Articolul 1
(1) Se interzice vânzarea, furnizarea, transferul sau exportul către Uzbekistan de armament și materiale conexe de toate tipurile, inclusiv arme și muniții, vehicule și echipamente militare, echipamente paramilitare și piese de schimb pentru cele de mai sus de către resortisanți ai statelor membre sau de pe teritoriul statelor membre sau folosind nave care arborează pavilionul lor sau aeronave, fie că provin sau nu de pe teritoriul lor.
(2) Se interzice vânzarea, furnizarea, transferul sau exportul către Uzbekistan de echipamente, enumerate de anexa I, care ar putea fi folosite pentru represiune internă.
(3) Se interzice:
(i) furnizarea de asistență tehnică, servicii de brokeraj și alte servicii legate de activități militare și de livrarea, fabricarea, întreținerea și folosirea armamentului și a materialelor conexe de orice tip, inclusiv arme și muniții, vehicule și echipamente militare, echipamente paramilitare și piese de schimb pentru cele de mai sus sau având legătură cu echipamentele ce ar putea fi folosite pentru represiune internă, în mod direct sau indirect, oricărei persoane fizice sau juridice, entitate sau organism din Uzbekistan sau pentru utilizare în Uzbekistan;
(ii) asigurarea finanțării sau a asistenței financiare în legătură cu activitățile militare, incluzând în special subvenții, împrumuturi și asigurarea creditelor de export pentru orice vânzare, furnizare, transfer sau export de armament și materiale conexe sau pentru furnizarea de asistență tehnică în domeniu, servicii de brokeraj și alte servicii sau având legătură cu echipamentele care ar putea fi folosite pentru represiune internă, în mod direct sau indirect, oricărei persoane fizice sau juridice, entitate sau organism din Uzbekistan sau pentru utilizare în Uzbekistan.
Articolul 2
(1) Articolul 1 nu se aplică la:
(i) vânzarea, furnizarea, transferul sau exportul echipamentelor militare neletale destinate exclusiv uzului umanitar sau de protecție, programelor de construcție instituțională ale ONU, UE și Comunității sau operațiunilor UE și ONU de gestionare a crizelor;
(ii) furnizarea, transferul sau exportul de armament și echipamente, menționate la articolul 1, pentru forțele din Uzbekistan de către cei care contribuie la Forța internațională de asistență pentru securitate (FIAS) și „Operațiunea Libertate Durabilă” (OLD);
(iii) vânzarea, furnizarea, transferul sau exportul de echipamente care ar putea fi folosite pentru represiune internă, destinat exclusiv uzului umanitar și de protecție;
(iv) furnizarea de finanțare, asistență financiară sau asistență tehnică în legătură cu echipamentele menționate la punctele (i), (ii) și (iii),
cu condiția ca astfel de exporturi și asistență să fi fost aprobate anterior de autoritatea competentă relevantă.
(2) Articolul 1 nu se aplică la îmbrăcămintea de protecție, inclusiv veste antiglonț și căști militare, exportate temporar către Uzbekistan, exclusiv pentru uz personal, de către personalul Organizației Națiunilor Unite, personalul Uniunii Europene, al Comunității sau al statelor membre, reprezentanții media și lucrătorii din cadrul programelor umanitare și de dezvoltare și personalul asociat.
Articolul 3
(1) Statele membre iau măsurile necesare pentru a împiedica intrarea pe teritoriul lor sau tranzitul acelor persoane, enumerate de anexa II, care sunt direct responsabile de folosirea nediscriminatorie și disproporționată a forței la Andijan și de obstrucționarea unei anchete independente.
(2) Alineatul (1) nu obligă nici un stat membru să refuze intrarea pe teritoriul său a propriilor resortisanți.
(3) Alineatul (1) nu aduce atingere cazurilor în care un stat membru este ținut de o obligație de drept internațional, și anume:
(i) ca țară gazdă a unei organizații interguvernamentale internaționale;
(ii) ca țară gazdă a unei conferințe internaționale convocate de Organizația Națiunilor Unite sau sub auspiciile acesteia sau
(iii) în temeiul unui acord multilateral care conferă privilegii și imunități sau
(iv) în temeiul Tratatului de Conciliere din 1929 (Pactul Lateran) încheiat de Sfântul Scaun (Statul Vatican) și Italia.
(4) Alineatul (3) se aplică, de asemenea, în cazurile în care un stat membru este țară gazdă a Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE).
(5) Consiliul este informat în mod corespunzător în toate cazurile în care un stat membru acordă o derogare în temeiul alineatelor (3) sau (4).
(6) Statele membre pot acorda derogări de la măsurile impuse la alineatul (1) atunci când călătoria este justificată de necesități umanitare urgente sau pentru participarea la reuniuni interguvernamentale, inclusiv cele promovate de Uniunea Europeană, în care se poartă un dialog politic vizând în mod direct promovarea democrației, drepturilor omului și statului de drept în Uzbekistan.
(7) Un stat membru care dorește să acorde derogările menționate la alineatul (6) informează în scris Consiliul. Derogarea se consideră acordată, cu excepția cazului în care unul sau mai mulți membri ai Consiliului ridică obiecții în scris, în termen de două zile lucrătoare de la primirea notificării privind derogarea propusă. În cazul în care unul sau mai mulți membri ai Consiliului ridică obiecții, Consiliul, hotărând cu majoritate calificată, poate decide să acorde derogarea propusă.
(8) În cazurile în care, în temeiul alineatelor (3), (4), (6) și (7), un stat membru autorizează intrarea pe teritoriul său sau tranzitul persoanelor enumerate de anexa II, autorizația se limitează la scopul pentru care a fost acordată și la persoanele respective.
Articolul 4
Nu are loc nici o întrunire cu caracter tehnic programată în conformitate cu Acordul de parteneriat și cooperare de înființare a unui parteneriat între Comunitățile Europene și statele membre, pe de-o parte, și Republica Uzbekistan, pe de altă parte (1).
Articolul 5
Prezenta poziție comună se aplică pe o perioadă de 12 luni. Se reexaminează permanent. Se reînnoiește sau se modifică, după caz, în cazul în care Consiliul consideră că obiectivele sale nu au fost îndeplinite.
Articolul 6
Prezenta poziție comună produce efecte de la data adoptării.
Articolul 7
Prezenta poziție comună se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.