Poziția comună 2007/734/PESC a Consiliului din 13 noiembrie 2007 privind măsuri restrictive împotriva Uzbekistanului

Articolul 1

(1) Se interzice vânzarea, furnizarea, transferul sau exportul, către Uzbekistan, de către resortisanți ai statelor membre sau de pe teritoriul statelor membre ori folosind nave sau aeronave aflate sub pavilionul statelor membre, de armament și materiale conexe de toate tipurile, inclusiv arme și muniții, vehicule și echipamente militare, echipamente paramilitare și piese de schimb pentru cele de mai sus, indiferent dacă acestea sunt sau nu originare de pe teritoriile statelor membre. (2) Se interzice vânzarea, furnizarea, transferul sau exportul către Uzbekistan de echipamente enumerate de anexa I, care ar putea fi folosite pentru represiune internă. (3) Se interzice: (i) furnizarea, în mod direct sau indirect, oricărei persoane fizice sau juridice, entitate sau organism din Uzbekistan sau pentru utilizare în Uzbekistan, de asistență tehnică, servicii de intermediere și alte servicii legate de activități militare și de livrarea, fabricarea, întreținerea și folosirea armamentului și a materialelor conexe de orice tip, inclusiv arme și muniții, vehicule și echipamente militare, echipamente paramilitare și piese de schimb pentru cele de mai sus sau având legătură cu echipamentele ce ar putea fi folosite pentru represiune internă; (ii) furnizarea, în mod direct sau indirect, oricărei persoane fizice sau juridice, entitate sau organism din Uzbekistan sau pentru utilizare în Uzbekistan, de finanțare sau de asistență financiară în legătură cu activitățile militare, incluzând în special subvenții, împrumuturi și asigurarea creditelor de export pentru orice vânzare, furnizare, transfer sau export de armament și materiale conexe sau pentru furnizarea de asistență tehnică în domeniu, servicii de intermediere și alte servicii sau având legătură cu echipamentele care ar putea fi folosite pentru represiune internă.

Articolul 2

(1) Articolul 1 nu se aplică în ceea ce privește: (i) vânzarea, furnizarea, transferul sau exportul echipamentelor militare neletale destinate exclusiv uzului umanitar sau de protecție, programelor de construcție instituțională ale ONU, UE și Comunității sau operațiunilor UE și ONU de gestionare a crizelor; (ii) furnizarea, transferul sau exportul de armament și echipamente menționate la articolul 1, pentru forțele din Uzbekistan care contribuie la Forța internațională de asistență pentru securitate (FIAS) și Operația „Libertate Durabilă” (OLD); (iii) vânzarea, furnizarea, transferul sau exportul de echipamente care ar putea fi folosite pentru represiune internă, destinat exclusiv uzului umanitar și de protecție; (iv) vânzarea, furnizarea, transferul sau exportul de vehicule care nu sunt destinate luptei, care au fost construite sau echipate cu materiale destinate să ofere protecție balistică și care sunt destinate exclusiv folosirii pentru protejarea personalului Uniunii Europene și al statelor membre ale acesteia în Uzbekistan; (v) furnizarea de finanțare, asistență financiară sau asistență tehnică în legătură cu echipamentele menționate la punctele (i), (ii), (iii) și (iv); cu condiția ca astfel de exporturi și asistență să fi fost aprobate în prealabil de autoritatea competentă relevantă. (2) Articolul 1 nu se aplică în ceea ce privește îmbrăcămintea de protecție, inclusiv veste antiglonț și căști militare, exportate temporar către Uzbekistan, exclusiv pentru uz personal, de către personalul Organizației Națiunilor Unite, personalul Uniunii Europene, al Comunității sau al statelor membre ale acesteia, reprezentanții mass-media și lucrătorii din cadrul programelor umanitare și de dezvoltare și personalul asociat.

Articolul 3

(1) Statele membre iau măsurile necesare pentru a împiedica intrarea pe teritoriul lor sau tranzitul acelor persoane, enumerate de anexa II, care sunt direct responsabile de folosirea nediscriminatorie și disproporționată a forței la Andijan și de obstrucționarea unei anchete independente. (2) Alineatul (1) nu obligă un stat membru să refuze intrarea pe teritoriul său a propriilor resortisanți. (3) Alineatul (1) nu aduce atingere cazurilor în care un stat membru și-a asumat o obligație de drept internațional, în special: (i) ca țară gazdă a unei organizații interguvernamentale internaționale; (ii) în calitate de țară gazdă a unei conferințe internaționale organizate de Organizația Națiunilor Unite sau sub auspiciile acesteia; sau (iii) în temeiul unui acord multilateral care conferă privilegii și imunități; sau (iv) în temeiul Tratatului de Conciliere din 1929 (Pactul Lateran) încheiat de Sfântul Scaun (Statul Vatican) și Italia. (4) Alineatul (3) se aplică, de asemenea, în cazurile în care un stat membru este țară gazdă a Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE). (5) Consiliul este informat în mod corespunzător în toate cazurile în care un stat membru acordă o derogare în temeiul alineatelor (3) sau (4). (6) Statele membre pot acorda derogări de la măsurile impuse la alineatul (1) în cazul în care călătoria este justificată de necesități umanitare urgente, sau pentru participarea la reuniuni interguvernamentale, inclusiv cele promovate de Uniunea Europeană, în care se poartă un dialog politic vizând în mod direct promovarea democrației, a drepturilor omului și a statului de drept în Uzbekistan. (7) Un stat membru care dorește să acorde derogări menționate la alineatul (6) informează în scris Consiliul în acest sens. Derogarea se consideră acordată, cu excepția cazului în care unul sau mai mulți membri ai Consiliului ridică obiecții în scris, în termen de două zile lucrătoare de la primirea notificării privind derogarea propusă. În cazul în care unul sau mai mulți membri ai Consiliului ridică o obiecție, Consiliul, hotărând cu majoritate calificată, poate decide să acorde derogarea propusă. (8) În cazul în care, în conformitate cu alineatele (3), (4), (6) și (7), un stat membru autorizează intrarea pe teritoriul său sau tranzitul unor persoane enumerate la anexa II, autorizația se limitează la scopul pentru care a fost acordată și la persoanele în cauză.

Articolul 4

Aplicarea măsurilor menționate la articolul 3 se suspendă până la 13 mai 2008. Înainte de data respectivă, Consiliul reexaminează situația din Uzbekistan și evaluează progresele realizate de autoritățile uzbece în ceea ce privește asigurarea respectării drepturilor omului, a libertăților fundamentale și a statului de drept.

Articolul 5

Prezenta poziție comună se aplică pentru o perioadă de 12 luni. Aceasta se reexaminează permanent. Se reînnoiește sau se modifică, după caz, în cazul în care Consiliul consideră că obiectivele sale nu au fost îndeplinite.

Articolul 6

Prezenta poziție comună produce efecte de la data adoptării.

Articolul 7

Prezenta poziție comună se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.