Recitale
(1) Lupta împotriva sărăciei și a excluziunii sociale este unul dintre angajamentele principale ale Uniunii Europene și ale statelor membre.
(2) Tratatul de la Amsterdam în 1997 a adăugat noi dispoziții privind lupta împotriva marginalizării sociale în cadrul domeniilor de activitate actuale reglementate de dispozițiile politicii sociale din Tratatul CE, în special articolele 136 și 137, și a prevăzut un nou cadru juridic și un nou temei juridic pentru o serie de noi angajamente politice în acest domeniu.
(3) Consiliul European întrunit la Lisabona la 23 și 24 martie 2000 a recunoscut că amploarea înregistrată de sărăcie și de excluziunea socială este de neacceptat. Construirea unei Uniuni Europene care să se axeze mai mult pe incluziune a fost considerată astfel un element esențial pentru realizarea obiectivului strategic pe zece ani al Uniunii referitor la creșterea economică, locuri de muncă mai multe și mai bune și o mai mare coeziune socială.
(4) Consiliul European de la Lisabona a invitat statele membre și Comisia să întreprindă demersurile necesare care să aibă „un impact decisiv asupra eradicării sărăciei” până în 2010. Prin urmare, Consiliul European de la Lisabona a convenit asupra adoptării unei metode deschise de coordonare (MDC) în acest domeniu.
(5) Încă de la început, MDC pentru protecție socială și incluziune socială a reprezentat un instrument important pentru a susține acest angajament politic și pentru a întări capacitatea UE de a sprijini statele membre în eforturile lor pentru obținerea unei mai mari coeziuni sociale în Europa.
(6) MDC contribuie la aprofundarea învățării reciproce și sporește conștientizarea naturii multidimensionale a excluziunii și a sărăciei. În acest fel, MDC creează condițiile propice pentru a produce un impact mai puternic în practică și pentru a asigura vizibilitatea pentru cetățenii europeni a atașamentului Uniunii față de valorile sociale.
(7) În pofida acestor realizări, o parte semnificativă a populației continuă să se confrunte cu lipsuri sau cu un acces limitat și inegal la servicii sau este exclusă din societate. Raportul comun privind protecția socială și incluziunea socială pentru anul 2008 subliniază faptul că în Uniunea Europeană 78 de milioane de persoane sunt expuse riscului de sărăcie, dintre care 19 milioane sunt copii. În plus, diferența dintre femei și bărbați este de două puncte procentuale.
(8) În plus, inegalitățile în ceea ce privește prosperitatea și sărăcia extremă sunt probleme din ce în ce mai îngrijorătoare pentru Uniune.
(9) Pentru a se asigura coeziunea economică și socială, este necesară sprijinirea regiunilor defavorizate, a zonelor cu dezavantaje structurale permanente, a regiunilor ultraperiferice, a anumitor insule și a statelor membre insulare, precum și a zonelor afectate recent de dezindustrializare sau de reconversie industrială.
(10) Excluziunea socială prejudiciază bunăstarea cetățenilor, afectând capacitatea acestora de a se exprima și de a participa în societate. Prin urmare, în cadrul Anului European de Luptă împotriva Sărăciei și a Excluziunii Sociale (denumit în continuare „anul european”), ar trebui să se confere o vizibilitate adecvată acestui aspect.
(11) În Rezoluția sa din 15 noiembrie 2007 privind bilanțul realității sociale, Parlamentul European a subliniat că întărirea coeziunii sociale și eradicarea sărăciei și a excluziunii sociale trebuie să devină o prioritate politică pentru Uniunea Europeană.
(12) Lupta împotriva sărăciei și a excluziunii sociale este continuată atât în interiorul UE, cât și în afara sa, în conformitate cu Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului ale ONU, la care au aderat Uniunea Europeană și statele membre.
(13) Problema sărăciei și a excluziunii sociale prezintă forme extinse, complexe și multidimensionale. Acestea sunt legate de un mare număr de factori, cum ar fi venitul și standardele de viață, nevoia de oportunități de educație și de muncă decentă, sistemele eficace de protecție socială, accesul la locuință, accesul la servicii medicale de bună calitate și la alte servicii, precum și cetățenia activă. Prin urmare, ar trebui implicați actorii din toate domeniile politice relevante.
(14) Prin urmare, prevenirea și lupta împotriva sărăciei necesită politici multidimensionale la nivel național, regional și local, care să asigure un echilibru între politicile economice și sociale, și strategii orientate către grupuri sau persoane aflate în situații deosebit de vulnerabile. Anul european ar putea contribui la stimularea unor asemenea politici multidimensionale, precum și la continuarea dezvoltării indicatorilor pertinenți.
(15) Agenda socială 2005-2010, care completează și susține strategia de la Lisabona, are un rol esențial în promovarea dimensiunii sociale a creșterii economice și a participării active a cetățenilor în societate și pe piața muncii. Una dintre prioritățile agendei sociale este promovarea egalității de șanse pentru toți, ca vector pentru o solidaritate socială între generații, precum și crearea unei societăți fără sărăcie și mai favorabile incluziunii.
(16) În cadrul planurilor naționale de acțiune privind incluziunea socială, mai multe state membre au subliniat riscul ridicat de sărăcie și/sau de excluziune cu care se confruntă anumite grupuri, inclusiv copiii, persoanele care au abandonat studiile de timpuriu, părinții singuri, familiile numeroase, familiile cu o singură sursă de venit, tinerii, în special femeile tinere, persoanele în vârstă, migranții și minoritățile etnice, persoanele cu handicap și însoțitorii acestora, persoanele fără adăpost, șomerii, în special șomerii pe termen lung, prizonierii, femeile și copiii care sunt victime ale violenței, precum și persoanele dependente de substanțe narcotice. Politicile și măsurile de sprijin naționale care vizează grupurile cele mai vulnerabile ar putea juca un rol important în combaterea sărăciei și a excluziunii sociale.
(17) Încadrarea în muncă în condiții decente poate reduce semnificativ expunerea individului la riscul sărăciei. Cu toate acestea, încadrarea în muncă în sine nu reprezintă întotdeauna o condiție suficientă pentru a ieși din sărăcie, iar rata persoanelor expuse riscului sărăciei continuă să fie destul de ridicată chiar și pentru persoanele care sunt angajate. Sărăcia persoanelor încadrate în muncă este legată de salariile mici, de diferența de salarii între femei și bărbați, de pregătirea insuficientă, de oportunitățile de formare profesională limitate, de nevoia de a împăca viața profesională cu viața de familie, de locurile de muncă și condițiile de muncă precare și, de asemenea, de condițiile familiale dificile. Prin urmare, locurile de muncă de bună calitate și sprijinul social și economic sunt esențiale pentru a scoate persoanele din sărăcie.
(18) Lipsa competențelor și a calificărilor de bază adaptate la nevoile în schimbare ale pieței forței de muncă reprezintă, de asemenea, o barieră majoră în calea incluziunii sociale. Există un risc tot mai mare de apariție a unor noi discrepanțe în societate între aceia care au acces la învățarea de-a lungul vieții, având astfel posibilitatea de a-și crește capacitatea de a fi încadrați în muncă și adaptabilitatea, precum și de a-și facilita dezvoltarea personală și de a deveni cetățeni activi, și aceia care rămân excluși și care se confruntă cu diverse forme de discriminare. Persoanele care nu posedă competențele adecvate se confruntă cu dificultăți mai mari în a pătrunde pe piața forței de muncă, în a găsi un loc de muncă de calitate, aceste persoane fiind mai expuse riscului de a petrece perioade îndelungate fără un loc de muncă și, dacă lucrează, este mai probabil să aibă locuri de muncă prost plătite.
(19) Disponibilitatea și capacitatea de a folosi tehnologia informației și comunicării (TIC) devine din ce în ce mai mult o condiție esențială pentru incluziune. O declarație ministerială aprobată la data de 11 iunie 2006 la Riga solicită crearea unei societăți informaționale pentru toți.
(20) Cheia pentru succesul acțiunii comunitare de luptă împotriva sărăciei și a excluziunii sociale este măsura în care se va bucura de o largă susținere din partea populației și din partea clasei politice. De asemenea, punerea în aplicare efectivă a legislației UE privind egalitatea de șanse și nediscriminarea sprijină, de asemenea, obiectivele anului european. Prin urmare, anul european ar trebui să acționeze ca un catalizator pentru sensibilizarea și impulsionarea publicului și pentru realizarea schimbului de bune practici între statele membre, autoritățile locale și regionale și organizațiile internaționale implicate în lupta împotriva sărăciei. Acesta ar trebui, de asemenea, să contribuie la concentrarea atenției politice și la mobilizarea tuturor părților interesate implicate pentru a asigura evoluția și consolidarea MDC în ceea ce privește protecția și incluziunea socială, precum și pentru promovarea de noi acțiuni și inițiative la nivel comunitar și național în domeniul respectiv, în colaborare cu persoanele afectate de sărăcie și cu reprezentanții acestora.
(21) Anul european ar trebui să stimuleze politicile de incluziune activă, acestea fiind un mijloc de a preveni sărăcia și excluziunea socială și ar trebui să promoveze cele mai bune practici în acest domeniu în cadrul MDC.
(22) Gradele diferite de progres înregistrate la nivel național, diferitele contexte socioeconomice și culturale naționale, precum și sensibilitățile naționale, impun ca o parte considerabilă a activităților din cadrul anului european să fie descentralizate la nivel național, printr-un sistem de gestiune centralizat indirect, în conformitate cu procedurile prevăzute la articolul 54 alineatul (2) litera (c) din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002 din 25 iunie 2002 privind Regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităților Europene (4) și în Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2342/2002 al Comisiei din 23 decembrie 2002 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului privind Regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităților Europene (5).
(23) Cu toate acestea, definirea priorităților politice la nivel național ar trebui monitorizată de Comisie pentru a garanta coerența cu obiectivele strategice convenite pentru anul european, precum și cu obiectivele comune stabilite pentru MDC.
(24) Coordonarea eficientă între toți partenerii implicați de la nivel comunitar, național, regional și local este o condiție esențială pentru asigurarea eficacității anului european. Partenerii locali și regionali au de jucat un rol deosebit în domeniul promovării intereselor persoanelor aflate în situație de sărăcie sau de excluziune socială.
(25) Participarea la anul european ar trebui să fie deschisă statelor membre, statelor din cadrul Asociației Europene a Liberului Schimb (AELS) care sunt părți la Acordul privind Spațiul Economic European (SEE), în conformitate cu dispozițiile acordului respectiv, țărilor candidate care beneficiază de o strategie de preaderare și țărilor din Balcanii de Vest, în conformitate cu condițiile definite în acordurile respective, precum și țărilor care intră sub incidența politicii europene de vecinătate (PEV), în conformitate cu dispozițiile Documentului strategic din mai 2004 și cu planurile de acțiune naționale.
(26) Anul european poate contribui la îmbunătățirea coordonării între programele și inițiativele existente la nivel comunitar privind lupta împotriva sărăciei și a excluziunii sociale, inclusiv MDC pentru protecție socială și incluziune socială.
(27) Ar trebui asigurată coerența și complementaritatea cu alte acțiuni comunitare, în special cu programul PROGRESS, fondurile structurale și Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR), cu acțiuni de combatere a discriminării și de promovare a egalității între femei și bărbați și a drepturilor fundamentale, precum și cu acțiuni în domeniul educației și al formării, al culturii și al dialogului intercultural, al tineretului, al cetățeniei, al imigrării și al azilului, precum și al cercetării.
(28) Anul european ar trebui să continue promovarea celor mai bune practici rezultate din organizarea anterioară a anului european, inclusiv Anul European al Egalității de Șanse pentru Toți (2007) și Anul European al Dialogului Intercultural (2008).
(29) Prezenta decizie stabilește un pachet financiar pe întreaga durată a programului, care constituie referința principală pentru autoritatea bugetară, în sensul punctului 37 din Acordul interinstituțional din 17 mai 2006 între Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară și buna gestiune financiară (6).
(30) Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentei decizii ar trebui să fie adoptate în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a normelor privind exercitarea competențelor de executare conferite Comisiei (7).
(31) Deoarece obiectivele prezentei decizii nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre, în special din cauza necesității de parteneriate multilaterale, a schimbului transnațional de informații și a difuzării bunelor practici la scară comunitară, și, având în vedere amploarea acțiunii, pot fi realizate mai bine la nivelul Comunității, aceasta poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din tratat. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat la respectivul articol, prezenta decizie nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestor obiective,