Recitale
(1) Comunitatea și-a stabilit ca obiectiv să mențină și să dezvolte un spațiu de libertate, securitate și justiție, în cadrul căruia este garantată libera circulație a persoanelor. Pentru instituirea treptată a unui astfel de spațiu, Comunitatea va adopta, printre altele, măsuri privind cooperarea judiciară în materie civilă cu incidență transfrontalieră, care sunt necesare pentru buna funcționare a pieței interne.
(2) În conformitate cu articolul 65 litera (c) din tratat, aceste măsuri sunt destinate să elimine obstacolele din calea bunei desfășurări a procedurilor civile, dacă este cazul prin promovarea compatibilității normelor de procedură civilă aplicabile în statele membre.
(3) În această privință, Comunitatea a adoptat deja, printre alte măsuri, Regulamentul (CE) nr. 1348/2000 al Consiliului din 29 mai 2000 privind notificarea și comunicarea în statele membre a actelor judiciare și extrajudiciare în materie civilă și comercială (3), Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială (4), Decizia 2001/470/CE a Consiliului din 28 mai 2001 de creare a unei Rețele Judiciare Europene în materie civilă și comercială (5), Regulamentul CE nr. 805/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 aprilie 2004 privind crearea unui Titlu Executoriu European pentru creanțele necontestate (6) și Regulamentul (CE) nr. 1896/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 decembrie 2006 de creare a unei proceduri privind ordinul european de plată (7).
(4) Consiliul European reunit la Tampere la 15 și 16 octombrie 1999 a invitat Consiliul și Comisia să stabilească norme procedurale comune în vederea simplificării și accelerării litigiilor transfrontaliere privind cererile cu valoare redusă în domeniul dreptului consumatorilor și în domeniul comercial.
(5) La 30 noiembrie 2000, Consiliul a adoptat un program de măsuri, elaborat în comun de Comisie și Consiliu, privind punerea în aplicare a principiului recunoașterii reciproce a hotărârilor în materie civilă și comercială (8). Programul prevede simplificarea și accelerarea soluționării litigiilor transfrontaliere privind cererile cu valoare redusă. Acesta a fost urmat de programul de la Haga (9), adoptat de către Consiliul European la 5 noiembrie 2004, care preconizează continuarea lucrărilor în cazul cererilor cu valoare redusă.
(6) La 20 decembrie 2002, Comisia a adoptat Cartea verde privind crearea unei proceduri privind ordinul european de plată și adoptarea unor măsuri de simplificare și accelerare a soluționării litigiilor privind cererile cu valoare redusă. Cartea verde a lansat o consultare referitoare la măsurile de simplificare și accelerare a soluționării litigiilor privind cererile cu valoare redusă.
(7) Mai multe state membre au introdus proceduri civile simplificate pentru cererile cu valoare redusă, având în vedere faptul că cheltuielile, întârzierile și complexitatea inerente procedurilor judiciare nu se reduc în mod obligatoriu proporțional cu valoarea cererii. Numărul obstacolelor în calea obținerii unei hotărâri judecătorești rapide și puțin oneroase crește în cauzele transfrontaliere. Prin urmare, este necesară stabilirea unei proceduri europene cu privire la cererile cu valoare redusă („procedura europeană cu privire la cererile cu valoare redusă”). Obiectivul acestei proceduri ar trebui să fie facilitarea accesului la justiție. Din cauza faptului că regulile de concurență pe piața internă sunt distorsionate, ca rezultat al funcționării diferențiate a instrumentelor procedurale puse la dispoziția creditorilor în diferite state membre, este necesar să existe o legislație comunitară care să garanteze condiții identice, atât pentru creditori, cât și pentru debitori, pe întreg teritoriul Uniunii Europene. Pentru stabilirea cheltuielilor de judecată în cadrul procedurii cu privire la cererile cu valoare redusă, ar trebui luate în considerare principiile de simplitate, rapiditate, proporționalitate. Detaliile privind cheltuielile ar trebui făcute publice, iar modalitățile de stabilire a acestor cheltuieli ar trebui să fie transparente.
(8) Procedura europeană cu privire la cererile cu valoare redusă ar trebui să simplifice și să accelereze soluționarea litigiilor transfrontaliere privind cererile de valoare redusă și să reducă costurile, propunând un instrument facultativ care să completeze posibilitățile oferite de legislațiile statelor membre, fără să aducă atingere acestora. Prezentul regulament ar trebui, de asemenea, să faciliteze recunoașterea și executarea într-un stat membru a hotărârilor judecătorești pronunțate într-un alt stat membru, în cadrul procedurii europene cu privire la recuperarea creanțelor cu valoare redusă.
(9) Prezentul regulament urmărește să promoveze drepturile fundamentale și respectă în special principiile recunoscute prin Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene. Instanța judecătorească ar trebui să respecte dreptul la un proces echitabil și principiul contradictorialității, în special când optează pentru necesitatea unei dezbateri orale, precum și atunci când decide asupra mijloacelor de probă și a duratei obținerii acestora.
(10) Pentru a facilita calculul valorii unei cereri, nu ar trebui să se ia în considerare dobânzile, cheltuielile și alte costuri. Acest fapt nu ar trebui să aducă atingere nici competenței instanței judecătorești de a le acorda prin hotărâre, nici normelor de drept intern aplicabile privind calculul dobânzii.
(11) În vederea facilitării inițierii procedurii europene cu privire la cererile cu valoare redusă, reclamantul trebuie să intenteze acțiunea prin completarea unui formular de cerere tip pe care îl depune la instanța judecătorească. Formularul de cerere tip trebuie depus numai la o instanţă judecătorească competentă.
(12) La formularul de cerere ar trebui anexat, dacă este cazul, orice document justificativ relevant. Cu toate acestea, acest fapt nu împiedică reclamantul să prezinte, dacă este cazul, alte probe în cursul procedurii. Același principiu ar trebui să se aplice și în cazul răspunsului pârâtului.
(13) Noțiunile de „vădit nefondată” și „inadmisibilă”, folosite în contextul respingerii unei acțiuni, ar trebui să se stabilească în conformitate cu dreptul intern.
(14) Procedura europeană cu privire la recuperarea creanțelor cu valoare redusă ar trebui să fie o procedură scrisă, cu excepția cauzelor în care instanța judecătorească consideră necesară o dezbatere orală sau în care una dintre părți solicită aceasta. Instanța judecătorească poate să refuze o astfel de solicitare. Refuzul nu poate fi atacat separat.
(15) Părțile nu ar trebui să fie obligate să fie reprezentate de către un avocat sau de către un alt reprezentant al profesiei juridice.
(16) Noțiunea de „cerere reconvențională” ar trebui înțeleasă în sensul articolului 6 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 44/2001, și anume ca o cerere rezultată în urma aceluiași contract sau fapt pe care s-a bazat cererea principală. Articolele 2 și 4, precum și articolul 5 alineatele (3), (4) și (5) ar trebui să se aplice mutatis mutandis în cazul cererilor reconvenționale.
(17) În cazul în care pârâtul invocă în cadrul procedurii un drept de compensare, această cerere nu ar trebui să constituie o cerere reconvențională în sensul prezentului regulament. Prin urmare, pârâtul nu ar trebui să fie obligat să utilizeze formularul tip A prevăzut în anexa I pentru invocarea unui astfel de drept.
(18) În sensul aplicării articolului 6, „statul membru căruia i se adresează cererea” este statul membru în care are loc notificarea, comunicarea sau transmiterea documentului. În vederea reducerii costurilor și a termenelor, documentele trebuie notificate părților în primul rând prin poștă, cu confirmare de primire din care să reiasă data primirii.
(19) Oricare dintre părți poate refuza să accepte un document în momentul notificării, comunicării sau transmiterii acestuia sau prin returnarea sa în termen de o săptămână, în cazul în care documentul nu este redactat sau însoțit de o traducere în limba oficială a statului membru căruia i se adresează cererea (sau, în cazul în care există mai multe limbi oficiale în statul membru în cauză, în limba oficială sau într-una dintre limbile oficiale ale locului în care documentul este notificat sau în care documentul va fi transmis) ori într-o limbă înțeleasă de către destinatar.
(20) În cadrul dezbaterilor orale și al obținerii probelor, statele membre ar trebui să încurajeze utilizarea tehnologiei de comunicare moderne în condițiile dreptului intern al statului membru în care se află instanța. Instanța trebuie să opteze pentru cele mai simple și mai puțin oneroase mijloace de obținere a probelor.
(21) Asistența practică ce trebuie oferită părților ar trebui să includă informații tehnice privind disponibilitatea și modul de completare a formularelor.
(22) Instanța poate, de asemenea, să furnizeze informații de ordin procedural în conformitate cu dreptul intern.
(23) Obiectivul prezentului regulament fiind acela de a simplifica și de a accelera soluționarea litigiilor transfrontaliere cu privire la cererile cu valoare redusă, instanța judecătorească ar trebui să își exercite atribuțiile în cel mai scurt termen, chiar și atunci când prezentul regulament nu precizează un termen pentru o anumită etapă a procedurii.
(24) La calcularea termenelor prevăzute în prezentul regulament ar trebui să se aplice Regulamentul (CEE, Euratom) nr. 1182/71 al Consiliului din 3 iunie 1971 privind stabilirea regulilor care se aplică termenelor, datelor și expirării termenelor (10).
(25) În vederea accelerării recuperării creanțelor cu valoare redusă, hotărârea judecătorească ar trebui să fie executorie, independent de existența unei eventuale căi de atac și fără obligația constituirii unei garanții, cu excepția cazurilor prevăzute în prezentul regulament.
(26) Orice trimitere la o cale de atac în cuprinsul prezentului regulament ar trebui înțeleasă în sensul unei trimiteri la toate căile de atac posibile prevăzute de dreptul intern.
(27) În compunerea instanței trebuie să intre o persoană calificată să exercite funcția de judecător în conformitate cu dreptul intern.
(28) În toate cazurile în care instanței i se cere să stabilească un termen, partea interesată ar trebui să fie informată cu privire la consecințele nerespectării acestui termen.
(29) Partea care cade în pretenții ar trebui să suporte cheltuielile de judecată. Cheltuielile de judecată ar trebui să fie stabilite în conformitate cu dreptul intern. Având în vedere obiectivele de simplitate și de eficacitate, instanța ar trebui să oblige partea care cade în pretenții numai la plata cheltuielilor de judecată – inclusiv cheltuieli cum ar fi cele care decurg din faptul că cealaltă parte a fost reprezentată de un avocat sau de un reprezentant legal sau orice alte cheltuieli care decurg din notificarea, comunicarea, transmiterea sau traducerea documentelor –, care sunt proporționale cu valoarea cererii sau care au fost necesare.
(30) Pentru a facilita recunoașterea și executarea, o hotărâre pronunțată într-un stat membru în cadrul procedurii europene cu privire la cererile cu valoare redusă ar trebui să fie recunoscută și executorie într-un alt stat membru, fără să fie necesară o hotărâre de constatare a caracterului executoriu și fără să existe vreo posibilitate de a se opune recunoașterii sale.
(31) Ar trebui să se prevadă standarde minime pentru controlul jurisdicțional al unei hotărâri în situațiile în care pârâtul a fost în imposibilitate de a contesta cererea.
(32) Având în vedere obiectivele de simplitate și de eficacitate, nu ar trebui să se impună părții care solicită executarea unei hotărâri să aibă un reprezentant autorizat sau o adresă poștală în statul membru în care se execută hotărârea, cu excepția a agenților de a căror competență ține procedura de executare, în conformitate cu dreptul intern al statului membru respectiv.
(33) Capitolul III din prezentul regulament ar trebui să se aplice pentru stabilirea costurilor și a cheltuielilor angajate de reprezentanții instanței ca urmare a unei hotărâri pronunțate în conformitate cu procedura menționată în prezentul regulament.
(34) Dispozițiile de aplicare a prezentului regulament ar trebui adoptate în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a normelor privind exercitarea competențelor de executare conferite Comisiei (11).
(35) Comisia ar trebui, în special, să fie împuternicită să adopte măsurile necesare pentru a actualiza sau a aduce modificări tehnice formularelor prevăzute în anexe. Întrucât măsurile respective au un domeniu general de aplicare și sunt destinate să modifice elemente neesențiale ale prezentului regulament și/sau să îl completeze prin adăugarea de elemente noi neesențiale, acestea ar trebui să fie adoptate în conformitate cu procedura de reglementare cu control prevăzută la articolul 5a din Decizia 1999/468/CE.
(36) Deoarece obiectivele prezentului regulament, în special stabilirea unei proceduri vizând simplificarea și accelerarea soluționării litigiilor transfrontaliere privind cererile cu valoare redusă și diminuarea costurilor, nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre și, în consecință, având în vedere amploarea și efectele prezentului regulament, acestea pot fi mai bine realizate la nivelul Comunității, aceasta poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din tratat. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut în respectivul articol, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar în vederea atingerii acestor obiective.
(37) În conformitate cu articolul 3 din Protocolul privind poziția Regatului Unit și a Irlandei, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul de instituire a Comunității Europene, Regatul Unit și Irlanda au notificat dorința de a participa la adoptarea și aplicarea prezentului regulament.
(38) În conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul privind poziția Danemarcei, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul de instituire a Comunității Europene, Danemarca nu participă la adoptarea prezentului regulament și, prin urmare, nu are nici o obligație în temeiul acestuia și nu face obiectul aplicării sale,