Articolul 1
Prin prezenta decizie se aprobă, în numele Comunității, Acordul interimar privind comerțul și aspectele legate de comerț între Comunitatea Europeană, pe de o parte, și Bosnia și Herțegovina, pe de altă parte, anexele și protocoalele la acesta, precum și declarația comună și declarația Comunității anexate la actul final.
Textele menționate la primul paragraf se atașează la prezenta decizie.
Articolul 2
Președintele Consiliului este autorizat prin prezenta decizie să desemneze persoana sau persoanele împuternicite, în numele Comunității, să semneze acordul și să depună instrumentul de aprobare prevăzut la articolul 58 din acord.
Articolul 1
(1) Comunitatea şi Bosnia şi Herţegovina aplică produselor agricole transformate taxele vamale enumerate în anexa I şi, respectiv, în anexa II, în conformitate cu condiţiile menţionate în anexele în cauză, fie că importurile sunt sau nu limitate de contingente.
(2) Comitetul interimar decide cu privire la: (a) extinderea listei de produse agricole transformate care fac obiectul prezentului protocol; (b) modificarea taxelor vamale menţionate în anexele I şi II; (c) creşterea sau eliminarea contingentelor tarifare.
(3) Comitetul interimar poate înlocui taxele vamale instituite prin prezentul protocol cu un regim stabilit pe baza preţurilor existente pe piaţa Comunităţii, respectiv a Bosniei şi Herţegovinei, pentru produsele agricole folosite efectiv la fabricarea produselor agricole transformate care fac obiectul prezentului protocol.
Articolul 2
Taxele aplicate în conformitate cu articolul 1 pot fi reduse printr-o decizie a Comitetului interimar:
(a) atunci când, în cadrul schimburilor dintre Comunitate şi Bosnia şi Herţegovina, taxele vamale aplicate produselor de bază se reduc; sau
(b) ca răspuns la reducerile rezultate în urma concesiilor reciproce privind produsele agricole transformate.
Reducerile prevăzute la litera (a) se calculează pe baza părţii din taxa vamală desemnată drept componentă agricolă ce corespunde produselor agricole efectiv utilizate la fabricarea produselor agricole transformate în cauză şi se deduc din taxele vamale aplicate acestor produse agricole de bază.
Articolul 3
Comunitatea şi Bosnia şi Herţegovina se informează reciproc cu privire la regimurile administrative aplicabile produselor care fac obiectul prezentului protocol. Aceste regimuri trebuie să garanteze un tratament echitabil tuturor părţilor interesate şi să fie cât se poate de flexibile şi de simple.
Articolul 1
Definiţii
În sensul prezentului protocol:
(a) prin „fabricare” se înţelege orice prelucrare sau transformare, inclusiv asamblarea sau operaţiunile specifice;
(b) prin „material” se înţelege orice ingredient, orice materie primă, orice componentă sau orice parte etc. utilizată la fabricarea produsului;
(c) prin „produs” se înţelege produsul obţinut, chiar în cazul în care este destinat utilizării ulterioare în cursul unei alte operaţiuni de fabricare;
(d) prin „mărfuri” se înţelege materialele şi produsele;
(e) prin „valoarea în vamă” se înţelege valoarea stabilită în conformitate cu Acordul din 1994 privind punerea în aplicare a articolului VII din Acordul general privind tarifele vamale şi comerţul (Acordul privind valoarea în vamă al Organizaţiei Mondiale a Comerţului);
(f) prin „preţ franco fabrică” se înţelege preţul plătit pentru produs fabricantului din Comunitate sau din Bosnia şi Herţegovina în a cărui întreprindere s-a efectuat ultima prelucrare sau transformare, inclusiv valoarea tuturor materialelor utilizate din care se scad toate taxele interne care sunt sau pot fi restituite atunci când produsul obţinut este exportat;
(g) prin „valoarea materialelor” se înţelege valoarea în vamă în momentul importului a materialelor neoriginare utilizate sau, dacă aceasta nu este cunoscută sau nu poate fi stabilită, primul preţ verificabil plătit pentru aceste materiale în Comunitate sau în Bosnia şi Herţegovina;
(h) prin „valoarea materialelor originare” se înţelege valoarea acestor materiale aşa cum este definită la litera (g) aplicată mutatis mutandis;
(i) prin „valoare adăugată” se înţelege preţul franco fabrică din care se scade valoarea în vamă a fiecărui material folosit, originar din celelalte ţări menţionate la articolele 3 şi 4, sau, în cazul în care valoarea în vamă nu este cunoscută sau nu poate fi stabilită, primul preţ verificabil plătit pentru materiale în Comunitate sau în Bosnia şi Herţegovina;
(j) prin „capitole” şi „poziţii” se înţelege capitolele şi poziţiile (coduri din patru cifre) folosite în nomenclatura care reprezintă sistemul armonizat de denumire şi codificare a mărfurilor, denumit în prezentul protocol „Sistem armonizat” sau „SA”;
(k) prin „clasificat” se înţelege clasificarea unui produs sau a unui material într-o poziţie determinată;
(l) prin „transport” se înţelege produsele trimise simultan de acelaşi exportator către acelaşi destinatar sau transportate în baza unui document de transport unic de la exportator la destinatar sau, în lipsa unui astfel de document, cu o factură unică;
(m) prin „teritorii” se înţelege teritoriile, inclusiv apele teritoriale.
Articolul 2
Cerinţe generale
(1) În sensul aplicării prezentului acord, sunt considerate ca produse originare din Comunitate: (a) produsele obţinute în întregime în Comunitate în sensul articolului 5; (b) produsele obţinute în Comunitate şi care conţin materiale care nu au fost obţinute în întregime acolo, cu condiţia ca aceste materiale să fi fost supuse în Comunitate la suficiente prelucrări şi transformări în sensul articolului 6.
(2) În sensul aplicării prezentului acord sunt considerate ca produse originare din Bosnia şi Herţegovina: (a) produsele obţinute în întregime în Bosnia şi Herţegovina în sensul articolului 5; (b) produsele obţinute în Bosnia şi Herţegovina şi care conţin materiale care nu au fost obţinute în întregime acolo, cu condiţia ca aceste materiale să fi fost supuse în Bosnia şi Herţegovina la suficiente prelucrări şi transformări în sensul articolului 6.
Articolul 3
Cumulul în Comunitate
(1) Fără a aduce atingere dispoziţiilor articolului 2 alineatul (1), produsele sunt considerate ca originare din Comunitate în cazul în care acestea sunt obţinute acolo şi conţin materiale originare din Bosnia şi Herţegovina, din Comunitate sau din orice ţară sau teritoriu care participă la procesul de stabilizare şi de asociere al Uniunii Europene (1), sau conţinând materialele originare din Turcia cărora li se aplică Decizia nr. 1/95 a Consiliului de asociere CE-Turcia din 22 decembrie 1995 (2), cu condiţia ca prelucrarea sau transformarea efectuată în Comunitate să nu se limiteze la operaţiunile menţionate la articolul 7. Nu este necesar ca materialele în cauză să fi fost supuse unei transformări sau prelucrări suficiente.
(2) Atunci când prelucrarea sau transformarea efectuată în Comunitate se limitează la operaţiunile menţionate la articolul 7, produsul obţinut este considerat originar din Comunitate doar atunci când valoarea adăugată este superioară valorii materialelor utilizate originare din oricare din celelalte ţări sau teritorii menţionate la alineatul (1). În caz contrar, produsul obţinut se consideră a fi originar din ţara din care provin materialele originare cu valoarea cea mai mare folosite în procesul de fabricare în Comunitate.
(3) Produsele originare din una dintre ţările sau teritoriile menţionate la alineatul (1) care nu fac obiectul niciunei prelucrări sau transformări în Comunitate îşi păstrează originea în cazul în care sunt exportate într-una din aceste ţări sau teritorii.
(4) Cumulul prevăzut la acest articol poate fi aplicat numai cu condiţia ca: (a) un acord de comerţ preferenţial, în conformitate cu articolul XXIV din Acordul general privind tarifele vamale şi comerţul (GATT), să fie aplicabil între ţările sau teritoriile implicate în dobândirea caracterului originar şi ţara de destinaţie; (b) materialele şi produsele să fi dobândit caracter originar prin aplicarea unor reguli de origine identice cu cele indicate în prezentul protocol; şi (c) comunicările în care se indică îndeplinirea condiţiilor necesare pentru aplicarea cumulului să fi fost publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (seria C) şi în Bosnia şi Herţegovina, în conformitate cu procedurile sale specifice. Cumulul prevăzut de prezentul articol se aplică de la data indicată în comunicarea publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (seria C). Comunitatea furnizează Bosniei şi Herţegovinei, prin intermediul Comisiei Europene, informaţii detaliate privind acordurile şi regulile de origine corespunzătoare acestora care sunt aplicate cu celelalte ţări sau teritorii menţionate la alineatul (1). Produsele din anexa V se exclud de la cumulul prevăzut de prezentul articol.
Articolul 4
Cumulul în Bosnia şi Herţegovina
(1) Fără a aduce atingere dispoziţiilor articolului 2 alineatul (2), produsele sunt considerate ca originare din Bosnia şi Herţegovina în cazul în care acestea sunt obţinute acolo şi conţin materiale originare din Comunitate, din Bosnia şi Herţegovina sau din orice ţară sau teritoriu care participă la procesul de stabilizare şi de asociere al Uniunii Europene (3), sau conţinând materialele originare din Turcia cărora li se aplică Decizia nr. 1/95 a Consiliului de asociere CE-Turcia din 22 decembrie 1995 (4), cu condiţia ca prelucrarea sau transformarea efectuată în Bosnia şi Herţegovina să nu se limiteze la operaţiunile menţionate la articolul 7. Nu este necesar ca materialele în cauză să fi fost supuse unei transformări sau prelucrări suficiente.
(2) Atunci când prelucrarea sau transformarea efectuată în Bosnia şi Herţegovina se limitează la operaţiunile menţionate la articolul 7, produsul obţinut este considerat originar din Bosnia şi Herţegovina doar atunci când valoarea adăugată este superioară valorii materialelor utilizate originare din oricare din celelalte ţări menţionate la alineatul (1). În caz contrar, produsul obţinut se consideră a fi originar din ţara din care provin materialele originare cu valoarea cea mai mare folosite în procesul de fabricare în Bosnia şi Herţegovina.
(3) Produsele originare din una dintre ţările sau teritoriile menţionate la alineatul (1), care nu fac obiectul niciunei prelucrări sau transformări în Comunitate, îşi păstrează originea în cazul în care sunt exportate într-una din aceste ţări sau teritorii.
(4) Cumulul prevăzut la acest articol poate fi aplicat numai cu condiţia ca: (a) un acord de comerţ preferenţial, în conformitate cu articolul XXIV din Acordul general privind tarifele vamale şi comerţul (GATT) să fie aplicabil între ţările sau teritoriile implicate în dobândirea caracterului originar şi ţara de destinaţie; (b) materialele şi produsele să fi dobândit caracter originar prin aplicarea unor reguli de origine identice cu cele indicate în prezentul protocol; şi (c) comunicările în care se indică îndeplinirea condiţiilor necesare pentru aplicarea cumulului să fi fost publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (seria C) şi în Bosnia şi Herţegovina, în conformitate cu procedurile sale specifice. Cumulul prevăzut de prezentul articol se aplică de la data indicată în comunicarea publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (seria C). Bosnia şi Herţegovina furnizează Comunităţii, prin intermediul Comisiei Europene, informaţii detaliate privind acordurile, inclusiv datele de intrare în vigoare, şi regulile de origine corespunzătoare acestora care sunt aplicate cu celelalte ţări sau teritorii menţionate la alineatul (1). Produsele din anexa V se exclud de la cumulul prevăzut de prezentul articol.
Articolul 5
Produsele obţinute integral
(1) Se consideră ca fiind obţinute integral în Comunitate sau în Bosnia şi Herţegovina: (a) produsele minerale extrase din solul lor sau din fundul mărilor sau oceanelor lor; (b) produsele din regnul vegetal care sunt recoltate pe teritoriul acestora; (c) animalele vii care s-au născut şi au crescut pe teritoriul acestora; (d) produsele care provin de la animalele vii care au fost crescute pe teritoriul acestora; (e) produsele de vânătoare şi pescăreşti obţinute pe teritoriul acestora; (f) produsele provenind din pescuitul maritim şi alte produse pescuite din mare în afara apelor teritoriale ale Comunităţii sau ale Bosniei şi Herţegovinei, de către navele acestora; (g) produsele fabricate la bordul navelor fabrică ale acestora exclusiv din produsele menţionate la litera (f); (h) articolele uzate care nu pot fi folosite decât la recuperarea materiilor prime, inclusiv cauciucurile uzate care nu pot fi folosite decât pentru reşapare sau ca deşeuri; (i) deşeurile provenite din operaţiunile de fabricaţie care sunt efectuate pe teritoriul acestora; (j) produsele extrase din solul sau din subsolul marin situat în afara apelor lor teritoriale, în măsura în care acestea au drepturi exclusive de exploatare a acestor soluri sau subsoluri; (k) produsele fabricate pe teritoriul acestora exclusiv din produsele indicate la literele (a)-(j).
(2) Expresiile „navele acestora” şi „navele fabrică ale acestora” folosite la alineatul (1) literele (f) şi (g) nu se aplică decât în cazul navelor şi navelor fabrică: (a) care sunt înmatriculate sau înregistrate într-un stat membru al Comunităţii sau în Bosnia şi Herţegovina; (b) care arborează pavilionul unui stat membru al Comunităţii sau al Bosniei şi Herţegovinei; (c) care aparţin în proporţie de cel puţin 50 % unor resortisanţi ai statelor membre ale Comunităţii sau ai Bosniei şi Herţegovinei sau unei societăţi comerciale al cărei sediu principal este situat în unul dintre aceste state, al cărei administrator sau administratori, preşedinte al consiliului de administraţie sau de supraveghere şi majoritatea membrilor acestor consilii sunt resortisanţi ai statelor membre ale Comunităţii sau ai Bosniei şi Herţegovinei şi din care, în plus, în cazul societăţilor de persoane sau societăţilor cu răspundere limitată, cel puţin jumătate din capital aparţine acestor state, unor organisme publice sau unor resortisanţi ai acestor state; (d) ai căror căpitani şi ofiţeri sunt resortisanţi ai statelor membre ale Comunităţii sau ai Bosniei şi Herţegovinei; şi (e) al căror echipaj este alcătuit, în proporţie de cel puţin 75 %, din resortisanţi ai statelor membre ale Comunităţii sau ai Bosniei şi Herţegovinei.
Articolul 6
Produsele prelucrate sau transformate suficient
(1) În sensul articolului 2, produsele care nu sunt obţinute integral sunt considerate ca fiind prelucrate sau transformate suficient atunci când condiţiile indicate în lista din anexa II sunt îndeplinite. Condiţiile menţionate anterior indică, pentru toate produsele care intră sub incidenţa prezentului acord, prelucrarea sau transformarea care trebuie să fie efectuată asupra materialelor neoriginare utilizate la fabricarea acestor produse şi se aplică exclusiv acestor materiale. Prin urmare, în cazul în care un produs care a dobândit caracterul originar, îndeplinind condiţiile prevăzute în listă pentru acel produs, este utilizat la fabricarea unui alt produs, condiţiile aplicabile produsului în care este încorporat nu i se aplică şi nu se ţine seama de materialele neoriginare care au putut fi utilizate în fabricarea acestuia.
(2) Fără a aduce atingere alineatului (1), materialele neoriginare care, conform condiţiilor prevăzute în listă pentru un anumit produs, nu trebuie să fie utilizate în fabricarea acestui produs, pot fi totuşi utilizate cu condiţia ca: (a) valoarea lor totală să nu depăşească 10 % din preţul franco fabrică al produsului; (b) aplicarea prezentului alineat să nu ducă la depăşirea procentului sau procentelor prevăzute în listă privind valoarea maximă a materialelor neoriginare. Prezentul alineat nu se aplică produselor care intră sub incidenţa capitolelor 50-63 din Sistemul armonizat.
(3) Alineatele (1) şi (2) se aplică sub rezerva dispoziţiilor articolului 7.
Articolul 7
Prelucrări sau transformări insuficiente
(1) Fără a aduce atingere alineatului (2) al prezentului articol, următoarele operaţiuni sunt considerate prelucrări sau transformări insuficiente pentru a conferi caracterul de produs originar, indiferent dacă dispoziţiile articolului 6 sunt sau nu îndeplinite: (a) operaţiuni pentru asigurarea păstrării în stare bună a produselor în timpul transportului şi depozitării; (b) desfacerea şi asamblarea pachetelor; (c) spălarea, curăţarea; îndepărtarea prafului, a oxidului, a uleiului, a vopselei sau a altor acoperitori; (d) călcarea sau presarea textilelor; (e) operaţiunile simple de vopsire şi lustruire; (f) decorticarea, albirea parţială sau totală, netezirea şi glazurarea cerealelor şi a orezului; (g) operaţiunile de colorare a zahărului sau de formare a bucăţilor de zahăr; (h) decorticarea, înlăturarea sâmburilor şi curăţarea fructelor, nucilor şi legumelor; (i) ascuţirea, simpla măcinare sau simpla tăiere; (j) cernerea, trierea, sortarea, clasificarea, aranjarea pe categorii, aranjarea pe sortimente; (inclusiv alcătuirea de seturi de articole); (k) simpla îmbuteliere în sticle, doze, flacoane, ambalarea în saci, cutii, lăzi, fixarea pe planşete sau panouri şi orice alte operaţiuni simple de ambalare; (l) aplicarea sau imprimarea pe produse sau pe ambalajele lor a mărcilor, etichetelor, emblemelor şi a altor semne distinctive similare; (m) simpla amestecare a produselor, chiar din categorii diferite; amestecarea zahărului cu orice alt material; (n) simpla asamblare a părţilor de articole în vederea constituirii unui articol complet sau demontarea produsului în părţi; (o) o combinare a două sau mai multe dintre operaţiunile indicate la literele (a)-(n); (p) sacrificarea animalelor.
(2) Toate operaţiunile efectuate în cadrul Comunităţii sau în Bosnia şi Herţegovina asupra unui anumit produs sunt considerate împreună atunci când se stabileşte dacă prelucrarea sau transformarea suferită de acel produs trebuie considerată ca fiind insuficientă în sensul alineatului (1).
Articolul 8
Unitatea care trebuie luată în considerare
(1) Unitatea care se ia în considerare în vederea aplicării dispoziţiilor prezentului protocol este produsul reţinut ca unitate de bază pentru stabilirea clasificării bazate pe nomenclatura Sistemului armonizat. Prin urmare: (a) în cazul în care un produs compus dintr-un grup sau un ansamblu de articole este clasificat în conformitate cu Sistemul armonizat la o singură poziţie, ansamblul constituie unitatea de luat în considerare; (b) atunci când un lot constă într-un număr de produse identice clasificate la aceeaşi poziţie a Sistemului armonizat, fiecare produs trebuie să fie luat în considerare individual la aplicarea dispoziţiilor din prezentul protocol.
(2) Atunci când, prin aplicarea regulii generale 5 din Sistemul armonizat, ambalajele sunt luate în considerare împreună cu produsul pe care îl conţin în vederea efectuării clasificării, acestea trebuie să fie considerate ca formând un tot cu produsul în sensul determinării originii.
Articolul 9
Accesoriile, piesele de schimb şi utilajele
Accesoriile, piesele de schimb şi utilajele livrate cu un echipament, o maşină, un aparat sau un vehicul, care fac parte din echipamentul normal şi sunt incluse în preţ sau nu sunt facturate separat, sunt considerate ca formând un tot cu echipamentul, maşina, aparatul sau vehiculul în cauză.
Articolul 10
Seturile
Seturile, astfel cum sunt definite în regula generală 3 din Sistemul armonizat, sunt considerate ca fiind originare atunci când toate produsele componente sunt originare. Cu toate acestea, un set alcătuit din produse originare şi neoriginare este considerat ca fiind originar ca tot cu condiţia ca valoarea produselor neoriginare să nu depăşească 15 % din preţul franco fabrică al setului.
Articolul 11
Elementele neutre
Pentru a stabili dacă un produs este originar nu este necesar să se stabilească originea următoarelor elemente care ar putea fi utilizate la fabricarea lui:
(a) energie şi combustibili;
(b) instalaţii şi echipamente;
(c) maşini şi unelte;
(d) mărfuri care nu intră sau care nu sunt destinate să intre în compoziţia finală a produsului.
Articolul 12
Principiul teritorialităţii
(1) Sub rezerva dispoziţiilor articolelor 3 şi 4 şi ale alineatului (3) al prezentului articol, condiţiile de dobândire a caracterului de produs originar prevăzute la titlul II trebuie îndeplinite fără întrerupere în Comunitate sau în Bosnia şi Herţegovina.
(2) Sub rezerva dispoziţiilor articolelor 3 şi 4, în cazul în care mărfurile originare exportate din Comunitate sau din Bosnia şi Herţegovina în altă ţară sunt returnate, acestea trebuie considerate ca fiind neoriginare, cu excepţia cazului în care se poate demonstra, într-un mod considerat satisfăcător de autorităţile vamale: (a) că mărfurile returnate sunt aceleaşi cu cele exportate; şi (b) că acestea nu au făcut obiectul niciunei operaţiuni care depăşeşte ceea ce este necesar pentru a fi păstrate în stare bună cât timp au fost pe teritoriul ţării respective sau în timpul exportării lor.
(3) Dobândirea caracterului originar în conformitate cu condiţiile de la titlul II nu este afectată de prelucrările sau transformările efectuate în afara Comunităţii sau Bosniei şi Herţegovinei asupra materialelor exportate din Comunitate sau Bosnia şi Herţegovina şi reimportate ulterior în Comunitate sau Bosnia şi Herţegovina cu condiţia: (a) ca înainte de a fi exportate, materialele menţionate să fi fost obţinute integral în Comunitate sau în Bosnia şi Herţegovina sau să fi fost supuse unor prelucrări sau transformări care să nu se fi limitat la operaţiunile menţionate la articolul 7; şi (b) să se poată demonstra, într-un mod considerat satisfăcător de autorităţile vamale: (i) că mărfurile reimportate au fost obţinute prin prelucrarea sau transformarea materialelor exportate; şi (ii) că valoarea adăugată totală obţinută în afara Comunităţii sau Bosniei şi Herţegovinei prin aplicarea dispoziţiilor prezentului articol nu depăşeşte 10 % din preţul franco fabrică al produsului final pentru care se pretinde caracterul originar.
(4) În sensul aplicării alineatului (3), condiţiile privind dobândirea caracterului originar prevăzute la titlul II nu se aplică transformării sau prelucrării efectuate în afara Comunităţii sau Bosniei şi Herţegovinei. Cu toate acestea, atunci când, în anexa II, pentru determinarea caracterului originar al produsului finit se aplică o normă care stabileşte o valoare maximă pentru toate materialele neoriginare încorporate, valoarea totală a materialelor neoriginare încorporate pe teritoriul părţii în cauză, împreună cu valoarea adăugată totală obţinută în afara Comunităţii sau a Bosniei şi Herţegovinei prin aplicarea dispoziţiilor prezentului articol, nu poate depăşi procentul stabilit.
(5) În sensul aplicării dispoziţiilor alineatelor (3) şi (4), prin „valoare adăugată totală” se înţelege toate costurile rezultate în afara Comunităţii sau Bosniei şi Herţegovinei, inclusiv valoarea materialelor încorporate în afara Comunităţii sau Bosniei şi Herţegovinei.
(6) Dispoziţiile alineatelor (3) şi (4) nu se aplică produselor care nu îndeplinesc condiţiile prevăzute în anexa II sau care nu pot fi considerate prelucrate sau transformate suficient decât în cazul în care se aplică toleranţa generală stabilită la articolul 6 alineatul (2).
(7) Dispoziţiile alineatelor (3) şi (4) nu se aplică produselor clasificate la capitolele 50-63 din Sistemul armonizat.
(8) Orice prelucrare sau transformare de tipul celor reglementate de dispoziţiile prezentului articol şi efectuate în afara Comunităţii sau Bosniei şi Herţegovinei se efectuează în conformitate cu regimul de perfecţionare pasivă sau cu regimurile similare.
Articolul 13
Transport direct
(1) Tratamentul preferenţial prevăzut de prezentul acord se aplică numai produselor care îndeplinesc condiţiile prezentului protocol şi sunt transportate direct între Comunitate şi Bosnia şi Herţegovina sau pe teritoriile celorlalte ţări sau teritorii menţionate la articolele 3 şi 4. Cu toate acestea, transportul produselor care reprezintă un singur transport poate fi efectuat prin alte teritorii, dacă este cazul, cu transbordarea sau antrepozitarea temporară în aceste teritorii, atât timp cât produsele rămân sub supravegherea autorităţilor vamale ale ţării de tranzit sau de antrepozitare şi cât nu suferă alte operaţiuni decât descărcarea sau încărcarea sau orice altă operaţiune destinată să asigure conservarea lor în aceeaşi stare. Transportul prin conducte al produselor originare se poate efectua şi prin alte teritorii decât cele ale Comunităţii sau ale Bosniei şi Herţegovinei.
(2) Dovada îndeplinirii condiţiilor prevăzute la alineatul (1) este furnizată prin prezentarea autorităţilor vamale din ţara importatoare: (a) a unui document unic de transport pe baza căruia se efectuează transportul din ţara exportatoare prin ţara de tranzit; sau (b) a unui atestat eliberat de către autorităţile vamale ale ţării de tranzit care să conţină: (i) o descriere exactă a produselor; (ii) data descărcării şi a reîncărcării produselor şi, dacă este cazul, precizarea navelor sau a altor mijloace de transport utilizate; şi (iii) certificarea condiţiilor în care produsele au staţionat în ţara de tranzit; sau (c) în lipsa acestora, a oricăror documente doveditoare.
Articolul 14
Expoziţii
(1) Produsele originare trimise pentru a fi expuse într-o altă ţară decât cele menţionate la articolele 3 şi 4 şi vândute ulterior pentru a fi importate în Comunitate sau în Bosnia şi Herţegovina beneficiază la import de dispoziţiile prezentului acord, cu condiţia să se demonstreze, într-un mod considerat satisfăcător de autorităţile vamale: (a) că un exportator a expediat aceste produse din Comunitate sau din Bosnia şi Herţegovina în ţara în care are loc expoziţia şi că le-a expus acolo; (b) că acest exportator a vândut produsele sau le-a cedat unui destinatar din Comunitate sau din Bosnia şi Herţegovina; (c) că produsele au fost expediate în timpul expoziţiei sau imediat după aceasta în starea în care au fost expediate pentru expoziţie; şi (d) că, din momentul în care au fost expediate pentru expoziţie, produsele nu au fost utilizate în alte scopuri decât prezentarea la expoziţia respectivă.
(2) O dovadă de origine trebuie să fie eliberată sau întocmită în conformitate cu dispoziţiile titlului V şi să fie prezentată în condiţiile obişnuite autorităţilor vamale din ţara importatoare. Denumirea şi adresa expoziţiei trebuie indicate pe aceasta. Dacă este necesar, se poate solicita un document justificativ suplimentar privind condiţiile în care acestea au fost expuse.
(3) Alineatul (1) se aplică tuturor expoziţiilor, târgurilor sau manifestărilor publice similare, cu caracter comercial, industrial, agricol sau artizanal, altele decât cele care sunt organizate în scopuri private în localuri sau magazine comerciale în vederea vânzării de produse străine, pe durata desfăşurării cărora produsele rămân sub controlul autorităţilor vamale.
Articolul 15
Interzicerea drawback-ului sau exonerării de la taxele vamale
(1) Materialele neoriginare utilizate la fabricarea produselor originare din Comunitate, din Bosnia şi Herţegovina sau dintr-una dintre celelalte ţări sau teritorii menţionate la articolele 3 şi 4 pentru care se eliberează sau se întocmeşte o dovadă de origine în conformitate cu dispoziţiile titlului V nu beneficiază nici în Comunitate, nici în Bosnia şi Herţegovina de drawback sau scutire de taxe vamale de orice tip.
(2) Interdicţia prevăzută la alineatul (1) se aplică oricărui aranjament în vederea rambursării, remiterii sau neplăţii parţiale sau totale a taxelor vamale sau a taxelor cu efect echivalent aplicabile în Comunitate sau în Bosnia şi Herţegovina materialelor utilizate la fabricare, în cazul în care această rambursare, remitere sau neplată se aplică expres sau în fapt atunci când produsele obţinute din aceste materiale sunt exportate şi nu sunt destinate consumului naţional.
(3) Exportatorul produselor pentru care se eliberează o dovadă de origine trebuie să poată prezenta în orice moment, la cererea autorităţilor vamale, toate documentele corespunzătoare care dovedesc că nu a fost obţinut niciun drawback pentru materialele neoriginare utilizate la fabricarea produselor respective şi că toate taxele vamale sau taxele cu efect echivalent aplicabile acestor materiale au fost achitate efectiv.
(4) Dispoziţiile alineatelor (1)-(3) se aplică, de asemenea, ambalajelor în înţelesul articolului 8 alineatul (2), accesoriilor, pieselor de schimb şi utilajelor în înţelesul articolului 9 şi produselor din seturi în sensul articolului 10, care nu sunt originare.
(5) Dispoziţiile alineatelor (1)-(4) se aplică numai materialelor care intră sub incidenţa prezentului acord. De asemenea, acestea nu împiedică aplicarea unui sistem de restituiri la export pentru produsele agricole, aplicabil la export în conformitate cu dispoziţiile prezentului acord.
Articolul 16
Cerinţe generale
(1) Produsele originare din Comunitate beneficiază, la importul în Bosnia şi Herţegovina, de dispoziţiile prezentului acord, iar produsele originare din Bosnia şi Herţegovina beneficiază, la importul în Comunitate, de acelaşi dispoziţii, dacă se prezintă: (a) un certificat de circulaţie a mărfurilor EUR.1 al cărui model este prezentat în anexa III; sau (b) în cazurile prevăzute la articolul 22 alineatul (1), o declaraţie, denumită în continuare „declaraţie pe factură”, întocmită de către exportator pe o factură, un bon de livrare sau pe orice alt document comercial care descrie produsele respective într-o măsură suficient de detaliată pentru a permite identificarea acestora; textul declaraţiei pe factură figurează în anexa IV.
(2) Fără a aduce atingere alineatului (1) al prezentului articol, produsele originare în sensul prezentului protocol beneficiază, în cazurile indicate la articolul 27, de dispoziţiile prezentului acord, fără a fi necesară prezentarea niciunuia dintre documentele menţionate anterior.
Articolul 17
Procedura de eliberare a unui certificat de circulaţie a mărfurilor EUR.1
(1) Certificatul de circulaţie a mărfurilor EUR.1 se eliberează de către autorităţile vamale ale ţării exportatoare la cererea scrisă a exportatorului sau, sub responsabilitatea acestuia, a reprezentantului său autorizat.
(2) În acest scop, exportatorul sau reprezentantul autorizat al acestuia completează atât certificatul de circulaţie a mărfurilor EUR.1, cât şi formularul de cerere, ale căror modele figurează în anexa III. Aceste formulare se completează într-una din limbile în care este redactat prezentul acord şi în conformitate cu dispoziţiile legislaţiei interne a ţării exportatoare. Formularele completate de mână trebuie să fie scrise cu cerneală şi cu litere de tipar. Descrierea produselor trebuie să fie făcută în caseta prevăzută în acest scop, fără a lăsa spaţii între rânduri. Atunci când rubrica nu se completează integral, trebuie să fie trasă o linie orizontală sub ultima linie a descrierii, spaţiul liber fiind barat.
(3) Exportatorul care solicită eliberarea unui certificat de circulaţie a mărfurilor EUR.1 trebuie să poată prezenta în orice moment, la cererea autorităţilor vamale din ţara exportatoare în care se eliberează certificatul de circulaţie a mărfurilor EUR.1, toate documentele corespunzătoare care dovedesc caracterul originar al produselor respective, precum şi îndeplinirea tuturor celorlalte condiţii prevăzute de prezentul protocol.
(4) Un certificat de circulaţie a mărfurilor EUR.1 este eliberat de autorităţile vamale ale unui stat membru al Comunităţii sau ale Bosniei şi Herţegovinei în cazul în care produsele respective pot fi considerate originare din Comunitate, Bosnia şi Herţegovina sau din una dintre celelalte ţări sau teritorii menţionate la articolele 3 şi 4 şi îndeplinesc celelalte condiţii prevăzute de prezentul protocol.
(5) Autorităţile vamale care eliberează certificatele EUR.1 iau toate măsurile necesare pentru a verifica caracterul originar al produselor şi îndeplinirea celorlalte condiţii prevăzute de prezentul protocol. În acest scop, ele au dreptul să solicite orice dovezi şi să efectueze orice verificare a conturilor exportatorului sau orice alt control pe care îl consideră util. Autorităţile vamale trebuie, de asemenea, să se asigure că formularele menţionate la alineatul (2) sunt completate în mod corespunzător. Acestea verifică în special dacă rubrica rezervată denumirii produselor a fost completată astfel încât să excludă orice posibilitate de adăugare frauduloasă.
(6) Data eliberării certificatului de circulaţie a mărfurilor EUR.1 trebuie să fie indicată la rubrica 11 a certificatului.
(7) Un certificat de circulaţie a mărfurilor EUR.1 este eliberat de către autorităţile vamale şi pus la dispoziţia exportatorului imediat ce exportul real este efectuat sau asigurat.
Articolul 18
Certificatele de circulaţie a mărfurilor EUR.1 eliberate retroactiv
(1) Fără a aduce atingere articolului 17 alineatul (7), un certificat de circulaţie a mărfurilor EUR.1 poate, în condiţii excepţionale, să fie eliberat după exportul produselor care fac obiectul acestuia: (a) dacă nu s-a eliberat în momentul exportului din cauza unor erori, omisiuni involuntare sau circumstanţe speciale; sau (b) în cazul în care se demonstrează într-un mod considerat satisfăcător de autorităţile vamale că un certificat de circulaţie a mărfurilor EUR.1 a fost eliberat, dar nu a fost acceptat la import din motive tehnice.
(2) În sensul aplicării alineatului (1), exportatorul trebuie să indice în cererea sa locul şi data exportului produselor la care se referă certificatul EUR.1, precum şi motivele care stau la baza cererii sale.
(3) Autorităţile vamale nu pot elibera retroactiv un certificat de circulaţie a mărfurilor EUR.1 decât după ce au verificat dacă informaţiile incluse în cererea exportatorului sunt conforme cu cele din dosarul aferent.
(4) Pe certificatele de circulaţie a mărfurilor EUR.1 eliberate retroactiv trebuie să figureze următoarea menţiune în limba engleză: „ISSUED RETROSPECTIVELY”.
(5) Menţiunea prevăzută la alineatul (4) se include la rubrica „Observaţii” din certificatul de circulaţie a mărfurilor EUR.1.
Articolul 19
Eliberarea unui duplicat al unui certificat de circulaţie a mărfurilor EUR.1
(1) În caz de furt, pierdere sau distrugere a unui certificat de circulaţie a mărfurilor EUR.1, exportatorul poate solicita un duplicat autorităţilor vamale care l-au eliberat, pe baza documentelor de export pe care acestea le deţin.
(2) Pe duplicatul emis astfel trebuie să figureze următorul cuvânt în limba engleză: „DUPLICATE”.
(3) Menţiunea prevăzută la alineatul (2) este inclusă la rubrica „Observaţii” din duplicatul certificatului de circulaţie a mărfurilor EUR.1.
(4) Duplicatul, pe care trebuie înscrisă data din certificatul EUR.1 original, produce efecte de la data respectivă.
Articolul 20
Eliberarea certificatelor EUR.1 pe baza dovezii de origine eliberate sau întocmite anterior
Atunci când produsele originare sunt plasate sub controlul unui birou vamal din Comunitate sau din Bosnia şi Herţegovina, este posibil să se înlocuiască dovada de origine iniţială cu unul sau mai multe certificate de circulaţie a mărfurilor EUR.1 în vederea trimiterii acestor produse sau a unora dintre acestea în altă parte în Comunitate sau în Bosnia şi Herţegovina. Certificatele de înlocuire EUR.1 sunt eliberate de biroul vamal sub controlul căruia au fost plasate produsele.
Articolul 21
Separare contabilă
(1) Atunci când apar dificultăţi materiale sau legate de costuri considerabile cu privire la menţinerea unor stocuri separate de materiale originare şi neoriginare care sunt identice şi interschimbabile, autorităţile vamale pot autoriza, la cererea scrisă a celor interesaţi, aşa-numita metodă a „separării contabile” pentru gestionarea acestor stocuri.
(2) Această metodă trebuie să poată asigura că, pentru o perioadă de referinţă anume, numărul de produse obţinute care ar putea fi considerate originare este acelaşi cu cel care ar fi fost obţinut în cazul în care ar fi existat o separare fizică a stocurilor.
(3) Autorităţile vamale pot acorda o astfel de autorizaţie sub rezerva oricăror condiţii considerate corespunzătoare.
(4) Această metodă se înregistrează şi se aplică pe baza principiilor generale de contabilitate aplicabile în ţara în care a fost fabricat produsul.
(5) Beneficiarul acestei facilităţi poate emite sau solicita dovezi de origine, după caz, pentru cantitatea de produse care pot fi considerate originare. La cererea autorităţilor vamale, beneficiarul furnizează o declaraţie privind modul în care au fost gestionate cantităţile.
(6) Autorităţile vamale controlează utilizarea autorizaţiei şi o pot retrage în orice moment, ori de câte ori beneficiarul o utilizează în mod necorespunzător, în orice fel, sau în cazul în care nu reuşeşte să îndeplinească oricare din celelalte condiţii stabilite de prezentul protocol.
Articolul 22
Condiţiile de întocmire a unei declaraţii pe factură
(1) Declaraţia pe factură prevăzută la articolul 16 alineatul (1) litera (b) se poate întocmi: (a) de către un exportator autorizat în sensul articolului 23; sau (b) de către orice exportator pentru orice transport constituit din unul sau mai multe pachete care conţin produse originare a căror valoare totală nu depăşeşte 6 000 EUR.
(2) O declaraţie pe factură poate fi întocmită în cazul în care produsele în cauză pot fi considerate produse originare din Comunitate, din Bosnia şi Herţegovina sau dintr-una din celelalte ţări sau teritorii menţionate la articolele 3 şi 4 şi îndeplinesc celelalte condiţii prevăzute de prezentul protocol.
(3) Exportatorul care întocmeşte o declaraţie pe factură trebuie să poată prezenta în orice moment, la cererea autorităţilor vamale din ţara exportatoare, toate documentele corespunzătoare care să facă dovada caracterului originar al produselor respective şi a îndeplinirii celorlalte condiţii prevăzute de prezentul protocol.
(4) Exportatorul întocmeşte declaraţia pe factură prin dactilografierea, ştampilarea sau imprimarea pe factură, pe bonul de livrare sau pe orice alt document comercial, a declaraţiei al cărei text figurează în anexa IV, utilizând una dintre versiunile lingvistice din această anexă, şi în conformitate cu dispoziţiile de drept intern din ţara exportatoare. Declaraţia poate fi, de asemenea, întocmită de mână, caz în care ea trebuie redactată cu cerneală şi cu litere de tipar.
(5) Declaraţiile pe factură poartă semnătura originală scrisă de mână a exportatorului. Cu toate acestea, un exportator autorizat în sensul articolului 23 nu este obligat să semneze aceste declaraţii cu condiţia să prezinte autorităţilor vamale din ţara exportatoare un angajament scris prin care îşi asumă responsabilitatea integrală pentru orice declaraţie pe factură care îl identifică ca semnatar al acesteia.
(6) O declaraţie pe factură poate fi întocmită de către exportator atunci când produsele care fac obiectul acesteia sunt exportate sau după export, cu condiţia ca prezentarea acesteia în ţara importatoare să nu aibă loc după mai mult de doi ani de la importul produselor la care se referă.
Articolul 23
Exportator autorizat
(1) Autorităţile vamale din ţara exportatoare pot autoriza orice exportator, denumit în continuare „exportator autorizat”, care efectuează în mod frecvent transporturi de produse reglementate de prezentul acord, să întocmească declaraţii pe factură, indiferent de valoarea produselor în cauză. Exportatorul care solicită o astfel de autorizaţie trebuie să ofere autorităţilor vamale toate garanţiile necesare pentru verificarea caracterului originar al produselor şi îndeplinirea celorlalte condiţii prevăzute de prezentul protocol.
(2) Autorităţile vamale pot supune acordarea statutului de exportator autorizat oricăror condiţii pe care le consideră adecvate.
(3) Autorităţile vamale îi atribuie exportatorului autorizat un număr de autorizaţie vamală, care trebuie să figureze pe declaraţia pe factură.
(4) Autorităţile vamale monitorizează utilizarea acestei autorizaţii de către exportatorul autorizat.
(5) Autorităţile vamale pot revoca autorizaţia în orice moment. Ele sunt obligate să facă acest lucru atunci când exportatorul autorizat nu mai oferă garanţiile menţionate la alineatul (1), nu mai îndeplineşte condiţiile prevăzute la alineatul (2) sau abuzează în orice fel de autorizaţie.
Articolul 24
Valabilitatea dovezii de origine
(1) O dovadă de origine este valabilă timp de patru luni de la data eliberării în ţara exportatoare şi trebuie să fie prezentată în acest termen autorităţilor vamale din ţara importatoare.
(2) Dovezile de origine care sunt prezentate autorităţilor vamale din ţara importatoare după expirarea termenului de prezentare indicat la alineatul (1) pot fi acceptate în vederea aplicării tratamentului preferenţial atunci când nerespectarea termenului se datorează unor circumstanţe excepţionale.
(3) În afara acestor cazuri de prezentare tardivă, autorităţile vamale din ţara importatoare pot accepta dovezile de origine atunci când produsele le-au fost prezentate înainte de expirarea respectivului termen.
Articolul 25
Prezentarea dovezii de origine
Dovezile de origine sunt prezentate autorităţilor vamale din ţara importatoare în conformitate cu procedurile aplicabile în această ţară. Aceste autorităţi pot solicita traducerea unei dovezi de origine. Autorităţile respective pot solicita, de asemenea, ca declaraţia de import să fie însoţită de o declaraţie prin care importatorul să ateste că produsele îndeplinesc condiţiile necesare pentru aplicarea prezentului acord.
Articolul 26
Importul eşalonat
Atunci când, la cererea importatorului şi în condiţiile stabilite de autorităţile vamale din ţara importatoare, produsele demontate sau neasamblate în sensul regulii generale nr. 2 litera (a) din Sistemul armonizat din secţiunile XVI şi XVII sau de la poziţiile 7308 şi 9406 din Sistemul armonizat sunt importate eşalonat, autorităţilor vamale li se prezintă o singură dovadă de origine a acestor produse în momentul importului primei tranşe.
Articolul 27
Exceptări de la obligaţia prezentării dovezii de origine
(1) Sunt admise ca produse originare, fără a fi necesară prezentarea unei dovezi de origine, produsele expediate sub formă de colete mici de persoane particulare către persoane particulare sau care sunt transportate în bagajele personale ale călătorilor, în măsura în care este vorba de importuri lipsite de orice caracter comercial, care sunt declarate ca fiind în conformitate cu condiţiile prezentului protocol şi cu condiţia să nu existe nici un dubiu cu privire la veridicitatea unei astfel de declaraţii. În cazul expedierii prin poştă, această declaraţie poate fi făcută prin completarea unei declaraţii vamale CN22/CN23 sau pe o foaie anexată la acest document.
(2) Sunt considerate ca lipsite de orice caracter comercial importurile cu caracter ocazional şi care constau doar în produsele rezervate uzului personal sau familial al destinatarilor sau al călătorilor, în măsura în care acestea nu denotă, prin natura şi cantitatea lor, nicio intenţie comercială.
(3) În plus, valoarea totală a acestor produse nu poate depăşi 500 EUR în cazul coletelor mici şi 1 200 EUR în cazul produselor ce fac parte din bagajul personal al călătorilor.
Articolul 28
Documente justificative
Documentele menţionate la articolul 17 alineatul (3) şi la articolul 22 alineatul (3), menite să ateste faptul că produsele pentru care s-a eliberat un certificat de circulaţie a mărfurilor EUR.1 sau o declaraţie pe factură pot fi considerate produse originare din Comunitate, din Bosnia şi Herţegovina sau dintr-una din ţările sau teritoriile menţionate la articolele 3 şi 4 şi că îndeplinesc celelalte condiţii prevăzute de prezentul protocol, pot consta, inter alia, din:
(a) dovada directă a operaţiunilor efectuate de către exportator sau de către furnizor pentru a obţine mărfurile respective, care se regăseşte, de exemplu, în situaţia sa contabilă sau în contabilitatea sa internă;
(b) documente care dovedesc caracterul originar al materialelor utilizate, eliberate sau întocmite în Comunitate sau în Bosnia şi Herţegovina, unde sunt utilizate în conformitate cu dreptul intern;
(c) documente care dovedesc prelucrarea sau transformarea materialelor efectuată în Comunitate sau în Bosnia şi Herţegovina, întocmite sau emise în Comunitate sau în Bosnia şi Herţegovina, unde sunt utilizate în conformitate cu dreptul intern;
(d) certificate de circulaţie a mărfurilor EUR.1 sau declaraţii pe factură care dovedesc caracterul originar al materialelor utilizate, eliberate sau întocmite în Comunitate sau în Bosnia şi Herţegovina în conformitate cu dispoziţiile prezentului protocol sau într-una din celelalte ţări sau teritorii menţionate la articolele 3 şi 4, în conformitate cu reguli de origine identice cu regulile stabilite de prezentul protocol;
(e) dovezi corespunzătoare cu privire la operaţiunile de prelucrare sau transformare efectuate în afara Comunităţii sau a Bosniei şi Herţegovinei prin aplicarea articolului 12, care să ateste îndeplinirea condiţiilor prevăzute la articolul menţionat anterior.
Articolul 29
Păstrarea dovezilor de origine şi a documentelor justificative
(1) Exportatorul care solicită eliberarea unui certificat EUR.1 trebuie să păstreze timp de cel puţin trei ani documentele menţionate la articolul 17 alineatul (3).
(2) Exportatorul care întocmeşte o declaraţie pe factură trebuie să păstreze timp de cel puţin trei ani copia acestei declaraţii pe factură, precum şi documentele menţionate la articolul 22 alineatul (3).
(3) Autorităţile vamale din ţara exportatoare care eliberează un certificat EUR.1 trebuie să păstreze timp de cel puţin trei ani formularul de cerere menţionat la articolul 17 alineatul (2).
(4) Autorităţile vamale din ţara importatoare păstrează timp de cel puţin trei ani certificatele EUR.1 şi declaraţiile pe factură care le sunt prezentate.
Articolul 30
Neconcordanţe şi erori formale
(1) Constatarea unor mici neconcordanţe între menţiunile care apar pe o dovadă de origine şi cele care apar în documentele prezentate biroului vamal în vederea îndeplinirii formalităţilor de import pentru produsele respective nu determină ipso facto anularea dovezii de origine, în cazul în care se constată că respectivul document corespunde produsului prezentat.
(2) Erorile formale evidente, cum ar fi greşelile de dactilografiere dintr-o dovadă de origine, nu determină refuzarea documentului, în cazul în care aceste erori nu sunt de natură să pună la îndoială exactitatea declaraţiilor conţinute în document.
Articolul 31
Sume exprimate în euro
(1) În vederea aplicării dispoziţiilor articolului 22 alineatul (1) litera (b) şi articolului 27 alineatul (3), atunci când produsele sunt facturate în altă monedă decât euro, sumele exprimate în moneda naţională a statului membru al Comunităţii, a Bosniei şi Herţegovinei sau a celorlalte ţări sau teritorii menţionate la articolele 3 şi 4, echivalente cu sumele exprimate în euro, se stabilesc anual, de către fiecare ţară în cauză.
(2) Un transport beneficiază de dispoziţiile articolului 22 alineatul (1) litera (b) sau ale articolului 27 alineatul (3) în raport cu moneda în care este redactată factura şi în funcţie de suma stabilită de ţara în cauză.
(3) Sumele care se utilizează în orice monedă naţională dată reprezintă contravaloarea în această monedă a sumelor exprimate în euro în prima zi lucrătoare din luna octombrie. Aceste sume sunt comunicate Comisiei Europene înainte de 15 octombrie şi se aplică de la 1 ianuarie anul următor. Comisia Europeană comunică sumele respective tuturor ţărilor interesate.
(4) O ţară poate rotunji în plus sau în minus suma rezultată din conversia în moneda sa naţională a unei sume exprimate în euro. Suma rotunjită nu poate să difere cu mai mult de 5 % din suma rezultată din conversie. O ţară poate menţine neschimbată contravaloarea în moneda sa naţională a unei sume exprimate în euro în cazul în care, în momentul ajustării anuale prevăzute la alineatul (3), conversia acestei sume, înainte de orice rotunjire, duce la o creştere mai mică de 15 % a contravalorii sale în moneda naţională. Contravaloarea în moneda naţională poate fi menţinută neschimbată în cazul în care conversia ar duce la o scădere a acestei contravalori.
(5) Sumele exprimate în euro fac obiectul unei reexaminări a Comitetului interimar la cererea Comunităţii sau a Bosniei şi Herţegovinei. În timpul acestei reexaminări, Comitetul interimar examinează oportunitatea păstrării efectelor limitelor respective în termeni reali. În acest scop, acesta poate decide modificarea sumelor exprimate în euro.
Articolul 32
Asistenţa reciprocă
(1) Autorităţile vamale din statele membre ale Comunităţii Europene şi din Bosnia şi Herţegovina îşi comunică reciproc, prin intermediul Comisiei Europene, specimenele de ştampilă pe care le utilizează birourile lor vamale pentru eliberarea certificatelor de circulaţie a mărfurilor EUR.1, precum şi adresele autorităţilor vamale competente pentru verificarea certificatelor şi a declaraţiilor pe factură.
(2) Pentru a asigura o aplicare corespunzătoare a prezentului protocol, Comunitatea şi Bosnia şi Herţegovina îşi acordă reciproc asistenţă, prin intermediul administraţiilor vamale competente, pentru verificarea autenticităţii certificatelor de circulaţie a mărfurilor EUR.1 sau a declaraţiilor pe factură şi a exactităţii informaţiilor furnizate în documentele respective.
Articolul 33
Controlul dovezii de origine
(1) Controlul a posteriori al dovezilor de origine se efectuează prin sondaj sau ori de câte ori autorităţile vamale ale ţării importatoare au suspiciuni întemeiate în ceea ce priveşte autenticitatea acestor documente, caracterul originar al produselor respective sau respectarea celorlalte condiţii prevăzute de prezentul protocol.
(2) În sensul aplicării alineatului (1), autorităţile vamale din ţara importatoare trimit certificatul EUR.1 şi factura, în cazul în care a fost prezentată, declaraţia pe factură sau o copie a acestor documente autorităţilor vamale din ţara exportatoare indicând, dacă este cazul, motivele care stau la baza cererii acestora de efectuare a unui control. Toate documentele şi informaţiile obţinute care indică faptul că datele înscrise pe dovada de origine sunt incorecte se înaintează în sprijinul cererii de efectuare a controlului.
(3) Controlul se efectuează de către autorităţile vamale din ţara exportatoare. În acest scop, ele au dreptul să solicite orice dovezi şi să efectueze orice verificare a conturilor exportatorului sau orice alt control pe care îl consideră util.
(4) În cazul în care autorităţile vamale din ţara importatoare decid să suspende acordarea tratamentului preferenţial produsului în cauză în aşteptarea rezultatelor controlului, acestea îi acordă importatorului liberul de vamă pentru produse, sub rezerva măsurilor asiguratorii pe care le consideră necesare.
(5) Autorităţile vamale care solicită controlul sunt informate în cel mai scurt timp cu privire la rezultatele acestuia. Aceste rezultate trebuie să indice cu claritate dacă documentele sunt autentice şi dacă produsele în cauză pot fi considerate produse originare din Comunitate, din Bosnia şi Herţegovina sau dintr-una din celelalte ţări sau teritorii menţionate la articolele 3 şi 4 şi dacă îndeplinesc celelalte condiţii prevăzute de prezentul protocol.
(6) În cazul unor suspiciuni întemeiate şi în absenţa unui răspuns în termen de zece luni de la data cererii de efectuare a controlului sau în cazul în care răspunsul nu conţine informaţii suficiente pentru a stabili autenticitatea documentului respectiv sau originea reală a produselor, autorităţile vamale care solicită controlul refuză dreptul la tratament preferenţial, cu excepţia unor circumstanţe excepţionale.
Articolul 34
Soluţionarea litigiilor
Atunci când apar litigii legate de procedurile de control prevăzute la articolul 33 care nu pot fi soluţionate între autorităţile vamale care au solicitat controlul şi autorităţile vamale responsabile de efectuarea lui sau dacă acestea ridică o problemă legată de interpretarea prezentului protocol, acestea se înaintează Comitetului interimar.
În toate cazurile, soluţionarea litigiilor dintre importator şi autorităţile vamale din ţara importatoare se efectuează în conformitate cu legislaţia ţării respective.
Articolul 35
Sancţiuni
Se aplică sancţiuni oricărei persoane care întocmeşte sau solicită întocmirea unui document care conţine date inexacte pentru ca un produs să beneficieze de tratamentul preferenţial.
Articolul 36
Zone libere
(1) Comunitatea şi Bosnia şi Herţegovina iau toate măsurile necesare pentru a se asigura că produsele care fac obiectul unui schimb în baza unei dovezi de origine şi care sunt depozitate în timpul transportului într-o zonă liberă situată pe teritoriul lor nu fac obiectul unor substituiri sau al unor manipulări, altele decât manipulările obişnuite destinate să garanteze păstrarea în stare bună.
(2) Prin derogare de la dispoziţiile alineatului (1), atunci când produse originare din Comunitate sau din Bosnia şi Herţegovina importate într-o zonă liberă în baza unei dovezi de origine sunt supuse unui tratament sau unei transformări, autorităţile vamale competente eliberează un nou certificat de circulaţie a mărfurilor EUR.1 la cererea exportatorului, în cazul în care tratamentul sau transformarea la care au fost supuse sunt conforme cu dispoziţiile prezentului protocol.
Articolul 37
Aplicarea prezentului protocol
(1) Termenul „Comunitate” utilizat la articolul 2 nu include Ceuta şi Melilla.
(2) Produsele originare din Bosnia şi Herţegovina beneficiază în toate privinţele, atunci când sunt importate în Ceuta şi Melilla, de acelaşi regim vamal ca şi cel aplicat produselor originare de pe teritoriul vamal al Comunităţii în temeiul Protocolului nr. 2 din Actul de aderare a Regatului Spaniei şi a Republicii Portugheze la Comunităţile Europene. Bosnia şi Herţegovina acordă importurilor de produse reglementate de prezentul acord şi originare din Ceuta şi Melilla acelaşi regim vamal pe care îl acordă produselor importate din Comunitate şi originare din aceasta.
(3) În sensul aplicării alineatului (2) privind produsele originare din Ceuta şi Melilla, prezentul protocol se aplică mutatis mutandis, sub rezerva condiţiilor speciale stabilite la articolul 38.
Articolul 38
Condiţii speciale
(1) Sub rezerva transportului direct, în conformitate cu dispoziţiile articolului 13, sunt considerate ca: 1.1. produse originare din Ceuta şi Melilla: (a) produsele obţinute integral în Ceuta şi Melilla; (b) produsele obţinute în Ceuta şi Melilla şi în al căror proces de fabricaţie au intrat alte produse decât cele menţionate la litera (a), cu condiţia ca: (i) aceste produse să fi făcut obiectul unor prelucrări sau transformări suficiente în sensul articolului 6; sau (ii) aceste produse să fie originare din Bosnia şi Herţegovina sau din Comunitate, cu condiţia să fi fost supuse unor prelucrări şi transformări care nu se limitează la operaţiunile menţionate la articolul 7; 1.2. produse originare din Bosnia şi Herţegovina: (a) produsele obţinute integral în Bosnia şi Herţegovina; (b) produsele obţinute în Bosnia şi Herţegovina şi în al căror proces de fabricaţie au intrat alte produse decât cele menţionate la litera (a), cu condiţia ca: (i) aceste produse să fi făcut obiectul unor prelucrări sau transformări suficiente în sensul articolului 6; sau (ii) aceste produse să fie originare din Ceuta şi Melilla sau din Comunitate, cu condiţia să fi fost supuse unor prelucrări şi transformări care nu se limitează la operaţiunile menţionate la articolul 7.
(2) Ceuta şi Melilla se consideră un singur teritoriu.
(3) Exportatorul sau reprezentantul său autorizat este obligat să introducă menţiunea „Bosnia şi Herţegovina” şi „Ceuta şi Melilla” la rubrica 2 din certificatul de circulaţie a mărfurilor EUR.1 sau în declaraţiile pe factură. În plus, în cazul produselor originare din Ceuta şi Melilla, caracterul originar trebuie indicat la rubrica 4 din certificatul EUR.1 sau în declaraţia pe factură.
(4) Autorităţile vamale spaniole sunt responsabile de aplicarea prezentului protocol în Ceuta şi Melilla.
Articolul 39
Modificarea prezentului protocol
Comitetul interimar poate decide modificarea dispoziţiilor prezentului protocol.
Articolul 1
Definiţii
În sensul prezentului protocol:
(a) prin „legislaţie vamală” se înţelege orice act cu putere de lege sau dispoziţie administrativă aplicabilă pe teritoriile părţilor care reglementează importul, exportul, tranzitul mărfurilor şi plasarea acestora sub orice alt regim sau procedură vamală, inclusiv măsurile de interdicţie, de restricţie şi de control;
(b) prin „autoritate solicitantă” se înţelege o autoritate administrativă competentă care a fost desemnată în acest scop de către o parte şi care formulează o cerere de asistenţă în temeiul prezentului protocol;
(c) prin „autoritate solicitată” se înţelege o autoritate administrativă competentă care a fost desemnată în acest scop de către o parte şi care primeşte o cerere de asistenţă în temeiul prezentului protocol;
(d) prin „date cu caracter personal” se înţeleg toate informaţiile privind o persoană fizică identificată sau care poate fi identificată;
(e) prin „operaţiune care contravine legislaţiei vamale” se înţelege orice încălcare sau tentativă de încălcare a legislaţiei vamale.
Articolul 2
Domeniul de aplicare
(1) Părţile îşi acordă reciproc asistenţă în domeniile care ţin de competenţa lor, în conformitate cu modalităţile şi condiţiile stabilite de prezentul protocol, pentru a asigura aplicarea corectă a legislaţiei vamale, în special prin prevenirea operaţiunilor care contravin legislaţiei vamale, prin anchetarea şi prin combaterea acestora.
(2) Asistenţa în domeniul vamal prevăzută de prezentul protocol se aplică în cazul oricărei autorităţi administrative a părţilor care este competentă în ceea ce priveşte aplicarea prezentului protocol. Aceasta nu aduce atingere dispoziţiilor care reglementează asistenţa reciprocă în materie penală. De asemenea, prezentul protocol nu se aplică informaţiilor colectate în temeiul competenţelor exercitate la cererea unei autorităţi judiciare, cu excepţia cazului în care comunicarea unor astfel de informaţii este autorizată de respectiva autoritate judiciară.
(3) Prezentul protocol nu reglementează asistenţa în domeniul recuperării impunerilor, taxelor sau amenzilor.
Articolul 3
Asistenţa la cerere
(1) La cererea autorităţii solicitante, autoritatea solicitată îi comunică acesteia toate informaţiile relevante care îi pot permite să se asigure că legislaţia vamală este aplicată corect, inclusiv informaţii privind activităţi constatate sau preconizate care constituie sau ar putea constitui o încălcare a legislaţiei vamale.
(2) La cererea autorităţii solicitante, autoritatea solicitată o informează cu privire la următoarele aspecte: (a) dacă mărfurile exportate de pe teritoriul uneia dintre părţi au fost importate în mod corespunzător pe teritoriul celeilalte părţi, precizând, dacă este cazul, regimul vamal sub care au fost plasate mărfurile; (b) dacă mărfurile importate pe teritoriul uneia dintre părţi au fost exportate în mod corespunzător de pe teritoriul celeilalte părţi, precizând, dacă este cazul, regimul vamal aplicat mărfurilor.
(3) La cererea autorităţii solicitante, autoritatea solicitată ia măsurile necesare, în cadrul actelor sale cu putere de lege şi normelor administrative, pentru a asigura o supraveghere specială: (a) persoanelor fizice sau juridice în cazul cărora există suspiciuni întemeiate cu privire la faptul că sunt sau au fost implicate în operaţiuni care încalcă legislaţia vamală; (b) a locurilor în care mărfurile sunt sau pot fi antrepozitate în condiţii în care există suspiciuni întemeiate cu privire la faptul că sunt destinate unor operaţiuni care contravin legislaţiei vamale; (c) a mărfurilor transportate sau care pot fi transportate în condiţii în care există suspiciuni întemeiate cu privire la faptul că sunt destinate unor operaţiuni care contravin legislaţiei vamale; (d) a mijloacelor de transport care sunt sau pot fi utilizate în condiţii în care există suspiciuni întemeiate cu privire la faptul că sunt destinate unor operaţiuni care contravin legislaţiei vamale.
Articolul 4
Asistenţa spontană
Părţile îşi acordă reciproc asistenţă, din proprie iniţiativă, în conformitate cu actele cu putere de lege sau normele administrative ale acestora, în cazul în care consideră că acest lucru este necesar pentru aplicarea corectă a legislaţiei vamale, în special prin furnizarea informaţiilor pe care le-au obţinut cu privire la:
(a) acţiuni care încalcă sau despre care se consideră că încalcă legislaţia vamală şi care ar putea prezenta un interes pentru cealaltă parte;
(b) noi mijloace sau metode utilizate pentru desfăşurarea unor operaţiuni care contravin legislaţiei vamale;
(c) mărfurile despre care se cunoaşte că fac obiectul unor operaţiuni care contravin legislaţiei vamale;
(d) persoanele fizice sau juridice în cazul cărora există suspiciuni întemeiate cu privire la faptul că sunt sau au fost implicate în operaţiuni care încalcă legislaţia vamală;
(e) mijloacele de transport în cazul cărora există suspiciuni întemeiate cu privire la faptul că sunt sau ar putea fi utilizate pentru desfăşurarea unor operaţiuni care contravin legislaţiei vamale.
Articolul 5
Comunicarea şi notificarea
La cererea autorităţii solicitante, autoritatea solicitată ia, în conformitate cu actele cu putere de lege sau normele administrative care îi sunt aplicabile acesteia din urmă, toate măsurile necesare pentru:
(a) furnizarea oricărui document; sau
(b) notificarea oricărei decizii,
provenind din partea autorităţii solicitante şi care intră în sfera de aplicare a prezentului protocol, către un destinatar rezident sau stabilit pe teritoriul autorităţii solicitate.
Cererile de furnizare a documentelor sau de notificare a deciziilor trebuie redactate în scris în una dintre limbile oficiale ale autorităţii solicitate sau într-o limbă acceptată de această autoritate.
Articolul 6
Forma şi conţinutul cererilor de asistenţă
(1) Cererile formulate în temeiul prezentului protocol sunt prezentate în scris. Acestea sunt însoţite de documente necesare pentru a permite îndeplinirea cererii. Atunci când urgenţa situaţiei impune acest lucru, se pot accepta cereri prezentate verbal, însă acestea trebuie confirmate imediat în scris.
(2) Cererile prezentate în conformitate cu alineatul (1) includ următoarele informaţii: (a) autoritatea solicitantă; (b) măsura solicitată; (c) obiectul şi motivul cererii; (d) actele cu putere de lege, normele administrative şi alte elemente juridice relevante; (e) indicaţii cât mai exacte şi complete posibil privind persoanele fizice şi juridice care fac obiectul anchetelor; (f) un rezumat al faptelor relevante şi al anchetelor deja efectuate.
(3) Cererile sunt redactate în una dintre limbile oficiale ale autorităţii solicitate sau într-o limbă acceptată de către această autoritate. Această cerinţă nu se aplică documentelor care însoţesc cererea în temeiul alineatului (1).
(4) În cazul în care o cerere nu îndeplineşte cerinţele de formă enunţate anterior, se poate solicita corectarea sau completarea acesteia; între timp se pot dispune măsuri asiguratorii.
Articolul 7
Îndeplinirea cererilor
(1) Pentru a răspunde unei cereri de asistenţă, autoritatea solicitată acţionează, în limitele competenţei şi resurselor sale, ca şi cum ar acţiona pe cont propriu sau la cererea altor autorităţi ale aceleiaşi părţi, furnizând informaţiile de care dispune deja şi iniţiind sau determinând iniţierea unor anchete corespunzătoare. Această dispoziţie se aplică de asemenea oricărei alte autorităţi căreia i-a fost adresată cererea de către autoritatea solicitată, atunci când aceasta nu poate acţiona singură.
(2) Cererile de asistenţă sunt soluţionate în conformitate cu actele cu putere de lege şi normele administrative ale părţii solicitate.
(3) Funcţionarii autorizaţi corespunzător ai unei părţi, cu acordul celeilalte părţi şi sub rezerva condiţiilor stabilite de aceasta din urmă, se pot prezenta la birourile autorităţii solicitate sau ale altei autorităţi implicate în conformitate cu alineatul (1), pentru a obţine informaţii referitoare la activităţi care sunt sau pot fi operaţiuni ce încalcă legislaţia vamală, informaţii necesare autorităţii solicitante în sensul prezentului protocol.
(4) Funcţionarii unei părţi, împuterniciţi în mod corespunzător, pot, cu acordul celeilalte părţi şi sub rezerva condiţiilor stabilite de aceasta din urmă, participa la anchetele desfăşurate pe teritoriul acesteia din urmă.
Articolul 8
Forma în care sunt comunicate informaţiile
(1) Autoritatea solicitată comunică în scris rezultatele anchetelor autorităţii solicitante, anexând documentele, copiile legalizate sau orice alte acte relevante.
(2) Aceste informaţii pot fi furnizate în format electronic.
(3) Originalele documentelor nu se transmit decât la cerere, atunci când copiile legalizate ar fi insuficiente. Originalele se restituie cât mai repede posibil.
Articolul 9
Excepţii de la obligaţia de a acorda asistenţă
(1) Asistenţa poate fi refuzată sau poate fi supusă îndeplinirii anumitor condiţii sau cerinţe în cazul în care una dintre părţi estimează că asistenţa în cadrul prezentului protocol: (a) este susceptibilă de a aduce atingere suveranităţii Bosniei şi Herţegovinei sau a unui stat membru căruia i s-a solicitat să acorde asistenţă în temeiul prezentului protocol; sau (b) este susceptibilă de a aduce atingere ordinii publice, siguranţei sau altor interese esenţiale, în special în cazurile menţionate la articolul 10 alineatul (2); sau (c) ar implica divulgarea unui secret industrial, comercial sau profesional.
(2) Acordarea asistenţei poate fi amânată de către autoritatea solicitată, dacă aceasta interferează cu o anchetă, cu o urmărire judiciară sau cu o procedură în desfăşurare. În acest caz, autoritatea solicitată consultă autoritatea solicitantă pentru a stabili dacă asistenţa poate fi acordată sub rezerva modalităţilor sau condiţiilor pe care le poate impune autoritatea solicitată.
(3) În cazul în care autoritatea solicitantă solicită un tip de asistenţă pe care ea însăşi nu ar putea să o furnizeze dacă i-ar fi solicitată, aceasta atrage atenţia asupra acestui fapt în cererea sa. În acest caz, autorităţii solicitate îi revine obligaţia de a decide cu privire la modul în care trebuie să răspundă la cererea în cauză.
(4) În cazurile menţionate la alineatele (1) şi (2), decizia autorităţii solicitate şi motivele acesteia trebuie comunicate fără întârziere autorităţii solicitante.
Articolul 10
Schimbul de informaţii şi confidenţialitatea
(1) Orice informaţie comunicată, indiferent de forma acesteia, în temeiul prezentului protocol, are caracter confidenţial sau este rezervată unei difuzări restrânse, în funcţie de normele aplicabile de către fiecare parte. Aceasta este reglementată de obligaţia de respectare a secretului profesional şi beneficiază de protecţia acordată de legile aplicabile în materie pe teritoriul părţii care primeşte informaţia respectivă, precum şi de dispoziţiile corespunzătoare aplicabile autorităţilor comunitare.
(2) Datele personale pot constitui obiectul unui schimb numai atunci când partea care le poate primi se angajează să protejeze aceste date cel puţin într-un mod echivalent cu cel aplicabil în acel caz particular de către partea care le poate furniza. În acest sens, părţile se informează reciproc cu privire la normele aplicabile pe teritoriile lor, inclusiv, dacă este cazul, cu privire la normele de drept în vigoare în statele membre ale Comunităţii.
(3) Utilizarea informaţiilor obţinute în temeiul prezentului protocol în cadrul acţiunilor judiciare sau administrative iniţiate ca urmare a constatării unor operaţiuni care contravin legislaţiei vamale este considerată ca fiind în sensul prezentului protocol. Prin urmare, părţile pot consemna, cu titlu de probă, în procesele lor verbale, rapoarte şi mărturii şi pot administra ca probe în cadrul proceselor judiciare informaţiile obţinute şi documentele consultate în conformitate cu dispoziţiile prezentului protocol. Autoritatea competentă care furnizează aceste informaţii sau care a permis accesul la documente este informată cu privire la o astfel de utilizare.
(4) Informaţiile obţinute sunt utilizate exclusiv în sensul prezentului protocol. Atunci când o parte contractantă doreşte să utilizeze aceste informaţii în alte scopuri, ea trebuie să obţină în scris acordul prealabil al autorităţii care le-a furnizat. Utilizarea informaţiilor respective este supusă restricţiilor stabilite de autoritatea în cauză.
Articolul 11
Experţi şi martori
Un agent al unei autorităţi solicitate poate fi autorizat să se înfăţişeze, în limitele stabilite prin autorizaţia care i-a fost acordată, în calitate de expert sau martor în cadrul acţiunilor judiciare sau administrative iniţiate în domeniile reglementate de prezentul protocol şi să prezinte obiectele, documentele sau copiile legalizate ale acestora care pot fi necesare pentru desfăşurarea procedurii. Cererea de înfăţişare trebuie să indice în mod exact autoritatea judiciară sau administrativă în faţa căreia trebuie să se înfăţişeze agentul, cauza respectivă, titlul sau calitatea în care urmează să fie audiat.
Articolul 12
Cheltuieli de asistenţă
Părţile renunţă la pretenţiile reciproce de rambursare a cheltuielilor rezultate din aplicarea prezentului protocol, cu excepţia, dacă este cazul, a cheltuielilor experţilor şi martorilor, precum şi interpreţilor şi traducătorilor care nu sunt angajaţi ai serviciilor publice.
Articolul 13
Punerea în aplicare
(1) Punerea în aplicare a prezentului protocol este încredinţată, pe de o parte, autorităţilor vamale ale Bosniei şi Herţegovinei şi, pe de altă parte, serviciilor competente ale Comisiei Europene şi autorităţilor vamale ale statelor membre, după caz. Acestea decid cu privire la toate măsurile şi aranjamentele necesare în vederea aplicării prezentului protocol, luând în considerare normele în vigoare, în special în domeniul protecţiei datelor. Acestea pot propune autorităţilor competente modificările care consideră că ar trebui aduse prezentului protocol.
(2) Părţile se consultă şi se informează reciproc cu privire la modalităţile detaliate de punere în aplicare adoptate în conformitate cu dispoziţiile prezentului protocol.
Articolul 14
Alte acorduri
(1) Având în vedere competenţele respective ale Comunităţii şi ale statelor membre ale acesteia, dispoziţiile prezentului protocol: (a) nu aduc atingere obligaţiilor părţilor asumate în temeiul oricărui acord sau convenţii internaţionale; (b) se consideră complementare celor din acordurile privind asistenţa reciprocă încheiate sau care ar putea fi încheiate între statele membre şi Bosnia şi Herţegovina; şi (c) nu aduc atingere dispoziţiilor comunitare privind comunicarea între serviciile competente ale Comisiei Europene şi autorităţile vamale ale statelor membre a tuturor informaţiilor obţinute în temeiul prezentului protocol care ar putea prezenta un interes pentru Comunitate.
(2) Fără a aduce atingere dispoziţiilor alineatului (1), dispoziţiile prezentului protocol au întâietate asupra celor ale oricărui acord bilateral în domeniul asistenţei reciproce care a fost sau ar putea fi încheiat între statele membre şi Bosnia şi Herţegovina, în măsura în care dispoziţiile acestuia din urmă sunt incompatibile cu dispoziţiile prezentului protocol.
(3) Pentru soluţionarea aspectelor legate de aplicarea prezentului protocol, părţile se consultă în cadrul Comitetului interimar.
Articolul 1
Obiectivul
CAPITOLUL I OBIECTIVUL ȘI DOMENIUL DE APLICARE
Obiectivul prezentului protocol este acela de a evita şi de a soluţiona orice litigii între părţi pentru a putea ajunge la soluţii reciproc acceptabile.
Articolul 2
Domeniul de aplicare
CAPITOLUL I OBIECTIVUL ȘI DOMENIUL DE APLICARE
Dispoziţiile prezentului protocol se aplică exclusiv cu privire la diferendele legate de interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor următoare, inclusiv în cazurile în care o parte consideră că o măsură adoptată de cealaltă parte sau lipsa unei acţiuni din partea acesteia încalcă obligaţiile care îi revin în temeiul acestor dispoziţii:
(a) titlul II [ASA titlul IV] (Libera circulaţie a mărfurilor), cu excepţia articolului 16, a articolului 23 şi a articolului 24 alineatele (1), (4) şi (5) [ASA articolele 31, 38 şi 39 alineatele (1), (4) şi (5)], [în măsura în care acestea se referă la măsuri adoptate în temeiul articolului 24 alineatul (1) [ASA articolul 39 alineatul (1)] şi al articolului 30 (ASA articolul 45)];
(b) titlul III (Alte dispoziţii comerciale şi legate de comerţ): Articolele 33-35 (ASA articolele 60, 67 şi 69) şi articolul 38 alineatul (2) [ASA articolul 73 alineatul (2)].
Articolul 3
Iniţierea procedurii de arbitraj
CAPITOLUL II PROCEDURI DE SOLUȚIONARE A LITIGIILOR / SECȚIUNEA I Procedura de arbitraj
(1) Atunci când părţile nu au reuşit să soluţioneze litigiul, partea reclamantă poate, în temeiul condiţiilor de la articolul 49 din prezentul acord (ASA articolul 126), să prezinte o cerere în scris în vederea instituirii unei comisii de arbitraj părţii pârâte, precum şi Comitetului interimar.
(2) Partea reclamantă precizează în cererea sa obiectul litigiului şi, după caz, măsura adoptată de cealaltă parte sau lipsa de acţiune a acesteia, pe care o consideră a încălca dispoziţiile menţionate la articolul 2 din prezentul protocol.
Articolul 4
Componenţa comisiei de arbitraj
CAPITOLUL II PROCEDURI DE SOLUȚIONARE A LITIGIILOR / SECȚIUNEA I Procedura de arbitraj
(1) Comisia de arbitraj este formată din trei arbitri.
(2) În termen de 10 zile de la data prezentării cererii de instituire a unei comisii de arbitraj Comitetului interimar, părţile se consultă reciproc pentru a ajunge la un acord privind alcătuirea comisiei de arbitraj.
(3) În cazul în care părţile nu reuşesc să convină asupra componenţei acesteia în termenul prevăzut la alineatul (2), oricare dintre părţi poate cere preşedintelui Comitetului interimar sau delegatului acestuia să selecteze cei trei membri prin tragere la sorţi din lista stabilită în temeiul articolului 15, unul dintre persoanele propuse de partea reclamantă, unul dintre persoanele propuse de partea pârâtă şi unul dintre arbitrii selectaţi de părţi în calitate de preşedinte. În cazul în care părţile convin asupra unuia sau mai multora dintre membrii comisiei de arbitraj, oricare dintre membrii rămaşi este numit în conformitate cu aceeaşi procedură.
(4) Selectarea arbitrilor de către preşedintele Comitetului interimar sau de delegatul acestuia/acesteia se face în prezenţa unui reprezentant al fiecărei părţi.
(5) Data instituirii comisiei de arbitraj este data la care preşedintele comisiei este informat de numirea de comun acord între părţi a celor trei arbitri sau, după caz, data selecţiei lor în conformitate cu alineatul (3).
(6) Atunci când o parte consideră că un arbitru nu îndeplineşte condiţiile stabilite în Codul de conduită menţionat la articolul 18, părţile se consultă între ele şi, dacă sunt de acord în acest sens, înlocuiesc arbitrul şi selectează o persoană care să îl înlocuiască în conformitate cu alineatul (7) al prezentului articol. În cazul în care părţile nu reuşesc să ajungă la un acord asupra necesităţii de a înlocui un arbitru, cazul este înaintat preşedintelui comisiei de arbitraj, a cărui decizie va fi definitivă. Atunci când o parte consideră că preşedintele comisiei de arbitraj nu respectă Codul de conduită menţionat la articolul 18, cazul este înaintat unuia dintre membrii rămaşi ai grupului de arbitri selectaţi în calitate de preşedinte, numele său fiind hotărât prin tragere la sorţi de către preşedintele Comitetului interimar sau delegatul acestuia/acesteia, în prezenţa unui reprezentant al fiecărei părţi, cu excepţia cazului în care părţile convin altfel.
(7) În cazul în care un arbitru nu poate participa la procedură, se retrage sau este înlocuit în temeiul alineatului (6), este selectat un înlocuitor în termen de cinci zile, în conformitate cu procedurile de selecţie urmate pentru selectarea arbitrului iniţial. Procedurile comisiei vor fi suspendate pe perioada desfăşurării acestei proceduri.
Articolul 5
Hotărârea comisiei de arbitraj
CAPITOLUL II PROCEDURI DE SOLUȚIONARE A LITIGIILOR / SECȚIUNEA I Procedura de arbitraj
(1) Comisia de arbitraj comunică părţilor şi Comitetului interimar hotărârea sa în termen de 90 de zile de la data instituirii comisiei de arbitraj. Atunci când consideră că acest termen limită nu poate fi respectat, preşedintele comisiei trebuie să comunice acest lucru părţilor şi Comitetului interimar, precizând motivele întârzierii. În niciun caz hotărârea nu este pronunţată la mai mult de 120 de zile de la data instituirii comisiei.
(2) În cazuri de urgenţă, inclusiv cele care privesc mărfuri perisabile, comisia de arbitraj depune toate eforturile pentru a pronunţa o hotărâre în termen de 45 de zile de la data instituirii comisiei. În niciun caz acest lucru/această procedură nu trebuie să dureze mai mult de 100 de zile de la data instituirii comisiei. Comisia de arbitraj poate pronunţa o hotărâre preliminară în termen de 10 zile de la instituirea sa cu privire la măsura în care consideră cazul ca fiind urgent.
(3) Hotărârea prezintă constatările de facto, aplicabilitatea dispoziţiilor relevante din prezentul acord şi justificarea de bază a oricăreia dintre constatările şi concluziile sale. Hotărârea poate cuprinde recomandări privind măsurile care trebuie adoptate pentru a garanta respectarea acesteia.
(4) Partea reclamantă îşi poate retrage plângerea adresând o notificare scrisă preşedintelui comisiei de arbitraj, părţii pârâte şi Comitetului interimar, oricând înainte ca hotărârea să fie notificată părţilor şi Comitetului interimar. O astfel de retragere nu aduce atingere dreptului părţii reclamante de a introduce ulterior o nouă plângere cu privire la aceeaşi măsură.
(5) Comisia de arbitraj îşi suspendă oricând activitatea, la cererea ambelor părţi, pentru o perioadă de cel mult 12 luni. Odată perioada de 12 luni încheiată, competenţa de a institui comisia expiră, fără a aduce atingere dreptului părţii reclamante de a solicita ulterior instituirea unei comisii privind aceeaşi măsură.
Articolul 6
Respectarea hotărârii comisiei de arbitraj
CAPITOLUL II PROCEDURI DE SOLUȚIONARE A LITIGIILOR / SECȚIUNEA II Respectarea hotărârii arbitrale
Fiecare parte ia toate măsurile necesare pentru a respecta hotărârea comisiei de arbitraj, iar părţile depun toate eforturile pentru a conveni asupra perioadei de timp rezonabile în care să respecte recomandările hotărârii.
Articolul 7
Perioada rezonabilă de timp prevăzută pentru respectarea hotărârii
CAPITOLUL II PROCEDURI DE SOLUȚIONARE A LITIGIILOR / SECȚIUNEA II Respectarea hotărârii arbitrale
(1) În cel mult 30 de zile după notificarea hotărârii comisiei de arbitraj părţilor, partea pârâtă notifică părţii reclamante perioada necesară pentru respectarea hotărârii (denumită în continuare „perioada rezonabilă de timp”). Ambele părţi depun eforturi pentru a conveni asupra perioadei rezonabile de timp.
(2) În cazul în care există un dezacord între părţi cu privire la perioada rezonabilă de timp în care să se respecte hotărârea comisiei de arbitraj, partea reclamantă poate solicita Comitetului interimar, în termen de 20 de zile de la notificarea menţionată la alineatul (1), să convoace din nou comisia de arbitraj pentru a stabili durata perioadei de timp rezonabile. Comisia de arbitraj îşi notifică hotărârea în termen de 20 de zile de la data prezentării solicitării.
(3) În cazul în care comisia iniţială sau unii dintre membrii săi nu pot să se întrunească din nou, se aplică procedura prevăzută la articolul 4. Termenul limită pentru notificarea hotărârii rămâne de 20 de zile de la data instituirii comisiei.
Articolul 8
Analiza măsurilor adoptate în vederea respectării hotărârii comisiei de arbitraj
CAPITOLUL II PROCEDURI DE SOLUȚIONARE A LITIGIILOR / SECȚIUNEA II Respectarea hotărârii arbitrale
(1) Partea pârâtă notifică cealaltă parte şi Comitetul interimar, înainte de încheierea perioadei rezonabile de timp, cu privire la orice măsură adoptată pentru a respecta hotărârea comisiei de arbitraj.
(2) În cazul în care există un dezacord între părţi cu privire la compatibilitatea oricăreia dintre măsurile notificate menţionate la alineatul (1) al prezentului articol cu dispoziţiile menţionate la articolul 2, partea reclamantă poate cere comisiei iniţiale de arbitraj să se pronunţe în această privinţă. O astfel de solicitare explică de ce măsura nu este conformă cu prezentul acord. Odată întrunită din nou, comisia de arbitraj îşi va pronunţa hotărârea în termen de 45 de zile de la data reinstituirii sale.
(3) În cazul în care comisia iniţială de arbitraj sau unii dintre membrii săi nu pot să se întrunească din nou, se aplică procedura prevăzută la articolul 4. Limita temporală pentru notificarea hotărârii rămâne de 45 de zile de la data instituirii comisiei.
Articolul 9
Soluţii temporare în caz de nerespectare a hotărârii
CAPITOLUL II PROCEDURI DE SOLUȚIONARE A LITIGIILOR / SECȚIUNEA II Respectarea hotărârii arbitrale
(1) În cazul în care partea pârâtă nu notifică măsurile adoptate pentru a respecta hotărârea comisiei de arbitraj înainte de expirarea perioadei rezonabile de timp sau în cazul în care comisia de arbitraj hotărăşte că măsura notificată în conformitate cu articolul 8 alineatul (1) nu este conformă cu obligaţiile care revin părţii respective în temeiul acordului, partea pârâtă prezintă, în cazul în care partea reclamantă îi solicită acest lucru, o ofertă de compensare temporară.
(2) În cazul în care nu se ajunge la un acord privind compensarea în termen de 30 de zile de la încheierea perioadei rezonabile de timp sau de la hotărârea comisiei de arbitraj prevăzută la articolul 8, conform căreia o măsură adoptată pentru a asigura respectarea hotărârii nu este conformă cu prezentul acord, partea reclamantă are dreptul, în urma notificării celeilalte părţi şi a Comitetului interimar, să suspende aplicarea beneficiilor acordate în temeiul dispoziţiilor menţionate la articolul 2 într-o măsură echivalentă cu impactul economic negativ determinat de respectiva încălcare. Partea reclamantă poate pune în aplicare suspendarea la 10 zile după data notificării, cu excepţia cazului în care partea pârâtă a solicitat arbitrarea în conformitate cu alineatul (3) al prezentului articol.
(3) În cazul în care partea pârâtă consideră că nivelul suspendării nu este proporţional cu impactul economic negativ provocat de încălcare, aceasta poate solicita în scris preşedintelui comisiei iniţiale de arbitraj, înainte de expirarea perioadei de 10 zile menţionate la alineatul (2), întrunirea din nou a comisiei iniţiale de arbitraj. Comisia de arbitraj notifică hotărârea sa privind nivelul/gradul suspendării beneficiilor acordate părţilor şi Comitetului interimar în termen de 30 de zile de la data prezentării cererii. Beneficiile nu sunt suspendate până când comisia de arbitraj nu şi-a pronunţat hotărârea, pentru orice suspendare existând obligaţia de a fi conformă cu hotărârea comisiei de arbitraj.
(4) Suspendarea beneficiilor este temporară şi se aplică numai până când măsura considerată a încălca prezentul acord a fost retrasă sau modificată astfel încât să devină conformă cu prezentul acord sau până când părţile au convenit să soluţioneze litigiul.
Articolul 10
Analiza măsurilor adoptate în vederea respectării hotărârii după suspendarea beneficiilor
CAPITOLUL II PROCEDURI DE SOLUȚIONARE A LITIGIILOR / SECȚIUNEA II Respectarea hotărârii arbitrale
(1) Partea pârâtă notifică cealaltă parte şi Comitetul interimar cu privire la orice măsură adoptată pentru a respecta hotărârea comisiei de arbitraj şi cu privire la solicitarea sa ca partea reclamantă să renunţe la suspendarea beneficiilor.
(2) În cazul în care părţile nu ajung la un acord privind compatibilitatea măsurii notificate cu prezentul acord în termen de 30 de zile de la data prezentării notificării, partea reclamantă poate cere în scris preşedintelui comisiei de arbitraj iniţiale să hotărască în această privinţă. Această cerere este notificată în acelaşi timp celeilalte părţi şi Comitetului interimar. Hotărârea comisiei de arbitraj este notificată în termen de 45 de zile de la data prezentării solicitării. În cazul în care comisia de arbitraj hotărăşte că măsurile adoptate pentru a respecta hotărârea nu sunt conforme cu prezentul acord, comisia de arbitraj va hotărî dacă partea reclamantă poate continua suspendarea beneficiilor la nivelul iniţial sau la un alt nivel. În cazul în care comisia de arbitraj hotărăşte că orice măsură adoptată pentru a respecta hotărârea este conformă cu prezentul acord, se întrerupe suspendarea beneficiilor.
(3) În cazul în care comisia iniţială de arbitraj sau unii dintre membrii săi nu pot să se întrunească din nou, se aplică procedura prevăzută la articolul 4. Perioada de notificare a hotărârii rămâne de 45 de zile de la data instituirii comisiei.
Articolul 11
Audieri publice
CAPITOLUL II PROCEDURI DE SOLUȚIONARE A LITIGIILOR / SECȚIUNEA III Dispoziții comune
Ședinţa comisiei de arbitraj este deschisă publicului în condiţiile stabilite în regulamentul de procedură menţionat la articolul 18, cu excepţia cazului în care comisia de arbitraj hotărăşte altfel din proprie iniţiativă sau la cererea părţilor.
Articolul 12
Informaţii şi consiliere tehnică
CAPITOLUL II PROCEDURI DE SOLUȚIONARE A LITIGIILOR / SECȚIUNEA III Dispoziții comune
La cererea unei părţi sau din proprie iniţiativă, comisia îşi poate procura informaţii din orice sursă pe care o consideră potrivită pentru scopurile procedurii. Comisia va avea, de asemenea, dreptul să solicite opinia experţilor, după caz. Orice informaţii obţinute în acest fel trebuie dezvăluite ambelor părţi şi pot face obiectul observaţiilor acestora. Părţile interesate sunt autorizate să prezinte observaţii cu titlu de amicus curiae comisiei de arbitraj în condiţiile prevăzute în regulamentul de procedură menţionat la articolul 18.
Articolul 13
Principii de interpretare
CAPITOLUL II PROCEDURI DE SOLUȚIONARE A LITIGIILOR / SECȚIUNEA III Dispoziții comune
Comisiile de arbitraj aplică şi interpretează dispoziţiile prezentului acord în conformitate cu normele obişnuite de interpretare a dreptului internaţional public, inclusiv Convenţia de la Viena privind dreptul tratatelor. Acestea nu interpretează acquis-ul comunitar. Faptul că o dispoziţie este identică în substanţă cu o dispoziţie a Tratatului de instituire a Comunităţilor Europene nu este decisivă pentru interpretarea dispoziţiei respective.
Articolul 14
Deciziile şi hotărârile comisiei de arbitraj
CAPITOLUL II PROCEDURI DE SOLUȚIONARE A LITIGIILOR / SECȚIUNEA III Dispoziții comune
(1) Toate deciziile comisiei de arbitraj, inclusiv adoptarea hotărârii, se adoptă cu majoritate de voturi.
(2) Toate hotărârile comisiei de arbitraj sunt obligatorii pentru părţi şi sunt notificate părţilor şi Comitetului interimar, care le dă publicităţii, cu excepţia unei decizii contrare, adoptate în unanimitate.
Articolul 15
Lista arbitrilor
CAPITOLUL III DISPOZIȚII GENERALE
(1) Comitetul interimar stabileşte, în cel mult şase luni de la intrarea în vigoare a prezentului protocol, o listă cu cincisprezece persoane care doresc şi sunt în măsură să fie arbitri. Fiecare parte selectează cinci persoane în calitate de arbitri. Părţile convin, de asemenea, asupra a cinci persoane care să fie preşedinţi ai comisiilor de arbitraj. Comitetul interimar se va asigura că lista este menţinută permanent la acest nivel.
(2) Arbitrii trebuie să deţină cunoştinţe specializate şi experienţă în drept, drept internaţional, drept comunitar şi/sau comerţ internaţional. Aceştia sunt independenţi, îşi desfăşoară activitatea în nume propriu şi nu sunt afiliaţi la nicio organizaţie sau guvern sau nu acceptă instrucţiuni din partea acestuia şi se supun Codului de conduită menţionat la articolul 18.
Articolul 16
Relaţia cu obligaţiile OMC
CAPITOLUL III DISPOZIȚII GENERALE
La data aderării eventuale a Bosniei şi Herţegovinei la Organizaţia Mondială a Comerţului (OMC), se aplică următoarele.
(a) Comisiile de arbitraj constituite în temeiul prezentului protocol nu se pronunţă asupra litigiile legate de drepturile şi obligaţiile fiecărei părţi în temeiul Acordului de instituire a Organizaţiei Mondiale a Comerţului.
(b) Dreptul oricăreia dintre părţi de a invoca dispoziţiile privind soluţionarea litigiilor ale prezentului protocol nu aduc atingere niciunei acţiuni întreprinse în cadrul OMC, inclusiv unei acţiuni de soluţionare a litigiilor. Cu toate acestea, atunci când o parte a iniţiat, în legătură cu o anumită măsură, o procedură de soluţionare a litigiilor, în conformitate cu articolul 3 alineatul (1) sau cu Acordul OMC, aceasta nu poate iniţia o procedură de soluţionare a litigiilor cu privire la aceeaşi măsură în celălalt for, înainte ca prima procedură să se fi încheiat. În sensul prezentului paragraf, procedura de soluţionare a litigiilor în conformitate cu Acordul OMC este considerată a fi iniţiată în urma cererii unei părţi de instituire a unei comisii în conformitate cu articolul 6 din Înţelegerea privind regulile şi procedurile care reglementează soluţionarea diferendelor în cadrul OMC.
(c) Nicio dispoziţie din prezentul protocol nu împiedică o parte să pună în aplicare suspendarea obligaţiilor autorizate de un organism de soluţionare a diferendelor din cadrul OMC.
Articolul 17
Termene
CAPITOLUL III DISPOZIȚII GENERALE
(1) Toate termenele prevăzute în acest protocol sunt calculate în zile calendaristice începând din ziua care urmează acţiunii sau faptei la care se referă.
(2) Orice termene menţionate în prezentul protocol pot fi prelungite prin acordul reciproc al părţilor.
(3) Orice termen menţionat în prezentul protocol poate fi prelungit, de asemenea, de către preşedintele comisiei de arbitraj, în urma unei solicitări motivate a oricăreia dintre părţi sau din proprie iniţiativă.
Articolul 18
Regulament de procedură, cod de conduită şi modificarea prezentului protocol
CAPITOLUL III DISPOZIȚII GENERALE
(1) Comitetul interimar stabileşte, în cel mult şase luni de la intrarea în vigoare a prezentului protocol, regulamentul de procedură pentru conducerea/desfăşurarea procedurilor comisiei de arbitraj.
(2) Comitetul interimar completează, în cel mult şase luni de la intrarea în vigoare a prezentului protocol, regulamentul de procedură cu un cod de conduită care garantează independenţa şi imparţialitatea arbitrilor.
(3) Comitetul interimar poate decide să modifice prezentul protocol.
Articolul 1
Prezentul protocol include:
1. un Acord privind concesiile comerciale preferenţiale reciproce pentru anumite vinuri (anexa I la prezentul protocol);
2. un Acord privind recunoaşterea, protecţia şi controlul reciproc al denumirilor de băuturi spirtoase şi de băuturi aromatizate (anexa II la prezentul protocol).
Articolul 2
Acordurile menţionate la articolul 1 se aplică:
1. vinurilor de la poziţia 2204 din Sistemul armonizat din Convenţia internaţională privind sistemul armonizat de denumire şi codificare a mărfurilor, semnată la Bruxelles, la 14 iunie 1983, produse din struguri proaspeţi, care: (a) sunt originare din Comunitate şi care au fost produse în conformitate cu normele care reglementează practicile şi tratamentele oenologice menţionate la titlul V din Regulamentul (CE) nr. 1493/1999 al Consiliului din 17 mai 1999 privind organizarea comună a pieţei vitivinicole1 (1), şi cu Regulamentul (CE) nr. 1622/2000 din 24 iulie 2000 de stabilire a anumitor norme de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1493/1999 al Comisiei privind organizarea comună a pieţei vitivinicole şi de stabilire a unui cod comunitar al practicilor şi tratamentelor oenologice (2); sau (b) sunt originare din Bosnia şi Herţegovina şi care au fost produse în conformitate cu normele care reglementează practicile şi tratamentele oenologice prevăzute de legislaţia Bosniei şi Herţegovinei. Aceste norme care reglementează practicile şi tratamentele oenologice trebuie să respecte dreptul comunitar;
2. băuturilor spirtoase de la poziţia 2208 din convenţia menţionată la alineatul (1) care: (a) sunt originare din Comunitate şi respectă dispoziţiile Regulamentului (CEE) nr. 1576/89 al Consiliului din 29 mai 1989 de stabilire a normelor generale cu privire la definirea, desemnarea şi prezentarea băuturilor spirtoase (3), şi ale Regulamentului (CEE) nr. 1014/90 al Comisiei de stabilire a normelor de aplicare privind definirea, descrierea şi prezentarea băuturilor spirtoase (4); sau (b) sunt originare din Bosnia şi Herţegovina şi au fost produse în conformitate cu legislaţia Bosniei şi Herţegovinei, care trebuie să respecte dreptul comunitar;
3. vinurilor aromatizate de la poziţia 2205 din convenţia menţionată la alineatul (1) care: (a) sunt originare din Comunitate şi respectă dispoziţiile Regulamentului (CEE) nr. 1601/91 al Consiliului din 10 iunie 1991 de stabilire a normelor generale privind definirea, desemnarea şi prezentarea vinurilor aromatizate, a băuturilor aromatizate pe bază de vin şi a cocteilurilor aromatizate din produse vitivinicole (5); sau (b) sunt originare din Bosnia şi Herţegovina şi au fost produse în conformitate cu legislaţia Bosniei şi Herţegovinei, care trebuie să respecte dreptul comunitar.