Articolul 1
Prezentul regulament definește metodele comunitare de analiză, necesare aplicării Regulamentului (CEE) nr. 3033/8 (5) al Consiliului, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CEE) nr. 3743/87 (6) (în ceea ce privește exporturile), și a Regulamentului (CEE) nr. 3035/80, sau, în absența unei metode de analiză, natura operațiunilor analitice care trebuie efectuate sau principiul unei metode care trebuie să se aplice.
Articolul 2
În conformitate cu notele din anexa D la Regulamentul (CEE) nr. 3035/80 și în sensul aplicării aceleiași anexe, „datele rezultate din analiza mărfurilor” indicate în coloana 3 sunt obținute prin metodele, procedurile și formulele menționate în prezentul articol:
1. Zaharuri Cromatografia în fază lichidă de înaltă precizie (HPLC) este utilizată pentru dozarea individuală a zaharurilor. A. Conținutul de zaharoză menționat în coloana 3 din anexa D este egal cu: (a) S + (2F) × 0,95, atunci când conținutul de glucoză este mai mare decât sau egal cu cel de fructoză sau (b) S + (G + F) × 0,95, atunci când conținutul de glucoză este mai mic decât cel de fructoză, unde S = conținutul de zaharoză determinat prin HPLC, F = conținutul de fructoză determinat prin HPLC, G = conținutul de glucoză determinat prin HPLC. Atunci când prezența unui hidrolizat de lactoză este declarată și/sau anumite cantități de lactoză și de galactoză sunt puse în evidență, un conținut de glucoză echivalent cu cel de galactoză (determinat prin HPLC) se deduce din conținutul de glucoză (G) înainte de efectuarea oricărui alt calcul. B. Conținutul de glucoză menționat în coloana 3 din anexa D este egal cu: (a) G – F, atunci când conținutul de glucoză este mai mare decât cel de fructoză, (b) 0 (zero), atunci când conținutul de glucoză este egal sau mai mic decât cel de fructoză. Atunci când se declară prezența unui hidrolizat de lactoză și/sau anumite cantități de lactoză și de galactoză sunt puse în evidență, un conținut de glucoză echivalent cu cel de galactoză (determinat prin HPLC) se deduce din conținutul de glucoză (G) înainte de efectuarea oricărui alt calcul.
2. Amidonul (sau dextrinele) (Dextrinele sunt calculate în amidon) A. Pentru orice poziție și subpoziție, altele decât subpozițiile 3505 10 10, 3505 10 90, 3505 20 10 până la 3505 20 90, precum și de la 3809 10 10 până la 3809 10 90 din Nomenclatura Combinată, conținutul de amidon (sau dextrine) indicat în coloana 3 din anexa D corespunde formulei: (Z-G) × 0,9, unde Z = conținutul de glucoză, determinat prin metoda descrisă la anexa I la Regulamentul (CEE) nr. 4154/87 al Comisiei (7), G = conținutul de glucoză determinat prin HPLC. B. Pentru pozițiile și subpozițiile 3505 10 10, 3505 10 90, 3505 20 10 până la 3505 20 90, precum și de la 3809 10 10 până la 3809 10 90 din Nomenclatura Combinată, conținutul de amidon (sau dextrine) este cel determinat prin aplicarea metodei prezentate la anexa II la Regulamentul (CEE) nr. 4154/87.
3. Grăsimi lactate Pentru determinarea conținutului de grăsimi lactate menționate în coloana 3 din anexa D, se aplică o metodă care constă în extragerea cu eter din petrol, precedată de hidroliza cu acid clorhidric și urmată de cromatografia în fază gazoasă a esterilor metilici ai acizilor grași. În cazul în care se pune în evidență prezența grăsimii lactate, procentul acesteia se calculează înmulțind procentul de butirat de metil cu 23, iar rezultatul astfel obținut se înmulțește cu conținutul total de grăsime, exprimat în procente, din produsul ca atare și se împarte la 100.
Articolul 3
În vederea aplicării anexei C la Regulamentul (CEE) nr. 3035/80, dozajul de manitol și de D-glucitol (sorbitol) se efectuează în conformitate cu metoda HPLC.
Articolul 4
(1) Se stabilește un buletin de analiză.
(2) Buletinul de analiză trebuie să includă în special:
— toate indicațiile referitoare la identificarea eșantionului;
— metoda comunitară utilizată și trimiterea exactă la textul legal care o menționează sau, după caz, trimiterea la o metodă detaliată care specifică natura operațiunilor analitice care trebuie efectuate sau principiul unei metode care trebuie să se aplice, indicate de prezentul regulament;
— elementele care ar putea influența rezultatele;
— rezultatele analizei, ținând seama de exprimarea acestora prin metoda utilizată și de exprimarea dictată de necesitățile serviciilor vamale sau de gestionare care au solicitat analiza.
Articolul 5
Prezentul regulament intră în vigoare la 1 ianuarie 1988.