Recitale
(1) Directiva 2002/72/CE a Comisiei (2) este o directivă specifică în sensul Regulamentului-cadru (CE) nr. 1935/2004 de armonizare a normelor privind materialele plastice și obiectele din material plastic destinate să vină în contact cu produsele alimentare.
(2) Directiva 2002/72/CE a Comisiei stabilește o listă a substanțelor autorizate pentru producția acelor materiale și obiecte respective, în special aditivii și monomerii, restricțiile privind utilizările lor, normele privind etichetarea, precum și informații pentru consumatori sau pentru agenți economici din sectorul alimentar privind asigurarea utilizării corecte a materialelor și a obiectelor respective.
(3) Informațiile de care dispune Comisia demonstrează că plastifianții folosiți, de exemplu, în garniturile de etanșare a capacelor din clorură de polivinil (PVC), pot să ajungă în alimentele grase în cantități care pot să pună în pericol sănătatea umană sau să cauzeze o schimbare inacceptabilă a compoziției alimentelor respective. Va trebui, așadar, să se clarifice chiar dacă fac parte din capace de metal, că garniturile intră sub incidența Directivei 2002/72/CE. De asemenea, ar trebui să se elaboreze norme specifice în ceea ce privește utilizarea aditivilor pentru producția garniturilor respective. Ar trebui să se țină seama de faptul că producătorii capacelor trebuie să dispună de termenul suficient pentru a putea să se adapteze la dispozițiile Directivei 2002/72/CE. În special, ținându-se seama de perioada necesară pregătirii unei cereri pentru evaluarea aditivilor specifici utilizați pentru producția garniturilor de etanșare, nu se poate organiza încă un program pentru evaluarea lor. Prin urmare, într-o primă etapă, lista de aditivi autorizați care va fi adoptată pe viitor pentru materialele și obiectele din plastic nu ar trebui să se aplice producției de garnituri de etanșare, astfel încât utilizarea altor aditivi să rămână posibilă în funcție de legislația națională. Situația respectivă trebuie reevaluată într-o etapă ulterioară.
(4) Pe baza informațiilor noi legate de evaluarea riscurilor substanțelor evaluate de autoritate și de nevoia de adaptare la progresele tehnice și la normele actuale de calculare a migrării, Directiva 2002/72/CE ar trebui actualizată. Din motive de claritate, ar trebui introduse definițiile termenilor tehnici.
(5) Normele privind migrarea generală și cea specifică trebuie să se bazeze pe același principiu și, prin urmare, trebuie aliniate.
(6) Ar trebui introduse norme specifice pentru îmbunătățirea protecției sugarilor, deoarece sugarii ingerează mai multe alimente în raport cu greutatea lor corporală decât adulții.
(7) Verificarea respectării limitelor de migrare specifice (LMS) ale simulantului D pentru aditivii enumerați în anexa III secțiunea B la Directiva 2002/72/CE ar trebui aplicată în același timp cu celelalte dispoziții de calculare a migrării introduse în prezenta directivă pentru o mai bună estimare a expunerii reale a consumatorului la aditivii respectivi. Prin urmare, data limită de aplicare a verificării menționate anterior a respectării limitelor ar trebui extinsă.
(8) Statutul aditivilor care acționează ca facilitatori ai polimerizării (PPA) ar trebui clarificat. PPA care funcționează și ca aditivi trebuie evaluați și incluși în lista viitoare a aditivilor autorizați. Unii dintre aceștia sunt deja incluși în lista incompletă de aditivi. În ceea ce privește aditivii care acționează numai ca PPA și care nu trebuie să figureze în articolul final, ar trebui să se precizeze că utilizarea lor va fi posibilă în funcție de legislația națională, chiar și după adoptarea listei aditivilor autorizați. Situația respectivă trebuie reevaluată într-o etapă ulterioară.
(9) Studiile au dovedit că azodicarbonamida se descompune în semicarbazidă pe parcursul procesării la temperaturi înalte. În 2003, autoritatea a fost rugată să adune date și să evalueze riscurile prezentate de prezența semicarbazidei în alimente. Până la obținerea informațiilor respective și în conformitate cu articolul 7 din Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 28 ianuarie 2002 de stabilire a principiilor și a cerințelor generale ale legislației alimentare, de instituire a Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară și de stabilire a procedurilor în domeniul siguranței produselor alimentare (3), utilizarea azodicarbonamidei la materialele plastice și obiectele din material plastic s-a suspendat prin Directiva 2004/1/CE a Comisiei (4). În avizul său din 21 iunie 2005, autoritatea (5) a concluzionat că carcinogenicitatea semicarbazidei nu este periculoasă pentru sănătatea umană în concentrațiile care se găsesc în alimente, dacă sursa de semicarbazidă din azodicarbonamidă este eliminată. Prin urmare, trebuie să se mențină interdicția de utilizare a azodicarbonamidei în materialele plastice și obiectele din material plastic.
(10) Ar trebui introdus conceptul barierei funcționale din plastic, și anume prezența unei bariere în materialele sau obiectele din plastic care previne sau reduce migrarea din spatele barierei respective în alimente. Numai sticla și anumite metale pot să asigure o blocare completă a migrării. Plasticul reprezintă o barieră parțial funcțională cu proprietăți și o eficiență care trebuie evaluate și care pot să faciliteze reducerea migrării substanțelor sub anumite LMS sau sub o limită de detecție. În spatele unei bariere funcționale din plastic se pot utiliza substanțe neautorizate, dacă acestea îndeplinesc anumite criterii și migrarea lor este menținută sub o anumită limită dată de detecție. Ținând seama de alimentele pentru sugari și alte persoane care sunt în mod special susceptibile, precum și de dificultățile tipului respectiv de analiză afectat de o toleranță analitică mare, trebuie să se stabilească un nivel maxim de 0,01 mg/kg dintr-o substanță neautorizată printr-o barieră funcțională din plastic, pentru alimente sau simulanți de alimente.
(11) Articolul 9 din Directiva 2002/72/CE prevede că materialele și obiectele trebuie să fie însoțite de o declarație în scris care să ateste că respectă normele care li se aplică. În conformitate cu articolul 5 alineatul (1) literele (h) și (i) din Regulamentul (CE) nr. 1935/2004, pentru a consolida coordonarea și responsabilitatea furnizorilor, în cadrul fiecărei etape a producției, inclusiv pentru substanțele folosite ca materii prime, persoanele responsabile ar trebui să documenteze respectarea normelor relevante într-o declarație care să fie pusă la dispoziția clienților lor. Mai mult, în fiecare etapă a producției, documentația justificativă pentru declarație trebuie menținută la dispoziția autorităților de aplicare a legii.
(12) Articolul 17 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 178/2002 prevede ca agentul economic din sectorul alimentar să verifice dacă alimentele respectă normele care li se aplică. În acest scop, sub rezerva obligației de confidențialitate, agenții economici din sectorul alimentar trebuie să aibă acces la informațiile relevante care să le permită să se asigure că migrarea pentru produsele alimentare din materiale și obiecte respectă specificațiile și restricțiile stabilite de legislație în materie alimentară.
(13) Respectarea articolului 3 din Regulamentul (CE) nr. 1935/2004 pentru substanțele care nu se găsesc în lista din anexele II și III la Directiva 2002/72/CE, cum sunt impuritățile sau produșii de reacție menționați la punctul 3 din anexa II și punctul 3 din anexa III la Directiva 2002/72/CE, ar trebui reevaluată de agentul economic în cauză, în conformitate cu principiile științifice recunoscute la nivel internațional.
(14) Pentru o estimare mai bună a expunerii consumatorului, în testarea migrării ar trebui introdus un nou coeficient de reducere, numit coeficientul de reducere a grăsimii (CRG). Până acum, expunerea la substanțele care migrează, în special în alimentele grase (substanțele lipofile), se baza pe presupunerea generală că o persoană ingerează zilnic 1 kg de alimente. Cu toate acestea, o persoană ingerează cel mult 200 de grame de grăsime zilnic. Acest fapt trebuie luat în considerare prin corectarea specifică a CRG aplicabil substanțelor lipofile, în conformitate cu avizul Comitetului științific privind alimentele (SCF) (6) și avizul autorității (7).
(15) Pe baza noilor informații legate de evaluarea de riscuri ale monomerilor și ale altor substanțe folosite ca materii prime evaluate de autoritate (8), anumiți monomeri admiși la nivel național, precum și o serie de monomeri noi ar trebui incluși în lista de substanțe autorizate a Comunității. Pentru altele, restricțiile și/sau specificații deja stabilite la nivelul Comunității ar trebui modificate pe bază de noi informații disponibile.
(16) Lista incompletă a aditivilor care se pot folosi în producția materialelor și a obiectelor din plastic ar trebui modificată pentru a include alți aditivi evaluați de autoritate. Pentru anumiți aditivi, restricțiile și/sau specificațiile deja stabilite la nivelul Comunității ar trebui modificate pe baza acelor noi evaluări disponibile.
(17) Directiva 2005/79/CE a Comisiei (9) a introdus schimbări ale restricțiilor și/sau ale specificațiilor substanței cu nr. de referință 35760 în secțiunea A în locul secțiunii B a anexei III la Directiva 2002/72/CE și a substanței cu nr. de referință 67180 în secțiunea B în locul secțiunii A ale anexei. Pe lângă aceasta, pentru substanțele cu nr. de referință 43480, 45200, 81760 și 88640, indicația privind restricțiile și/sau specificațiile din anexa III la Directiva 2002/72/CE este ambiguă. Prin urmare, pentru asigurarea siguranței legale, trebuie ca substanțele cu nr. de referință 35760 și 67180 să fie enumerate în secțiunea adecvată a listei de aditivi și să se reintroducă restricțiile și specificațiile pentru substanțele cu nr. de referință 43480, 45200, 81760 și 88640.
(18) S-a demonstrat că apa distilată utilizată în prezent nu este un simulant adecvat pentru anumite produse din lapte. Aceasta ar trebui înlocuită cu 50 % etanol, care simulează mai bine caracterul gras al produselor respective.
(19) Uleiul de soia epoxidat (ESBO) se utilizează ca plastifiant în garniturile de etanșare. Având în vedere avizul autorității adoptat la 16 martie 2006 (10) privind expunerea adulților la ESBO folosit în materialele care intră în contact cu alimentele, este adecvat să se stabilească o dată limită mai apropiată pentru ca garniturile de etanșare să respecte restricțiile ESBO și ale produselor sale de substituție stabilite în Directiva 2002/72/CE. Aceeași dată limită ar trebui să se aplice și interzicerii utilizării azodicarbonamidei.
(20) Anumiți ftalați se folosesc ca plastifianți în garnituri și în orice alte obiecte din plastic. În avizele sale privind anumiți ftalați (11), publicate în septembrie 2005, autoritatea a stabilit doze zilnice tolerabile (DZT) pentru anumiți ftalați și a estimat că expunerea persoanelor la anumiți ftalați este apropiată de DZT. Prin urmare, trebuie să se stabilească o dată limită mai apropiată pentru ca materialele și obiectele din plastic să respecte restricțiile stabilite în Directiva 2002/72/CE pentru substanțele respective.
(21) Directiva 85/572/CEE a Consiliului (12) și Directiva 2002/72/CE trebuie amendate în consecință.
(22) Măsurile prevăzute în prezenta directivă sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală,