Articolul 1
(1) Prezentul regulament stabilește norme de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 3448/93 în ceea ce privește regimul de acordare a restituirilor la export stabilit în conformitate cu Regulamentul (CEE) nr. 2771/75, cu Regulamentul (CE) nr. 1255/1999, cu Regulamentul (CE) nr. 1260/2001, cu Regulamentul (CE) nr. 1784/2003 și cu Regulamentul (CE) nr. 1785/2003.
Se aplică exporturilor de produse de bază enumerate în anexa I la prezentul regulament (denumite în continuare „produse de bază”), de produse obținute din transformarea acestora sau din produse asimilate uneia din cele două categorii în conformitate cu articolul 3 din prezentul regulament, atunci când aceste produse sunt exportate sub formă de mărfuri neincluse în anexa I la tratat, dar care sunt menționate în una dintre următoarele anexe:
(a) anexa I la Regulamentul (CEE) nr. 2771/75;
(b) anexa II la Regulamentul (CE) nr. 1255/1999;
(c) anexa V la Regulamentul (CE) nr. 1260/2001;
(d) anexa III la Regulamentul (CE) nr. 1784/2003;
(e) anexa IV la Regulamentul (CE) nr. 1785/2003.
Aceste mărfuri (denumite în continuare „mărfuri”) sunt enumerate în anexa II la prezentul regulament.
(2) Restituirea la export prevăzută la alineatul (1) nu se acordă pentru mărfurile care au fost puse în liberă circulație în conformitate cu articolul 24 din tratat și reexportate.
Restituirea nu se acordă pentru mărfurile menționate atunci când sunt exportate după ce au fost transformate sau sunt încorporate în alte mărfuri.
(3) Cu excepția cerealelor, nu se acordă restituiri pentru produsele utilizate pentru fabricarea alcoolului conținut în băuturile spirtoase prevăzute la anexa II și care intră sub incidența codului NC 2208.
Articolul 2
(1) În sensul prezentului regulament, se înțelege prin:
1. „perioadă bugetară”: perioada cuprinsă între 1 octombrie a unui an și 30 septembrie a anului următor;
2. „an bugetar”: perioada cuprinsă între 16 octombrie a unui an și 15 octombrie a anului următor;
3. „ajutor alimentar”: operațiunile de ajutor alimentar care îndeplinesc condițiile prevăzute la articolul 10 alineatul (4) din Acordul privind agricultura încheiat în cadrul ciclului de negocieri comerciale multilaterale din Uruguay (denumit în continuare „Acordul”);
4. „reziduuri”: produsele rezultate din procesul de fabricare în cauză, având o compoziție diferită de cea a mărfii efectiv exportate și care nu pot fi comercializate;
5. „subproduse”: produsele sau mărfurile obținute în cursul procesului de fabricare în cauză, având compoziție sau caracteristici diferite de cele ale mărfii efectiv exportate și care pot fi comercializate;
6. „pierderi”: cantitățile de produse sau mărfuri rezultate din procesul de fabricare în cauză, de la stadiul în care produsele agricole sunt utilizate în stare naturală, altele decât cantitățile de mărfuri care sunt efectiv exportate, cu excepția reziduurilor și subproduselor și care nu pot fi comercializate.
(2) În sensul alineatului (1) punctele 4, 5 și 6, produsele obținute în cursul procesului de fabricare în cauză, care au o compoziție diferită de cea a mărfurilor efectiv exportate și care sunt vândute la un preț care corespunde numai cheltuielilor efectuate pentru eliminarea lor, nu sunt considerate comercializate.
În sensul alineatului (1) punctul 6, produsele sau mărfurile rezultate din procesul de fabricare în cauză, care nu pot fi cedate, contra unei plăți sau nu, decât ca alimente pentru hrana animalelor, se asimilează pierderilor.
Articolul 3
(1) Fecula de cartofi care intră sub incidența codului NC 1108 13 00, obținută direct din cartofi, cu excepția subproduselor, este asimilată unui produs obținut din prelucrarea porumbului.
(2) Zerul, care intră sub incidența codurilor NC 0404 10 48-0404 10 62, neconcentrat, chiar congelat, este asimilat zerului sub formă de pudră menționat la anexa I (denumit în continuare „grup de produse nr. 1”).
(3) Următoarele produse sunt asimilate laptelui praf cu un conținut de grăsimi de maximum 1,5 % prevăzut la anexa I (denumit în continuare „grup de produse nr. 2”):
(a) laptele și produsele lactate care intră sub incidența codurilor NC 0403 10 11, 0403 90 51 și 0404 90 21, neconcentrate și fără adaos de zahăr sau alți îndulcitori, chiar congelate, cu un conținut de grăsimi din lapte de maximum 0,1 % din greutate;
(b) laptele și produsele lactate care intră sub incidența codurilor NC 0403 10 11, 0403 90 11 și 0404 90 21, sub formă de pudră, granule sau în alte forme solide, fără adaos de zahăr sau alți îndulcitori, cu un conținut de grăsimi din lapte de maximum 1,5 % din greutate.
(4) Următoarele produse sunt asimilate laptelui praf cu un conținut de grăsimi de 26 % prevăzut la anexa I (denumit în continuare „grup de produse nr. 3”):
(a) laptele, smântâna din lapte și produsele lactate care intră sub incidența codurilor NC 0403 10 11, 0403 10 13, 0403 90 51, 0403 90 53, 0404 90 21 și 0404 90 23, neconcentrate și fără adaos de zahăr sau alți îndulcitori, chiar congelate, cu un conținut de grăsimi din lapte mai mare de 0,1 % și mai mic sau egal cu 6 % din greutate;
(b) laptele, smântâna din lapte și produsele lactate care intră sub incidența codurilor NC 0403 10 11, 0403 10 13, 0403 10 19, 0403 90 13, 0403 90 19, 0404 90 23 și 0404 90 29, sub formă de pudră, granule sau în alte forme solide, fără adaos de zahăr sau alți îndulcitori, cu un conținut de grăsimi din lapte mai mare de 1,5 % și mai mic sau egal cu 45 % din greutate.
Cu toate acestea, la cererea părții interesate și cu acordul autorității competente, produsele menționate la primul paragraf literele (a) și (b) pot fi asimilate:
(a) grupului de produse nr. 2 în ceea ce privește partea negrasă a conținutului de substanță uscată al produsului;
(b) untului menționat la anexa I (denumit în continuare „grup de produse nr. 6”) în ceea ce privește conținutul de grăsimi lactate al produsului.
(5) Următoarele produse sunt asimilate grupului de produse nr. 6:
(a) laptele, smântâna din lapte și produsele lactate care intră sub incidența codurilor NC 0403 10 19, 0403 90 59, 0404 90 23 și 0404 90 29, neconcentrate și fără adaos de zahăr sau alți îndulcitori, cu un conținut de grăsimi din lapte mai mare de 6 % din greutate;
(b) laptele, smântâna din lapte și produsele lactate care intră sub incidența codurilor NC 0403 10 19, 0403 90 19 și 0404 90 29, sub formă de pudră, granule sau în alte forme solide, fără adaos de zahăr sau alți îndulcitori, cu un conținut de grăsimi din lapte de minimum 45 % din greutate;
(c) untul și celelalte grăsimi provenind din lapte care intră sub incidența codurior NC 0405 10, 0405 20 90, 0405 90 10 și 0405 90 90, cu un conținut de grăsimi provenind din lapte altul decât 82 %, dar de minimum 62 % din greutate.
(6) Laptele, smântâna din lapte și produsele lactate care intră sub incidența codurilor NC 0403 10 11-0403 10 19, 0403 90 51-0403 90 59 și 0404 90 21-0404 90 29, concentrate, altfel decât sub formă de pudră, granule sau în alte forme solide, fără adaos de zahăr sau alți îndulcitori, sunt asimilate, în ceea ce privește partea negrasă a conținutului de substanță uscată al produsului, grupului de produse nr. 2. În ceea ce privește conținutul de grăsime lactată al produsului, acesta este asimilat grupului de produse nr. 6.
Primul paragraf se aplică de asemenea brânzei și cașului.
(7) Orezul decorticat care intră sub incidența codului NC 1006 20 și orezul semialbit care intră sub incidența codurilor NC 1006 30 21-1006 30 48 sunt asimilate orezului albit care intră sub incidența codurilor NC 1006 30 61-1006 30 98.
(8) În cazul în care îndeplinesc condițiile stabilite prin Regulamentul (CE) nr. 1260/2001 și prin Regulamentul (CE) nr. 2135/95 ale Comisiei (17) pentru a putea beneficia de o restituire în cazul în care sunt exportate în stare naturală, produsele următoare sunt asimilate zahărului alb care intră sub incidența codului NC 1701 99 10:
(a) zahărul brut din sfeclă sau trestie de zahăr, care intră sub incidența codului NC 1701 11 90 sau a codului NC 1701 12 90, cu un conținut de zaharoză în stare uscată de minimum 92 % din greutate, determinat prin metoda polarimetrică;
(b) zahărul care intră sub incidența codurilor NC 1701 91 00 sau 1701 99 90;
(c) produsele menționate la articolul 1 alineatul (1) litera (d) din Regulamentul (CE) nr. 1260/2001, cu excepția amestecurilor obținute în parte din produsele reglementate de Regulamentul (CE) nr. 1784/2003;
(d) produsele menționate la articolul 1 alineatul (1) literele (f) și (g) din Regulamentul (CE) nr. 1260/2001, cu excepția amestecurilor obținute în parte din produsele care intră sub incidența Regulamentului (CE) nr. 1784/2003.
Articolul 4
În afara dispozițiilor prevăzute de prezentul regulament, se aplică dispozițiile prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 800/1999.
CAPITOLUL II
RESTITUIRI LA EXPORT
SECȚIUNEA 1
Metoda de calcul
Articolul 5
(1) Suma restituirii acordate pentru o cantitate, determinată în conformitate cu secțiunea 2 pentru fiecare din produsele de bază exportate sub forma aceluiași tip de marfă, se obține înmulțind cantitatea respectivă cu rata restituirii aferente produsului de bază în cauză, calculată pe unitate de greutate, după cum rezultă din aplicarea dispozițiilor din secțiunea 3.
(2) Atunci când, în conformitate cu articolul 15 alineatul (2), pentru același produs de bază se stabilesc mai multe rate de restituire, se calculează o sumă distinctă pentru fiecare din cantitățile produsului de bază respectiv la care se aplică o rată de restituire diferită.
(3) Atunci când o marfă a fost utilizată pentru fabricarea mărfii exportate, rata de restituire care trebuie utilizată pentru calcularea sumei aferente fiecăruia din produsele de bază, din produsele rezultate din prelucrarea acestora sau din produsele a căror asimilare la una din aceste două categorii rezultă din dispozițiile articolului 3, care au fost utilizate pentru fabricarea mărfii exportate, este rata aplicabilă în cazul în care prima marfă se exportă în stare naturală.
SECȚIUNEA 2
Cantitatea de referință
Articolul 6
În ceea ce privește mărfurile, cantitatea din fiecare produs de bază care trebuie luată în considerare pentru calcularea sumei restituirii (denumită în continuare „cantitate de referință”) se stabilește în conformitate cu articolele 7, 8 și 9, cu excepția cazului în care se face referire la anexa III sau atunci când se aplică articolul 51 al doilea paragraf.
Articolul 7
În cazul în care un produs de bază sau un produs asimilat se utilizează în stare naturală, cantitatea de referință este cantitatea efectiv utilizată pentru fabricarea mărfurilor exportate, ținând cont de cursurile de schimb stabilite la anexa VII.
Articolul 8
În cazul în care se utilizează un produs care intră sub incidența articolului 1 din Regulamentul (CE) nr. 1784/2003 sau aflat sub incidența Regulamentului (CE) nr. 1785/2003, cantitatea de referință este cantitatea efectiv utilizată pentru fabricarea mărfurilor exportate, redusă la cantitatea produsului de bază prin aplicarea coeficienților stabiliți la anexa V la prezentul regulament, în cazul în care produsului în cauză i se aplică una dintre următoarele condiții:
(a) produsul este rezultat din prelucrarea unui produs de bază sau a unui produs asimilat produsului de bază respectiv;
(b) produsul este asimilat unui produs rezultat din prelucrarea unui produs de bază;
(c) produsul este rezultat din prelucrarea unui produs asimilat unui produs rezultat din prelucrarea unui produs de bază.
Cu toate acestea, în ceea ce privește alcoolul din cereale conținut în băuturile spirtoase care intră sub incidența codului NC 2208, cantitatea de referință este de 3,4 kg de orz per procent din volumul de alcool provenind din cereale la hectolitru de băutură spirtoasă exportată.
Articolul 9
Sub rezerva articolului 11, în cazul utilizării unuia dintre următoarele produse, cantitatea de referință este egală, pentru fiecare din produsele de bază în cauză, cu cantitatea stabilită de autoritățile competente în conformitate cu articolul 49:
(a) un produs neinclus în anexa I la tratat, rezultat din prelucrarea unui produs menționat la articolul 7 sau 8 din prezentul regulament;
(b) un produs rezultat din amestecarea sau prelucrarea mai multor produse menționate la articolul 7 sau 8 sau a unor produse menționate la litera (a) din prezentul paragraf.
Cantitatea de referință se stabilește în funcție de cantitatea de produs efectiv utilizată pentru fabricarea mărfurilor exportate. Pentru calcularea cantității respective, se aplică cursurile de schimb prevăzute la anexa VII sau, după caz, normele speciale de calcul, raporturile de echivalență și coeficienții prevăzuți la articolul 8.
Cu toate acestea, în ceea ce privește băuturile spirtoase pe bază de cereale conținute în băuturile spirtoase care intră sub incidența codului NC 2208, cantitatea de referință este de 3,4 kg de orz per procent din volumul de alcool provenind din cereale la hectolitru de băutură spirtoasă exportată.
Articolul 10
În sensul articolelor 6-9, se consideră efectiv utilizate produsele care au fost folosite în stare naturală în procesul de fabricare a mărfii exportate. Atunci când, în cursul uneia dintre fazele procesului de fabricare a acestor mărfuri, un produs de bază este el însuși transformat într-un alt produs de bază mai elaborat, utilizat într-o fază ulterioară, doar acest ultim produs de bază se consideră ca efectiv utilizat.
Cantitățile de produse efectiv utilizate în sensul primului paragraf se stabilesc pentru fiecare marfă care face obiectul unui export.
Cu toate acestea, în cazul exporturilor efectuate în mod regulat și vizând mărfuri care, fabricate de o anumită întreprindere în condiții tehnice bine definite, prezintă caracteristici și calitate constante, aceste cantități se pot stabili cu acordul autorităților competente fie pe baza formulei de fabricare a mărfurilor în cauză, fie pe baza cantităților medii de produs utilizate în cursul unei perioade determinate pentru fabricarea unei anumite cantități din aceste mărfuri. Cantitățile de produs astfel determinate rămân baza de calcul atât timp cât nu intervine nici o modificare în condițiile de fabricare a mărfurilor în cauză.
Cu excepția unei autorizări formale din partea autorității competente, cantitățile de produse astfel determinate trebuie confirmate cel puțin o dată pe an.
Articolul 11
În ceea ce privește mărfurile menționate la anexa III, cantitatea de referință în kilograme de produs de bază la 100 kilograme de marfă este cea indicată în anexa menționată, pentru fiecare din mărfurile respective.
Cu toate acestea, în cazul pastelor făinoase proaspete, cantitățile de produse de bază menționate la anexa III se reduc la o cantitate echivalentă de paste făinoase uscate, înmulțind cantitățile respective cu procentul de substanță uscată din paste și împărțindu-le la 88.
Atunci când mărfurile în cauză au fost fabricate parțial din produse pentru care plata restituirii la export este reglementată de regulamentele menționate la articolul 1 alineatul (1) și parțial din alte produse, cantitatea de referință pentru primele produse se stabilește în conformitate cu articolele 6-10.
Articolul 12
(1) Pentru stabilirea cantităților de produse agricole efectiv utilizate, se aplică alineatele (2) și (3).
(2) Orice produs agricol, utilizat în sensul articolului 10 și care poate beneficia de o restituire, care este eliminat în derularea normală a unui proces de fabricare, de exemplu prin vapori, fum sau transformare în praf sau cenușă nerecuperabile, poate beneficia de o restituire pentru întreaga cantitate utilizată.
(3) Orice cantitate de marfă care nu a fost efectiv exportată nu poate beneficia de restituiri pentru cantitățile de produse agricole efectiv utilizate, fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 13 alineatul (1).
În cazul în care mărfurile respective au aceeași compoziție ca și mărfurile efectiv exportate, se poate aplica o reducere proporțională a cantităților de produse agricole efectiv utilizate pentru fabricarea acestora din urmă.
Articolul 13
(1) Prin derogare de la articolul 12 alineatul (3), pierderile de maximum 2 % din greutate, inerente fabricării mărfurilor, pot să nu fie luate în considerare.
Pragul de 2 % se calculează ca raportul dintre masa de substanță uscată utilizată a tuturor materiilor prime, după deducerea cantităților menționate la articolul 12 alineatul (2), și masa de substanță uscată a mărfurilor efectiv exportate sau prin orice altă metodă de calcul adecvată condițiilor de fabricare a mărfurilor.
(2) Atunci când pierderile inerente fabricării depășesc pragul de 2 %, excedentul de pierderi nu dă dreptul la restituiri pentru cantitățile de produse agricole efectiv utilizate. Cu toate acestea, autoritățile competente ale statelor membre pot accepta pierderi mai ridicate în cazul în care acestea sunt justificate. Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre cazurile în care autoritățile au acceptat pierderi mai ridicate, precum și motivele acestora.
(3) Cantitățile de produse agricole efectiv utilizate și încorporate în reziduuri se iau în considerare pentru acordarea de restituiri.
(4) În cazul în care se obțin subproduse, cantitățile de produse agricole efectiv utilizate se atribuie mărfurilor exportate și, respectiv, subproduselor.
SECȚIUNEA 3
Rata de restituire
Articolul 14
Fixarea ratei de restituire în conformitate cu articolul 13 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1784/2003 și cu dispozițiile corespunzătoare prevăzute de celelalte regulamente menționate la articolul 1 alineatul (1) din prezentul regulament se efectuează în fiecare lună pentru 100 kilograme de produse de bază.
Cu toate acestea, rata de restituire aplicabilă ouălor de păsări de curte, în coajă, proaspete sau conservate, precum și ouălor fără coajă și gălbenușurilor destinate consumului alimentar, proaspete, uscate sau altfel conservate, fără adaos de zahăr, este fixată pentru o durată identică celei stabilite pentru restituirile aplicabile acelorași produse exportate în stare naturală.
Articolul 15
(1) Rata de restituire se stabilește ținând cont în special:
(a) de costurile medii de aprovizionare cu produse de bază a industriilor de prelucrare de pe piața Comunității și de prețurile practicate pe piața mondială;
(b) de nivelul restituirilor aplicabile la exportul produselor agricole transformate incluse la anexa I la tratat, ale căror condiții de fabricare sunt comparabile;
(c) de necesitatea de a asigura condiții egale de concurență între industriile care utilizează produse din Comunitate și cele care utilizează produse din țări terțe aflate în regim de perfecționare activă;
(d) de evoluția, pe de o parte, a cheltuielilor, și, pe de altă parte, a prețurilor din Comunitate și de pe piața mondială;
(e) de respectarea limitelor stabilite de acordurile încheiate în conformitate cu articolul 300 din tratat.
(2) Pentru fixarea ratelor de restituire, se ține seama, după caz, de restituirile la fabricare, de ajutoarele sau celelalte măsuri cu efect echivalent care sunt aplicabile în toate statele membre, în conformitate cu regulamentul de organizare comună a pieței în sectorul în cauză, în ceea ce privește produsele de bază sau produsele asimilate.
(3) Pentru exportul de mărfuri care intră sub incidența codului NC 3505 10 50 se aplică o rată redusă, atunci când produsului de bază utilizat în cursul perioadei presupuse de fabricare a mărfurilor îi este aplicabilă o restituire la fabricare în temeiul Regulamentului (CEE) nr. 1722/93 al Comisiei (18). Rata redusă se stabilește în conformitate cu articolul 14 din prezentul regulament.
Articolul 16
În ceea ce privește fecula de cartofi care intră sub incidența codului NC 1108 13 00, rata de restituire se stabilește separat, în echivalent porumb, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 25 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1784/2003, prin aplicarea criteriilor prevăzute la articolul 15 alineatul (1) din prezentul regulament. Cantitățile de feculă de cartofi utilizate se convertesc în cantități echivalente de porumb în conformitate cu articolul 8 din prezentul regulament.
În ceea ce privește amestecurile de D-glucitol (sorbitol) care intră sub incidența codurilor NC 2905 44 și 3824 60, atunci când partea interesată nu întocmește declarația prevăzută la articolul 49, care trebuie să cuprindă informațiile prevăzute la articolul 52 alineatul (1) litera (d) sau în cazul în care acesta nu furnizează o documentație satisfăcătoare în sprijinul declarației sale, rata de restituire aplicabilă acestor amestecuri este cea aplicabilă produsului de bază în cauză căruia i se aplică rata de restituire cea mai mică.
Articolul 17
În cazul feculei și amidonului care intră sub incidența codurilor NC 1108 11 00-1108 19 90 sau în cazul produselor incluse în anexa I la Regulamentul (CE) nr. 1784/2003 și rezultate din prelucrarea amidonului sau feculei respective, restituirea se acordă numai în urma prezentării unei declarații a furnizorului produselor respective, care să ateste că acestea au fost fabricate direct din cereale, cartofi sau orez și că nu au fost utilizate subproduse rezultate din fabricarea altor produse agricole sau mărfuri.
Declarația este valabilă, până la revocare, pentru toate aprovizionările provenite de la același producător. Declarația se verifică în conformitate cu articolul 49.
Articolul 18
(1) În cazul în care conținutul de substanță uscată din fecula de cartofi asimilată amidonului de porumb în temeiul articolului 3 alineatul (1) este de minimum 80 %, rata restituirii la export este cea stabilită în conformitate cu articolul 14. În cazul în care conținutul de substanță uscată este mai mic de 80 %, rata restituirii este cea stabilită în conformitate cu articolul 14 înmulțită cu 1/80e din procentul efectiv de substanță uscată.
Pentru toate celelalte tipuri de amidon sau feculă, în cazul în care conținutul de substanță uscată este de minimum 87 %, rata restituirii la export este cea stabilită în conformitate cu articolul 14. În cazul în care conținutul de substanță uscată este mai mic de 87 %, rata restituirii este cea stabilită în conformitate cu articolul 14 înmulțită cu 1/87e din procentul efectiv de substanță uscată.
În cazul în care conținutul de substanță uscată din siropurile de glucoză sau de maltodextrină care intră sub incidența codurilor NC 1702 30 59, 1702 30 99, 1702 40 90, 1702 90 50 sau 2106 90 55 este de minimum 78 %, rata restituirii la export este cea stabilită în conformitate cu articolul 14. În cazul în care conținutul de substanță uscată din siropurile respective este mai mic de 78 %, rata restituirii este cea stabilită în conformitate cu articolul 14 înmulțită cu 1/78e din procentul efectiv de substanță uscată.
(2) În aplicarea alineatului (1), conținutul de substanță uscată din feculă și amidon se calculează după metoda prevăzută la anexa IV la Regulamentul (CE) nr. 824/2000 al Comisiei (19), iar conținutul de substanță uscată din siropurile de glucoză sau maltodextrină se calculează după metoda 2 prevăzută la anexa II la Directiva 79/796/CEE a Comisiei (20) sau după orice altă metodă de analiză adecvată care oferă cel puțin aceleași garanții.
(3) Atunci când prezintă declarația prevăzută la articolul 49, partea interesată trebuie să precizeze conținutul de substanță uscată din amidonul și fecula sau siropurile de glucoză sau maltodextrină utilizate.
Articolul 19
(1) Atunci când situația comerțului mondial al cazeinei care intră sub incidența codului NC 3501 10, al cazeinaților care intră sub incidența codului NC 3501 90 90 sau al ovalbuminei care intră sub incidența codurilor NC 3502 11 90 și 3502 19 90 sau cerințele specifice ale anumitor piețe o impun, restituirea pentru aceste mărfuri se poate diferenția în funcție de destinație.
(2) Rata restituirii pentru mărfurile care intră sub incidența codurilor NC 1902 11 00, 1902 19 și 1902 40 10 se poate diferenția în funcție de destinație.
(3) Restituirea poate varia sau nu în funcție de fixarea în avans a ratei restituirii, în conformitate cu articolul 29.
Articolul 20
(1) Rata restituirii este cea care se aplică la data la care mărfurile sunt exportate, cu excepția următoarelor cazuri:
(a) s-a depus o cerere de fixare în avans a ratei de restituire în conformitate cu articolul 29;
(b) s-a depus o cerere în conformitate cu articolul 41 alineatul (2), iar rata de restituire a fost fixată înainte de data depunerii cererii de certificat de restituire.
(2) În cazul aplicării regimului de fixare în avans a ratei restituirii, rata care este în vigoare la data depunerii cererii de fixare în avans se aplică mărfurilor exportate la o dată ulterioară din cursul perioadei de valabilitate a certificatului de restituire, în conformitate cu articolul 39 alineatul (2) al doilea paragraf. Cu toate acestea, cererile de fixare în avans depuse într-o zi de joi se consideră ca fiind depuse în ziua lucrătoare următoare.
Rata restituirii se ajustează după aceleași norme ca și cele aplicabile în cazul fixării în avans a restituirilor privind produsele de bază exportate în stare naturală, dar cu ajutorul coeficienților de conversie stabiliți în anexa V pentru produsele prelucrate pe bază de cereale sau de orez.
(3) În sensul Regulamentului (CE) nr. 1291/2000, extrasele de certificate de restituire nu pot face obiectul unei fixări în avans independent de certificatele din care au fost extrase.
Articolul 21
În cazul în care mărfurile exportate intră sub incidența articolului 4 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 2571/97, rata restituirii pentru produsele lactate este cea rezultată din utilizarea produselor lactate cu preț redus, cu excepția cazului în care exportatorul face dovada că marfa nu conține produse lactate cu preț redus.
CAPITOLUL III
CERTIFICATE DE RESTITUIRE
SECȚIUNEA 1
Dispoziții generale
Articolul 22
(1) Statele membre eliberează tuturor solicitanților, indiferent de locul în care sunt stabiliți în Comunitate, certificate de restituire valabile în întreaga Comunitate.
Certificatele de restituire garantează plata restituirii în măsura în care se îndeplinesc condițiile prevăzute în capitolul V. Acestea pot cuprinde fixarea în avans a ratelor de restituire. Certificatele sunt valabile numai pe durata unei singure perioade bugetare.
(2) Acordarea de restituiri pentru exportul produselor de bază sub formă de mărfuri menționate la anexa II sau al cerealelor puse sub control vamal pentru fabricarea băuturilor spirtoase menționate la articolul 2 din Regulamentul (CEE) nr. 2825/93 este condiționată de prezentarea unui certificat de restituire eliberat în conformitate cu articolul 24 din prezentul regulament.
Primul paragraf nu se aplică livrărilor prevăzute la articolul 4 alineatul (1) al doilea paragraf a treia liniuță și la articolul 36 alineatul (1), la articolul 40 alineatul (1), la articolul 44 alineatul (1) sau la articolul 46 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 800/1999 și nici exporturilor prevăzute în capitolul IV din prezentul regulament.
(3) Acordarea restituirii în temeiul fixării în avans prevăzute la articolul 20 alineatul (2) este condiționată de prezentarea unui certificat de restituire care să cuprindă fixarea în avans a ratelor restituirii.
Articolul 23
(1) Regulamentul (CE) nr. 1291/2000 se aplică certificatelor de restituire prevăzute de prezentul regulament.
(2) Dispozițiile Regulamentului (CE) nr. 1291/2000 privind drepturile și obligațiile ce decurg din certificatele de restituire indicate în cantități se aplică mutatis mutandis drepturilor ce decurg din certificatele de restituire prevăzute de prezentul regulament pentru sumele exprimate în euro, ținând cont de dispozițiile din anexa VI la prezentul regulament.
(3) Prin derogare de la alineatele (1) și (2) din prezentul articol, articolul 8 alineatele (2) și (4), articolele 9, 12 și 14, articolul 18 alineatul (1), articolele 21, 24, 32, 33 și 35, articolul 36 alineatul (5) și articolele 42, 46, 47 și 50 din Regulamentul (CE) nr. 1291/2000 nu se aplică certificatelor de restituire prevăzute de prezentul regulament.
(4) În aplicarea articolelor 40 și 41 din Regulamentul (CE) nr. 1291/2000, certificatele valabile până la 30 septembrie nu se pot prelungi. În acest caz, certificatul se anulează pentru sumele care nu sunt solicitate pentru cazuri de forță majoră și se eliberează garanția corespunzătoare.
Articolul 24
(1) Cererea de certificat de restituire și certificatul de restituire se întocmesc în conformitate cu modelul prevăzut la anexa I la Regulamentul (CE) nr. 1291/2000, iar suma se indică în euro.
Documentele respective se completează în conformitate cu instrucțiunile prevăzute în anexa VI la prezentul regulament.
(2) Atunci când solicitantul nu intenționează să efectueze exportul dintr-un alt stat membru decât cel în care solicită certificatul de restituire, acest certificat poate fi păstrat de autoritatea competentă, în special sub formă de fișier electronic. În acest caz, autoritatea competentă informează solicitantul că certificatul său de restituire a fost înregistrat și îi comunică informația prevăzută pe exemplarul de certificat de restituire destinat titularului (denumit în continuare „exemplar nr. 1”). Exemplarul certificatului de restituire al organismelor emitente (denumit în continuare „exemplar nr. 2”) nu se eliberează.
Autoritățile competente înregistrează toate informațiile provenite din certificatele de restituire prevăzute în secțiunile III și IV din anexa VI și sumele solicitate în temeiul certificatului.
Articolul 25
Acordarea unei restituiri pentru cerealele puse sub control vamal pentru fabricarea băuturilor spirtoase menționate la articolul 2 din Regulamentul (CEE) nr. 2825/93 este condiționată de prezentarea unui certificat de restituire eliberat în conformitate cu articolul 24 din prezentul regulament.
În aplicarea articolului 22, cerealele respective se consideră exportate.
Articolul 26
Fără a aduce atingere articolului 27, certificatul de restituire nu este transmisibil.
Articolul 27
(1) Obligațiile ce decurg din certificate nu sunt transmisibile.
Drepturile ce decurg dintr-un certificat sunt transmisibile de către titularul certificatului pe durata de valabilitate a acestuia, cu condiția ca drepturile ce decurg din fiecare certificat sau extras de certificat să nu fie transmise decât unui singur cesionar și ca numele și adresa cesionarului care îl acceptă să fie indicate în rubrica 20 a cererii de certificat de restituire prevăzute la articolul 24, până la data depunerii cererii. Transmiterea se referă la sumele care nu au fost încă înregistrate pe certificat sau pe extras.
Înainte de eliberarea certificatului se face următoarea mențiune la rubrica 22, în conformitate cu indicațiile din cerere: „Drepturile pot fi eventual transmise lui … (numele și adresa cesionarului)”.
În cazul în care nu se indică numele și adresa nici unui cesionar în cererea de certificat, se bifează rubrica 6.
(2) Prin derogare de la alineatul (1), în cazul în care certificatele de restituire eliberate sunt destinate a fi utilizate de la 1 iunie pentru mărfuri ce trebuie exportate până la 1 octombrie, nu se aplică obligația de a înscrie numele și adresa cesionarului la rubrica 20 a cererii. Pe certificatele de restituire respective nu se bifează rubrica 6.
(3) Cesionarul nu poate transmite mai departe dreptul primit, dar îl poate retroceda titularului.
În acest caz, organismul emitent face una dintre mențiunile prevăzute la anexa VIII la rubrica 6 a certificatului.
Articolul 28
(1) În cazul în care se face o cerere de transmitere de către titular sau de retrocedare de către cesionar, organismul emitent sau organismul (organismele) desemnat(e) de fiecare stat membru consemnează pe certificat sau, după caz, pe extras:
(a) numele și adresa cesionarului, indicate în conformitate cu articolul 27 alineatul (1) sau mențiunea prevăzută la articolul 27 alineatul (3);
(b) data transmiterii sau a retrocedării către titular, certificată prin aplicarea ștampilei organismului.
(2) Transmiterea sau retrocedarea către titular produce efecte de la data înscrierii prevăzute la alineatul (1) litera (b).
Articolul 29
Cererile de fixare în avans a ratelor de restituire se referă la toate tipurile de rate de restituire aplicabile.
Cererea de fixare în avans se poate face fie în momentul în care se depune cererea de certificat de restituire, fie în orice alt moment, începând cu data acordării certificatului de restituire.
Cererile de fixare în avans se întocmesc în conformitate cu secțiunea II din anexa VI, utilizând modelul prevăzut la anexa I la Regulamentul (CE) nr. 1291/2000. Fixarea în avans nu se aplică exporturilor efectuate înainte de data depunerii cererii.
Cererile de fixare în avans depuse într-o zi de joi se consideră ca fiind depuse în ziua lucrătoare următoare.
Articolul 30
Titularul unui certificat de restituire poate solicita un extras de certificat, întocmit în conformitate cu modelul prevăzut la anexa I la Regulamentul (CE) nr. 1291/2000. Cererea trebuie să cuprindă informațiile prevăzute la punctul 3 din secțiunea II a anexei VI la prezentul regulament.
Suma pentru care se solicită extrasul se specifică pe certificatul original.
Articolul 31
(1) Eliberarea unui certificat de restituire îl obligă pe titularul acestuia să ceară restituiri pentru exporturi efectuate pe durata de valabilitate a certificatului, pentru o sumă egală cu suma pentru care se eliberează certificatul de restituire. Respectarea acestei obligații se asigură prin constituirea garanției prevăzute la articolul 43.
(2) Obligațiile prevăzute la alineatul (1) sunt cerințe principale în sensul articolului 20 alineatul (2) din Regulamentul (CEE) nr. 2220/85.
Cerința principală se consideră îndeplinită în cazul în care exportatorul a transmis cererea specifică privind exporturile realizate în perioada de valabilitate a certificatului de restituire și în condițiile enunțate la articolul 32 și în anexa VI secțiunea V din prezentul regulament.
În cazul în care cererea specifică nu este declarația de export, aceasta trebuie depusă, cu excepția cazului de forță majoră, în termen de trei luni de la data expirării certificatului de restituire al cărui număr figurează în cererea specifică.
În cazul în care nu se respectă termenul de trei luni prevăzut la al treilea paragraf, obligația prevăzută la alineatul (1) prima teză nu poate fi considerată îndeplinită. Garanția prevăzută la articolul 43 se reține în consecință pentru suma în cauză.
(3) Dovada că cerința principală a fost îndeplinită se face prezentând autorității competente exemplarul nr. 1 al certificatului de restituire, înregistrat în mod corespunzător în conformitate cu articolul 32 alineatul (2). Dovada se poate face până la sfârșitul celei de-a noua luni de la terminarea perioadei de valabilitate a certificatului de restituire. Garanția prevăzută la articolul 43 se reține până la valoarea pentru care nu s-a făcut dovada solicitată în termenul menționat anterior.
Articolul 32
(1) Fiecare exportator trebuie să completeze o cerere de plată specifică în sensul articolului 49 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 800/1999. Cererea respectivă se prezintă agenției de plată, însoțită de certificatele adecvate, cu excepția cazului în care certificatele se înregistrează în sensul articolului 24 alineatul (2) din prezentul regulament.
Cererea specifică poate să nu fie considerată de autoritatea competentă ca dosarul de plată menționat la articolul 49 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 800/1999.
Cererea specifică poate fi considerată de autoritatea competentă ca fiind declarație de export în sensul articolului 5 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 800/1999. În acest caz, data primirii cererii specifice de către agenția de plată, prevăzută la alineatul (2) din prezentul articol, este data la care agenția de plată a primit declarația de export. În toate celelalte cazuri, cererea specifică trebuie să cuprindă o referire la declarația de export.
(2) Agenția de plată stabilește suma cerută pe baza informațiilor cuprinse în cererea specifică, exclusiv pe baza cantității și a naturii produsului (produselor) exportat(e) și a ratei (ratelor) de restituire aplicabile. Aceste elemente se indică sau se menționează în mod explicit în declarația de export.
Agenția de plată înscrie suma respectivă pe certificatul de restituire, în termen de trei luni de la data primirii cererii specifice.
Înscrierea certificatului se face pe spatele exemplarului nr. 1. În rubricile 28, 29 și 30 se indică suma în euro în locul cantității.
Al treilea paragraf se aplică mutatis mutandis certificatelor păstrate în formă electronică.
(3) După înscriere, în cazul în care certificatul de restituire nu se înregistrează, exemplarul nr. 1 al certificatului se predă titularului sau se păstrează de agenția de plată, la cererea exportatorului.
(4) Garanția reținută pentru suma pentru care s-a atribuit certificatul de restituire pentru mărfuri exportate se poate elibera sau transfera pentru a garanta plata în avans a restituirii, în conformitate cu capitolul 2 din Regulamentul (CE) nr. 800/1999.
Articolul 33
Certificatele de restituire eliberate pentru aceeași perioadă bugetară pot fi solicitate separat în șase tranșe. Cererile de certificate se pot depune până la:
(a) 7 septembrie în cazul certificatelor destinate a fi utilizate de la 1 octombrie;
(b) 7 noiembrie în cazul certificatelor destinate a fi utilizate de la 1 decembrie;
(c) 7 ianuarie în cazul certificatelor destinate a fi utilizate de la 1 februarie;
(d) 7 martie în cazul certificatelor destinate a fi utilizate de la 1 aprilie;
(e) 7 mai în cazul certificatelor destinate a fi utilizate de la 1 iunie;
(f) 7 iulie în cazul certificatelor destinate a fi utilizate de la 1 august.
În conformitate cu primul paragraf literele (a)-(f), un comerciant nu poate depune o cerere de certificat de restituire decât pentru tranșa corespunzătoare primei date limită care urmează datei depunerii cererii respective.
Articolul 34
Datele limită de notificare a cererilor de certificate de către statele membre către Comisie sunt următoarele:
(a) 14 septembrie pentru certificatele prevăzute la articolul 33 primul paragraf litera (a);
(b) 14 noiembrie pentru certificatele prevăzute la articolul 33 primul paragraf litera (b);
(c) 14 ianuarie pentru certificatele prevăzute la articolul 33 primul paragraf litera (c);
(d) 14 martie pentru certificatele prevăzute la articolul 33 primul paragraf litera (d);
(e) 14 mai pentru certificatele prevăzute la articolul 33 primul paragraf litera (e);
(f) 14 iulie pentru certificatele prevăzute la articolul 33 primul paragraf litera (f).
Articolul 35
(1) Suma totală pentru care se pot întocmi certificate de restituire pentru fiecare perioadă bugetară se stabilește în conformitate cu alineatul (2).
(2) Următoarele elemente se deduc din cifra care reprezintă suma maximă a restituirilor, stabilită în conformitate cu articolul 9 alineatul (2) din acord:
(a) suma care depășește suma maximă și acordată în mod necuvenit în cursul anului bugetar precedent;
(b) suma rezervată pentru a acoperi exporturile prevăzute în capitolul IV din prezentul regulament;
(c) sumele pentru care s-au eliberat certificate de restituire, valabile în cursul perioadei bugetare în cauză.
Suma pentru care s-au restituit certificatele eliberate prevăzute la articolul 45 se adaugă la cifra obținută în conformitate cu primul paragraf din prezentul alineat.
Atunci când suma rezervată pentru a acoperi exporturile prevăzute în capitolul IV a fost sub-utilizată, suma rezultată se majorează în consecință.
În caz de incertitudine în ceea ce privește una dintre sumele prevăzute la primul paragraf literele (a), (b) și (c), se ține seama de aceasta în calcularea sumei finale.
Articolul 36
Suma totală pentru care se pot elibera certificate pentru fiecare din tranșele prevăzute la articolul 33 este de:
(a) 30 % din suma calculată în conformitate cu articolul 35, stabilită la 14 septembrie, în cazul tranșei prevăzute la articolul 33 primul paragraf litera (a);
(b) 27 % din suma calculată în conformitate cu articolul 35, stabilită la 14 noiembrie, în cazul tranșei prevăzute la articolul 33 primul paragraf litera (b);
(c) 32 % din suma calculată în conformitate cu articolul 35, stabilită la 14 ianuarie, în cazul tranșei prevăzute la articolul 33 primul paragraf litera (c);
(d) 44 % din suma calculată în conformitate cu articolul 35, stabilită la 14 martie, în cazul tranșei prevăzute la articolul 33 primul paragraf litera (d);
(e) 67 % din suma calculată în conformitate cu articolul 35, stabilită la 14 mai, în cazul tranșei prevăzute la articolul 33 primul paragraf litera (e);
(f) 100 % din suma calculată în conformitate cu articolul 35, stabilită la 14 iulie, în cazul tranșei prevăzute la articolul 33 primul paragraf litera (f).
Articolul 37
(1) În cazul în care suma totală reprezentată de cererile primite pentru fiecare din perioadele în cauză depășește maximul prevăzut la articolul 35, Comisia fixează un coeficient de reducere care se aplică tuturor cererilor depuse până la data corespunzătoare prevăzută la articolul 33, astfel încât să se poată respecta maximul prevăzut la articolul 35.
Comisia publică coeficientul respectiv în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene în termen de cinci zile lucrătoare de la data prevăzută la articolul 34.
(2) În cazul în care Comisia fixează un coeficient de reducere, certificatele se eliberează pentru suma solicitată înmulțită cu 1 minus coeficientul de reducere stabilit în conformitate cu alineatul (1) din prezentul articol sau în conformitate cu articolul 38 alineatul (3) litera (a).
Cu toate acestea, în ceea ce privește tranșa prevăzută la articolul 33 primul paragraf litera (f), solicitanții își pot retrage cererile în termen de cinci zile lucrătoare de la data publicării coeficientului în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
(3) Până la 1 august, Comisiei îi sunt notificate de către statele membre sumele reprezentate de cererile de certificate de restituire retrase în conformitate cu alineatul (2) al doilea paragraf.
Articolul 38
(1) În cazul în care sumele stabilite în conformitate cu articolul 35 rămân disponibile, Comisia poate, prin publicarea în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene până la 10 august, să autorizeze depunerea de cereri de certificate de restituire, începând cu ziua de luni imediat următoare, pentru mărfuri ce urmează a fi exportate până la 1 octombrie.
Atunci când se face o asemenea publicare, se aplică dispozițiile alineatelor (2) și (3).
(2) Cererile depuse în cursul unei săptămâni se comunică de către statele membre Comisiei în ziua de marți următoare. În absența unor instrucțiuni contrare din partea Comisiei, certificatele respective se pot elibera începând cu ziua de luni care urmează comunicării.
(3) În cazul în care suma totală a cererilor primite în cursul unei anumite săptămâni de cereri depășește suma rămasă disponibilă în temeiul alineatului (1), Comisia ia una sau mai multe din următoarele măsuri:
(a) aplică un coeficient de reducere cererilor de certificate de restituire depuse în cursul săptămânii respective care nu au fost încă transmise Comisiei și pentru care nu s-au eliberat încă certificate de restituire;
(b) ordonă statelor membre să respingă cererile depuse în cursul săptămânii respective și care nu au fost încă transmise Comisiei;
(c) suspendă depunerea cererilor de certificate de restituire.
(4) Toate regulamentele adoptate în temeiul alineatului (3) se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene în termen de patru zile de la transmiterea cererilor depuse în conformitate cu alineatul (2).
Articolul 39
(1) Certificatul de restituire este valabil de la data eliberării, astfel cum a fost definită la articolul 23 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1291/2000.
(2) Certificatul de restituire este valabil până în ultima zi a celei de-a cincea luni de la data depunerii cererii de certificat sau până în ultima zi a perioadei bugetare, în cazul în care aceasta intervine înainte. Certificatele de restituire menționate la articolul 40 sunt cu toate acestea valabile până în ultima zi a celei de-a cincea luni de la data depunerii cererii de certificat.
În cazul fixării în avans a ratelor de restituire în conformitate cu articolul 29, ratele respective rămân valabile până în ultima zi a celei de-a cincea luni de la data depunerii cererii de fixare în avans sau până în ultima zi a perioadei de valabilitate a certificatului, în cazul în care aceasta intervine înainte.
Articolul 40
Regulamentul (CE) nr. 2298/2001 al Comisiei (21) se aplică cererilor de certificate de restituire, precum și certificatelor de restituire întocmite pentru exporturile mărfurilor care fac parte dintr-o operațiune de ajutor alimentar internațional în sensul articolului 10 alineatul (4) din Acord.
Articolul 41
(1) În sensul articolului 49 din Regulamentul (CE) nr. 1291/2000, se aplică dispozițiile prevăzute la alineatele (2)-(11) din prezentul articol.
(2) De la 1 octombrie a fiecărei perioade bugetare, cererile de certificat cu fixare în avans în ziua depunerii cererii în vederea unei licitații deschise într-o țară terță importatoare se pot depune în temeiul prezentului articol în afara perioadelor definite la articolele 33 și 38, atunci când totalul sumelor corespunzătoare unei licitații pentru care s-au depus una sau mai multe cereri de certificate de restituire de către unul sau mai mulți exportatori și pentru care nu s-au eliberat încă certificate nu depășește 2 milioane de euro.
Cu toate acestea, plafonul respectiv poate fi ridicat la 4 milioane de euro în cazul în care nici unul din coeficienții de reducere publicați de la începutul perioadei bugetare și prevăzuți la articolul 37 alineatul (1) nu depășește 50 %.
(3) Suma pentru care se solicită certificatul (certificatele) nu poate depăși cantitatea specificată în anunțul de participare la licitație înmulțit cu rata (ratele) de restituire corespunzătoare, fixate în avans în ziua în care s-a depus cererea. Nu se ține seama de toleranțele sau de opțiunile prevăzute în anunțul de participare la licitație.
(4) În afara informațiilor specificate la articolul 49 alineatul (10) din Regulamentul (CE) nr. 1291/2000, Comisiei îi sunt imediat comunicate de către statele membre sumele pentru care este solicitat fiecare certificat, precum și data și ora depunerii fiecărei cereri.
(5) Atunci când sumele comunicate în temeiul alineatului (4), adăugate la sumele pentru care unul sau mai multe certificate au fost deja solicitate în cadrul aceleiași licitații, depășesc plafonul aplicabil prevăzut la alineatul (2), Comisia informează statul membru, în termen de două zile lucrătoare de la primirea informației suplimentare prevăzute la alineatul (4), că certificatul de restituire nu se eliberează comerciantului.
(6) Comisia poate suspenda aplicarea alineatului (2) atunci când suma cumulată a cuantumurilor certificatelor de restituire care pot fi eliberate în conformitate cu articolul 49 din Regulamentul (CE) nr. 1291/2000 depășește 4 milioane de euro în cursul unei perioade bugetare. Deciziile de suspendare se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
(7) Prin derogare de la articolul 39 alineatele (1) și (2) din prezentul regulament, certificatele de restituire eliberate în conformitate cu articolul 49 din Regulamentul (CE) nr. 1291/2000 sunt valabile de la data eliberării acestora în sensul articolului 23 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1291/2000. Certificatele de restituire sunt valabile până la sfârșitul celei de a opta luni de la data eliberării, dar nu mai târziu de 30 septembrie. Ratele fixate în avans sunt valabile până în ultima zi de valabilitate a certificatului.
(8) Atunci când s-a făcut dovada acceptată de autoritățile competente că, în conformitate cu articolul 49 alineatul (9) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 1291/2000, pentru motive care nu sunt imputabile ofertantului declarat câștigător și care nu sunt considerate cazuri de forță majoră, organismul care a deschis licitația a reziliat contractul, autoritatea competentă eliberează garanția în cazurile în care rata de restituire fixată în avans pentru produsul de bază corespunzător restituirii celei mai importante față de celelalte produse de bază utilizate este mai mare sau egală cu rata de restituire valabilă în ultima zi de valabilitate a certificatului.
(9) Atunci când s-a făcut dovada acceptată de autoritățile competente că, în conformitate cu articolul 49 alineatul (9) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 1291/2000, pentru motive care nu sunt imputabile ofertantului declarat câștigător și care nu sunt considerate cazuri de forță majoră, organismul care a deschis licitația a impus modificări ale contractului, autoritatea competentă poate prelungi durata de valabilitate a certificatului și perioada de aplicabilitate a restituirii fixate în avans până la 30 septembrie.
(10) Atunci când ofertantul declarat câștigător face dovada că, în conformitate cu articolul 49 alineatul (9) litera (c) din Regulamentul (CE) nr. 1291/2000, în anunțul de participare la licitație sau în contractul încheiat în urma atribuirii licitației este prevăzută o toleranță sau o opțiune de cel puțin 5 % și că organismul care a deschis licitația utilizează clauza respectivă, obligația de a exporta se consideră ca fiind îndeplinită atunci când cantitatea exportată nu este mai mică cu mai mult de 10 % decât cantitatea corespunzătoare sumei pentru care s-a eliberat certificatul.
Primul paragraf se aplică cu condiția ca rata de restituire fixată în avans pentru produsul de bază corespunzător restituirii celei mai importante în raport cu celelalte produse de bază utilizate să fie mai mare sau egală cu rata de restituire valabilă în ultima zi de valabilitate a certificatului. În acest caz, rata de 95 % prevăzută la articolul 44 alineatul (4) din prezentul regulament se înlocuiește cu o rată de 90 %.
(11) Din necesități impuse de prezentul articol, termenul de 21 de zile prevăzut la articolul 49 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 1291/2000 se prelungește la 44 de zile.
Articolul 42
Fără a aduce atingere articolului 10 din Regulamentul (CE) nr. 1291/2000, se pot elibera extrase valabile în întreaga Comunitate ale unor certificate înregistrate ca valabile într-un singur stat membru.
SECȚIUNEA 2
Garanții
Articolul 43
Cererile de certificate de restituire, cu excepția certificatelor privind operațiunile de ajutor alimentar prevăzute la articolul 40, sunt valabile numai în cazul în care s-a constituit o garanție egală cu 25 % din suma solicitată în condițiile prevăzute la articolul 15 din Regulamentul (CE) nr. 1291/2000.
Garanția se eliberează în condițiile enunțate la articolul 44 din prezentul regulament.
Articolul 44
(1) În cazul aplicării unui coeficient de reducere în conformitate cu articolul 37 alineatul (2) sau cu articolul 38 alineatul (3) litera (a), garanția se eliberează imediat până la concurența sumei constituite înmulțită cu coeficientul de reducere.
(2) În cazul în care solicitantul își retrage cererea de certificat în conformitate cu articolul 37 alineatul (2), se eliberează 80 % din garanția totală inițială.
(3) Garanția se eliberează în totalitate atunci când titularul certificatului a solicitat restituiri până la concurența a 95 % din suma pentru care s-a eliberat certificatul. La cererea titularului, statele membre pot elibera garanția în mod fracționat, în proporție cu sumele pentru care sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 31 alineatele (2) și (3) și cu condiția prezentării dovezii de solicitare a unei sume egale cu cel puțin 5 % din suma indicată pe certificat.
(4) Atunci când s-au făcut cereri de restituire pentru mai puțin de 95 % din suma pentru care s-a eliberat certificatul, garanția se execută până la concurența a 25 % din diferența dintre 95 % din suma pentru care s-a eliberat certificatul și suma efectiv utilizată.
Cu toate acestea, în cazul în care suma pentru care se îndeplinesc condițiile prevăzute la articolul 31 alineatele (2) și (3) este mai mică de 5 % din suma indicată pe certificat, garanția se execută în totalitate.
În cazul în care suma totală a garanției care ar trebui executată este de maximum 100 de euro pentru un anumit certificat, statul membru eliberează integral garanția.
Articolul 45
(1) În cazul în care certificatul sau un extras de certificat este restituit organismului emitent în perioada corespunzătoare primelor două treimi din perioada sa de valabilitate, garanția corespunzătoare care trebuie executată se reduce cu 40 %; în acest scop, orice parte a unei zile se consideră o zi întreagă.
În cazul în care certificatul sau un extras de certificat este restituit organismului emitent în perioada corespunzătoare ultimei treimi din perioada sa de valabilitate sau în luna imediat următoare ultimei zile de valabilitate, garanția corespunzătoare care trebuie executată se reduce cu 25 %.
(2) Alineatul (1) nu se aplică decât certificatelor și extraselor de certificate restituite organismului emitent în cursul perioadei bugetare în temeiul căreia s-au eliberat certificatele și cu condiția ca acestea să fie restituite până la 30 iunie a perioadei respective.
CAPITOLUL IV
EXPORTURI NEÎNSOȚITE DE CERTIFICATE
Articolul 46
Pentru fiecare perioadă bugetară de după 1 octombrie 2004, exporturile neînsoțite de un certificat pot face obiectul plății unei restituiri în limitele unei rezerve globale de 40 de milioane de euro pe an bugetar.
Articolul 47
(1) Articolul 46 nu se aplică exporturilor efectuate în cadrul unei operațiuni de ajutor alimentar internațional în sensul articolului 10 alineatul (4) din acord și nici livrărilor prevăzute la articolul 4 alineatul (1) al doilea paragraf a treia liniuță și la articolul 36 alineatul (1), la articolul 40 alineatul (1), la articolul 44 alineatul (1) sau la articolul 46 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 800/1999.
(2) Articolul 46 se aplică exporturilor efectuate de comercianți care nu au avut un certificat de restituire de la începutul perioadei bugetare în cauză și care nu dețin un certificat la data exportului. Totalul cererilor depuse de un comerciant în condițiile prevăzute la articolul 32 alineatul (1) în cursul anului bugetar în cauză, inclusiv depunerea cererii privind exportul în cauză, nu pot da naștere la o plată mai mare de 75 000 de euro.
În cazul în care autoritatea competentă consideră cererea specifică declarație vamală în sensul articolului 5 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 800/1999, data cererii respective poate fi, cu acordul autorității competente, data la care serviciul vamal a acceptat declarația de export în cauză.
(3) Articolul 46 se aplică numai în statul membru în care este stabilit comerciantul.
Articolul 48
Comisiei i se comunică de către statele membre până la data de 5 a fiecărei luni sumele restituirilor acordate în temeiul articolului 46, din data de 16 până la sfârșitul lunii precedente și până la data de 20 a fiecărei luni, sumele restituite acordate în temeiul articolului 46 de la data de 1 până la data de 15 a lunii menționate. După caz, Comisia este informată de către statele membre că nu s-a restituit nici o sumă între datele respective.
În cazul în care suma cuantumurilor comunicate de statele membre atinge plafonul de 30 de milioane de euro, Comisia poate, ținând cont de angajamentele internaționale ale Comunității, să suspende, timp de maximum 20 de zile lucrătoare, aplicarea articolului 46 exporturilor neacoperite de un certificat de restituire.
În aceleași circumstanțe, Comisia poate, în conformitate cu articolul 8 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 3448/93, să suspende pentru o perioadă mai lungă de 20 de zile lucrătoare aplicarea articolului 46 exporturilor neacoperite de un certificat de restituire.
CAPITOLUL V
OBLIGAȚIILE EXPORTATORULUI
Articolul 49
(1) Atunci când se efectuează exportul de mărfuri, partea interesată trebuie să declare cantitățile de produse de bază, de produse rezultate din transformarea acestora sau de produse a căror asimilare la una dintre cele două categorii rezultă din articolul 3, care au fost efectiv utilizate, în sensul articolului 10, pentru fabricarea mărfurilor respective și pentru care se solicită acordarea unei restituiri sau să facă referire la compoziția respectivă în cazul în care aceasta a fost stabilită în conformitate cu articolul 10 al treilea paragraf.
(2) Atunci când o marfă a fost utilizată pentru fabricarea unui tip de marfă destinată exportului, declarația părții interesate trebuie să precizeze, pe de o parte, cantitatea de marfă efectiv utilizată și, pe de altă parte, natura și cantitatea fiecărui produs de bază, a fiecărui produs rezultat din prelucrarea produselor de bază sau a fiecărui produs a cărui asimilare la una dintre cele două categorii rezultă din articolul 3, din care este obținută marfa în cauză.
În sprijinul declarației sale, partea interesată comunică autorităților competente toate documentele și toate informațiile pe care acestea le consideră necesare.
Autoritățile competente utilizează toate mijloacele de control adecvate pentru a verifica exactitatea declarației care le este adresată.
(3) La cererea autorităților competente ale statului membru pe teritoriul căruia se efectuează formalitățile vamale de export, autoritățile competente ale celorlalte state membre comunică direct toate informațiile de care pot dispune pentru a permite verificarea declarației părții interesate.
Articolul 50
Prin derogare de la articolul 49 și cu acordul autorităților competente, declararea produselor sau mărfurilor utilizate poate fi înlocuită cu declararea cumulată a cantităților de produse utilizate sau cu o referire la o declarare a cantităților respective, în cazul în care acestea au fost deja determinate în conformitate cu articolul 10 al treilea paragraf, cu condiția ca producătorul să poată pună la dispoziția autorităților în cauză toate informațiile necesare pentru verificarea declarației.
Articolul 51
Exportatorul care nu întocmește declarația prevăzută la articolul 49 sau care nu furnizează informații satisfăcătoare în sprijinul declarației sale, nu poate beneficia de restituire.
Cu toate acestea, în cazul în care mărfurile în cauză sunt menționate în coloanele 1 și 2 din anexa IV, partea interesată poate, la cererea sa expresă, să beneficieze de o restituire. Natura și cantitatea produselor de bază luate în considerare pentru calcularea restituirii respective se stabilesc pe baza analizei mărfurilor care trebuie exportate și conform cu tabelul prevăzut în anexa IV. Autoritatea competentă stabilește condițiile în care se efectuează analiza și informațiile care trebuie furnizate în sprijinul cererii.
Exportatorul suportă cheltuielile analizei.
Articolul 52
(1) Articolul 49 nu se aplică cantităților de produse agricole stabilite în conformitate cu anexa III, mai puțin în ceea ce privește:
(a) cantitățile de produse prevăzute la articolul 49 alineatul (1) exportate sub formă de mărfuri obținute parțial din produse pentru care plata restituirii la export este acoperită de regulamentele menționate la articolul 1 alineatul (1) și din alte produse, în condițiile enunțate la articolul 11 al treilea paragraf;
(b) cantitățile de ouă sau produse din ouă exportate sub formă de paste făinoase care intră sub incidența codului NC 1902 11 00;
(c) conținutul de materie uscată din pastele făinoase proaspete menționate la articolul 11 al doilea paragraf;
(d) natura produselor de bază efectiv utilizate pentru fabricarea D-glucitolului (sorbitol) care intră sub incidența codurilor NC 2905 44 și 3824 60, precum și, după caz, proporțiile de D-glucitol (sorbitol) obținute din substanțe amilacee și din zaharoză;
(e) cantitățile de cazeină exportate sub formă de mărfuri care intră sub incidența codului NC 3501 90 90;
(f) gradul plato al berii de malț care intră sub incidența codului NC 2202 90 10;
(g) cantitățile de orz fără malț acceptate de autoritățile competente.
Descrierea mărfurilor menționate în declarația de export și cererea de restituire privind mărfurile prevăzute la anexa III se efectuează în conformitate cu nomenclatura anexei menționate.
(2) Atunci când se face o analiză a unui tip de marfă în scopurile menționate în articolele 49, 50, 51 sau în alineatele (1) sau (3) din prezentul articol, metodele de analiză utilizate sunt cele prevăzute de Regulamentul (CEE) nr. 4056/87 al Comisiei (22) sau, în lipsa acestora, cele aplicabile pentru clasificarea în Tariful Vamal Comun a unui tip de marfă similară importată în Comunitate.
(3) Documentul care certifică exportul trebuie să menționeze, pe de o parte, cantitățile de mărfuri exportate și, pe de altă parte, cantitățile de produse prevăzute la articolul 49 alineatul (1) sau să facă referire la compoziția determinată în conformitate cu articolul 10 al treilea paragraf. Cu toate acestea, în cazul aplicării dispozițiilor prevăzute la articolul 51 al doilea paragraf, documentul trebuie să cuprindă, în locul acestei ultime mențiuni, precizarea cantităților de produse de bază indicate în coloana 4 din anexa IV, corespunzătoare datelor furnizate de analiza mărfii exportate.
(4) Pentru a se putea acorda o restituire pentru mărfurile care intră sub incidența codurilor NC 0403 10 51-0403 10 99, 0403 90 71-0403 90 99, 0405 20 10, 0405 20 30 și 2105 00 99, mărfurile trebuie să îndeplinească cerințele Directivei 92/46/CEE, în special să fi fost preparate într-o unitate autorizată și să fie în conformitate cu cerințele în materie de marcare de sănătate enunțate la litera (A) din capitolul IV din anexa C la directiva menționată anterior.
Pentru a se putea acorda o restituire pentru mărfurile care intră sub incidența codurilor NC 3502 11 90 și 3502 19 90, mărfurile trebuie să fie în conformitate cu dispozițiile enunțate în capitolul XI din anexa la Directiva 89/437/CEE.
(5) În sensul articolelor 49 și 50, fiecare stat membru informează Comisia cu privire la controalele pe care le efectuează pe teritoriul său pentru diferitele tipuri de mărfuri exportate. Comisia informează celelalte state membre cu privire la aceasta.
Articolul 53
(1) În conformitate cu articolele 49 și 50, pentru mărfurile care intră sub incidența codurilor NC 0405 20 10, 0405 20 30, 1806 90 60-1806 90 90, 1901 sau 2106 90 98 care conțin un procent ridicat de produse lactate care intră sub incidența codurilor NC 0402 10 19, 0402 21 19, 0405 sau 0406, partea interesată trebuie să prezinte o declarație din care să rezulte că nici o cantitate din aceste produse lactate nu a fost importată dintr-o țară terță sau să facă precizări cu privire la cantitățile din produsele lactate respective importate din țări terțe.
(2) În sensul aplicării alineatului (1), expresia „care conțin un procent ridicat” înseamnă cel puțin 51 kilograme de produse lactate menționate la alineatul (1) la 100 kilograme de mărfuri exportate.
(3) Atunci când se face o cerere pentru cantitățile care trebuie determinate în conformitate cu articolul 10 al treilea paragraf, autoritatea competentă poate accepta o atestare furnizată de partea interesată care să menționeze că nu se vor utiliza produsele lactate menționate la alineatul (1) și importate din țări terțe.
(4) Autoritatea competentă poate accepta declarația întocmită în conformitate cu alineatul (1) sau atestarea prevăzută la alineatul (3) în cazul în care se face dovada că prețul plătit pentru produsul lactat prevăzut la alineatul (1) și inclus în mărfurile exportate este egal sau aproape egal cu prețul practicat pe piața comunitară pentru un produs echivalent. Atunci când se compară prețurile se ține cont de data la care a fost cumpărat produsul lactat în cauză.
CAPITOLUL VI
PLATA RESTITUIRILOR
Articolul 54
(1) În cazul exporturilor efectuate între 1 octombrie și 15 octombrie ale fiecărui an, plata restituirilor nu se poate face înainte de 16 octombrie.
În ceea ce privește exporturile efectuate cu prezentarea unui certificat de restituire eliberat pentru o perioadă bugetară și în măsura în care Comisia consideră că există riscul nerespectării angajamentelor internaționale ale Comunității, plata restituirilor prevăzute după sfârșitul perioadei respective nu poate avea loc înainte de 16 octombrie. În acest caz, termenul prevăzut la articolul 49 alineatul (8) din Regulamentul (CE) nr. 800/1999 poate fi prelungit în mod temporar la trei luni și cincisprezece zile printr-un regulament ce trebuie publicat până la data de 20 septembrie în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
(2) Prin derogare de la articolul 28 alineatul (6) din Regulamentul (CE) nr. 800/1999, în cazul certificatelor de restituire eliberate în scopul utilizării de la 1 iunie pentru produse care urmează să fie exportate până la 1 octombrie, produsele de bază enumerate în anexa I la prezentul regulament pot rămâne sub control vamal în scopul prelucrării lor timp de trei luni de la data acceptării declarației de plată.
Prin derogare de la articolul 29 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 800/1999, în cazul certificatelor de restituire eliberate în scopul utilizării de la 1 iunie pentru produse care urmează să fie exportate până la 1 octombrie, mărfurile pot rămâne sub regimul vamal al antrepozitului sau al zonei libere timp de trei luni de la data acceptării declarației de plată.
CAPITOLUL VII
OBLIGAȚIA DE NOTIFICARE
Articolul 55
(1) Până la data de 10 a fiecărei luni, Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre:
(a) sumele pentru care s-au eliberat certificate de restituire în cursul lunii precedente în conformitate cu articolul 45 alineatul (1);
(b) sumele pentru care au ajuns la scadență certificatele de restituire în cursul lunii precedente și pentru care obligațiile prevăzute la articolul 31 alineatul (1) nu au fost respectate în conformitate cu articolul 31 alineatul (2) sau (3);
(c) certificatele de restituire eliberate în cursul lunii precedente, menționate la articolul 40;
(d) certificatele de restituire eliberate în cursul lunii precedente în conformitate cu articolul 49 din Regulamentul (CE) nr. 1291/2000.
Sumele menționate la primul paragraf litera (b) sunt diferențiate prin referirea la perioada bugetară menționată în certificatul de restituire.
(2) Până la 1 noiembrie a fiecărui an, Comisiei i se comunică de către statele membre totalul sumelor atribuite până la 1 octombrie a anului respectiv pentru certificatele de restituire eliberate în cursul perioadei bugetare care se încheie la 30 septembrie a anului calendaristic precedent.
Articolul 56
(1) Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre până la sfârșitul lunii următoare fiecărei luni a anului calendaristic, prin intermediul unui sistem de schimb de date securizat prin Internet numit DEX, date statistice privind mărfurile acoperite de prezentul regulament pentru care s-au acordat restituiri la export în cursul lunii precedente, defalcate prin codul NC cu opt cifre și cuprinzând:
(a) cantitățile din mărfurile respective, exprimate în tone sau într-o altă unitate de măsură care trebuie specificată;
(b) suma, exprimată în euro sau în moneda națională, a restituirilor la export acordate în cursul lunii precedente pentru fiecare din produsele agricole de bază în cauză;
(c) cantitățile, exprimate în tone, din fiecare din produsele agricole de bază pentru care s-au acordat restituiri.
(2) Până la 1 ianuarie a fiecărui an, Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre toate sumele restituite care nu au fost comunicate până la acea dată și pe care statele le-au acordat efectiv până la 30 septembrie a anului precedent pentru mărfuri exportate în cursul perioadelor bugetare anterioare, precizând perioadele în cauză.
(3) În sensul alineatelor (1) și (2), restituirile acordate includ plățile în avans. Rambursările restituirilor acordate în mod necuvenit se comunică separat.
CAPITOLUL VIII
DISPOZIȚII FINALE
Articolul 57
Regulamentele (CEE) nr. 3615/92, (CE) nr. 3223/93 și (CE) nr. 1520/2000 se abrogă.
Trimiterile făcute la regulamentele abrogate se interpretează ca trimiteri la prezentul regulament și se citesc în conformitate cu tabelul de corespondență care figurează la anexa IX.
Articolul 58
Prezentul regulament intră în vigoare în a treia zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Se aplică cererilor depuse de la data de 8 iulie 2005 pentru certificate care urmează să fie utilizate de la data de 1 octombrie 2005.