Recitale
(1) Producția animală deține un rol important în sectorul agricol comunitar. Obținerea unor rezultate satisfăcătoare în această activitate depinde într-o largă măsură de utilizarea unei hrane pentru animale sigură și de bună calitate.
(2) Asigurarea unui nivel ridicat de protecție a sănătății umane și animale constituie unul din obiectivele fundamentale ale legislației alimentare, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 28 ianuarie 2002 de stabilire a principiilor și cerințelor generale ale legislației alimentare, de înființare a Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară și de stabilire a procedurilor referitoare la siguranța produselor alimentare (3). Regulamentul menționat stabilește, de asemenea, alte principii și definiții comune pentru legislația alimentară națională și comunitară, inclusiv obiectivul realizării liberei circulații a hranei pentru animale în cadrul Comunității.
(3) Directiva 95/69/CE a Consiliului (4) stabilește condițiile și măsurile care se aplică anumitor categorii de unități și de intermediari din sectorul hranei pentru animale pentru a le permite să-și exercite activitatea. Experiența a demonstrat că aceste condiții și măsuri constituie o bază solidă pentru asigurarea siguranței hranei pentru animale. Directiva menționată stabilește, de asemenea, condițiile referitoare la aprobarea unităților care produc anumite substanțe enumerate în Directiva 82/471/CEE a Consiliului din 30 iunie 1982 privind anumite produse folosite în hrana animalelor (5).
(4) Directiva 98/51/CE a Comisiei din 9 iulie 1998 de stabilire a anumitor măsuri de punere în aplicare a Directivei 95/69/CE a Consiliului de stabilire a condițiilor și procedurilor de autorizare și înregistrare a anumitor unități și intermediari din sectorul hranei pentru animale (6) stabilește anumite măsuri care includ procedurile referitoare la importurile din țări terțe.
(5) Experiența a demonstrat, de asemenea, că se impune să se garanteze că toate întreprinderile din sectorul hranei pentru animale, inclusiv acvacultura, operează în conformitate cu cerințele de siguranță armonizate și că este necesar să se procedeze la o revizuire generală pentru a se lua în considerare nevoia asigurării unui nivel mai ridicat de protecție a sănătății umane și animale și de protecție a mediului.
(6) Obiectivul principal al noilor norme de igienă, prevăzute în prezentul regulament, îl reprezintă garantarea unui nivel ridicat de protecție a consumatorilor, în ceea ce privește siguranța alimentară și a hranei pentru animale, ținându-se seama, în special, de următoarele principii: (a) răspunderea principală pentru siguranța hranei pentru animale revine operatorului din sectorul hranei pentru animale; (b) necesitatea asigurării siguranței hranei pentru animale pe întreg lanțul alimentar, de la producția primară a hranei pentru animale până la hrănirea animalelor de la care se obțin produse alimentare, inclusiv; (c) punerea generală în aplicare a unor proceduri bazate pe principiile de analiză a riscurilor și punctele critice de control (HACCP) care, asociate aplicării bunelor practici în domeniul igienei, ar trebui să întărească răspunderea operatorilor din sectorul hranei pentru animale; (d) ghidurile de bune practici constituie un instrument util de asistare a operatorilor din sectorul hranei pentru animale, la toate nivelurile lanțului hranei pentru animale, în respectarea normelor de igienă a hranei pentru animale și aplicarea principiilor HACCP; (e) necesitatea stabilirii unor criterii microbiologice bazate pe criterii de risc științifice; (f) necesitatea garantării faptului că hrana pentru animale importată atinge un nivel calitativ cel puțin echivalent cu cel al hranei pentru animale produsă în Comunitate.
(7) Pentru ca sistemul de înregistrare și de autorizare a tuturor operatorilor din sectorul hranei pentru animale să fie pus integral în aplicare și, în consecință, pentru garantarea unei trasabilități complete, este necesar să se asigure că aceștia își procură și utilizează doar hrană pentru animale care provine din unități înregistrate și/sau autorizate, în conformitate cu prezentul regulament.
(8) Se impune o abordare integrată pentru asigurarea siguranței hranei pentru animale, de la producția primară a hranei pentru animale până la introducerea pe piață și exportul acestora. Producția primară de hrană pentru animale reprezintă produsele care sunt supuse unui simplu tratament fizic, cum ar fi curățarea, ambalarea, depozitarea, uscarea naturală sau însilozarea.
(9) În temeiul principiilor proporționalității și subsidiarității, normele comunitare nu ar trebui să se aplice anumitor cazuri de producție casnică privată de hrană pentru animale și de hrănire a anumitor animale, nici livrării directe și locale a unor cantități mici din producția primară de hrană pentru animale sau vânzării cu amănuntul a hranei pentru animale de companie.
(10) Pentru asigurarea respectării obiectivelor prezentului regulament, riscurile aferente hranei pentru animale la nivelul producției primare de hrană pentru animale ar trebui să fie identificate și controlate în mod adecvat. În consecință, principiile fundamentale stabilite în prezentul regulament ar trebui să se aplice exploatațiilor care nu fabrică hrană pentru animale decât pentru nevoile producției proprii, precum și celor care comercializează hrană pentru animale. Ar trebui să se ia în considerare faptul că riscul este mai mic dacă hrana pentru animale este produsă și utilizată pentru hrănirea animalelor destinate exclusiv consumului casnic sau pentru animale care nu sunt destinate producției de produse alimentare. Comercializarea unor cantități mici de hrană pentru animale la nivel local și vânzarea cu amănuntul a hranei pentru animalele de companie trebuie să facă obiectul unui tratament specific în cadrul prezentului regulament.
(11) Aplicarea principiilor HACCP producției primare de hrană pentru animale constituie obiectivul pe termen mediu al legislației europene în domeniul igienei. Cu toate acestea, ghidurile de bune practici ar trebui să favorizeze încă din prezent utilizarea unor norme de igienă adecvate.
(12) Siguranța hranei pentru animale depinde de diverși factori. Legislația ar trebui să stabilească cerințe minime în domeniul igienei. Ar trebui să se organizeze controale oficiale pentru verificarea respectării dispozițiilor de către operatorii din sectorul hranei pentru animale. De asemenea, operatorii respectivi ar trebui să ia măsuri sau să adopte proceduri care să permită atingerea unui nivel ridicat de siguranță a hranei pentru animale.
(13) Principiile HACCP îi pot ajuta pe operatorii din sectorul hranei pentru animale să atingă un nivel mai ridicat de siguranță a hranei pentru animale. Principiile HACCP nu trebuie să fie considerate ca o metodă de reglementare proprie și nu înlocuiesc controalele oficiale.
(14) Punerea în aplicare a principiilor HACCP necesită cooperarea și angajamentul deplin al personalului întreprinderilor care operează în sectorul hranei pentru animale.
(15) Principiile HACCP aplicate producției de hrană pentru animale ar trebui să ia în considerare principiile stabilite în Codex Alimentarius și să permită totodată o flexibilitate suficientă în toate situațiile. În anumite întreprinderi din sector, nu este posibilă identificarea punctelor critice pentru controlul riscurilor și, în anumite cazuri, bunele practici pot înlocui supravegherea acestor puncte critice. De asemenea, obligația stabilirii unor «limite critice», astfel cum sunt prevăzute de Codex Alimentarius, nu necesită fixarea unei dimensiuni numerice în toate cazurile. Obligația păstrării documentelor, în conformitate cu codul menționat, trebuie să fie aplicată în mod flexibil pentru a se evita încărcarea inutilă a întreprinderilor foarte mici. Ar trebui să se garanteze neobligativitatea respectării principiilor HACCP de către operațiunile realizate de o întreprindere din sectorul hranei pentru animale, la nivelul producției primare de hrană pentru animale, inclusiv în ceea ce privește operațiunile conexe, precum și amestecul de hrană pentru animale cu furaje complementare, pentru nevoile exclusive ale exploatației proprii.
(16) Flexibilitatea este, de asemenea, necesară pentru luarea în considerare a nevoilor întreprinderilor din sectorul hranei pentru animale care operează în regiuni supuse unor restricții geografice speciale sau care trebuie să respecte cerințe structurale. Cu toate acestea, această flexibilitate nu trebuie să afecteze obiectivele în domeniul igienei hranei pentru animale. Trebuie să se prevadă posibilitatea, după caz, a examinării situației în cadrul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală.
(17) Un sistem de înregistrare și de autorizare a tuturor întreprinderilor din sectorul hranei pentru animale de către autoritatea competentă din statele membre asigură în mod corespunzător trasabilitatea circuitului de la fabricant până la utilizatorul final și facilitează organizarea unor controale oficiale eficiente. Sistemele actuale de culegere a datelor referitoare la întreprinderile din sectorul hranei pentru animale pot fi utilizate de autoritatea competentă din statele membre pentru lansarea și punerea în aplicare a sistemului prevăzut de prezentul regulament.
(18) Trebuie să se mențină un sistem de autorizare a întreprinderilor din sectorul hranei pentru animale pentru activitățile susceptibile de un risc mai ridicat în fabricarea hranei pentru animale. Trebuie să se aibă în vedere proceduri care să extindă domeniul de aplicare al sistemului de autorizare prevăzut de Directiva 95/69/CE.
(19) Pentru a obține înregistrarea sau autorizarea, întreprinderile care operează în sectorul hranei pentru animale ar trebui să îndeplinească o serie de condiții care au legătură cu activitățile lor și îndeosebi în ce privește instalațiile, echipamentele, personalul, producția, controlul calității, depozitarea și documentele, în scopul asigurării siguranței hranei pentru animale, precum și a trasabilității produselor. Se impune punerea în aplicare a anumitor dispoziții pentru ca aceste condiții să poată fi adaptate pentru a se asigura că ele sunt adecvate diferitelor tipuri de întreprinderi din sectorul hranei pentru animale. Statele membre ar trebui să poată acorda o autorizare provizorie unităților, dacă, în urma unei vizite pe teren, rezultă că unitatea respectă toate cerințele în ceea ce privește infrastructura și echipamentele. Cu toate acestea, este de asemenea necesar să se stabilească durata maximă a unei asemenea autorizări provizorii.
(20) Se impune adoptarea anumitor dispoziții privind suspendarea temporară, modificarea sau anularea înregistrării sau autorizării, atunci când o unitate își modifică sau își încetează activitățile sau nu mai îndeplinește condițiile necesare.
(21) Trasabilitatea hranei pentru animale și a ingredientelor acesteia pe întreg lanțul hranei pentru animale reprezintă un element esențial pentru garantarea siguranței hranei pentru animale. Regulamentul (CE) nr. 178/2002 stabilește norme destinate garantării trasabilității hranei pentru animale și a ingredientelor acesteia și prevede o procedură referitoare la adoptarea unor norme de punere în aplicare adecvate sectoarelor specifice.
(22) Crizele succesive din sectorul hranei pentru animale au arătat că deficiențele înregistrate în oricare stadiu al lanțului hranei pentru animale pot avea consecințe economice importante. Caracteristicile producției de hrană pentru animale și complexitatea lanțului de distribuție fac dificilă retragerea acestora de pe piață. Costul reparării prejudiciului economic produs în cadrul lanțului de distribuție a hranei pentru animale și al consumului uman este adesea finanțat din fonduri publice. Aceste consecințe economice ar putea fi mai ușor remediate, la un cost redus pentru societate, dacă răspunderea financiară ar fi imputabilă operatorului a cărui activitate cauzează un prejudiciu economic în sectorul hranei pentru animale. Cu toate acestea, nu poate fi posibil și nici adecvat să se stabilească un sistem obligatoriu general de răspundere financiară și de garanții financiare, de exemplu prin intermediul asigurărilor, care să fie aplicabil tuturor operatorilor din sectorul hranei pentru animale. Inițial, Comisia ar trebui să studieze această problemă cu o mai mare atenție, luând în considerare dispozițiile legislației existente privind răspunderea din alte domenii, precum și sistemele și practicile existente în statele membre. În acest scop, Comisia ar trebui să prezinte un raport însoțit, după caz, de propuneri legislative.
(23) Hrana pentru animale importată în Comunitate ar trebui să respecte condițiile generale stabilite de Regulamentul (CE) nr. 178/2002 și condițiile de import stabilite de Regulamentul (CE) nr. 882/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind controalele oficiale efectuate în scopul asigurării respectării legislației privind hrana pentru animale și produsele alimentare și a dispozițiilor referitoare la sănătatea animală și la bunăstarea animalelor (7). Pentru a se evita perturbarea pieței, se impune ca importurile să rămână autorizate în conformitate cu dispozițiile Directivei 98/51/CE până la stabilirea unor măsuri de punere în aplicare.
(24) Produsele comunitare exportate în țări terțe trebuie să respecte cerințele generale stabilite de Regulamentul (CE) nr. 178/2002.
(25) Se impune extinderea domeniului de aplicare al sistemului de avertizare rapidă pentru consumul uman și hrana pentru animale, stabilit prin Regulamentul (CE) nr. 178/2002, în scopul includerii riscurilor pentru sănătatea animală sau pentru mediu, datorate hranei utilizate pentru animale de la care nu se obțin produse alimentare.
(26) Legislația comunitară din domeniul igienei hranei pentru animale ar trebui să se bazeze pe avize științifice. În acest scop, Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară ar trebui să fie consultată ori de câte ori este necesar.
(27) Pentru a permite luarea în considerare a progreselor tehnice și științifice, Comisia și statele membre ar trebui să coopereze strâns și eficient în cadrul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală.
(28) Prezentul regulament ține seama de obligațiile internaționale stabilite în acordul sanitar și fitosanitar al OMC și de normele internaționale privind siguranța alimentară, incluse în Codex Alimentarius.
(29) Statele membre ar trebui să stabilească regimul sancțiunilor aplicabile în cazul încălcării dispozițiilor prezentului regulament și să asigure punerea în aplicare a acestora. Aceste sancțiuni trebuie să fie eficiente, proporționale și disuasive.
(30) Se impune adoptarea măsurilor necesare pentru punerea în aplicare a prezentei directive în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a procedurilor de exercitare a competențelor de executare conferite Comisiei (8),
(31) Se impune să se prevadă o dată ulterioară de punere în aplicare a regulamentului pentru a se acorda un termen de adaptare întreprinderilor respective.
(32) Din motivele expuse, Directivele 95/69/CE și 98/51/CE ar trebui să fie abrogate,