prin garanția bugetului Comunităților, BEI obține garanții și de la terțe părți (state, instituții financiare private sau publice); în aceste cazuri Comisia este un garant secundar. Garanția bugetului Comunităților acoperă doar riscul politic al garanțiilor oferite sub titlul de „partajare a riscurilor”. Celelalte riscuri sunt acoperite de BEI în cazul în care garantul primar nu își onorează angajamentele. Pentru garanțiile oferite sub titlul de „nepartajare a riscurilor”, toate riscurile sunt acoperite de bugetul Comunităților în cazul în care garantul primar nu își onorează angajamentele. În cazul în care garantul primar este o autoritate publică, aceste riscuri sunt limitate ca regulă la riscul politic, dar atunci când garanțiile sunt oferite de o instituție sau o societate privată, bugetul Comunităților ar putea, de asemenea, să fie nevoit să acopere riscul comercial. 5.5.2. Alte garanții oferite În cadrul Mecanismului de finanțare cu partajarea riscurilor (MFPR), contribuția Comisiei este folosită pentru a acoperi riscurile financiare pentru împrumuturile și garanțiile oferite de BEI proiectelor eligibile de cercetare. Se prevede un buget al Comisiei de 1 miliard EUR în total pentru perioada 2007-2013, din care 800 de milioane EUR sunt din „Cooperare” și până la 200 de milioane EUR din programele specifice „Capacități”. BEI s-a angajat să ofere aceeași sumă. Comisia a blocat o sumă de 48 de milioane EUR ca „Alocare de capital”. Alocarea de capital acoperă pierderi neprevăzute privind împrumuturile și garanțiile acordate de BEI în cadrul MFPR. Aceasta este pierderea maximă pe care o poate înregistra Comisia în cazul problemelor privind împrumuturile sau garanțiile acordate. Acesta este plafonul garanției acordate de Comisie în ceea ce privește MFPR și considerat astfel un pasiv contingent al CE. Ca parte a programului MEDA, Comisia a creat un mecanism de garantare printr-un fond specific, de care vor beneficia două organizații marocane, și anume Caisse Centrale de Garantie și Fonds Dar Ad-Damane. La 31 decembrie 2008 volumul total al facilităților de credit se ridica la 1 659 de milioane MAD, din care 743 de milioane MAD (66 de milioane EUR) intră în garanția Comisiei. Instrumentul de garantare a împrumuturilor pentru proiecte Ten-T (2007-2013) vizează emiterea de garanții pentru a atenua riscul privind veniturile în primii ani ai proiectelor TEN-Transport. Mai precis, garanția ar acoperi integral liniile de credit stand-by, care ar fi utilizate numai în cazurile în care fluxurile de numerar ale proiectului sunt insuficiente pentru a acoperi rambursarea datoriei prioritare. Instrumentul va constitui un produs financiar comun al Comisiei și al BEI, iar 500 de milioane EUR vor fi alocate de la bugetul UE. BEI va aloca alte 500 de milioane EUR, astfel încât, în total, suma disponibilă va fi de 1 miliard EUR. Suma inclusă aici, 1 miliard EUR, reprezintă contribuția la constituirea de provizioane pentru pierderi neprevăzute în legătură cu operațiunile Instrumentului de garantare a împrumuturilor pentru proiecte Ten-T. 5.6. AMENZI Acestea sunt amenzi aplicate de Comisie pentru încălcarea regulilor de concurență, plătite provizoriu și la care ori s-a introdus un recurs ori nu se știe dacă se va introduce recurs. Acest pasiv contingent trebuie păstrat până la o hotărâre definitivă a Curții de Justiție în cazul respectiv. Dobânda obținută din plățile provizorii (434 de milioane EUR) este inclusă la rezultatul economic pentru exercițiul în curs și drept pasiv contingent pentru a reflecta nesiguranța titlurilor Comisie pentru aceste sume. 5.7. FEGA - ÎN AȘTEPTAREA HOTĂRÂRII TRIBUNALULUI Acestea sunt pasive contingente către statele membre legate de deciziile de conformitate FEGA, în așteptarea hotărârii Curții de Justiție. Determinarea sumei finale a datoriei și anul în care efectul recursurilor câștigate va fi imputat la buget vor depinde de durata procedurii înaintea Curții. O estimare a sumelor probabile de plată (364 de milioane EUR) a fost inclusă ca provizion pe termen lung în bilanț - a se vedea nota 2.13. 5.8. SUME AFERENTE CAZURILOR JURIDICE ȘI ALTOR LITIGII Această rubrică este aferentă acțiunilor în despăgubiri care sunt intentate împotriva Comunităților, altor litigii juridice și cheltuielilor juridice estimate. Scăderea importantă din 2007 se referă la două mari acțiuni în despăgubiri împotriva Comisiei, pentru care au fost incluse pasive contingente în bilanțul de la 31 decembrie 2007 în valoare totală de 2 014 milioane EUR. Pentru primul caz, acțiunea a fost respinsă în septembrie 2008 și astfel, nu mai este prezentat pasivul contingent aferent în valoare de 350 de milioane EUR. În ceea ce privește a doua acțiune, Tribunalul de Primă Instanță (TPI) a pronunțat o hotărâre în iulie 2007 prin care Comisia este obligată la plata de despăgubiri. Cu toate acestea, Comisia a atacat această hotărâre a TPI și în iulie 2007, Curtea de Justiție s-a pronunțat în favoarea Comisiei în aproape toate capetele de cerere. Comisia trebuie să plătească în continuare compensații pentru a acoperi anumite costuri suportate de cealaltă parte, însă această sumă nu este încă finalizată și va fi nesemnificativă în raport cu cererea inițială de 1 664 de milioane EUR și cu conturile în ansamblu lor. Prin urmare, acest pasiv contingent nu mai este prezentat. Alte sume sunt aferente unor litigii cu furnizori, contractanți și foștii angajați. Trebuie remarcat faptul că în cadrul unei acțiuni în despăgubiri în conformitate cu articolul 288 CE, reclamantul trebuie să demonstreze o încălcare suficient de gravă de către instituție a unor prevederi legale destinate să confere drepturi persoanelor fizice, daune reale suferite de reclamant și o legătură cauzală directă între actul ilegal și daune. 5.9. ALTE PASIVE CONTINGENTE Suma principală inclusă la această rubrică este pasivul potențial, estimat la 11 milioane EUR și aferent costurilor de eradicare a anumitor boli care s-ar putea să trebuiască suportate din bugetul Comisiei. ANGAJAMENTE PENTRU FINANȚĂRI VIITOARE 5.10. ANGAJAMENTE NEFOLOSITE Acestea sunt acorduri de creditare și de investiții în capitaluri proprii încheiate de Comisie (neacoperite de RAL), dar încă nefolosite de cealaltă parte înainte de sfârșitul exercițiului. Creșterea semnificativă înregistrată în 2007 este cauzată de un acord de împrumut privind balanța de plăți semnat cu Ungaria în decembrie 2008 (4,5 miliarde EUR), dar ale cărui sume nu au fost vărsate înainte de încheierea exercițiului. 5.11. ANGAJAMENTE PRIVIND CREDITE ÎNCĂ NECONSUMATE RAL-ul bugetar („rămas de lichidat”) este o sumă care reprezintă angajamentele deschise pentru care nu au fost încă făcute plăți și/sau deblocări. Acesta este consecința normală a existenței unor programe multianuale. La 31 decembrie 2008, RAL-ul bugetar era de 155 034 de milioane EUR. Suma prezentată drept un angajament viitor care urmează să fie finanțat este acest RAL bugetar minus sumele aferente care au fost incluse drept cheltuieli în contul rezultatului economic din 2008, ajungându-se la un total de 120 023 de milioane EUR. 5.12. ANGAJAMENTE JURIDICE PRIVIND ACȚIUNI MULTIANUALE Aceste angajamente au apărut întrucât Comisia a decis să își ia angajamente juridice pe termen lung cu privire la sumele care nu erau acoperite încă de credite de angajament din buget. Nu toate programele multianuale includ angajamente ce necesită includerea la această rubrică deoarece cheltuielile din exercițiile următoare depind de deciziile anuale ale autorității bugetare sau de modificările normelor respective. 5.12.1. Operațiuni structurale Următorul tabel prezintă o comparație între angajamentele juridice pentru care nu au fost încă luate angajamente bugetare și angajamente maxime față de sumele prevăzute în cadrul financiar (perspectiva) 2007-2013: Operațiunile structurale reprezintă ajutoare programate pentru perioada 2007-2013. Formatul și obiectivele perioadei aferente cadrului financiar care a început în 2007 sunt diferite de cele ale perioadei anterioare. 5.12.2. Protocoale cu țările mediteraneene Aceste angajamente totalizează 263 de milioane EUR și se referă la protocoale financiare cu țări terțe mediteraneene. Suma inclusă aici reprezintă diferența dintre suma totală a protocoalelor semnate și suma angajamentelor bugetare contabilizate. Aceste protocoale sunt tratate internaționale care nu pot fi denunțate fără acordul ambelor părți, deși procesul (de denunțare a acestora) este în curs. 5.12.3. Acorduri de pescuit Acestea sunt angajamente care totalizează 401 milioane EUR încheiate cu țări terțe pentru operațiuni în conformitate cu acorduri internaționale de pescuit. 5.13. CONTRIBUȚII LA ORGANIZAȚII AFILIATE Această sumă reprezintă plățile restante din capitalul nesolicitat subscris de Comisie. 5.13.1. Capital în acțiuni nesolicitate: BERD 5.13.2. Capital în acțiuni nesolicitate: FEI În cadrul Adunării generale anuale a acționarilor FEI, ce a avut loc la 7 mai 2007, s-a hotărât emiterea a 1 000 de acțiuni noi identice celor 2 000 deja existente (valoare nominală de 1 milion EUR fiecare; plătite în rate de 20 %). Acționarii fondului au opțiunea de a subscrie pro-rata la discreție, pe o perioada de patru ani începând din 2007 și până în 2010 pentru aceste noi acțiuni. BEI va subscrie până la 30 iunie 2010 toate acțiunile pe care ceilalți acționari nu le vor fi subscris. În 2008, Comunitățile au subscris 95 de acțiuni cu o valoare nominală de 1 milion EUR pe acțiune, 20 % din valoarea nominală și prima fiind plătite în 2008. Participarea Comisiei se limitează la 900 de acțiuni (în valoare de 900 de milioane EUR). A se vedea, de asemenea, nota 2.3.1. 5.14. ANGAJAMENTE PRIVIND LEASING-URI OPERAȚIONALE Această rubrică acoperă clădirile și alte echipamente închiriate prin contracte de leasing operațional care nu întrunesc condițiile de înregistrare ca active în bilanț. Sumele indicate corespund angajamentelor care trebuie încă plătite pe durata contractelor. În 2008, 284 de milioane EUR au fost înregistrate la cheltuieli în contul rezultatului economic cu privire la leasing-uri operaționale. 5.15. ANGAJAMENTE CONTRACTUALE Această rubrică acoperă sumele pe care Comunitățile Europene s-au angajat să le plătească prin contractele existente la data bilanțului. Acestea acoperă în principal contractele multianuale privind furnizarea de servicii precum securitate, curățenie etc., dar și angajamente contractuale privind anumite proiecte precum lucrări de construcții. Sumele indicate corespund sumelor angajate care trebuie încă plătite pe durata contractelor. Aici este inclusă obligația contractuală restantă de 243 de milioane EUR cu privire la contractele de construcție ale Consiliului, precum și cea de 445 de milioane EUR aferentă contractelor de construcție ale Parlamentului. Cealaltă sumă importantă inclusă aici este de 28 de milioane EUR și este aferentă extinderii clădirii Curții de Justiție din Luxemburg. În acest exercițiu, există, de asemenea, o sumă de 155 de milioane EUR inclusă la această rubrică aferentă acordurilor de achiziții publice între Agenția pentru Energia de Fuziune (Întreprinderea Comună Europeană pentru ITER și pentru dezvoltarea energiei de fuziune) și ITER Internațional. 6. RECUPERAREA PLĂȚILOR NECUVENITE 6.1. INTRODUCERE Recuperarea plăților necuvenite este ultima etapă în funcționarea sistemelor de control, iar evaluarea acestor recuperări este esențială pentru a demonstra buna gestiune financiară. Sumele recuperate se referă, de obicei, la cheltuielile înregistrate în anii precedenți, datorită timpului scurs între o plată și un audit ex-post și timpului necesar procedurilor contradictorii și stabilirii sumei finale datorate. În domeniul agricol, perioada este prelungită în plus, dacă statul membru solicită o procedură de conciliere. La verificarea unui proiect finanțat de UE, auditorii urmăresc aplicarea corectă a regulilor financiare și contractuale, câteodată complicate. Cu toate că pot apărea greșeli, nereguli și fraude în oricare etapă a unui proiect sau contract UE, acestea sunt descoperite cu precădere în etapa finală: adică atunci când beneficiarul trimite solicitarea finală de plată. Obiectivul acestui capitol este de a oferi o imagine generală a procedurilor existente pentru recuperarea plăților necuvenite și de a prezenta o estimare cât mai fiabilă a acestor sume. Există multe metode prin care Comisia Europeană poate recupera plățile necuvenite când există cazuri clare de erori sau nereguli financiare, cazuri explicate mai jos. Pentru acțiuni structurale, când avansurile plătite sunt mai mari decât costurile finale ale unui proiect, prefinanțările nefolosite trebuie recuperate. Asemenea recuperări nu sunt considerate recuperări în urma erorilor sau neregulilor, fiind astfel excluse din analiza de mai jos. În vederea îmbunătățirii raportării privind sumele recuperate în urma erorilor și a neregulilor, Comisia și-a consolidat sistemul de contabilitate financiară prin adăugarea unei noi funcționalități. Principalul obiectiv este de a revela aceste erori și nereguli, pe care serviciile Comisiei le recuperează prin deducerea din plăți ulterioare sau prin ordin de recuperare. 6.2. RECUPERAREA PLĂȚILOR NECUVENITE ÎN CADRUL GESTIONĂRII REPARTIZATE Aproximativ 80 % din buget este gestionat în comun, respectiv de Comisia Europeană împreună cu statele membre. Aceste cheltuieli de gestiune repartizată includ în esență cheltuieli în domeniul agricol, al acțiunilor structurale și al pescuitului. La punerea în aplicare a bugetului prin gestiune repartizată de Comisia Europeană, sarcinile și responsabilitățile de punere în aplicare, inclusiv corecțiile cheltuielilor neeligibile sunt delegate statelor membre: astfel, acestea sunt, în principal, responsabile pentru corecția erorilor și neregulilor comise de beneficiari. Comisia Europeană are un rol general de supraveghere: verifică nivelul corespunzător al gestiunii financiare al statelor membre și impune corecții în cazurile în care observă că statul membru nu a protejat în mod adecvat bugetul CE de nereguli. Asemenea corecții pot rezulta și din auditurile și controalele efectuate de Curtea de Conturi sau din investigațiile OLAF. Lanțul de control nu ar fi complet fără un mecanism care să asigure că statul membru își execută sarcinile în mod corespunzător, și în caz contrar, mecanismul impune consecințele financiare necesare. Comisia are competența de a aplica corecții prin extrapolate sau prin forfetare în anumite cazuri, când nu este posibilă sau fezabilă cuantificarea exactă a sumelor cheltuielilor în neregulă sau când ar fi disproporționată anularea totală a cheltuielii în cauză. Extrapolarea este folosită în cazul unui eșantion reprezentativ de dosare referitoare la nereguli sistemice. Corecțiile forfetare se aplică încălcărilor individuale sau neregulilor sistemice unde impactul financiar nu se poate cuantifica precis datorită variabilelor multiple implicate sau efectelor neclare. 6.2.1. Recuperarea cheltuielilor în cadrul domeniului agricol și al dezvoltării rurale În cadrul FEGA și FEADR, care au înlocuit secțiunea Garantare FEOGA, mecanismul de recuperare constă în închiderea conturilor și corectarea neregulilor. Procedura închiderii conturilor Procedura închiderii conturilor este efectuată de Comisie și presupune închiderea conturilor fiecărei agenții de plată și o procedură de conformitate multianuală ce acoperă conformitatea cheltuielilor, declarate de un stat membru, cu normele UE. În cazul FEGA, toate aceste sume sunt înregistrate în contul rezultatului economic al Comisiei, ca și venit. În cazul FEADR, aceste sume sunt recuperate chiar de statele membre, ca și cele care rezultă din închiderea financiară anuală a conturilor, ca regulă generală a programului. Închiderea financiară: Comisia încheie conturile anuale printr-o decizie de închidere, prin care acceptă formal conturile anuale ale agențiilor de plată pe baza verificărilor de gestiune și pe baza certificatelor și rapoartelor organismelor de certificare. Procedura de conformitate este destinată să excludă din finanțarea comunitară acele cheltuieli care nu au fost efectuate în conformitate cu normele comunitare, protejând astfel bugetul comunitar împotriva cheltuielilor care nu trebuie suportate de acesta. Prin urmare verificarea conformității nu este un mecanism de recuperare a plăților în neregulă direct de la beneficiarii finali. Cu toate acestea, corecțiile financiare sunt un stimulent puternic pentru statele membre de a își îmbunătăți sistemele de gestiune și control, astfel prevenind sau detectând și recuperând plățile în neregulă către beneficiarii finali. Mai mult, o corecție de conformitate nu eliberează statul membru de răspunderea de a urmări neregulile identificate, în caz contrar putând fi lansate procedurile de încălcare a dreptului comunitar. Închiderea conturilor este un exercițiu anual, dar verificarea conformității nu urmează un ciclu anual. Aceasta acoperă cheltuielile înregistrate pe o perioadă mai mare de un exercițiu financiar, cu excepția cheltuielilor făcute cu mai mult de 24 de luni înainte de notificarea oficială a statelor membre, de către Comisie, cu privire la rezultatele auditului. Corecțiile de conformitate sunt considerate venituri alocate. Închiderea financiară pentru plățile executate care nu respectă termenele de plată regulamentare: pentru cele mai importante sisteme de sprijin din cadrul FEGA, regulamentul prevede efectuarea plăților de statele membre în anumite termene. Respectarea termenelor de plată fixe este controlată în mod sistematic de trei ori pe an în conformitate cu articolul 9 din Regulamentul (CE) nr. 883/2006 al Comisiei. În cazul nerespectării termenelor de plată, Comisia procedează la reduceri, care fac obiectul anumitor derogări pentru cazuri speciale și circumstanțe excepționale, având în vedere proporționalitatea. Reducerile sunt efectuate în contextul plăților lunare către statele membre și a închiderii financiare anuale. Corecțiile financiare pentru nerespectarea termenelor de plată sunt tratate ca „plăți negative” și înregistrate în contul rezultatului economic ca o reducere a cheltuielilor. Corectarea neregulilor declarate de statele membre Statele membre sunt obligate să recupereze sumele pierdute ca urmare a neregulilor rezultate datorită aplicării normelor și procedurilor naționale. În cazul acțiunilor finanțate din FEGA, dacă reușesc recuperarea sumelor de la beneficiari, creditează Comisiei aceste sume recuperate și aceste sume sunt înregistrate în contul rezultatului economic ca venituri. În ceea ce privește FEADR, recuperările se deduc din următoarea solicitare de plată și, prin urmare, suma FEADR relevantă poate fi reutilizată pentru program. Cu toate acestea, recuperarea sumelor cheltuite neregulamentar nu este întotdeauna ușoară. Dacă statul membru necesită peste patru ani pentru recuperare, sau opt ani în cazul procedurilor tribunalelor naționale împotriva beneficiarilor, Comisia solicită 50 % din suma de recuperat statului în cauză, protejând astfel interesele financiare ale UE (așa numita „regulă 50/50”). Aceasta se realizează prin procedura de închidere a conturilor descrisă anterior. Chiar și după această procedură contabilă, statul membru este obligat să continue acțiunea de recuperare. 50 % din sumele astfel recuperate trebuie transferate bugetului UE. Trebuie notat faptul că sumele FEGA recuperate sunt transferate Comisiei după reducerea de 20 % aplicată de statele membre pentru acoperirea costurilor înregistrate. În orice caz, Comisia supraveghează acțiunile de recuperare ale statelor membre. În cazul în care un stat membru nu urmărește recuperarea sau nu este suficient de serios în acțiunile sale, Comisia poate decide să intervină prin procedura de verificare a conformității și poate impune o corecție financiară statului membru în cauză. 6.2.2. Recuperarea cheltuielilor în cadrul acțiunilor structurale În acest domeniu, mecanismul de remediere a erorilor, neregulilor și fraudelor constă în corecții financiare. Corecții financiare : Cheltuielile care nu îndeplinesc condițiile finanțării, datorită neregulilor, trebuie excluse de la cofinanțarea din bugetul UE. Această excludere se numește „corecție financiară”. Scopul acestor corecții este de a restaura o situație în care 100 % din cheltuielile declarate pentru cofinanțare din acțiunile structurale respectă normele și regulile naționale și comunitare aplicabile. Corecțiile financiare pot rezulta în urma controalelor și auditurilor la orice nivel al sistemului de control din statele membre sau al auditurilor Comisiei sau Curții de Conturi sau investigațiilor OLAF. Statele membre sunt, în esență, responsabile cu efectuarea corecțiilor financiare privind neregulile comise de beneficiari. Când statele membre cad de acord asupra unei corecții ca urmare a unui control sau audit propriu sau al CE, pot retrage cheltuiala în neregulă și pot refolosi fondurile CE eliberate pentru alte cheltuieli în cadrul programului corespunzător, dar care să nu fie legate de operațiunea sau operațiunile supuse corecțiilor. Comisia Europeană poate lua o decizie oficială de a aplica corecții financiare statelor membre când statul membru nu a efectuat corecțiile necesare sau când există deficiențe majore în cadrul sistemelor de gestiune și control care ar putea duce la nereguli sistemice. O corecție financiară aplicată printr-o decizie a Comisiei implică o reducere a finanțării CE a programului în cauză. Corecțiile efectuate de statele membre în urma auditurilor proprii sau ale CE nu sunt înregistrate în sistemul de contabilitate al comisiei, iar informația este raportată de statele membre o dată pe an. Numai corecțiile financiare efectuate printr-un ordin de recuperare sau printr-o reducere a unei plăți finale sunt incluse în conturile CE. 6.3. RECUPERAREA PLĂȚILOR NECUVENITE – ALTE TIPURI DE GESTIUNE Mecanismele prevăzute sunt ordinele de recuperare sau reducerea plății ulterioare. Multe proiecte UE se întind pe parcursul a mai mulți ani și corecțiile sunt aplicate, de regulă, prin ajustarea solicitărilor ulterioare și/sau plăților finale, în urma controalelor periodice sau a examinării certificatelor de audit independent. Informațiile referitoare la recuperările efectuate prin deducerea plăților ulterioare, respectiv cele în cazul cărora nu s-au emis ordine de recuperare, pot fi identificate în sistemul contabil al Comisiei. La încheierea proiectului sau după aceasta, Comisia Europeană poate aplica de asemenea, corecții suplimentare pe baza auditurilor proprii sau ale Curții de Conturi, efectuate la fața locului. Aceste corecții pot fi făcute în anii următori, emițându-se ordine de recuperare. 6.4. ANALIZĂ PRIVIND RECUPERAREA PLĂȚILOR NECUVENITE STABILITE ÎN 2008 Cifrele prezentate mai jos sunt stabilite, în măsura posibilului, pe baza „contabilității de angajamente” prin care recuperarea este alocată anului în care: 6.4.1. Gestiune repartizată 6.4.1.1. Recuperarea cheltuielilor în cadrul domeniului agricol și al dezvoltării rurale: FEGA și FEADR În anul calendaristic 2008, Comisia a hotărât recuperarea a 917 milioane EUR de la statele membre în cadrul FEGA, ca urmare a corecțiilor financiare. Mai mult, pe parcursul aceluiași an, statele membre au rambursat Comisiei 360 de milioane EUR reprezentând cheltuieli în neregulă pe care le-au recuperat de la beneficiari. În ceea ce privește FEADR, nu au existat recuperări de plăți necuvenite în 2008. Toate aceste recuperări sunt înregistrate în sistemul de contabilitate al Comisiei și în contul rezultatului economic. Comisia poate face corecțiile financiare conform „deciziilor de conformitate” doar pentru o perioadă limitată la 24 de luni înainte de efectuarea unui audit într-o arie specifică de cheltuieli declarată de un anumit stat membru. Suma de primit în urma deciziilor de luat privind corecțiile financiare de conformitate agricolă ca urmare a auditurilor Comisiei este estimată la 1,7 miliarde EUR. Aceasta se referă la anumite cheltuieli declarate în perioada 2001-2008 și este prezentată ca activ contingent în nota 5.3 la situațiile financiare corespunzătoare. 6.4.1.2. Recuperarea cheltuielilor în cadrul acțiunilor structurale A. CORECŢII FINANCIARE Corecțiile financiare totale efectuate programelor rezultând din activitatea de audit a Comisiei, activitatea de audit a Curții de Conturi și procesul de închidere pentru cele două programe sunt prezentate mai jos: CORECȚII FINANCIARE TOTALE AFERENTE PERIOADEI 2000-2006 PROGRAME/PROIECTE CORECȚII FINANCIARE TOTALE AFERENTE PERIOADEI 1994–1999 PROGRAME/PROIECTE Situația punerii în aplicare a corecțiilor financiare pentru acțiunile structurale în 2008, a căror valoare totală reprezintă 1 587 de milioane EUR, este următoarea: Tabelul precedent nu include rezultatele verificărilor statelor membre asupra cheltuielilor aferente fondului structural. În plus, este în curs procesul de luare a deciziei privind corecții financiare potențiale în valoare de 2,6 miliarde EUR. Suma se bazează pe constatările auditului Comisiei și al Curții de Conturi Europene, rezultate analizate de către DG-uri. Aceasta este estimarea cea mai exactă la data închiderii conturilor 2008, având în vedere situația actuală a monitorizării auditurilor și, în special, scrisorile de poziție finale (sau echivalente ale acestora) emise. Suma este prezentată drept activ contingent (a se vedea nota 5.3). Activități de corecție financiară (retrageri, recuperări și recuperări de efectuat) de către statele membre pentru acțiunile structurale 2008 Statele membre sunt obligate să transmită Comisiei informații actualizate privind retragerile, recuperările și recuperările de efectuat ale fondurilor structurale atât pentru anul 2008, cât și cumulat pentru întreaga perioadă 2000-2006 (FEDER, FSE, FEOGA și IFOP). Retragerile și recuperările din 2008 care se bazează pe datele transmise de statele membre în conformitate cu obligația care le revine în temeiul Regulamentelor 438/2001 și 448/2001 se ridică la 558 de milioane EUR și, respectiv, 463 de milioane EUR, reprezentând în total 1 021 de milioane EUR. Aceste cifre țin cont de rezultatele primei analize efectuate de Comisie, care a dus la corectarea anumitor date. Auditurile la fața locului efectuate asupra datelor statelor membre efectuate de Comisie în 2008 în zece state membre au arătat că sistemele de înregistrare și transmitere a datelor nu sunt încă pe deplin fiabile în toate statele membre, deși există dovezi privind îmbunătățirea calității și înregistrarea unor îmbunătățiri în comparație cu anii precedenți. În conturile anuale 2007, Comisia a transmis că, în 2007, statele membre au efectuat retrageri și recuperări ale contribuțiilor din fondurile structurale la programele 2000-2006 în valoare de 540 de milioane EUR. Pe baza datelor revizuite primite, valoarea corectată se ridică în prezent la 901 milioane EUR (565 de milioane EUR reprezentând retrageri și 336 de milioane EUR recuperări). Diferența provine, în principal, din faptul că unele dintre statele membre mai mari au comunicat sume care nu fuseseră comunicate anterior. Există riscul unei suprapuneri între cifrele comunicate pentru corecțiile financiare rezultate în urma activităților organismelor UE (audituri efectuate de Comisie și Curtea de Conturi, precum și investigațiile OLAF) și cele comunicate de statele membre. Aceasta se datorează faptului că statele membre acceptă o mare parte din corecțiile financiare rezultate în urma activității acestor organisme și le pun în aplicare fără o decizie oficială a Comisiei prin retragerea cheltuielii în cauză din declarațiile lor de cheltuieli. Întrucât statele membre nu sunt obligate să facă distincția între corecțiile rezultate din activitățile organismelor UE și cele obținute în urma propriilor controale și audituri, gradul de suprapunere nu poate fi calculat cu precizie. Cu toate acestea, o comparație de la stat membru la stat membru a cifrelor obținute de statele membre pentru anul 2008 cu valorile corecțiilor rezultate din activitățile organismelor UE și acceptate de statele membre, sugerează că valoarea suprapunerii nu ar trebui să depășească 600 de milioane EUR. Pentru 2007, suprapunerea nu poate depăși 220 de milioane EUR, sumă care reprezintă valoarea totală a corecțiilor rezultate din activitățile organismelor UE și acceptate de statele membre în anul respectiv. În perioada de programare 2007-2013, Comisia a inclus raportarea anuală în sistemul său informatic. Aceasta înseamnă că datele îi vor fi transmise direct de statele membre, care vor identifica separat corecțiile rezultate din activitățile organismelor UE, putându-se, astfel, calcula suprapunerea. B. ALTE RECUPERĂRI Valoarea totală a ordinelor de recuperare care nu sunt corelate corecțiilor financiare, ci au fost emise în vederea recuperării sumelor rezultate în urma erorilor și a neregulilor este de 31 de milioane EUR. 6.4.2. Recuperarea cheltuielilor in cadrul celorlalte tipuri de gestiune În ceea ce privește alte tipuri de gestiune, valoarea totală pentru 2008 se ridică la 72 de milioane EUR. Din acestea, 48 de milioane EUR sunt aferente recuperării cheltuielilor și 24 de milioane EUR recuperării prefinanțărilor. 6.5. SINTEZĂ PRIVIND RECUPERAREA PLĂȚILOR NECUVENITE 2008 Următorul tabel prezintă cea mai bună estimare a sumelor totale de recuperat stabilite pentru 2008. Conform celor menționate anterior, acestea nu includ rezultatele verificărilor statelor membre asupra cheltuielilor aferente acțiunilor structurale. Situație rezumativă privind recuperarea plăților necuvenite 7. GESTIONAREA RISCULUI FINANCIAR OPERAȚIUNILE DE TREZORERIE ALE COMISIEI EUROPENE Următoarele informații se referă la operațiuni de trezorerie efectuate de Comisia Europeană pentru execuția bugetului său. Regulile și principiile de gestionare a operațiunilor de trezorerie ale Comisiei pentru execuția bugetului sunt stipulate în Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1150/2000 (astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2028/2004) și prin Regulamentul financiar (Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002, modificat prin Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1995/2006) și în normelor sale de aplicare (Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2342/2002 al Comisiei, modificat prin Regulamentul (CE, Euratom) nr. 478/2007). Se aplică următoarele principii ca urmare a regulamentelor menționate anterior: Pe lângă conturile de resurse proprii, Comisia a deschis conturi la alte bănci centrale sau comerciale, cu scopul de a executa plăți și de a primi încasări altele decât contribuțiile statelor membre la buget. Toate aceste conturi (cu excepția conturilor pentru încasări) sunt alimentate zilnic pe baza plăților de executat prin acestea. În toate aceste conturi se țin solduri minime pentru a se permite executarea plăților urgente, în cazul în care ar apărea oarecare întârzieri excepționale în finanțarea acestora. Soldurile conturilor de încasări sunt transferate periodic în conturile de resurse proprii sau alte conturi, în funcție de necesitățile de trezorerie. Toate băncile comerciale la care Comisia are conturi deschise sunt selectate prin licitație. Conturile de avans sunt deschise în conformitate cu articolul 63 din Regulamentul financiar, iar conturile bancare sunt deschise pentru necesitățile acestora, la bănci selectate printr-o procedură de licitație simplificată. 7.1. RISCUL OPERAȚIONAL Operațiunile de trezorerie și de plată sunt foarte automatizate și se bazează pe sisteme informatice moderne. Se aplică proceduri specifice de garantare a securității sistemelor și a separării sarcinilor în conformitate cu Regulamentul financiar, standardele de control intern ale Comisiei și principiile de audit. Un set scris de orientări și proceduri reglementează gestionarea operațiunilor de trezorerie și de plată având obiectivul de a limita erorile operaționale și financiare și de a asigura un nivel adecvat de control. Acestea acoperă domenii diferite de exploatare, iar conformitatea cu orientările și procedurile este verificată periodic. Aceste activități includ, în special: 7.2. RISCUL FINANCIAR Riscul de schimb valutar Resursele proprii plătite de statele membre în alte monede decât EUR sunt depozitate în conturile de resurse proprii. Se transformă în EUR când există necesitatea de a acoperi execuția plăților în EUR sau, într-un număr limitat de cazuri, sunt folosite direct pentru a executa plăți în moneda respectivă. O parte din conturile în monede UE altele decât EUR, și în USD sunt deschise de Comisie la bănci comerciale, cu scopul de a executa plăți exprimate în aceeași monedă. Aceste conturi sunt alimentate în funcție de valoarea plăților de executat; ca și consecință soldurile de la sfârșitul zilei sunt ținute la un nivel foarte mic, reprezentând o expunere limitată la fluctuațiile cursurilor de schimb valutar. Când se primesc încasări diverse (altele decât resursele proprii) în alte monede decât EUR, acestea sunt schimbate în euro și transferate în alte conturi în aceea monedă, dacă este necesar să se acopere execuția plăților sau sunt convertite în EUR și transferate în alte conturi EUR, în funcție de necesitățile de trezorerie. Conturi le de avans deschise în alte monede decât EUR sunt alimentate în funcție de estimările privind necesitățile locale de plată pe termen scurt în aceeași monedă. Soldurile acestor conturi sunt ținute respectând plafoanele prevăzute. Riscul de credit Majoritatea resurselor de trezorerie ale Comisiei sunt depozitate, în conformitate cu Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1150/2000 în conturile deschise de statele membre pentru plata contribuțiilor (resurse proprii). Toate aceste conturi sunt deschise la trezoreriile statelor membre sau la băncile naționale centrale. Aceste instituții nu prezintă aproape niciun risc de credit/contrapartidă pentru Comisie. O mică parte din resursele de trezorerie ale Comisiei sunt depozitate la băncile comerciale pentru a acoperi executarea plăților sau alte operațiuni bancare. Practica normală este alimentarea conturilor de la băncile comerciale pe o bază „just-in-time”. Ca și consecință, sumele deținute de pe o zi pe alta în aceste conturi sunt în mod constant foarte mici (în medie, între 50 și 150 de milioane EUR, distribuite în peste 30 de conturi), expunerea Comisiei la riscuri fiind astfel foarte scăzută. De asemenea, există orientări specifice care se aplică selecției de bănci comerciale în vederea minimizării riscului de credit. Toate băncile comerciale sunt selectate prin licitație. Ratingul minim de depozit pe termen scurt solicitat băncilor în vederea admiterii la procedurile de ofertare este Moody P-1 sau echivalent (adică S&P A-1 sau Fitch F1). În circumstanțe specifice se poate solicita un nivel mai scăzut. Toate contractele oferă posibilitatea de reziliere imediată de către Comisie în cazul în care ratingul contrapartidei este revizuit și scade sub nivelul minim impus. Conturile de avans sunt deschise la bănci locale selectate printr-o procedură de licitație simplificată. Cerințele de rating depind de situația locală și pot fi diferite substanțial de la o țară la alta. În vederea limitării riscului de credit, soldurile acestor conturi sunt ținute la un nivel cât mai mic posibil (având în vedere necesitățile operaționale), sunt alimentate în mod regulat și se aplică plafoane revăzute anual. În contextul conjuncturii financiare și economice dificile a celui de al doilea semestru al anului 2008, trezoreria Comisiei a adoptat măsuri specifice și intensificate pentru monitorizarea expunerii sale la riscuri. În același timp, s-a continuat reducerea valorii medii globale a fondurilor depozitate în conturi la băncile comerciale utilizate pentru executarea plăților Comisiei, în scopul minimizării expunerii la riscuri. Trezoreria Comisiei va menține în vigoare aceste măsuri suplimentare în 2009 și pe toată durata situației financiare instabile. Riscul de rată a dobânzii Conturile deschise la trezoreriile statelor membre sau la băncile naționale centrale, în conformitate cu articolul 9 din Regulamentul (CE, Euratom) nr.1150/2000, nu sunt purtătoare de dobândă și sunt scutite de comisioane. Pentru toate celelalte conturi deschise la băncile centrale naționale, remunerarea depinde de condițiile specifice oferite de fiecare bancă; dobânda aplicată este variabilă și ajustată la fluctuațiile pieții. Pentru majoritatea conturilor deschise la băncile comerciale dobânda se calculează pe o bază variabilă, legată de rata marginală a BCE pentru principalele sale operații de refinanțare și ajustată pentru a reflecta orice fluctuație a acestei rate. Astfel, Comisia nu își asumă niciun risc privind dobânda. 7.3. GESTIONAREA AMENZILOR ÎNCASATE PROVIZORIU Următoarele informații se referă la operațiuni de trezorerie efectuate de Comisia Europeană pentru gestionarea amenzilor încasate provizoriu („numerar restricționat”). Riscul de schimb valutar: Deoarece toate amenzile sunt aplicate și plătite în EUR, Comisia nu se expune niciunui risc privind fluctuația cursului de schimb valutar. Riscul de credit: Orientările se aplică pentru selecția băncilor unde sunt depuse fondurile, expunerea către o singură contrapartidă fiind limitată. Toate fondurile sunt depuse în conturi curente și pot fi oricând retrase, fără notificare prealabilă. Băncile sunt selectate prin licitație. Ratingul minim de depozit pe termen lung al băncilor în vederea admiterii la procedurile de ofertare este Moody Aa sau echivalent (adică S&P AA- sau Fitch AA-). Expunerea către o singură contrapartidă este limitată la 5 % din „capital + rezerve + împrumuturi subordonate”, astfel cum rezultă din conturile consolidate certificate ale acesteia. Limita se reanalizează cel puțin o dată pe an. Toate contractele oferă posibilitatea de anulare imediată de către Comisie în cazul în care ratingul contrapartidei este reanalizat și scade sub nivelul minim impus. Conform celor menționate anterior, în contextul conjuncturii financiare și economice dificile a celui de al doilea semestru al anului 2008, trezoreria Comisiei a adoptat măsuri specifice și intensificate pentru monitorizarea expunerii sale la riscuri. S-a pus, de asemenea, accentul și pe nivelul ratingului pe termen scurt pentru contrapartidele cu care fondurile aferente amenzilor încasate provizoriu sunt deținute de Comisie. Toate aceste măsuri suplimentare de monitorizare a riscului, adoptate de trezoreria Comisiei în contextul actual, vor rămâne în vigoare în 2009 și pe toată durata situației financiare instabile. Riscul de rată a dobânzii Dobânda aferentă tuturor conturilor se calculează pe o bază variabilă, legată de rata minimă a BCE pentru principalele sale operații de refinanțare și ajustate pentru a reflecta orice fluctuație a acestei rate. Astfel, Comisia nu își asumă niciun risc privind dobânda. ACTIVITĂȚI DE ÎMPRUMUT ȘI CREDITARE ȘI FOND DE GARANTARE Următoarele informații sunt aferente activităților de credit și împrumut efectuate de Comisia Europeană prin Asistența macrofinanciară (AMF), balanța de plăți (BOP) și Euratom, precum și prin Fondul de garantare. 7.4. POLITICI DE GESTIONARE A RISCULUI ȘI ACTIVITĂȚI DE ACOPERIRE A RISCURILOR AMF, BOP și Euratom Tranzacțiile de credit și împrumut, precum și gestionarea trezoreriei aferente se efectuează de Comunități în conformitate cu respectivele decizii ale Consiliului Euratom dacă este cazul, și cu orientările interne. Au fost elaborate manuale de proceduri scrise care acoperă domenii specifice precum împrumuturile luate, împrumuturile acordate și gestionarea trezoreriei și care sunt folosite de unitățile relevante de exploatare. Riscurile financiare și operaționale sunt identificate și evaluate, iar conformitatea cu orientările și procedurile interne este verificată periodic. Ca regulă generală, nu există activități de acoperire a riscurilor întrucât operațiunile de creditare sunt finanțate prin operațiuni „reciproce” și întrucât nu există nici o poziție deschisă în valută. Fondul de garantare Normele și principiile de gestionare a activelor Fondului de garantare (a se vedea nota 2.3.3) sunt prevăzute în Convenția dintre Comisia Europeană și Banca Europeană de Investiții (BEI) datată 25 noiembrie 1994 și amendamentele ulterioare datate 17/23 septembrie 1996, 8 mai 2002 și 25 februarie 2008. Principiile importante, extrase direct din convenție, sunt după cum urmează: 7.5. RISCUL VALUTAR Întrucât majoritatea activelor și pasivelor financiare sunt denominate în euro, Comunitățile nu își asumă efectele fluctuațiilor cursurilor de schimb valutar asupra poziției lor financiare și asupra fluxurilor lor de numerar. Cu toate acestea, Comunitățile au împrumuturi acordate, prin instrumentul financiar Euratom, denominate în valută (USD) care sunt finanțate prin contractarea unor împrumuturi cu sume echivalente în USD (operațiune „reciprocă”). La data bilanțului, Comunitățile nu și-au asumat în mod clar efectele fluctuațiilor cursurilor de schimb valutar asupra poziției lor financiare și asupra fluxurilor lor de numerar. 7.6. RISCUL RATELOR DOBÂNZII Datorită naturii activităților lor de credite și împrumuturi, Comunitățile au active și pasive purtătoare de dobânzi semnificative. AMF și Euratom: Împrumuturile emise la rate variabile expun Comunitățile riscului ratelor dobânzii fluxurilor de numerar. Ele reprezintă aproximativ 93 % din volumul total de împrumuturi luate. Cu toate acestea, riscurile ratelor dobânzii care provin din împrumuturi luate sunt compensate prin acordarea de împrumuturi echivalente în ceea ce privește termenii și condițiile (operațiuni „reciproce”). La data bilanțului, Comunitățile au împrumuturi acordate (exprimate în valori nominale) cu rate variabile de 1,05 miliarde EUR (2007: 1,18 miliarde EUR), cu o reevaluare a ratelor la fiecare 6 luni. De asemenea, Comunitățile au împrumuturi acordate (exprimate în valori nominale) cu rate fixe de 85 de milioane EUR în 2007 (2006: 85 de milioane EUR), cu o scadență finală de peste cinci ani. BOP Comunitățile au un împrumut acordat (exprimat în valori nominale) în cadrul instrumentului financiar cu rată fixă de 2 milioane EUR în 2008 (2007: 0 milioane EUR). Scadența finală a acestuia este mai mică de cinci ani. Fondul de garantare: Așa cum s-a convenit între Comisie și BEI, în prezent nu este asumat niciun risc important și prin urmare nu se realizează acoperirea riscurilor. Întrucât tranzacțiile și operațiunile sunt denominate doar în euro, nu este necesară o altă acoperire a riscurilor. Distribuția investițiilor Fondului de Garantare la 31 decembrie 2008 și 2007 (valoarea de piață excluzând dobânda acumulată) este detaliată în tabelul de mai jos: La 31 decembrie 2008 rata dobânzii efective variază între 3,10 % și 5,15 % pentru numerar și echivalente de numerar (depozite la termen). Pentru portofoliul de titluri de valoare disponibile pentru vânzare, rata dobânzii efective variază între 2,94 % și 5,52 %. 7.7. RISC DE CREDIT Comunitățile își asumă riscul de credit, care reprezintă riscul ca o contrapartidă să nu poată plăti în întregime sumele la scadență. Expunerea la riscul de credit este gestionată în primul rând prin obținerea garanțiilor țării respective în cazul Euratom și apoi prin Fondul de garantare. Fondul de Garantare pentru acțiuni externe a fost înființat în 1994 pentru a acoperi riscurile de neachitare a împrumuturilor luate care finanțează împrumuturi acordate țărilor din afara Uniunii Europene. În orice caz, expunerea la riscul de credit este gestionată prin posibilitatea de a recurge la bugetul UE în cazul în care un debitor nu ar putea rambursa integral sumele datorate. În acest scop, Comunitățile au dreptul să invite toate statele membre să asigure respectarea obligației legale a Comunităților față de creditorii lor. AMF și Euratom: Cele mai mari concentrări ale riscului de credit pe care le au Comunitățile sunt față de România, Serbia și Bulgaria. Aceste țări reprezintă aproximativ 28 %, 24 % și, respectiv, 22 % din volumul total de împrumuturi acordate. În ceea ce privește operațiunile de trezorerie, trebuie puse în aplicare orientările privind alegerea contrapartidelor. În consecință, unitatea de exploatare va putea să tranzacționeze doar cu băncile eligibile care fac parte dintr-o „listă de tranzacționare cu bănci autorizate” și care au limite pe contrapartide suficiente. Balanța de plăți (BOP) La 31 decembrie 2008, expunerea Comunității la riscul de credit în cadrul facilității BOP privește în totalitate Republica Ungaria. Fondul de garantare: Depozite la termen ale Fondului de Garantare – Profilul contrapartidelor În conformitate cu acordul dintre Comunitate și BEI privind gestionarea Fondului de garantare, toate investițiile interbancare ar trebui să aibă un rating de credit al emitentului pe termen scurt minim de Moody P-1 sau echivalent. La 31 decembrie 2008, toate investițiile (183 de milioane EUR) au fost efectuate cu contrapartide care aveau un rating minim de Moody P-1 sau echivalent (și pentru 2007, 248 de milioane EUR). Alte echivalente de numerar - profilul contrapartidelor La 31 decembrie 2008, fondul investit într-un instrument financiar de scont pe termen scurt și toate investițiile (20 de milioane EUR) au fost efectuate cu contrapartide care aveau un rating minim de Moody P-1 sau echivalent. Active disponibile pentru vânzare ale Fondului de Garantare — Profilul emitenților La 31 decembrie 2008, profilul emitenților, valoarea de piață excluzând dobânda acumulată, este după cum urmează: Toate titlurile de valoare deținute în portofoliu sunt conforme orientărilor revizuite privind gestiunea și întrunesc următoarele criterii: 7.8. VALOAREA JUSTĂ Valoarea justă estimată a creditelor și împrumuturilor AMF, BOP și Euratom este determinată prin folosirea modelului fluxurilor de numerar actualizate. Conform acestui model, viitoarele fluxuri de numerar estimate sunt actualizate prin aplicarea curbelor de randament AAA adecvate pentru termenul rămas până la scadență. Se presupune că valoarea justă estimată a împrumuturilor cu rata variabilă aproximează valoarea contabilă a acestora întrucât reevaluarea la ratele dobânzii de pe piață are loc la fiecare 6 luni. La data bilanțului valoarea justă estimată a împrumuturilor acordate și împrumuturilor luate purtătoare de dobândă fixă era de 2 118 de milioane EUR (2007: 90 de milioane EUR) și respectiv 2 118 milioane EUR (2007: 89 de milioane EUR), în comparație cu valoarea contabilă corespunzătoare de 2 091 de milioane EUR (2007: 87 de milioane EUR) și respectiv 2 091 de milioane EUR (2007: 87 de milioane EUR). 7.9. POZIȚIA DE LICHIDITATE Tabelul de mai jos prezintă o analiză a activelor și pasivelor Fondului de garantare defalcate pe grupe de scadență, în funcție de perioada rămasă de la data bilanțului până la scadența contractuală. Este prezentat pe baza unei examinări foarte prudente a datelor de scadență. Prin urmare, în cazul pasivelor este prezentată prima dată de rambursare posibilă, în vreme ce pentru active este prezentată ultima dată posibilă de rambursare. Activele și pasivele care nu au o scadență contractuală sunt grupate împreună la categoria „Scadență nedefinită”. COMUNITATEA EUROPEANĂ A CĂRBUNELUI ȘI OȚELULUI (ÎN LICHIDARE) Următoarele informații sunt aferente activităților de credit și împrumut, precum și celor de trezorerie efectuate de Comunitățile Europene prin Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului (în lichidare). Sunt disponibile informații suplimentare în conturile Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului (în lichidare). 7.10. POLITICI DE GESTIONARE A RISCULUI ȘI ACTIVITĂȚI DE ACOPERIRE A RISCURILOR Comisia Europeană gestionează lichidarea pasivelor CECO și nu se prevede niciun nou credit sau finanțare corespunzătoare pentru CECO în lichidare Noile împrumuturi CECO sunt limitate la refinanțare cu scopul reducerii costului fondurilor. În ceea ce privește operațiunile de trezorerie, se pun în aplicare principiile gestionării prudente pentru a limita riscul operațional, riscul de contrapartidă și riscul de piață. 7.11. RISCUL DE PIAȚĂ CECO în lichidare este expusă la riscul de schimb valutar din expunerile monedelor în raport cu lira sterlină. Poziția activelor și pasivelor în livre sterline este în principal alcătuită din titluri de împrumut necotate la bursă, reprezentând echivalentul a 157 de milioane EUR, emise de Banca Europeană de Investiții pentru a înlocui un debitor rău platnic (a se vedea nota 2.4.2). CECO în lichidare este expusă la riscul de preț al titlurilor de împrumut datorită investițiilor clasificate în bilanț drept disponibile pentru vânzare. 7.12. RISCUL RATELOR DOBÂNZII Prin natura activităților sale, CECO în lichidare este expusă la efectul variațiilor nivelelor principale ale ratelor dobânzii de pe piață atât asupra valorii juste a acestora cât și a riscurilor fluxurilor de numerar. Riscurile ratelor dobânzii care provin din împrumuturi luate sunt compensate în general prin echivalente în ceea ce privește termenii și condițiile (operațiuni „reciproce”). Titlurile de împrumut emise la rate variabile expun CECO în lichidare la riscurile ratelor dobânzii fluxurilor de numerar în vreme ce titlurile de împrumut la rate fixe expun CECO riscurilor ratelor dobânzii valorii juste. Obligațiunile cu rată fixă reprezintă aproximativ 97 % din portofoliul de investiții la data bilanțului (2007: 94 %). 7.13. RISC DE CREDIT CECO în lichidare este expusă riscului ca o contrapartidă să nu poată plăti în întregime sumele la scadență. Unitatea de exploatare va putea să tranzacționeze doar cu băncile eligibile care fac parte dintr-o „listă de tranzacționare cu bănci autorizate” și care au limite pe contrapartide suficiente. Expunerea la riscul de credit este gestionată prin analiza periodică a capacității debitorilor de a întruni obligațiile de rambursare a capitalului și dobânzii. Expunerea la riscul de credit este gestionată și prin obținerea de garanții, precum garanții de țară, ale companiilor și personale. 73 % din suma totală restantă este acoperită prin garanții ale unui stat membru sau organisme echivalente (instituții publice sau grupări industriale din sectorul public ale statelor membre). 20 % din împrumuturile restante au fost acordate băncilor sau au fost garantate de bănci. 7.14. RISC DE LICHIDITATE Riscul de lichiditate care provine din împrumuturi este compensat în general prin credite echivalente în ceea ce privește termenii și condițiile (operațiuni „reciproce”). Pentru gestionarea activelor și pasivelor CECO în lichidare, Comisia gestionează nevoile de lichiditate pe baza previziunilor de plăți cu un termen de 11 ani obținute prin consultări cu serviciile responsabile ale Comisiei. 7.15. VALOAREA JUSTĂ Valoarea justă estimată a împrumuturilor luate și a împrumuturilor acordate este determinată prin folosirea modelului fluxurilor de numerar actualizate. Titlurile de valoare disponibile pentru vânzare sunt prezentate la valoarea justă, reprezentată de prețul de piață plus dobânzile acumulate. Nu există instrumente financiare evaluate la valoarea justă folosind o tehnică de evaluare care nu este susținută de prețurile sau ratele observabile pe piață. Se presupune că valoarea nominală minus provizionul pentru depreciere a creanțelor și valoarea nominală a datoriilor aproximează valorile lor juste. Valoarea justă a numerarului și echivalentelor de numerar incluzând conturile curente și depozitele pe termen scurt (sub trei luni) reprezintă valoarea lor contabilă. 8. INFORMAȚII PRIVIND PĂRȚILE AFILIATE În vederea prezentării informațiilor privind conducerea superioară a Comunităților Europene, aceste persoane sunt prezentate aici sub cinci categorii: DREPTURI FINANCIARE ALE CONDUCERII SUPERIOARE 9. EVENIMENTE DUPĂ DATA BILANȚULUI La data aprobării acestor conturi nicio problemă semnificativă nu a ajuns în atenția contabilului Comisiei și nu a fost raportată acestuia care să necesite o prezentare separată în această secțiune. Conturile anuale și notele aferente au fost pregătite folosind cele mai recente informații financiare disponibile și acest lucru se reflectă în informațiile de mai sus. 10. ENTITĂȚI CONSOLIDATE A. ENTITĂȚI CONTROLATE 1. Instituții și organisme consultative Comitetul Regiunilor Consiliul Uniunii Europene Curtea de Justiție a Uniunii Europene Comisia Europeană Curtea de Conturi Europeană Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor Comitetul Economic și Social European Ombudsmanul European Parlamentul European 2. Agenții comunitare Agenția Europeană pentru Reconstrucție (9) Agenția Europeană pentru Sănătate și Securitate în Muncă Agenția Europeană de Siguranță a Aviației Centrul European de Prevenire și Control al Bolilor Centrul European pentru Dezvoltarea Formării Profesionale Agenția Europeană de Mediu Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară Fundația Europeană pentru Îmbunătățirea Condițiilor de Viață și de Muncă Agenția Europeană pentru Siguranța Maritimă Agenția Europeană pentru Medicamente Agenția Europeană pentru Produse Chimice (10) Fuziune pentru energie (Întreprinderea Comună Europeană pentru ITER și pentru Dezvoltarea Energiei de Fuziune) (10) Observatorul European pentru Droguri și Toxicomanie Agenția pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene Agenția Europeană pentru Securitatea Rețelelor Informatice și a Datelor Fundația Europeană de Formare Agenția Europeană pentru Gestionarea Cooperării Operative la Frontierele Externe ale statelor membre ale UE Centrul de Traduceri pentru Organismele Uniunii Europene Autoritatea de Supraveghere a Sistemului Global de Navigație prin Satelit European Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (Mărci, desene și modele industriale) Agenția Europeană a Căilor Ferate Oficiul Comunitar pentru Soiuri de Plante Agenția Comunitară pentru Controlul Pescuitului 3. Agenții executive Agenția Executivă pentru Competitivitate și Inovare Agenția Executivă pentru Educație, Audiovizual și Cultură Agenția Executivă pentru Sănătate și Consumatori Agenția Executivă pentru Rețeaua Transeuropeană de Transport (10) 4. Alte entități controlate Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului (în lichidare) Eurojust (11) Colegiul European de Poliție (CEPOL) (11) B. ASOCIAȚII ÎN PARTICIPAȚIUNE Organizația Internațională ITER pentru Energia de Fuziune (participație/drept de vot: 48,5 %) Întreprinderea comună SESAR (participație 91,73 %/drept de vot: 65 %) Întreprinderea comună Galileo în lichidare (participație/drept de vot: 91,6 %/49,3 %) C. SOCIETĂȚI ASOCIATE Fondul European de Investiții (participație/drept de vot: 27,43 %) 11. ENTITĂȚI NECONSOLIDATE Deși Comunitățile gestionează activele entităților menționate mai jos, acestea nu întrunesc criteriile de consolidare și prin urmare nu sunt incluse în conturile Comunităților Europene. 11.1. FONDUL EUROPEAN DE DEZVOLTARE (FED) Fondul european de dezvoltare (FED) este principalul instrument privind asistența comunitară pentru dezvoltarea cooperării în țările ACP și țările și teritoriile de peste mări (TTPM). Tratatul de la Roma din 1957 a fixat condițiile pentru crearea acestuia în vederea furnizării de asistență tehnică și financiară, inițial statelor africane, care, la acea vreme erau colonizate încă și cu care anumite state membre aveau legături istorice. Fiecare FED este încheiat pe o perioadă de aproximativ cinci ani. Cel de al 9-lea FED a expirat la momentul intrării în vigoare a celui de al 10-lea FED la 1 iulie 2008. FED nu este finanțat din bugetul comunităților, ci din contribuții directe ale statelor membre, care sunt convenite prin negocieri. Suma pe care o plătește un stat membru este bazată, printre altele, în parte pe VNB-ul acestora și în parte pe legăturile lor istorice cu statele ACP și TTPM implicate. Comisia și BEI gestionează resursele FED. FED este guvernat prin propriul său Regulament financiar (JO L 78, 19.3.2008, p. 1) care prevede prezentarea propriilor situații financiare separate de cele ale Comunităților. FED-urile sunt supuse controlului extern al Curții de Conturi și al Parlamentului. În scopuri informative, sunt prezentate mai jos bilanțul și contul rezultatului economic ale celui de al 8-lea, al 9-lea și al 10-lea FED: Bilanț – cel de al 8–lea, al 9–lea și al 10–lea FED Contul rezultatului economic - cel de al 8-lea, al 9-lea și al 10-lea FED 11.2. REGIMUL DE ASIGURARE DE SĂNĂTATE Regimul de asigurare de sănătate este regimul care oferă asigurare medicală personalului diverselor organisme ale Comunităților Europene. Fondurile regimului sunt proprietatea acestuia și nu sunt controlate de Comunitățile Europene, deși activele sale financiare sunt gestionate de Comisie. Regimul este finanțat prin contribuții de la membrii săi (personal) și de la angajatori (instituții/agenții/organisme). Orice excedent rămâne în cadrul regimului. Regimul are patru entități separate - regimul principal care acoperă personalul instituțiilor și agențiilor Comunităților Europene și trei regimuri mai mici care acoperă personalul Universității Europene din Florența, școlilor europene și personalul care lucrează în afara CE, precum personalul din delegațiile UE. Totalul activelor regimului la 31 decembrie 2008 era de 288 de milioane EUR (2007: 287 de milioane EUR). PARTEA II RAPOARTECONSOLIDATE PRIVIND EXECUȚIA BUGETARĂ A COMUNITĂȚILOR EUROPENE ȘI NOTE EXPLICATIVE CUPRINS Venituri: Cheltuieli: Instituții: Agenții: SECȚIUNEA A: RAPOARTE CONSOLIDATE PRIVIND EXECUȚIA BUGETARĂ (12) REZULTATUL EXECUȚIEI BUGETARE 1. REZULTATUL BUGETAR 2008 Excedentul bugetar al Comunităților Europene este returnat statelor membre în exercițiul următor prin deducerea sumelor scadente din exercițiul respectiv. 2. SITUAŢIA COMPARAŢIEI EXECUŢIEI BUGETARE CU SUMELE REALE VENITURI CHELTUIELI - ÎN FUNCȚIE DE RUBRICILE CADRULUI FINANCIAR CHELTUIELI – PE DOMENIU DE POLITICĂ 3. SINTEZA EXECUȚIEI VENITURILOR BUGETARE 2008 Detaliu titlul 1: Resurse proprii Detaliu titlul 3: Excedente disponibile 4. ALCĂTUIREA ȘI EVOLUȚIA CREDITELOR DE ANGAJAMENT ȘI DE PLATĂ ÎN FUNCȚIE DE RUBRICILE CADRULUI FINANCIAR 5. EXECUTAREA CREDITELOR DE ANGAJAMENT ÎN FUNCȚIE DE RUBRICILE CADRULUI FINANCIAR 6. EXECUTAREA CREDITELOR DE PLATĂ ÎN FUNCȚIE DE RUBRICILE CADRULUI FINANCIAR 7. VARIAȚIA ANGAJAMENTELOR RESTANTE ÎN FUNCȚIE DE RUBRICILE CADRULUI FINANCIAR 8. DEFALCAREA ANGAJAMENTELOR RESTANTE PE EXERCIȚIU DE ORIGINE A ANGAJAMENTULUI ÎN FUNCȚIE DE RUBRICILE CADRULUI FINANCIAR 9. DEFALCAREA ŞI EVOLUŢIA CREDITELOR DE ANGAJAMENT ŞI PLATĂ PE DOMENIU DE POLITICĂ 10. EXECUTAREA CREDITELOR DE ANGAJAMENT ÎN FUNCȚIE DE DOMENIUL DE POLITICĂ 11. EXECUTAREA CREDITELOR DE PLATĂ ÎN FUNCȚIE DE DOMENIUL DE POLITICĂ 12. VARIAȚIA ANGAJAMENTELOR RESTANTE ÎN FUNCŢIE DE DOMENIUL DE POLITICĂ 13. DEFALCAREA ANGAJAMENTELOR RESTANTE PE EXERCIȚIU DE ORIGINE A ANGAJAMENTULUI ÎN FUNCȚIE DE RUBRICILE CADRULUI FINANCIAR 14. SINTEZA EXECUȚIEI VENITURILOR BUGETARE PE INSTITUȚIE 15. EXECUTAREA CREDITELOR DE ANGAJAMENT ŞI DE PLATĂ PE INSTITUŢII Credite de angajament Credite de plată 16. VENITURILE AGENŢIILOR: PREVIZIUNI BUGETARE, CREANŢE ŞI SUME PRIMITE 17. AGENȚII: CREDITE DE ANGAJAMENT ŞI DE PLATĂ PE AGENŢIE 18. REZULTATUL BUGETAR, INCLUSIV AL AGENȚIILOR SECȚIUNEA B: NOTE EXPLICATIVE LA RAPOARTELE CONSOLIDATE PRIVIND EXECUȚIA BUGETARĂ 1. PRINCIPII, STRUCTURI ȘI CREDITE BUGETARE 1.1. DISPOZIȚII LEGALE ȘI REGULAMENTUL FINANCIAR Contabilitatea bugetară se ține în conformitate cu Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002 din 25 iunie 2002 [JO L 248, 16.9.2002, p. 1, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE, Euratom)] nr. 1995/2006 din 13 decembrie 2006, JO L 390, 30.12.2006 privind Regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităților Europene și Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2342/2002 din 23 decembrie 2002 care expune reguli detaliate privind punerea în aplicare a prezentului Regulament financiar, astfel cum a fost modificat ultima dată la 28 martie 2007. Bugetul general, principalul instrument al politicii financiare a Comunităților, este instrumentul care prevede și autorizează veniturile și cheltuielile Comunităților în fiecare exercițiu. Procedura bugetară este stabilită la articolul 272 din Tratatul CE, care stipulează ordinea etapelor și termenele care trebuie respectate de cele două componente ale autorității bugetare: Consiliul și Parlamentul. În fiecare an, Comisia estimează veniturile și cheltuielile tuturor instituțiilor europene pentru exercițiul următor și elaborează un proiect de buget preliminar pe care îl trimite autorității bugetare. Pe baza acestui proiect de buget preliminar, Consiliul elaborează un proiect de buget care este apoi negociat de cele două componente ale autorității bugetare. Președintele Parlamentului declară că bugetul a fost în cele din urmă adoptat, astfel bugetul putând fi executat. Sarcina execuției bugetare este în principal responsabilitatea Comisiei. 1.2. PRINCIPII BUGETARE Bugetul general al Comunităților este guvernat de un număr de principii de bază: 1.3. STRUCTURA BUGETULUI Bugetul constă în: Posturile de venituri și cheltuieli ale fiecărei instituții sunt clasificate în funcție de tipul lor sau utilizarea care le este încredințată conform titlurilor, capitolelor, articolelor și posturilor. O parte din fondurile CECO în lichidare a fost pusă la dispoziția bugetului operațional al CECO în lichidare. Acest buget operațional a fost adoptat anual de Comisie, după consultări cu Consiliul și Parlamentul European. Ultimul buget a fost elaborat pentru perioada de la 1 ianuarie la 23 iulie 2002. De la 24 iulie 2002, veniturile și cheltuielile aferente bugetului operațional sunt incluse în contul de venituri și cheltuieli al CECO în lichidare. Restul angajamentelor care trebuie îndeplinite sunt prezentate la secțiunea pasive din bilanț. 1.4. STRUCTURA CONTURILOR BUGETARE 1.4.1. Prezentare generală Doar bugetul Comisiei conține credite administrative și credite de funcționare. Celelalte instituții au doar credite administrative. Bugetul face distincția între două tipuri de credite: credite nediferențiate și credite diferențiate. Creditele nediferențiate sunt folosite pentru finanțarea operațiunilor anuale (care respectă principiul anualității). Creditele diferențiate au fost introduse pentru a reconcilia principiul anualității cu necesitatea de a gestiona operațiuni multianuale. 1.4.2. Originea creditelor Principala sursă a creditelor este bugetul Comunităților pentru exercițiul în curs. Totuși, există și alte tipuri de credite care rezultă din dispoziții ale Regulamentului financiar. Acestea provin din exerciții financiare anterioare sau din surse exterioare. 1.4.2.1. Credite bugetare definitive care cuprind: 1.4.2.2. Credite reportate din exercițiul anterior sau puse din nou la dispoziție 1.4.2.3. Venituri alocate 1.4.3. Alcătuirea creditelor disponibile 1.5. EXECUȚIA BUGETARĂ Execuția bugetară este guvernată de articolul 48 alineatul (1) din Regulamentul financiar, care prevede: „Comisia va executa … bugetul în conformitate cu prezentul Regulament, pe propria sa răspundere și în limitele creditelor autorizate”. Articolul 50 prevede că se conferă instituțiilor de către Comisie competențele necesare pentru executarea secțiunilor bugetare aferente acestora. 1.6. ANGAJAMENTE RESTANTE (RAL) Odată cu introducerea creditelor diferențiate, s-a creat un decalaj între angajamentele contractate și plățile efectuate: acest decalaj, corespunzând angajamentelor restante, reprezintă intervalul de timp dintre momentul în care au fost contractate angajamentele și cel în care au fost făcute plățile corespunzătoare. 2. EXPLICAREA RAPOARTELOR PRIVIND EXECUȚIA BUGETARĂ 2.1.1. General Sumele din resursele proprii înscrise în conturi sunt cele creditate în cursul exercițiului în conturile deschise în numele Comisiei de guvernele statelor membre. De asemenea, veniturile cuprind, în cazul unui excedent, rezultatul bugetar al exercițiului financiar precedent. Celelalte venituri înscrise în conturi reprezintă suma reală primită în cursul exercițiului. În vederea calculării rezultatului bugetar al exercițiului, cheltuielile includ plățile efectuate în contul creditelor de plată ale exercițiului plus orice credite din exercițiul respectiv care sunt reportate în exercițiul următor. Plățile efectuate în contul creditelor pentru plată ale exercițiului reprezintă plăți efectuate de contabil până la data de 31 decembrie a exercițiului financiar. În cazul Fondului european de garantare agricolă, plățile sunt cele efectuate de statele membre între 16 octombrie 2007 și 15 octombrie 2008, cu condiția înștiințării contabilului cu privire la angajament și la autorizație până la 31 ianuarie 2009. Cheltuielile FEGA pot fi supuse unei decizii de conformitate ca urmare a controalelor din statele membre. Rezultatul bugetar este alcătuit din două elemente: rezultatul Comunităților Europene și rezultatul participării țărilor AELS care aparțin SEE. În conformitate cu articolul 15 din Regulamentul nr. 1150/2000 privind resursele proprii, acest rezultat reprezintă diferența dintre: Următoarele elemente sunt adăugate sau deduse din cifra rezultată: Rezultatul bugetar este returnat statelor membre în exercițiul următor prin deducerea din sumele scadente ale acestora din exercițiul respectiv. Creditele reportate din exercițiul financiar anterior aferente contribuțiilor de la terțe părți și activităților pentru acestea, care prin definiție nu sunt anulate niciodată, sunt incluse împreună cu creditele adiționale pentru exercițiul financiar. Aceasta explică diferența dintre reportările din exercițiul anterior în situațiile privind execuția bugetară din 2008 și reportările în exercițiul următor în situațiile privind execuția bugetară din 2007. Creditele de plată destinate reutilizării și creditele puse din nou la dispoziție ca urmare a rambursării aconturilor nu sunt luate în considerare când se calculează rezultatul exercițiului. Partea AELS-SEE a creditelor de plată reportate de Comunități din 2008 în 2009 nu a putut fi inclusă în soldul din 2008 deoarece această operațiune este supusă aprobării de către AELS, iar aprobarea nu va putea fi acordată până la jumătatea anului 2009. Creditele de plată reportate includ: reportările automate și reportările prin decizie. Acestea includ și majorarea creditelor din venituri alocate întrucât creditele nefolosite la sfârșitul exercițiului se reportează automat. Anularea creditelor de plată neutilizate reportate din exercițiul anterior prezintă acum doar anulări ale creditelor reportate automat și prin decizie. 2.1.2. Reconcilierea rezultatului bugetar cu rezultatul economic 2008 Rezultatul economic al anului prezentat la pagina 14 este calculat în conformitate cu principiile contabilității pe bază de angajamente. Însă rezultatul bugetar se bazează pe regulile contabilității de casă modificată, în conformitate cu Regulamentul financiar. Cum ambele sunt rezultatul acelorași tranzacții subiacente, asigurarea faptului că acestea sunt reconciliabile reprezintă un control util. Tabelul de mai jos prezintă această reconciliere, subliniind principalele sume reconciliate, defalcate pe posturi de venituri și cheltuieli. RECONCILIERE: REZULTAT ECONOMIC – REZULTAT BUGETAR 2008 Elemente de reconciliere - Venituri Veniturile bugetare efective ale unui exercițiu financiar corespund veniturilor colectate din creanțe constatate în cursul exercițiului și sumelor colectate din creanțe care trebuie încă recuperate din exercițiile anterioare. Astfel, creanțele constatate în cursul exercițiului curent, dar necolectate încă trebuie deduse din rezultatul economic în cazul reconcilierii deoarece nu fac parte din veniturile bugetare. Dimpotrivă, creanțele constatate în cursul exercițiilor precedente și colectate în anul curent trebuie adăugate la rezultatul economic în vederea reconcilierii. În esență, venitul net angajat este format din venituri angajate corespunzând unor prelevări agricole, resurse proprii și dobânzi și dividende. Numai efectul net, adică venitul angajat în anul curent minus veniturile angajate anulate din anii anteriori este luat în considerare. Elemente de reconciliere - Cheltuieli În esență, cheltuielile nete înregistrate în avans constau în cheltuieli angajate în scopul separării exercițiului, respectiv cheltuielile eligibile suportate de beneficiarii fondurilor Comunității, dar care nu sunt încă raportate către CE. Cum cheltuielile înregistrate în avans nu sunt considerate cheltuieli bugetare, plățile efectuate în exercițiul curent aferente facturilor înregistrate în anii anteriori sunt parte integrantă din cheltuielile bugetare ale exercițiului curent. Efectul net al prefinanțării este combinația dintre: 1) noile sume de prefinanțare plătite în exercițiul curent și înregistrate ca și cheltuieli bugetare ale exercițiului curent și 2) regularizarea prefinanțării plătite în exercițiul curent sau în exercițiile anterioare prin acceptarea costurilor eligibile. Ultimele reprezintă o cheltuială angajată, dar nu în conturile bugetare, deoarece plata prefinanțării inițiale a fost deja considerată cheltuială bugetară la momentul plății. În afara plăților efectuate în contul creditelor exercițiului respectiv, creditele aferente anului respectiv reportate la următorul exercițiu trebuie, de asemenea, luate în considerare la calculul rezultatului bugetar al exercițiului (în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1150/2000). Același lucru se aplică și în cazul plăților bugetare efectuate în exercițiul curent din reportările și anularea creditelor de plată nefolosite. Variația provizioanelor este aferentă estimărilor de sfârșit de an efectuate în contabilitatea de angajamente (în special beneficiile angajaților), care nu au impact asupra conturilor bugetare. Alte sume de reconciliat includ diferite elemente precum amortizarea, achiziționarea de active, plățile aferente achiziționărilor în leasing și participările financiare pentru care înregistrările diferă între contabilitatea bugetară și cea de angajamente. În sfârșit, rezultatul economic al agențiilor și al CECA, inclus în rezultatul economic consolidat trebuie exclus deoarece execuția lor bugetară nu face parte din rezultatul bugetar consolidat. 2.2. COMPARAȚIA ÎNTRE BUGET ȘI CU SUMELE REALE 2008 (Tabelul 2) Valoarea creditelor de plată din bugetul adoptat inițial, semnat de președintele Parlamentului European la 18 decembrie 2007, fusese fixată la 120 347 de milioane EUR, urmând a fi finanțată prin resurse proprii în valoare de 118 922 de milioane EUR. Trebuie observat faptul că estimarea veniturilor și cheltuielilor din bugetul inițial este supusă ajustărilor pe parcursul anului bugetar, asemenea modificări fiind prezentate în bugetele rectificative. Ajustările plăților statelor membre privind resursele proprii bazate pe VNB garantează corespondența între veniturile și cheltuielile bugetare. În conformitate cu principiul echilibrului, veniturile și cheltuielile bugetare (credite de plată) trebuie să fie în echilibru. Venituri: În cursul anului 2008 au fost adoptate zece bugete rectificative. Impactul acestora asupra secțiunii „venituri” din bugetul 2008 se traduce printr-un venit total final de 115 771 de milioane EUR. Acesta a fost finanțat prin resurse proprii în valoare de 108 323 de milioane EUR (astfel cu 10 599 de milioane mai puțin decât ceea ce s-a prevăzut inițial) și restul celorlalte venituri. Necesarul redus de resurse proprii s-a datorat unor factori diverși cum ar fi includerea a 1 529 de milioane EUR aferente excedentului anului precedent, precum și amenzile impuse societății Microsoft și dobânzile bancare aferente în valoare totală de 849 de milioane EUR. În sfârșit, efectul combinat al unei micșorări a creditelor de plată și al unei creșteri în previziunile de venituri din bugetul rectificativ nr. 9/2008 au dus la o reducere suplimentară a resurselor VNB de 6 936 de milioane EUR. În ceea ce privește resursele proprii, colectarea resurselor proprii tradiționale a atins 102 % din sumele prevăzute. Aceasta se explică prin faptul că estimările bugetare au fost modificate la momentul întocmirii bugetului rectificativ nr. 5/2008 (micșorate cu 212 milioane EUR), precum și la momentul întocmirii bugetului rectificativ nr. 9/2008 (micșorate cu 1 600 de milioane EUR). Aceste ajustări s-au bazat, pe de o parte, pe noile previziuni macroeconomice din primăvara 2008, care sunt mai puțin optimiste decât precedentele, și, pe de altă parte, pe evoluția contribuțiilor. Plățile finale ale statelor membre privind TVA și VNB au corespuns, de asemenea foarte îndeaproape, cu estimările bugetare finale. Diferențele dintre sumele prevăzute și sumele efectiv plătite se explică prin diferențele în cursul de schimb valutar pentru euro folosit în scopuri bugetare și cursul de schimb în vigoare la data la care statele membre care nu participă la UEM au efectuat plățile. Cheltuieli: Bugetul 2008 reflecta încă tranziția de la un cadru financiar la următorul. Creditele de angajament erau în conformitate cu orientările în materie de cheltuieli convenite pentru noua perioadă de programare 2007-2013, în timp ce solicitările de plată se refereau încă, în mare măsură, la cadrul financiar 2000-2006. Se preconizează ca, începând din 2009, cota plăților pentru noile programe multianuale majore să crească rapid. În ceea ce privește angajamentele, rata de execuție era de 99 % în comparație cu bugetul final (99,4 % excluzând rezerva neutilizată pentru Fondul de ajustare la globalizare) și de 100,2 % în comparație cu bugetul inițial. Chiar și în cazul programelor din domeniul libertate, securitate și justiție, unde rata reală de execuție era cea mai mică din toate rubricile, rata de execuție a atins 99 % după reportări. Bugetul final a fost majorat cu mai puțin de 1 % în comparație cu cel inițial. Consolidarea efectuată prin intermediul bugetelor rectificative s-a ridicat la un total de 1 421 de milioane EUR, care a cuprins în principal reprogramarea planificată a Fondului european de dezvoltare regională (FEDER), a Fondului european agricol de dezvoltare rurală (FEADR) și a Fondului european pentru pescuit (FEP) în valoare de 771 de milioane EUR, în timp ce suma de 280 de milioane EUR a fost alocată Fondului de solidaritate al Uniunii Europene, care, prin natura sa, reprezintă o cheltuială imprevizibilă, și o consolidare a rezervei pentru ajutoare de urgență în valoare de 240 de milioane EUR în vederea acoperirii necesităților noului instrument Facilitatea pentru alimente. Plățile efectuate corespundeau la 93 % din bugetul inițial – în final s-a atins o rată de execuție de 97 % din creditele disponibile, în urma unei reduceri a creditelor totale de plată cu 4 % și a unor transferuri semnificative între rubricile cadrului financiar. Reducerile majore erau necesare pentru fondurile structurale și Fondul de coeziune (4 515 milioane EUR sau 11 % din creditele disponibile), deoarece plățile interimare făceau în continuare obiectul aprobării de către Comisie a sistemelor de gestionare și control pentru proiectele aferente fondurilor structurale, precum și al propunerilor de proiecte majore în cadrul Fondului de coeziune pe care statele membre trebuie să le prezinte pentru rubrica 4 (265 de milioane EUR sau 3 % din creditele disponibile repartizate în întreaga rubrică) și o diminuare de 21 de milioane EUR a rezervei curente pentru acordurile internaționale de pescuit. Analiza detaliată a rectificărilor bugetare, contextului relevant, justificării și impactului acestora este prezentată în Partea A, care cuprinde o sinteză a execuției bugetare și în Partea B, care abordează fiecare rubrică a cadrului financiar, ale raportului Comisiei privind gestiunea bugetară și financiară 2008. 2.3. VENITURI (Tabelul 3) Veniturile din bugetul general al Comunităților Europene pot fi împărțite în două mari categorii: resursele proprii și alte venituri. Acest lucru este prevăzut la articolul 269 din Tratatul de instituire a Comunităților Europene, care stipulează că: „Fără a prejudicia alte venituri, bugetul va fi finanțat în întregime din resursele proprii”. Marea parte a cheltuielilor bugetare este finanțată prin resursele proprii. Alte venituri reprezintă doar o parte minoră din finanțarea totală. Resursele proprii se împart în trei categorii: resursele proprii tradiționale, resursa TVA și resursa VNB. Resursele proprii tradiționale includ la rândul lor taxe agricole, cotizații pentru zahăr și taxe vamale. Un mecanism de corectare a dezechilibrelor bugetare face, de asemenea, parte din sistemul de resurse proprii. Resursele proprii sunt alocate în conformitate cu normele prevăzute de Decizia nr. 2000/597/CE, Euratom a Consiliului din 29 septembrie 2000 cu privire la sistemul de resurse proprii ale Comunităților Europene. La 1 martie 2009 a intrat în vigoare o nouă decizie privind resursele proprii, respectiv Decizia nr. 2007/436/CE, Euratom din 7 iunie 2007. Decizia respectivă produce efecte de la 1 ianuarie 2007. Cu toate acestea, impactul financiar al acesteia va fi constatat începând cu exercițiul financiar 2009, întrucât efectele retroactive vor fi luate în considerare doar în exercițiul bugetar 2009. 2.3.1. Resurse proprii tradiționale Resursele proprii tradiționale: toate sumele stabilite de resurse proprii tradiționale trebuie înregistrate în una sau alta dintre contabilitățile ținute de autoritățile competente. Pentru contabilitatea separată, statele membre trimit Comisiei o situație trimestrială care include: Informațiile trimise de statele membre nu permit ca sumele recuperate în timpul exercițiului să fie alocate în exercițiul în care au apărut creanțele. Prin urmare, coloana destinată sumelor primite în contul reportărilor din tabelul „Rezumat al execuției bugetului general, 2008” include sumele primite în cursul exercițiului și valoarea creanțelor anulate și înlocuite cu noua valoare a creanțelor declarate de statele membre odată cu întocmirea noii lor situații. O reducere de valoare se aplică creanțelor din resursele proprii. Când se recuperează resursele proprii tradiționale din contabilitatea separată, acestea trebuie înregistrate în contul Comisiei cu trezoreria sau organismul numit cel mai târziu în prima zi lucrătoare de după a 19-a zi a celei de-a doua luni de după luna în care s-a recuperat creanța. Statele membre rețin drept costuri de colectare 25 % din resursele proprii tradiționale. 2.3.2. Resurse bazate pe TVA și resurse bazate pe VNB Resursele proprii bazate pe TVA derivă din aplicarea unei rate uniforme în toate statele membre, la baza armonizată de TVA determinată în conformitate cu prevederile articolului 2 alineatul (1) litera (c) din Decizia Consiliului din 29 septembrie 2000. Baza TVA este plafonată la 50 % din VNB pentru toate statele membre. Resursa bazată pe VNB este o resursă variabilă care are ca scop oferirea veniturilor necesare într-un anumit an pentru a acoperi cheltuielile care depășesc suma colectată din resursele proprii tradiționale, resursele TVA și alte venituri. Veniturile derivă din aplicarea unei rate uniforme sumei VNB a tuturor statelor membre. Resursele bazate pe TVA și VNB sunt determinate pe baza previziunilor de TVA și VNB făcute odată cu pregătirea proiectului de buget preliminar. Aceste previziuni sunt revizuite ulterior; cifrele sunt actualizate în cursul exercițiului bugetar respectiv printr-un buget rectificativ. Cifrele reale ale TVA și VNB sunt disponibile în cursul exercițiului următor exercițiului bugetar respectiv. Comisia calculează diferențele dintre sumele datorate de statele membre în funcție de bazele reale și sumele plătite efectiv pe baza previziunilor (revizuite). Aceste solduri ale TVA și VNB, fie pozitive fie negative, sunt solicitate de Comisie de la statele membre la 1 decembrie din exercițiul următor exercițiului bugetar respectiv. Se mai pot face corecții la bazele reale de calcul ale TVA și VNB în cursul următorilor patru ani, sub rezerva emiterii unei rezerve. Soldurile calculate anterior sunt ajustate și diferența este solicitată în același timp cu soldurile TVA și VNB pentru exercițiul bugetar anterior. Când controlează situațiile TVA și datele VNB, Comisia poate să înștiințeze statele membre cu privire la rezerve asupra anumitor puncte care pot avea consecințe asupra contribuțiilor lor din resurse proprii. De exemplu, aceste puncte pot rezulta din absența unor date acceptabile sau din necesitatea de a elabora o metodologie potrivită. Aceste rezerve trebuie văzute drept creanțe potențiale ale statelor membre pentru sume nesigure întrucât impactul lor financiar nu poate fi estimat cu precizie. Când poate fi determinată suma exactă, resursele corespunzătoare bazate pe TVA și VNB sunt solicitate ori în legătură cu soldurile TVA și VNB ori prin cereri individuale de fonduri. 2.3.3. Corecția în favoarea Regatului Unit Acest mecanism reduce plățile din resursele proprii ale Regatului Unit proporțional cu ceea ce este cunoscut drept „dezechilibru bugetar” și mărește plățile din resursele proprii ale altor state membre în mod corespunzător. Mecanismul de corecție a dezechilibrului bugetar în favoarea Regatului Unit a fost instituit de Consiliul European de la Fontainebleau (iunie 1984) și de decizia aferentă privind resursele proprii din 7 mai 1985. Scopul mecanismului era reducerea dezechilibrului bugetar al Regatului Unit printr-o reducere a plăților sale către Comunități. Pentru informații suplimentare privind execuția veniturilor, puteți consulta Raportul privind gestiunea bugetară și financiară 2008. 2.4. CHELTUIELI (Tabelele 4-13) 2.4.1. Cadru financiar 2007-2013 Această secțiune descrie principalele categorii de cheltuieli ale Comunităților, clasificate pe rubrici ale cadrului financiar 2007-2013. Exercițiul financiar 2008 a fost al doilea an acoperit de cadrul financiar 2007-2013. Plafonul general al creditelor de angajament din 2008 atinge 132 797 de milioane EUR, echivalentul a 1,06 % din VNB. Plafonul aferent creditelor de plată atinge 129 681 de milioane EUR, respectiv 1,03 % din VNB. Tabelul de mai sus prezintă cadrul financiar în prețuri curente estimate pentru 2013. Rubrica 1 – Creștere durabilă Această rubrică se împarte în două componente separate, dar interconectate: Rubrica 2 – Conservarea și gestionarea resurselor naturale Rubrica 2 include politicile comune agricole și de pescuit, măsurile în domeniul dezvoltării rurale și mediului, în special Natura 2000. Cuantumul rezervat pentru politica agricolă comună reflectă acordul la care s-a ajuns în cadrul reuniunii Consiliului European de la Bruxelles din octombrie 2002. Rubrica 3 – Cetățenie, libertate, securitate și justiție Noua rubrică 3 (Cetățenie, libertate, securitate și justiție) reflectă importanța crescătoare acordată domeniilor în care Uniunea are noi sarcini - justiție și afaceri interne, protecție la frontieră, politica de imigrare și azil, sănătate publică și protecția consumatorului, cultură, tineret, informare și dialog cu cetățenii. Se poate defalca în două componente: Rubrica 4 – UE ca partener mondial Rubrica 4 acoperă toate acțiunile externe, inclusiv instrumentele de preaderare. Comisia propusese să se integreze Fondul european de dezvoltare (FED) în perspectiva financiară, dar Consiliul European și Parlamentul European au convenit ca cele două să rămână separate. Rubrica 5 – Administrație Această rubrică acoperă cheltuielile administrative necesare tuturor acestor instituții, pensiilor și școlilor europene. Pentru instituțiile cu excepția Comisiei, aceste costuri alcătuiesc totalul cheltuielilor lor, dar agențiile și alte organisme au atât cheltuieli administrative, cât și cheltuieli operaționale. Rubrica 6 – Compensări În conformitate cu acordul politic conform căruia statele membre nu ar trebui să devină cotizanți neți la buget la începutul aderării lor, la această rubrică a fost prevăzută compensarea. Această sumă a fost disponibilă ca transferuri către acestea pentru a le echilibra încasările și contribuțiile bugetare. 2.4.2. Domenii de politică Ca parte din folosirea gestiunii bazate pe activități (GBA) Comisia execută un buget bazat pe activități (BBA) în procesele de planificare și gestiune. GBA implică o structură bugetară în care titlurile bugetare corespund domeniilor de politică și capitolele bugetare activităților. BBA are ca scop oferirea unui cadru clar pentru punerea în practică a obiectivelor de politică ale Comisiei, fie prin mijloace de tipul politicilor legislative, financiare sau prin orice alte politici publice. Prin structurarea lucrărilor Comisiei în funcție de activități, se obține o imagine clară a acțiunilor Comisiei și simultan se realizează un cadru comun pentru stabilirea priorităților. Resursele sunt alocate priorităților în cursul procedurii bugetare folosind activitățile ca pietre de temelie pentru întocmirea bugetului. Prin stabilirea unei astfel de legături între activități și resursele alocate acestora, BBA urmărește creșterea eficienței și eficacității folosirii resurselor în cadrul Comisei. Un domeniu de politică poate fi definit ca o grupare omogenă a activităților reprezentând părți din lucrările Comisiei care sunt relevante pentru procesul decizional. În total au fost identificate 31 de domenii de politică, fiecare dintre acestea corespunzând, în general, unei DG și cuprinzând în medie 6 sau 7 activități individuale. Aceste domenii de politică sunt predominant operaționale, deoarece activitățile lor principale sunt realizate în beneficiul unui terț, fiecare în cadrul domeniului lor de activitate respectiv. Bugetul operațional este completat cu cheltuielile administrative necesare pentru fiecare domeniu de politică. Pentru informații suplimentare privind execuția cheltuielilor, puteți consulta Raportul privind gestiunea bugetară și financiară 2008. 2.5. INSTITUȚII ȘI AGENȚII (Tabelele 14-18) Rapoartele consolidate privind execuția bugetului general al Comunităților Europene includ, ca și în exercițiile anterioare, execuția bugetară a tuturor instituțiilor având în vedere că în cadrul bugetului Comunităților este întocmit un buget separat pentru fiecare Instituție. Agențiile nu au un buget separat în cadrul bugetului Comunităților și sunt finanțate parțial de o subvenție din bugetul Comisiei. Pentru a oferi toate informațiile bugetare relevante pentru agenții, partea bugetară a conturilor anuale consolidate include rapoarte separate privind execuția bugetelor individuale ale agențiilor tradiționale consolidate. Aceste rapoarte sunt: