Regulamentul (CEE) nr. 2603/69 al Consiliului din 20 decembrie 1969 privind instituirea unui regim comun aplicabil exporturilor

Articolul 1

Exporturile Comunității Economice Europene destinate unor țări terțe sunt libere, și anume nu fac obiectul unor restricții cantitative, cu excepția celor care se aplică în conformitate cu dispozițiile prezentului regulament. TITLUL II Procedura comunitară de informare și de consultare

Articolul 2

În cazul în care, ca urmare a unei evoluții excepționale a pieței, un stat membru estimează că ar putea fi necesare măsuri de salvgardare în sensul titlului III, acesta informează în această privință Comisia, care avertizează celelalte state membre.

Articolul 3

(1) Pot fi deschise consultări în orice moment, fie la cererea unui stat membru, fie la inițiativa Comisiei. (2) Consultările trebuie să aibă loc în patru zile lucrătoare de la primirea de către Comisie a informării menționate la articolul 2 și, în orice caz, înaintea instituirii oricărei măsuri în temeiul articolelor 5-7.

Articolul 4

(1) Consultările se desfășoară în cadrul unui comitet consultativ, denumit în continuare „comitet”, compus din reprezentanți ai fiecărui stat membru și prezidat de către un reprezentant al Comisiei. (2) Comitetul se reunește la convocarea președintelui său; acesta comunică statelor membre, în cel mai scurt timp, toate informațiile utile. (3) Consultările se referă în special la: (a) condițiile exporturilor și evoluția lor, precum și diversele elemente ale situației economice și comerciale pentru produsul respectiv; (b) după caz, măsurile care este necesar să fie adoptate.

Articolul 5

În vederea determinării situației economice și comerciale, Comisia le poate cere statelor membre să îi furnizeze informații statistice cu privire la evoluția pieței unui anumit produs și să supravegheze, în acest scop, exporturile, în conformitate cu legislațiile interne și în conformitate cu procedurile indicate de Comisie. Statele membre adoptă dispozițiile necesare pentru a da curs cererilor Comisiei și îi comunică datele cerute. Comisia informează celelalte state membre. TITLUL III Măsuri de salvgardare

Articolul 6

(1) În vederea prevenirii unei situații critice cauzate de o penurie de produse esențiale sau a remedierii unei astfel de situații și în cazul în care interesele Comunității impun o acțiune imediată, Comisia, la cererea unui stat membru sau din proprie inițiativă și ținând seama de natura produselor și a celorlalte particularități ale tranzacțiilor în cauză, poate condiționa exportul unui produs de prezentarea unei autorizații de export care se acordă în conformitate cu procedurile și în limitele pe care aceasta le hotărăște, până la adoptarea deciziei ulterioare a Consiliului, în temeiul articolului 7. (2) Măsurile adoptate sunt comunicate Consiliului și statelor membre; ele se aplică de îndată. (3) Aceste măsuri pot fi limitate la anumite destinații și la exporturile din anumite regiuni ale Comunității. Ele nu afectează produsele aflate în drum spre frontiera Comunității. (4) În cazul în care acțiunea Comisiei a fost solicitată de un stat membru, Comisia decide în termen de cel mult 5 zile lucrătoare de la primirea cererii. În cazul în care Comisia nu dă curs unei astfel de solicitări, ea comunică fără întârziere această decizie Con siliului, care poate lua, cu majoritate calificată, o decizie diferită. (5) Orice stat membru poate prezenta Consiliului măsurile adoptate, în termen de 12 zile lucrătoare de la comunicarea acestora statelor membre. Consiliul, hotărând cu majoritate calificată, poate lua o decizie diferită. (6) După ce a aplicat alineatul (1), Comisia propune Consiliului, în termen de 12 zile lucrătoare de la intrarea în vigoare a măsurii pe care a adoptat-o, măsurile adecvate în sensul articolului 7. În cazul în care Consiliul nu hotărăște cu privire la această propunere în termen de cel mult șase săptămâni de la intrarea în vigoare a măsurii adoptate de Comisie, această măsură se abrogă.

Articolul 7

(1) În cazul în care interesele comunității o cer, Consiliul, hotărând cu majoritate calificată cu privire la propunerea Comisiei, poate adopta măsurile adecvate: — pentru a preveni o situație critică cauzată de o penurie de produse esențiale sau pentru a remedia o astfel de situație; — pentru a permite punerea în aplicare a angajamentelor internaționale asumate de către Comunitate sau de către toate statele sale membre, în special în privința comerțului de produse de bază. (2) Aceste măsuri pot fi limitate la anumite destinații și la exporturile din anumite regiuni ale Comunității. Ele nu afectează produsele aflate în drum spre frontiera Comunității. (3) La instituirea restricțiilor cantitative la export, se ține seama în special: — pe de o parte, de volumul contractelor care au fost încheiate în condiții normale, înaintea intrării în vigoare a unei măsuri de salvgardare în sensul prezentului titlu și pe care statul membru interesat le-a notificat Comisiei în conformitate cu normele sale interne; — pe de altă parte, de faptul că nu trebuie să fie compromisă atingerea scopului propus prin instaurarea de restricții cantitative.

Articolul 8

(1) În cazul în care un stat membru estimează că pe teritoriul său a apărut o situație similară celei descrise la articolul 6 alineatul (1) cu privire la Comunitate, acesta poate, cu titlu provizoriu, condiționa exportul unui produs de prezentarea unei autorizații de export acordate în conformitate cu procedurile și în limitele definite de statul membru respectiv. (2) Statul membru adoptă această măsură după ce a ascultat opiniile exprimate în cadrul comitetului sau, în cazul în care o astfel de procedură nu este posibilă din motive de urgență, după informarea Comisiei; aceasta avertizează celelalte state membre. (3) Măsurile sunt notificate Comisiei prin telex de îndată ce sunt adoptate; această notificare are valoarea unei solicitări, în sensul articolului 6 alineatul (4). Aceste măsuri nu se aplică decât până la punerea în aplicare a deciziei Comisiei. Cu toate acestea, în cazul în care Comisia decide să nu instituie măsuri în temeiul articolului 6, decizia Comisiei se aplică începând cu a șasea zi de la data intrării sale în vigoare, cu excepția cazului în care statul membru care a luat măsurile în temeiul alineatului (1) nu o prezintă Consiliului; în acest caz, măsurile interne se aplică până la intrarea în vigoare a deciziei Consiliului și cel mult timp de o lună de la sesizarea acestuia. Consiliul decide înainte de expirarea acestui termen. (4) Dispozițiile prezentului articol se aplică până la 31 decembrie 1972. Înaintea acestei date, Consiliul, hotărând cu majoritate calificată cu privire la propunerea Comisiei, decide modificările care urmează să îi fie aduse acesteia.

Articolul 9

(1) Pe perioada de aplicare a măsurilor prevăzute la articolele 6-8, la cererea unui stat membru sau la inițiativa Comisiei, se procedează la consultări în cadrul comitetului pentru: (a) a analiza efectele măsurilor menționate anterior; (b) a verifica dacă se întrunesc în continuare condițiile de aplicare a acestora. (2) În cazul în care Comisia consideră că se impune abrogarea sau modificarea măsurilor prevăzute la articolele 6 și 7: (a) în cazul în care Consiliul nu a hotărât cu privire la măsurile Comisiei, aceasta le modifică sau le abrogă fără întârziere și întocmește de îndată un raport către Consiliu; (b) în alte cazuri, aceasta propune Consiliului abrogarea sau modificarea măsurilor adoptate de acesta. Consiliul hotărăște cu majoritate calificată. TITLUL IV Dispoziții tranzitorii și finale

Articolul 10

Până la instituirea de către Consiliu, care hotărăște cu majoritate calificată cu privire la propunerea Comisiei, a unui regim comun în privința acestora, principiul libertății la export pe plan comunitar, prevăzut la articolul 1, nu se aplică produselor menționate în anexă.

Articolul 11

Fără a aduce atingere altor dispoziții comunitare, prezentul regulament nu împiedică adoptarea sau punerea în aplicare de către statele membre a unor restricții cantitative la export, justificate de motive de moralitate publică, de ordine publică, de siguranță publică, de protecție a sănătății și a vieții persoanelor și a animalelor sau de conservare a plantelor, de protecție a bogățiilor naționale cu valoare artistică, istorică sau arheologică sau de protecție a proprietății industriale și comerciale.

Articolul 12

(1) Prezentul regulament nu împiedică aplicarea reglementărilor privind organizarea comună a piețelor agricole, nici a reglementărilor specifice adoptate în temeiul articolului 235 din tratat și aplicabile mărfurilor care rezultă din transformarea produselor agricole; acesta se aplică în mod complementar. (2) Cu toate acestea, dispozițiile articolelor 6 și 8 nu se aplică produselor care fac obiectul acestor reglementări și pentru care regimul comunitar al schimburilor comerciale cu țările terțe prevede posibilitatea aplicării de restricții cantitative la export. Dispozițiile articolului 5 nu se aplică produselor care fac obiectul acestor regulamente și pentru care regimul comunitar al schimburilor comerciale cu țările terțe prevede prezentarea unui certificat sau al altui titlu de export.

Articolul 13

Prezentul regulament intră în vigoare la 31 decembrie 1969.