Recitale
(1) În temeiul Directivei 2003/99/CE, statele membre se asigură că monitorizarea furnizează date care se pot compara privind apariția unei rezistențe antimicrobiene la agenții zoonotici, precum și la alți agenți, în măsura în care aceștia constituie un risc pentru sănătatea publică.
(2) În 2003, grupul de lucru FAO/OIE/OMS însărcinat cu evaluarea științifică a utilizării, alta decât cea umană, a antimicrobienelor și a rezistenței antimicrobiene a ajuns la concluzia că există dovezi clare privind faptul că organismele rezistente rezultate din utilizarea, alta decât cea umană, a antimicrobienelor produc efecte dăunătoare sănătății umane: frecvența sporită a infecțiilor, a ineficienței tratamentelor (care conduc la moartea pacientului, în unele cazuri) și acutizarea infecțiilor, cum s-a constatat, de exemplu, în cazul infecțiilor umane cu Salmonella rezistente la fluoroquinolonă. Datele disponibile arată că modalitatea de utilizare, alta decât cea umană, și cantitatea antimicrobienelor influențează apariția la animale și în hrană a unor bacterii rezistente și, în consecință, expunerea umană la acestea (grupul de lucru comun al experților FAO/OIE/OMS, 2003). Cu toate acestea, trebuie menționat faptul că majoritatea problemelor de rezistență din medicina umană sunt cauzate de utilizarea și utilizarea excesivă la om a agenților antimicrobieni în cadrul tratamentelor terapeutice și profilactice (Parlamentul European, octombrie 2006).
(3) Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (AESA) precizează în raportul său comunitar de sinteză privind tendințele și sursele zoonozelor, ale agenților zoonotici, ale rezistenței antimicrobiene și ale focarelor de toxiinfecție alimentară în Uniunea Europeană în 2005 (2) că o proporție relativ ridicată din tulpinile de Campylobacter și Salmonella de proveniență animală sau alimentară s-a dovedit rezistentă la antimicrobienele folosite în mod curent în tratamentul bolilor umane. Toxiinfecțiile alimentare cauzate de aceste bacterii rezistente reprezintă un risc deosebit pentru om datorită unui posibil eșec terapeutic.
(4) Grupul științific pentru riscurile biologice și Grupul științific pentru sănătatea și bunăstarea animalelor din cadrul AESA au adoptat un aviz referitor la examinarea raportului comunitar de sinteză privind tendințele și sursele zoonozelor, ale agenților zoonotici și ale rezistenței antimicrobiene în Uniunea Europeană în 2004 (3), în cursul reuniunilor pe care le-au avut în 7 și, respectiv, 8 septembrie 2006. În ceea ce privește testele de rezistență antimicrobiană, avizul precizează importanța furnizării de informații detaliate privind serotipurile de Salmonella pentru fiecare tulpină și a armonizării valorilor critice utilizate în evaluarea rezistenței și notificarea acesteia.
(5) La 20 februarie 2007, grupul operativ al AESA însărcinat cu colectarea de informații privind zoonozele a adoptat un raport care include o propunere de armonizare a sistemului de monitorizare a rezistenței antimicrobiene a Salmonellei la păsările de curte din specia Gallus gallus, curcani și porcine și a Campylobacter jejuni și C. coli la puii de carne (4). Raportul conține recomandări privind armonizarea sistemului de monitorizare și a metodologiei de realizare a testelor de sensibilitate.
(6) Având în vedere că rezistența antimicrobiană prezintă un risc din ce în ce mai ridicat pentru sănătatea publică și că există dovezi conform cărora utilizarea antibioticelor crește acest risc, este necesară colectarea, din toate statele membre, de date care se pot compara privind apariția unei rezistențe antimicrobiene la agenții zoonotici prezenți la animale, prin punerea în aplicare a prevederilor articolului 7 din Directiva 2003/99/CE. Punerea în aplicare trebuie să se bazeze pe propunerea formulată de grupul operativ al AESA, fără ca aceasta să aducă atingere normelor de punere în aplicare ulterioare.
(7) Măsurile prevăzute în prezenta decizie sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală,