Articolul 1
Obiectivul și domeniul de aplicare
(1) Având în vedere principiul precauției în mod special, obiectivul prezentului regulament este de a proteja sănătatea umană și mediul împotriva poluanților organici persistenți prin interzicerea, scoaterea din uz cât mai curând posibil sau limitarea producției, introducerii pe piață și utilizării substanțelor care intră sub incidența Convenției de la Stockholm privind poluanții organici persistenți, denumită în continuare „convenția”, sau a Protocolului din 1998 privind poluanții organici persistenți la Convenția din 1979 privind poluarea transfrontalieră a aerului pe rază extinsă, denumit în continuare „protocolul”, și prin reducerea la minimum, în vederea eliminării, dacă este posibil și cât mai curând, a emisiilor de astfel de substanțe, precum și prin stabilirea dispozițiilor privind deșeurile care sunt formate din, conțin sau sunt contaminate cu oricare din aceste substanțe.
(2) Articolele 3 și 4 nu se aplică deșeurilor care sunt formate din, conțin sau sunt contaminate cu oricare din substanțele cuprinse în anexa I sau II.
Articolul 2
Definiții
În sensul prezentului regulament:
(a) „introducere pe piață” înseamnă furnizarea către sau punerea la dispoziția unor terțe persoane, contra plată sau cu titlu gratuit. Importurile pe teritoriul vamal al Comunității se consideră de asemenea ca fiind introduse pe piață;
(b) „articol” înseamnă orice obiect format dintr-una sau mai multe substanțe și/sau preparate care, în timpul producției, primește o anumită linie, suprafață sau formă care îi determină funcția finală într-o măsură mai mare decât compoziția chimică;
(c) „substanță” înseamnă substanță în conformitate cu definiția de la articolul 2 din Directiva 67/548/CEE a Consiliului (11);
(d) „preparare” înseamnă preparat în conformitate cu definiția de la articolul 2 din Directiva 67/548/CEE;
(e) „deșeuri” înseamnă deșeuri în conformitate cu definiția de la articolul 1 litera (a) din Directiva 75/442/CEE a Consiliului (12);
(f) „eliminare” înseamnă eliminare în conformitate cu definiția de la articolul 1 litera (e) din Directiva 75/442/CEE;
(g) „recuperare” înseamnă recuperare în conformitate cu definiția de la articolul 1 litera (f) din Directiva 75/442/CEE.
Articolul 3
Controlul producției, introducerii pe piață și utilizării
(1) Se interzice producția, introducerea pe piață și utilizarea substanțelor prevăzute de anexa I, fie individual, fie în compoziția preparatelor sau sub formă de compuși ai diverselor articole.
(2) Producția, introducerea pe piață și utilizarea substanțelor cuprinse în anexa II, fie individual, fie în compoziția preparatelor sau sub formă de compuși ai diverselor articole, sunt limitate în conformitate cu condițiile prevăzute de anexa menționată anterior.
(3) În cadrul sistemelor de evaluare și de autorizare pentru substanțele chimice și pesticidele existente și noi, prevăzute de legislația comunitară în materie, statele membre și Comisia iau în considerare criteriile stabilite la alineatul (1) din anexa D la convenție și iau măsurile adecvate pentru a menține controlul asupra substanțelor chimice și pesticidelor existente și pentru a preveni producția, introducerea pe piață și utilizarea a unor noi substanțe chimice și pesticide care să prezinte caracteristicile poluanților organici persistenți.
Articolul 4
Derogări de la măsurile de control
(1) Articolul 3 nu se aplică în cazul:
(a) unei substanțe utilizate pentru cercetări de laborator sau ca standard de referință;
(b) unei substanțe care apare ca oligoelement contaminant neintenționat în substanțe, preparate sau articole.
(2) Articolul 3 nu se aplică în cazul substanțelor care apar sub formă de compuși ai articolelor produse anterior sau la data intrării în vigoare a prezentului regulament, timp de șase luni de la data intrării în vigoare a acestuia.
Articolul 3 nu se aplică în cazul unei substanțe care apare sub formă de compus al articolelor aflate deja în uz înainte de sau la data intrării în vigoare a prezentului regulament.
Cu toate acestea, imediat după identificarea articolelor menționate la primul și al doilea paragraf, Comisia este notificată de către statul membru în cauză în mod corespunzător.
Ori de câte ori este informată sau află în alt mod de prezența acestor articole, Comisia notifică secretariatul convenției în mod corespunzător și fără întârziere, după caz.
(3) Dacă o substanță este inclusă în anexa I partea A sau în anexa II partea A, orice stat membru care dorește să permită, până la termenul limită indicat în anexa vizată, producția și utilizarea substanței în cauză ca substanță intermediară limitat în spațiu și în sistem închis notifică secretariatul convenției în mod corespunzător.
Cu toate acestea, această notificare poate fi efectuată numai dacă se îndeplinesc următoarele condiții:
(a) s-a introdus o adnotare în anexa vizată cu scopul precis de a permite producția și utilizarea substanței în cauză;
(b) procesul de producție va determina transformarea substanței într-una sau mai multe substanțe care nu prezintă caracteristicile unui poluant organic persistent;
(c) nu se anticipează expunerea ființelor umane sau a mediului la cantități semnificative din substanța vizată în timpul producției și utilizării acesteia, după cum se arată în evaluarea sistemului închis în cauză, în conformitate cu Directiva 2001/59/CE a Comisiei (13).
Notificarea se comunică, de asemenea, celorlalte state membre și Comisiei și cuprinde informații detaliate privind producția totală reală sau estimată și utilizarea substanței în cauză, precum și natura procesului limitat în spațiu în sistem închis, precizând cantitatea oricărei contaminări cu oligoelemente netransformate și neintenționate cu către orice material inițial de tip poluant organic neintenționat în produsul final.
Termenele limită menționate la primul paragraf pot fi modificate în cazurile în care, ca urmare a unei notificări repetate din partea statului membru în cauză către secretariatul convenției, se exprimă un consens explicit sau tacit în temeiul convenției pentru continuarea producției și a utilizării substanței pe o perioadă suplimentară.
Articolul 5
Stocuri
(1) Deținătorul unui stoc care este format din sau conține orice substanță prevăzută de anexa I sau II, a cărei utilizare nu este permisă, gestionează stocul în cauză ca deșeu și în conformitate cu articolul 7.
(2) Deținătorul unui stoc de peste 50 kg, care este format din sau conține oricare din substanțele prevăzute de anexa I sau anexa II și a căror utilizare este permisă, furnizează autorității competente din statul membru în care se află stocul informații privind natura și dimensiunea stocului în cauză. Aceste informații se furnizează în termen de 12 luni de la intrarea în vigoare a prezentului regulament și a modificărilor la anexele I sau II, iar ulterior anual, până la termenul limită prevăzut de anexa I sau II pentru utilizarea restricționată.
Deținătorul gestionează stocul în mod sigur, eficient și ecologic.
(3) Statele membre monitorizează modul de utilizare și gestiune a stocurilor notificate.
Articolul 6
Reducerea, diminuarea și eliminarea emisiilor
(1) În termen de doi ani de la data intrării în vigoare a prezentului regulament, statele membre elaborează și păstrează inventare ale emisiilor pentru substanțele cuprinse în anexa III în aer, apă și sol, în conformitate cu obligațiile care le revin în temeiul convenției și al protocolului.
(2) Statele membre își comunică planul de acțiune privind măsurile de identificare, caracterizare și reducere la minimum în vederea eliminării emisiilor totale, dacă este posibil și cât mai curând, în conformitate cu obligațiile care le revin în temeiul convenției, atât către Comisiei cât și către celelalte state membre, ca parte a planurilor lor naționale de punere în aplicare, în conformitate cu articolul 8.
Planul de acțiune cuprinde măsuri de promovare a dezvoltării și, dacă se consideră necesar, impune utilizarea unor materiale, produse și procese înlocuitoare sau modificate pentru a împiedica formarea și emisia substanțelor prevăzute de anexa III.
(3) Atunci când analizează propunerile privind construirea unor noi instalații sau modificarea semnificativă a instalațiilor existente prin procese care ar determina emisia substanțelor chimice prevăzute de anexa III, fără a aduce atingere Directivei 1996/61/CE a Consiliului (14), statele membre analizează în mod prioritar procesele, tehnicile sau practicile alternative care au aceeași utilitate, dar care evită formarea și emisia substanțelor prevăzute de anexa III.
Articolul 7
Gestionarea deșeurilor
(1) Producătorii și deținătorii de deșeuri depun toate eforturile rezonabile pentru a evita, pe cât posibil, contaminarea acestor deșeuri cu substanțele prevăzute de anexa IV.
(2) Fără a aduce atingere Directivei 96/59/CE (15), deșeurile care sunt formate din, conțin sau sunt contaminate cu oricare din substanțele prevăzute de anexa IV se elimină sau se recuperează, fără întârziere nejustificată și în conformitate cu anexa V partea 1, astfel încât să se garanteze distrugerea sau transformarea ireversibilă a conținutului de poluant organic persistent, astfel încât deșeurile rămase și emisiile să nu prezinte caracteristicile poluanților organici persistenți.
La efectuarea acestor operațiuni de eliminare sau de recuperare, orice substanță prevăzută la anexa IV poate fi izolată din deșeuri, cu condiția ca substanța în cauză să fie eliminată ulterior în conformitate cu primul paragraf.
(3) Se interzic operațiunile de eliminare sau de recuperare care pot duce la recuperarea, reciclarea, reclamarea sau reutilizarea substanțelor prevăzute de anexa IV.
(4) Prin derogare de la alineatul (2):
(a) deșeurile care conțin sau sunt contaminate cu oricare din substanțele prevăzute de anexa IV se pot elimina sau recupera în conformitate cu legislația comunitară relevantă, cu condiția ca conținutul de astfel de substanțe din deșeuri să fie sub concentrațiile limită ce urmează să fie indicate la anexa IV, până la 31 decembrie 2005, în conformitate cu procedura menționată la articolul 17 alineatul (2). Până la precizarea concentrațiilor limită în conformitate cu procedura menționată, autoritatea competentă din fiecare stat membru poate adopta sau aplica concentrații limită sau cerințe tehnice specifice cu privire la eliminarea sau recuperarea deșeurilor care intră sub incidența prezentului paragraf;
(b) un stat membru sau autoritatea competentă desemnată de statul membru în cauză poate permite, în cazuri excepționale, ca deșeurile prevăzute de anexa V partea 2, care conțin sau sunt contaminate cu oricare din substanțele prevăzute de anexa IV în limita concentrațiilor care urmează să fie indicate la anexa V partea 2, să fie gestionate în alt mod conform unei metode indicate la anexa V partea 2, cu condiția ca: (i) deținătorul vizat să fi făcut dovada către autoritatea competentă din statul membru în cauză că decontaminarea deșeurilor în ceea ce privește substanțele prevăzute de anexa IV nu putea fi realizată și că distrugerea sau transformarea ireversibilă a conținutului de poluanți organici persistenți, realizate în conformitate cu cele mai bune practici ecologice sau cu cele mai performante tehnici disponibile, nu reprezintă soluția preferabilă din punct de vedere ecologic, iar autoritatea competentă să fi autorizat apoi operațiunea alternativă; (ii) această operațiune să fie în conformitate cu legislația comunitară în materie și cu condițiile stabilite în măsurile suplimentare aplicabile menționate la alineatul (6); și (iii) statul membru vizat să fi informat celelalte state membre și Comisia cu privire la autorizația obținută și la motivele care o justifică.
(5) Concentrațiile limită din anexa V partea 2 se stabilesc în sensul alineatului (4) litera (b) până la 31 decembrie 2005 în conformitate cu procedura menționată la articolul 17 alineatul (2).
Până la stabilirea concentrațiilor limită menționate anterior:
(a) autoritatea competentă poate adopta sau aplica limite de concentrație sau cerințe tehnice specifice pentru deșeurile gestionate în conformitate cu alineatul (4) litera (b);
(b) în cazurile în care deșeurile sunt gestionate în conformitate cu alineatul (4) litera (b), deținătorii vizați furnizează autorității competente informații privind conținutul de poluanți organici persistenți din deșeuri.
(6) După caz și luând în considerare progresul tehnic și orientările și deciziile internaționale relevante, precum și orice autorizații acordate de un stat membru sau de autoritatea competentă desemnată de statul membru vizat în conformitate cu alineatul (4) și cu anexa V, Comisia poate adopta măsuri suplimentare cu privire la punerea în aplicare a prezentului articol. Comisia stabilește formatul în care statele membre trebuie să prezinte informațiile în conformitate cu alineatul (4) litera (b) punctul (iii). Aceste măsuri se adoptă în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 17 alineatul (2).
(7) Până la 31 decembrie 2009, Comisia analizează derogările prevăzute la alineatul (4) având în vedere evoluțiile de la nivel internațional și din domeniul tehnic, în special cu privire la alternativele preferabile din punct de vedere ecologic.
Articolul 8
Planuri de punere în aplicare
(1) La pregătirea planurilor naționale de punere în aplicare, în conformitate cu procedurile de la nivel național, statele membre asigură publicului în timp util ocazii eficiente de a participa la acest proces.
(2) De îndată ce un stat membru și-adoptă planul național de punere în aplicare, în conformitate cu obligațiile ce îi revin în temeiul convenției, acesta comunică planul Comisiei, precum și celorlalte state membre.
(3) La pregătirea planurilor de punere în aplicare, Comisia și statele membre fac schimb de informații cu privire la conținutul acestora, după caz.
(4) În termen de doi ani de la intrarea în vigoare a prezentului regulament, Comisia elaborează un plan pentru punerea în aplicare a obligațiilor Comunității asumate în temeiul convenției.
De îndată după ce adoptă planul comunitar de punere în aplicare, Comisia îl comunică statelor membre.
Comisia reexaminează și actualizează planul comunitar de punere în aplicare, după caz.
Articolul 9
Monitorizarea
Comisia și statele membre stabilesc în strânsă colaborare programe și mecanisme adecvate, în concordanță cu tehnologia de ultimă oră, pentru furnizarea periodică a datelor comparabile de monitorizare privind prezența dioxinelor, furanilor și PCB-urilor, prevăzute de anexa III, în mediul înconjurător. La stabilirea acestor programe și mecanisme trebuie să se ia în considerare evoluțiile din cadrul protocolului și convenției.
Articolul 10
Schimbul de informații
(1) Comisia și statele membre facilitează și realizează un schimb de informații în interiorul Comunității și cu țările terțe privind reducerea, reducerea la minimum sau, dacă este posibil, eliminarea producției, utilizării și emisiei de poluanți organici persistenți și privind alternativele la aceste substanțe, precizând riscurile și costurile economice și sociale implicate de aceste alternative.
(2) În cazul poluanților organici persistenți, Comisia și statele membre, după caz, promovează și facilitează:
(a) programe de sensibilizare, inclusiv cu privire la efectele acestor poluanți organici persistenți asupra sănătății și a mediului și alternativele la aceștia și cu privire la reducerea sau eliminarea producției, utilizării și emisiei lor, în special adresate (i) factorilor de decizie, (ii) grupurilor deosebit de vulnerabile;
(b) furnizarea de informații publicului;
(c) formarea, inclusiv a lucrătorilor, oamenilor de știință, educatorilor și personalului tehnic și administrativ.
(3) Fără a aduce atingere Directivei 2003/4/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 28 ianuarie 2003 privind accesul publicului la informații privind mediul (16), informațiile privind sănătatea și siguranța ființelor umane și a mediului nu sunt considerate confidențiale. Comisia și statele membre care fac schimb de informații cu o țară terță protejează orice informații asupra al căror caracter confidențial convin reciproc.
Articolul 11
Asistența tehnică
În conformitate cu articolele 12 și 13 din convenție, Comisia și statele membre colaborează în vederea asigurării asistenței tehnice și financiare corespunzătoare și acordate în timp util pentru țările în curs de dezvoltare și țările cu o economie în tranziție pentru a le sprijini, la cerere și în limita resurselor disponibile și luând în considerare nevoile specifice ale acestora, în dezvoltarea și consolidarea capacității lor de a aplica integral obligațiile care le revin în temeiul convenției. Acest tip de sprijin poate fi de asemenea direcționat prin intermediul organizațiilor non-guvernamentale.
Articolul 12
Comunicarea informațiilor
(1) Din trei în trei ani, statele membre înaintează Comisiei informații privind aplicarea prezentului regulament, inclusiv informații privind încălcările dispozițiilor și sancțiunile.
(2) Statele membre furnizează anual Comisiei date statistice privind producția totală efectivă sau estimată și introducerea pe piață a oricăror substanțe cuprinse în anexa I sau II.
(3) În termen de trei ani de la intrarea în vigoare a prezentului regulament și ulterior din trei în trei ani, statele membre furnizează Comisiei:
(a) informații sintetizate compilate din notificări privind stocurile, primite în temeiul articolului 5 alineatul (2);
(b) informații sintetizate compilate din inventarele de emisii elaborate în conformitate cu articolul 6 alineatul (1);
(c) informații sintetizate privind prezența dioxinelor, furanilor și PCB-urilor prevăzute de anexa III în mediul înconjurător, compilate în temeiul articolului 9.
(4) În ceea ce privește datele și informațiile ce trebuie furnizate de statele membre în temeiul alineatelor (1), (2) și (3), Comisia elaborează în prealabil un format comun, în conformitate cu procedura menționată la articolul 16 alineatul (2).
(5) Pentru substanțele prevăzute de convenție, Comisia sintetizează, la intervale care urmează să fie stabilite de Conferința părților semnatare ale convenției, un raport pe baza informațiilor furnizate de statele membre în conformitate cu alineatul (2) și îl comunică secretariatului convenției.
(6) Din trei în trei ani, Comisia redactează un raport privind aplicarea prezentului regulament și îl corelează cu informațiile deja disponibile în contextul REEP (Registrul European al Emisiilor de Poluanți), creat prin Decizia 2000/479/CE a Comisiei (17), și al Inventarului de emisii CORINAIR al EMEP (Programul de cooperare pentru monitorizarea și evaluarea propagării pe rază extinsă a poluanților atmosferici în Europa), și cu informațiile furnizate de statele membre în temeiul alineatelor (1), (2) și (3) pentru a elabora un raport de sinteză. Raportul cuprinde informații privind utilizarea derogărilor menționate la articolul 7 alineatul (4). Comisia înaintează un rezumat al raportului de sinteză Parlamentului European și Consiliului și îl pune de îndată la dispoziția publicului.
Articolul 13
Sancțiuni
Statele membre stabilesc normele privind sancțiunile aplicabile pentru încălcarea dispozițiilor prezentului regulament și iau măsurile necesare pentru a garanta aplicarea acestora. Sancțiunile prevăzute trebuie să fie eficiente, proporționale și cu efect de descurajare. Statele membre notifică aceste dispoziții Comisiei în termen de până la un an de la intrarea în vigoare a prezentului regulament, precum și modificare ulterioară privind aceste dispoziții în termenul cel mai scurt.
Articolul 14
Modificarea anexelor
(1) Ori de câte ori o substanță se adăugă la convenție sau la Protocol, după caz, Comisia modifică anexele I-III în consecință, în conformitate cu procedura menționată la articolul 16 alineatul (2).
Ori de câte ori o substanță se adăugă la convenție sau la protocol, după caz, Comisia modifică anexa IV în conformitate cu procedura menționată la articolul 17 alineatul (2).
(2) Modificările rubricilor existente în anexele I-III, inclusiv adaptarea acestora la progresul științific și tehnic, se adoptă de Comisie în conformitate cu procedura menționată la articolul 16 alineatul (2).
(3) Modificările rubricilor existente în anexa IV și modificările anexei V, inclusiv adaptarea acestora la progresul științific și tehnic, se adoptă de Comisie în conformitate cu procedura menționată la articolul 17 alineatul (2).
Articolul 15
Autoritățile competente
Fiecare stat membru desemnează autoritatea competentă sau autoritățile competente care răspund de sarcinile administrative impuse de prezentul regulament. Statele membre informează Comisia cu privire la acest fapt în termen de până la trei luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament.
Articolul 16
Comitetul pentru chestiunile generale
(1) Comisia este sprijinită de un comitet instituit prin articolul 29 din Directiva 67/548/CEE pentru toate chestiunile reglementate de prezentul regulament, cu excepția celor referitoare la deșeuri.
(2) Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolele 5 și 7 din Decizia 1999/468/CE, având în vedere dispozițiile articolului 8 din decizia menționată anterior.
Perioada prevăzută la articolul 5 alineatul (6) din Decizia 1999/468/CE se stabilește la trei luni.
(3) Comitetul își adoptă regulamentul de procedură.
Articolul 17
Comitetul pentru chestiuni legate de deșeuri
(1) Comisia este sprijinită de un comitet instituit prin articolul 18 din Directiva 75/442/CEE pentru toate chestiunile privind deșeurile reglementate de prezentul regulament.
(2) Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolele 5 și 7 din Decizia 1999/468/CE, având în vedere dispozițiile articolului 8 din decizia menționată anterior.
Perioada prevăzută la articolul 5 alineatul (6) din Decizia 1999/468/CE se stabilește la trei luni.
(3) Comitetul își adoptă regulamentul de procedură.
Articolul 18
Modificări la Directiva 79/117/CEE
În partea B din anexa la Directiva 79/117/CEE, „Compuși organoclorurați persistenți”, se elimină punctele 1-8.
Articolul 19
Intrarea în vigoare
Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.