Recitale
(1) Sistemul de Informații Schengen (SIS), înființat în temeiul dispozițiilor titlului IV din Convenția din 19 iunie 1990 de punere în aplicare a Acordului Schengen din 14 iunie 1985 dintre guvernele statelor Uniunii Economice Benelux, Republicii Federale Germania și Republicii Franceze privind eliminarea treptată a controalelor la frontierele comune (2) („Convenția Schengen”), și dezvoltarea ulterioară a acestuia, sistemul SIS 1+, reprezintă instrumente esențiale pentru aplicarea dispozițiilor acquis-ului Schengen, astfel cum este integrat în cadrul Uniunii Europene.
(2) Misiunea de a dezvolta Sistemul de Informații Schengen din a doua generație (SIS II) a fost încredințată Comisiei în temeiul Regulamentului (CE) nr. 2424/2001 al Consiliului (3) și al Deciziei 2001/886/JAI a Consiliului (4). Respectivele instrumente expiră la 31 decembrie 2008. Prezenta decizie ar trebui, prin urmare, să le completeze până la o dată stabilită de Consiliu în conformitate cu Decizia 2007/533/JAI a Consiliului din 12 iunie 2007 privind instituirea, funcționarea și utilizarea Sistemului de Informații Schengen din a doua generație (SIS II) (5).
(3) SIS II a fost instituit în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1987/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 decembrie 2006 privind instituirea, funcționarea și utilizarea Sistemului de Informații Schengen din a doua generație (SIS II) (6) și al Deciziei 2007/533/JAI a Consiliului. Prezenta decizie nu ar trebui să aducă atingere dispozițiilor respectivelor acte.
(4) Anumite teste ale SIS II sunt prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 189/2008 al Consiliului (7) și în Decizia 2008/173/CE a Consiliului (8).
(5) Dezvoltarea SIS II ar trebui continuată și finalizată în conformitate cu calendarul global al SIS II aprobat de Consiliu la 6 iunie 2008.
(6) Ar trebui efectuată o testare completă a SIS II printr-o colaborare deplină între statele membre și Comisie, în conformitate cu dispozițiile prezentei decizii. Cât mai curând posibil după încheierea testării sistemului, testul ar trebui validat în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1987/2006 și cu Decizia 2007/533/JAI.
(7) Statele membre ar trebui să efectueze un test privind schimbul de informații suplimentare.
(8) În ceea ce privește SIS 1+, Convenția Schengen prevede o funcție de suport tehnic (C.SIS). În ceea ce privește SIS II, Regulamentul (CE) nr. 1987/2006 și Decizia 2007/533/JAI prevăd un SIS II central compus dintr-o funcție de suport tehnic și o interfață națională uniformă (NI-SIS). Funcția de suport tehnic a SIS II central ar trebui situată la Strasbourg (Franța), și cea de rezervă la St. Johann im Pongau (Austria).
(9) În vederea unei mai bune gestionări a potențialelor dificultăți generate de migrarea de la SIS 1+ la SIS II, ar trebui instituită și testată o structură de migrare provizorie pentru Sistemul de Informații Schengen. Această structură de migrare provizorie nu ar trebui să afecteze disponibilitatea operațională a SIS 1+. Comisia ar trebui să pună la dispoziție un sistem de conversie.
(10) Statul membru care emite un semnal de alarmă ar trebui să aibă responsabilitatea de a se asigura că datele introduse în Sistemul de Informații Schengen sunt exacte, actualizate și legale.
(11) Comisia ar trebui să răspundă în continuare de SIS II central și de infrastructura de comunicații a acestuia. Această responsabilitate include întreținerea și continuarea dezvoltării SIS II și a infrastructurii de comunicații a acestuia, inclusiv corectarea erorilor în orice moment. Comisia ar trebui să coordoneze și să sprijine activitățile comune. Comisia ar trebui să ofere, în special, sprijinul tehnic și operațional necesar statelor membre la nivelul SIS II central, inclusiv punerea la dispoziție a unui birou de asistență („helpdesk”).
(12) Statele membre sunt responsabile și ar trebui să răspundă în continuare de dezvoltarea și întreținerea sistemelor lor naționale (N.SIS II).
(13) Franța ar trebui să răspundă în continuare de funcția de suport tehnic a SIS 1+, astfel cum se prevede în mod expres în Convenția Schengen.
(14) Reprezentanții statelor membre participante la SIS 1+ ar trebui să-și coordoneze acțiunile în cadrul Consiliului. Este necesară stabilirea unui cadru pentru respectiva acțiune de coordonare.
(15) Comisia ar trebui împuternicită să delege unor părți terțe, inclusiv unor organisme naționale din sectorul public, sarcini care îi revin în temeiul prezentei decizii și sarcini privind executarea bugetului, în conformitate cu Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului din 25 iunie 2002 privind regulamentul financiar aplicabil bugetului general al Comunităților Europene (9). Orice astfel de delegare ar trebui să respecte normele privind protecția datelor și securitatea datelor și să ia în considerare rolul autorităților competente în domeniul protecției datelor, în ceea ce privește SIS, în special dispozițiile din Convenția Schengen și din prezenta decizie.
(16) Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2000 privind protecția persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile și organele comunitare și privind libera circulație a acestor date (10) se aplică în cazul prelucrării datelor cu caracter personal de către Comisie.
(17) Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor, desemnată în temeiul Deciziei 2004/55/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 decembrie 2003 de desemnare a autorității independente de control prevăzute la articolul 286 din Tratatul CE (11), are competența de a monitoriza activitățile instituțiilor și organismelor comunitare în legătură cu prelucrarea datelor cu caracter personal. Convenția Schengen conține dispoziții specifice privind protecția și securitatea datelor cu caracter personal.
(18) Deoarece obiectivele privind instituirea structurii de migrare provizorii și migrarea datelor de la SIS 1+ la SIS II nu pot fi realizate într-o măsură suficientă de statele membre și, prin urmare, având în vedere amploarea și efectele acțiunii, pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, se consideră că adoptarea prezentei măsuri este în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul de instituire a Comunității Europene și menționat în articolul 2 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, prezenta decizie nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestor obiective.
(19) Prezenta decizie respectă drepturile fundamentale și principiile consacrate, în special, de către Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene.
(20) Convenția Schengen ar trebui modificată pentru a permite integrarea SIS 1+ în structura de migrare provizorie.
(21) Regatul Unit participă la prezenta decizie, în conformitate cu articolul 5 din Protocolul de integrare a acquis-ului Schengen în cadrul Uniunii Europene, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul de instituire a Comunității Europene, și cu articolul 8 alineatul (2) din Decizia 2000/365/CE a Consiliului din 29 mai 2000 privind solicitarea Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord de a participa la unele dintre dispozițiile acquis-ului Schengen (12).
(22) Irlanda participă la prezenta decizie, în conformitate cu articolul 5 din Protocolul de integrare a acquis-ului Schengen în cadrul Uniunii Europene, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul de instituire a Comunității Europene, și cu articolul 6 alineatul (2) din Decizia 2002/192/CE a Consiliului din 28 februarie 2002 privind solicitarea Irlandei de a participa la unele dintre dispozițiile acquis-ului Schengen (13).
(23) Prezenta decizie nu aduce atingere modalităților de participare parțială a Regatului Unit și a Irlandei la acquis-ul Schengen, astfel cum sunt definite în Decizia 2000/365/CE a Consiliului și, respectiv, în Decizia 2002/192/CE a Consiliului.
(24) În ceea ce privește Islanda și Norvegia, prezenta decizie reprezintă o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în sensul Acordului încheiat de Consiliul Uniunii Europene și Republica Islanda și Regatul Norvegiei în ceea ce privește asocierea acestor două state în vederea punerii în aplicare, a asigurării respectării și dezvoltării acquis-ului Schengen (14), care se încadrează în domeniul prevăzut la articolul 1 punctul G din Decizia 1999/437/CE a Consiliului (15) privind anumite norme de aplicare a respectivului acord.
(25) În ceea ce privește Elveția, prezenta decizie constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în sensul Acordului încheiat între Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană privind asocierea Confederației Elvețiene la punerea în aplicare, asigurarea respectării și dezvoltarea acquis-ului Schengen (16), care se încadrează în domeniul prevăzut la articolul 1 punctul G din Decizia 1999/437/CE coroborat cu articolul 3 din Decizia 2008/149/CE a Consiliului (17) privind încheierea acordului în numele Uniunii Europene.
(26) În ceea ce privește Liechtenstein, prezenta decizie constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în sensul Protocolului semnat între Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană, Confederația Elvețiană și Principatul Liechtenstein privind aderarea Principatului Liechtenstein la Acordul dintre Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană privind asocierea Confederației Elvețiene la punerea în aplicare, asigurarea respectării și dezvoltarea acquis-ului Schengen, care se încadrează în domeniul prevăzut la articolul 1 punctul G din Decizia 1999/437/CE coroborat cu articolul 3 din Decizia 2008/262/CE a Consiliului (18) privind semnarea, în numele Uniunii Europene, și aplicarea provizorie a anumitor dispoziții ale protocolului respectiv,