Articolul 1
Organizarea comună a piețelor în sectorul cărnii de oaie și de capră cuprinde un regim al pieței interne și un regim comercial și reglementează următoarele produse:
Cod NC Descriere (a) 0104 10 30 Miei (până la un an) 0104 10 80 Ovine vii, altele decât reproducători de rasă pură și miei 0104 20 90 Caprine vii, altele decât reproducători de rasă pură 0204 Carne de oaie și de capră, proaspătă, refrigerată sau congelată 0210 99 21 Carne de oaie și de capră cu os, sărată, în saramură, uscată sau afumată 0210 99 29 Carne de oaie și de capră dezosată, sărată, în saramură, uscată sau afumată (b) 0104 10 10 Ovine vii – reproducători de rasă pură 0104 20 10 Caprine vii – reproducători de rasă pură 0206 80 99 Organe comestibile de ovine și caprine, proaspete sau refrigerate, altele decât cele destinate fabricării produselor farmaceutice 0206 90 99 Organe comestibile de ovine și caprine, congelate, altele decât cele destinate fabricării produselor farmaceutice 0210 99 60 Organe comestibile de ovine și caprine, sărate, în saramură, uscate sau afumate ex 1502 00 90 Grăsimi de oaie și de capră, altele decât cele de la 1503 (c) 1602 90 72 1602 90 74 Alte preparate și conserve din carne sau organe de ovine și caprine, negătite; amestecuri de carne sau organe gătite și negătite (d) 1602 90 76 1602 90 78 Alte preparate și conserve din carne sau organe de ovine și caprine, altele decât cele negătite sau amestecuri
TITLUL I
PIAȚA INTERNĂ
Articolul 2
Pentru a încuraja inițiativele organizațiilor profesionale și interprofesionale menite să faciliteze adaptarea ofertei la cerințele pieței, se pot lua următoarele măsuri comunitare privind produsele enumerate la articolul 1:
(a) măsuri de îmbunătățire a creșterii ovinelor și caprinelor;
(b) măsuri de promovare a unei mai bune organizări a producției, prelucrării și comercializării;
(c) măsuri de îmbunătățire a calității;
(d) măsuri care să permită prognoze pe termen scurt și lung pe baza mijloacelor de producție utilizate;
(e) măsuri de facilitare a înregistrării evoluției prețurilor de piață.
Normele generale privitoare la aceste măsuri se adoptă în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 37 alineatul (2) din tratat.
CAPITOLUL I
PLĂȚI DIRECTE
Articolul 3
În sensul prezentului titlu, se aplică următoarele definiții:
(a) prin „producător” se înțelege un exploatant individual, fie persoană fizică, fie persoană juridică sau un grup de persoane fizice sau juridice, indiferent de statutul juridic conferit de legislația națională grupului sau membrilor săi, a căror exploatație este situată pe teritoriul Comunității și care desfășoară activități de creștere a ovinelor sau caprinelor;
(b) prin „exploatație” se înțeleg toate unitățile de producție administrate de producător și situate pe teritoriul unui singur stat membru;
(c) prin „femelă din specia ovină” se înțelege orice femelă din specia ovină care a fătat cel puțin o dată sau care are vârsta de cel puțin un an;
(d) prin „femelă din specia caprină” se înțelege orice femelă din specia caprinelor care a fătat cel puțin o dată sau care are vârsta de cel puțin un an.
Secțiunea 1
Prima pentru femele din speciile ovină si caprină
Articolul 4
(1) Un producător care deține femele din specia ovină pe exploatația sa poate beneficia, la cerere, de o primă pentru menținerea acestora (primă pentru femele din specia ovină).
(2) Un producător care deține femele din specia caprină pe exploatația sa poate beneficia, la cerere, de o primă pentru menținerea acestora (primă pentru femele din specia caprină). Această primă se acordă producătorilor din anumite zone în care producția îndeplinește următoarele două criterii:
1. creșterea caprinelor este orientată în principal către producția de carne de capră;
2. tehnicile de creșterea a ovinelor și caprinelor au aceleași caracteristici.
Lista zonelor respective se stabilește în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 25 alineatul (2).
(3) Primele pentru femelele din speciile ovină și caprină se acordă sub forma unei plăți anuale pe animal eligibil, pe an calendaristic și pe producător, în limita plafoanelor individuale. Numărul minim de animale pentru care se depune cererea de primă se stabilește de către statul membru. Acest minim nu trebuie să fie mai mic de 10 sau mai mare de 50.
(4) Valoarea primei pentru fiecare femelă din specia ovină este de 21 EUR. Cu toate acestea, în cazul producătorilor care comercializează lapte de oaie sau produse din lapte de oaie, prima pe femelă din specia ovină este de 16,8 EUR.
(5) Valoarea primei pentru fiecare femelă din specia caprină este de 16,8 EUR.
(6) Normele metodologice de aplicare a prezentului articol se adoptă în conformitate cu procedura menționată la articolul 25 alineatul (2).
Secțiunea 2
Prima suplimentară
Articolul 5
(1) Se plătește o primă suplimentară producătorilor din zonele în care producția de ovine și caprine reprezintă o activitate tradițională sau contribuie în mod semnificativ la economia rurală. Aceste zone se determină de către statele membre. În orice caz, prima suplimentară se acordă numai producătorilor ale căror exploatații au cel puțin 50 % din suprafața agricolă situată în zone defavorizate, definite în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1257/1999.
(2) Prima suplimentară se acordă, de asemenea, tuturor producătorilor care practică transhumanța, dacă:
(a) cel puțin 90 % din animalele pentru care se solicită prima sunt pășunate timp de cel puțin 90 de zile consecutive într-o zonă eligibilă, stabilită în conformitate cu alineatul (1), și
(b) sediul exploatației este situat într-o zonă geografică bine definită pentru care statul membru a stabilit că transhumanța reprezintă o practică tradițională de creștere a ovinelor și/sau a caprinelor și că aceste deplasări ale animalelor sunt necesare din cauza absenței unei cantități suficiente de furaje în perioada de transhumanță.
(3) Valoarea primei suplimentare este de 7 EUR pe femelă din specia ovină și pe femelă din specia caprină. Prima suplimentară se acordă în aceleași condiții ca cele stabilite pentru acordarea primei pentru femele din speciile ovină și caprină.
(4) Normele de aplicare a prezentului articol se adoptă în conformitate cu procedura menționată la articolul 25 alineatul (2).
Secțiunea 3
Dispoziții comune
Articolul 6
(1) Primele se plătesc producătorilor beneficiari pe baza numărului de femele din speciile ovină și/sau caprină menținute în exploatație pe o perioadă minimă care urmează să se stabilească în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 25 alineatul (2).
Plățile se fac de îndată ce se efectuează inspecțiile prevăzute de Regulamentul (CEE) nr. 3508/92 al Consiliului din 27 noiembrie 1992 de stabilire a unui sistem integrat de gestionare și control pentru anumite regimuri de ajutoare comunitare (13), dar nu înainte de 16 octombrie din anul calendaristic pentru care acestea sunt solicitate și nu mai târziu de 31 martie din anul calendaristic următor.
(2) Atunci când va fi devenit aplicabil un nou regulament care să prevadă noi norme de identificare și înregistrare a ovinelor și caprinelor, pentru îndeplinirea condițiilor de acordare a primelor, animalele se vor identifica și se vor înregistra în conformitate cu aceste norme.
Articolul 7
Valorile primelor se pot modifica în funcție de evoluția producției, a productivității și a piețelor, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 37 alineatul (2) din tratat.
Secțiunea 4
Limite individuale
Articolul 8
(1) La 1 ianuarie 2002, plafonul individual pe producător, sub rezerva alineatelor (2) și (3), este egal cu numărul de drepturi la prime pe care acesta le-a deținut la 31 decembrie 2001, în conformitate cu normele comunitare relevante.
(2) Statele membre iau măsurile necesare pentru ca, de la 1 ianuarie 2002, numărul total al drepturilor la prime de pe teritoriul lor nu să nu depășească plafoanele naționale stabilite în anexa I și să se poată menține rezervele naționale prevăzute la articolul 10.
(3) În cazul în care măsurile luate în conformitate cu alineatul (2) necesită o reducere a plafoanelor individuale ale producătorilor, reducerea se efectuează fără plată compensatorie și se decide pe baza unor criterii obiective.
Aceste criterii cuprind:
(a) gradul în care producătorii au utilizat plafoanele individuale în cei trei ani de referință anteriori anului 2001;
(b) condiții naturale deosebite sau aplicarea de sancțiuni care duc la neplata sau la o plată redusă a primei pentru cel puțin un an de referință;
(c) alte circumstanțe excepționale care au ca efect faptul că plățile efectuate pentru cel puțin un an de referință nu corespund situației reale stabilite în anii precedenți.
(4) Drepturile la prime retrase în temeiul măsurii luate în conformitate cu alineatul (2) se anulează.
(5) Normele de aplicare a prezentului articol se adoptă în conformitate cu procedura menționată la articolul 25 alineatul (2).
Articolul 9
(1) Atunci când un producător își vinde sau își transferă în alt fel exploatația, acesta își poate transfera toate drepturile sale la primă persoanei care preia exploatația.
(2) De asemenea, un producător își poate transfera drepturile, integral sau parțial, altor producători fără a-și transfera și exploatația.
În cazul unui transfer de drepturi fără transferul exploatației, o parte din drepturile la primă transferate, care nu depășește 15 %, se cedează, fără compensație, rezervei naționale a statului membru în care este situată exploatația, pentru a fi redistribuite gratuit.
Statele membre pot achiziționa drepturi la primă de la producătorii care acceptă, în mod benevol, să își cedeze total sau parțial drepturile. În acest caz, plățile pentru achiziționarea acestor drepturi pot fi efectuate acestor producători fie din bugetele naționale, fie în conformitate cu dispozițiile articolului 11 alineatul (2) a cincea liniuță.
Prin derogare de la alineatul (1) și în condiții bine justificate, statele membre pot dispune ca, în cazul vânzării sau al altui tip de transfer al exploatației, transferul drepturilor la primă se efectueze prin intermediul rezervei naționale.
(3) Statele membre pot lua măsurile necesare pentru a evita transferarea drepturilor la primă din zonele sensibile sau regiunile în care producția de ovine este deosebit de importantă pentru economia locală, către alte zone.
(4) Statele membre pot autoriza, până la o dată stabilită de acestea, transferul temporar ale acelei părți a drepturilor la primă care nu sunt destinate utilizării de către producătorul care le deține.
(5) Normele de aplicare a prezentului articol se adoptă în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 25 alineatul (2).
Aceste norme privesc în special:
(a) dispoziții care să permită statelor membre să rezolve problemele specifice legate de transferul drepturilor la primă de către producătorii care nu sunt proprietarii terenurilor pe care sunt situate exploatațiile lor și
(b) normele specifice privind numărul minim de drepturi la primă care poate face obiectul unui transfer parțial.
Articolul 10
(1) Fiecare stat membru păstrează o rezervă națională de drepturi la primă.
(2) Toate drepturile la primă retrase în conformitate cu articolul 9 alineatul (2) sau cu alte dispoziții comunitare se adaugă la rezerva națională.
(3) Statele membre pot aloca producătorilor drepturi la primă în limitele rezervelor lor naționale. În alocarea drepturilor, acestea acordă prioritate în special noilor veniți, exploatanților tineri sau altor producători prioritari.
(4) Normele de aplicare a prezentului articol, în special normele privind retragerea și realocarea drepturilor la primă nefolosite se stabilesc în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 25 alineatul (2).
CAPITOLUL II
PLĂȚI SUPLIMENTARE
Articolul 11
(1) Statele membre efectuează, anual, plăți suplimentare totalizând sumele globale stabilite în anexa II.
Statele membre pot decide suplimentarea sumelor globale stabilite în anexa II prin reducerea nivelurilor de plată prevăzute la articolul 4. Această reducere, care poate fi aplicată în funcție de regiune, nu depășește un euro.
Plățile se efectuează anual, în conformitate cu criteriile obiective care includ, în special, structurile și condițiile de producție relevante, și astfel încât să asigure un tratament egal între producători și să evite denaturarea pieței și a concurenței. Plățile se efectuează în termenul stabilit la articolul 6. În afară de aceasta, plățile nu sunt legate de fluctuațiile prețurilor de pe piață. Plățile se pot efectua în funcție de regiune.
(2) Plățile pot include în special următoarele:
— plăți către producătorii angajați în moduri specifice de producție, în special în ceea ce privește calitatea, care sunt importante pentru economia locală sau protecția mediului;
— o creștere a primei prevăzute la articolul 4. Sumele suplimentare pot fi supuse cerințelor privind densitatea de populare, care se stabilesc de către statul membru în conformitate cu condițiile locale;
— ajutor pentru restructurarea exploatațiilor producătorilor sau pentru dezvoltarea organizațiilor de producători;
— plăți zonale către producători, acordate pe hectar de suprafață furajeră disponibilă producătorului în anul calendaristic respectiv și pentru care nu se solicită plăți pentru același an în cadrul regimului de ajutoare pentru producătorii unor culturi arabile, în cadrul regimului de ajutoare pentru furaje uscate sau în cadrul regimurilor de ajutor comunitar pentru alte culturi permanente sau horticole;
— plăți către producătorii care își cedează drepturile în mod benevol, în temeiul articolului 9 alineatul (2);
— ajutor pentru îmbunătățirea și raționalizarea prelucrării și comercializării cărnii de oaie și de capră.
(3) Normele de aplicare a prezentului articol se adoptă în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 25 alineatul (2).
CAPITOLUL III
DEPOZITAREA PRIVATĂ
Articolul 12
(1) Comisia poate decide să acorde ajutor pentru depozitare privată atunci când există o situație de piață deosebit de dificilă în una sau mai multe zone de cotare. Prin zonă de cotare se înțelege:
(a) Regatul Unit;
(b) Irlanda de Nord;
(c) fiecare alt stat membru luat separat.
Ajutoarele se stabilesc în cadrul unei proceduri de licitație.
Cu toate acestea, se poate decide acordarea ajutorului în cadrul unei proceduri de fixare în avans, atunci când se dovedește necesară recurgerea urgentă la depozitarea privată.
(2) Se adoptă normele de aplicare a prezentului articol și se decide acordarea ajutoarelor pentru depozitare în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 25 alineatul (2).
TITLUL II
COMERȚUL CU ȚĂRILE TERȚE
Articolul 13
(1) Importul în Comunitate sau exportul din Comunitate al produselor enumerate la articolul 1 poate fi condiționat de prezentarea unei licențe de import sau de export.
Licențele de import și de export sunt valabile pe tot teritoriul Comunității.
Licențele se eliberează de către statele membre oricărui solicitant, indiferent de locul din Comunitate în care este stabilit și fără a aduce atingere dispozițiilor de aplicare a articolului 16.
Eliberarea acestor licențe poate fi condiționată de constituirea unei garanții care să asigure faptul că produsele sunt importate sau exportate în perioada de valabilitate a licenței; cu excepția cazurilor de forță majoră, garanția se execută în întregime sau parțial dacă importul sau exportul nu se efectuează sau se efectuează doar parțial în acea perioadă.
(2) Lista de produse pentru care sunt necesare licențe de export, termenul de valabilitate al licențelor și alte norme de aplicare a prezentului articol se adoptă în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 25 alineatul (2).
Articolul 14
Pentru produsele enumerate la articolul 1 se aplică ratele drepturilor din Tariful Vamal Comun.
Articolul 15
(1) Pentru a se preveni sau contracara efectele negative de pe piața comunitară care pot apărea în urma importului anumitor produse enumerate la articolul 1, importul unuia sau al mai multor produse de acest fel, la rata drepturilor stabilite în Tariful Vamal Comun, este condiționat de achitarea unui drept de de import suplimentar, dacă se îndeplinesc condițiile care vor fi stabilite de Comisie în temeiul alineatului (4), cu excepția cazului în care importurile nu riscă să perturbe piața comunitară sau când efectele ar fi disproporționate față de obiectivul urmărit.
(2) Importurile efectuate la un preț sub nivelul notificat de Comunitate Organizației Mondiale a Comerțului („prețul de declanșare”) pot fi supuse unui drept de import suplimentar.
Dacă volumul importurilor din cursul unui an în care se produc sau riscă să se producă efectele negative prevăzute în alineatul (1) depășește un nivel stabilit pe baza posibilităților de acces la piață, sub forma unui procent din consumului intern corespunzător în cursul celor trei ani precedenți („volumul de declanșare”), se poate percepe un drept de import suplimentar.
(3) Prețurile de import care trebuie luate în considerare la impunerea unui drept de import suplimentar în conformitate cu dispozițiile alineatului (2), primul paragraf, se stabilesc pe baza prețurilor de import cif ale transportului în cauză.
Prețurile de import cif se verifică în acest scop față de prețurile reprezentative ale produsului pe piața mondială sau pe piața de import comunitară.
(4) Comisia adoptă normele de aplicare a prezentului articol în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 25 alineatul (2). Aceste norme se referă în special la produsele la care se pot aplica drepturile de import suplimentare.
Articolul 16
(1) Contingentele tarifare pentru produsele enumerate la articolul 1, care decurg din acordurile încheiate în conformitate cu dispozițiile articolului 300 din tratat sau din orice alt act al Consiliului se deschid și se administrează în conformitate cu normele de aplicare adoptate în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 25 alineatul (2).
(2) Contingentele se administrează prin aplicarea uneia din următoarele metode sau a unei combinații a acestora:
(a) metoda bazată pe ordinea cronologică a depunerii cererilor (principiul „primul sosit, primul servit”);
(b) metoda de distribuire proporțional cu cantitățile solicitate la depunerea cererilor (folosind „metoda de examinare simultană”);
(c) metoda bazată pe luarea în considerare a practicilor comerciale tradiționale (folosind metoda „tradițional/nou venit”).
Se pot adopta alte metode adecvate. Acestea trebuie să evite orice discriminare între operatorii respectivi.
(3) Metodele de administrare adoptate trebuie, după caz, să țină seama de cerințele de aprovizionare a pieței comunitare și de necesitatea de a asigura echilibrul acelei piețe.
(4) Normele de aplicare prevăzute la alineatul (1):
(a) prevăd contingente anuale, eșalonate adecvat pe perioada anului, după caz;
(b) stabilesc metoda de administrare;
(c) cuprind, după caz, dispoziții care să garanteze natura, proveniența și originea produsului și, după caz, menținerea practicilor comerciale tradiționale;
(d) cuprind dispoziții referitoare la recunoașterea documentului folosit pentru verificarea garanțiilor prevăzute la litera (c) și
(e) stabilesc condițiile de eliberare a licențelor de import și perioada lor de valabilitate.
Articolul 17
(1) În măsura necesară bunei funcționări a organizării comune a piețelor produselor menționate la articolul 1 din prezentul regulament, Consiliul, hotărând în conformitate cu procedura de votare prevăzută la articolul 37 alineatul (2) din tratat, poate, la propunerea Comisiei și în cazuri speciale, să interzică total sau parțial utilizarea regimurilor de perfecționare activă a produselor prevăzute la articolul 1 menționat mai sus.
(2) Prin derogare de la alineatul (1), în cazul în care situația menționată la alineatul (1) apare cu caracter de urgență excepțională și piața comunitară este perturbată sau riscă să fie perturbată de regimurile de perfecționare activă sau pasivă, Comisia, la cererea statului membru sau din inițiativă proprie, decide cu privire la măsurile necesare; Consiliul și statele membre sunt notificate cu privire la aceste măsuri, a căror valabilitate nu depășește șase luni, și care se aplică imediat. În cazul în care Comisia primește o solicitare din partea unui stat membru, aceasta ia o decizie în termen de o săptămâna de la primirea solicitării.
(3) Orice stat membru poate prezenta Consiliului măsurile decise de Comisie în termen de o săptămână de la data notificării. Consiliul, hotărând cu majoritate calificată, poate confirma, modifica sau abroga decizia Comisiei.
În cazul în care Consiliul nu a hotărât în termen de trei luni, decizia Comisiei se consideră abrogată.
Articolul 18
(1) Regulile generale de interpretare a Nomenclaturii Combinate și normele de aplicare a sa se aplică clasificării tarifare a produselor prevăzute la articolul 1. Nomenclatura tarifară care decurge din aplicarea prezentului regulament se încorporează în Tariful Vamal Comun.
(2) Cu excepția cazului în care se prevede altfel în prezentul regulament sau în dispozițiile adoptate în conformitate cu acesta, în comerțul cu țări terțe se interzic următoarele:
(a) perceperea oricărei taxe cu efect echivalent unui drept vamal;
(b) aplicarea oricărei restricții cantitative sau a unei măsuri cu efect echivalent.
Articolul 19
(1) Dacă, din motivul creșterii importurilor sau exporturilor, piața comunitară a unuia sau mai multor produse menționate la articolul 1 din prezentul regulament este afectată sau amenință să fie afectată de perturbări grave care riscă să pună în pericol atingerea obiectivelor prevăzute la articolul 33 din tratat, în comerțul cu țări terțe se pot aplica măsuri corespunzătoare până la încetarea perturbării sau a pericolului de perturbare.
Consiliul, hotărând cu majoritate calificată, la propunerea Comisiei, adoptă normele generale de aplicare a prezentului alineat și definește situațiile și limitele în care statele membre pot adopta măsuri de protecție.
(2) În cazul în care apare situația menționată la alineatul (1), Comisia, la cererea statului membru sau din inițiativă proprie, decide cu privire la măsurile necesare. Aceasta notifică statelor membre măsurile respective, care se aplică imediat. În cazul în care Comisia primește o cerere din partea unui stat membru, aceasta ia o decizie în termen de trei zile lucrătoare de la primirea cererii.
(3) Măsurile decise de Comisie pot fi transmise Consiliului de către oricare stat membru, în decurs de trei zile lucrătoare de la notificarea lor. Consiliul se întrunește fără întârziere. Acesta poate, hotărând cu majoritate calificată, să modifice ori să anuleze măsurile în discuție.
(4) Prezentul articol se aplică având în vedere obligațiile Comunității, inclusiv obligațiile sale internaționale.
TITLUL III
DISPOZIȚII GENERALE
Articolul 20
Statele membre înregistrează prețurile ovinelor și ale cărnii de oaie pe baza normelor care vor fi stabilite de către Comisie în conformitate cu procedura menționată la articolul 25 alineatul (2).
Articolul 21
(1) Atunci când pe piața comunitară se înregistrează o creștere sau o scădere substanțială a prețurilor, iar această situație riscă să persiste, perturbând sau amenințând să perturbe piața, se pot lua măsurile necesare în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 25 alineatul (2).
(2) Comisia adoptă normele de aplicare a prezentului articol în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 25 alineatul (2).
Articolul 22
Pentru a se ține seama de toate restricțiile privind libera circulație care pot decurge din aplicarea măsurilor de prevenire a răspândirii bolilor la animale, se pot lua măsuri excepționale de sprijinire a pieței afectate de aceste restricții, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 25 alineatul (2), dar numai dacă aceste măsuri sunt necesare și pe perioada strict necesară sprijinirii pieței.
Articolul 23
Cu excepția cazului în care se prevede altfel în prezentul regulament, articolele 87, 88 și 89 din tratat se aplică producției și comerțului cu produsele menționate la articolul 1 din prezentul regulament.
Articolul 24
Statele membre și Comisia își comunică reciproc informațiile necesare pentru aplicarea prezentului regulament.
Normele de comunicare și difuzare a acestor informații se adoptă în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 25 alineatul (2).
Articolul 25
(1) Comisia este asistată de Comitetul de gestionare a ovinelor și caprinelor, format din reprezentanți ai statelor membre și prezidat de reprezentantul Comisiei.
(2) Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolele 4 și 7 din Decizia 1999/468/CE.
Perioada prevăzută la articolul 4 alineatul (3) din Decizia 1999/468/CE este de o lună.
(3) Comitetul își adoptă regulamentul de procedură.
Articolul 26
Măsurile care sunt atât necesare cât și bine justificate pentru rezolvarea, în caz de urgență, a problemelor practice și specifice se adoptă în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 25 alineatul (2).
Aceste măsuri pot deroga de la anumite dispoziții ale prezentului regulament, dar numai în măsura și pentru perioada strict necesară.
Articolul 27
Regulamentul (CE) nr. 1258/1999 și dispozițiile adoptate pentru aplicarea acestuia se aplică cheltuielilor efectuate de statele membre în îndeplinirea obligațiilor prevăzute de prezentul regulament.
Articolul 28
Până la 31 decembrie 2005, Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport cu privire la consecințele creșterii ovinelor și caprinelor asupra mediului în anumite regiuni ale Comunității, precum și cu privire la impactul regimului de acordare a primelor și la funcționarea sistemului de plăți suplimentare, luând în considerare consecințele îmbunătățirii identificării și înregistrării ovinelor și caprinelor. După caz, raportul se însoțește de propuneri. Raportul ia în considerare, în special, rapoartele întocmite de statele membre cu privire la aplicarea măsurilor prevăzute la articolul 3 din Regulamentul (CE) nr. 1259/1999.
Articolul 29
Regulamentele (CEE) nr. 2644/80, (CEE) nr. 3901/89, (CEE) nr. 1323/90, (CEE) nr. 3493/90, (CEE) nr. 338/91 și (CE) nr. 2467/98 se abrogă.
Trimiterile la regulamentele abrogate se interpretează ca trimiteri la prezentul regulament și se citesc în conformitate cu tabelul de corespondență din anexa III.
Articolul 30
Măsurile necesare facilitării tranziției de la dispozițiile regulamentelor menționate la articolul 29 la dispozițiile prezentului regulament se adoptă în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 25 alineatul (2).
Articolul 31
(1) Prezentul regulament intră în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.
(2) Se aplică de la 1 ianuarie 2002.
(3) Regulamentele (CEE) nr. 2644/80, (CEE) nr. 3901/89, (CEE) nr. 1323/90, (CEE) nr. 3493/90, (CEE) nr. 338/91 și (CE) nr. 2467/98 continuă să se aplice pentru anul de comercializare 2001.