Articolul 1
(1) Prezentul regulament instituie cadrul sprijinului comunitar acordat pentru dezvoltarea rurală durabilă.
(2) Măsurile de dezvoltare rurală însoțesc și completează alte instrumente ale politicii agricole comune și contribuie astfel la realizarea obiectivelor prevăzute la articolul 33 din Tratat.
(3) Măsurile de dezvoltare rurală:
— sunt integrate în măsurile de promovare a dezvoltării și a adaptării structurale a regiunilor a căror dezvoltare a rămas în urmă (Obiectivul 1) și
— însoțesc măsurile de sprijinire a transformării economice și sociale a zonelor care se confruntă cu dificultăți de ordin structural (Obiectivul 2)
în regiunile vizate, având în vedere obiectivele specifice ale sprijinului comunitar, prevăzute la articolele 158 și 160 din Tratat și în Regulamentul (CE) nr. 1260/1999 și în conformitate cu condițiile prevăzute în prezentul regulament.
Articolul 2
Sprijinul pentru dezvoltare rurală, referitor la activitățile agricole și reconversia acestora, poate viza:
— îmbunătățirea structurilor din exploatațiile agricole și a structurilor pentru prelucrarea și comercializarea produselor agricole,
— reconversia și reorientarea potențialului de producție agricolă, introducerea de noi tehnologii și îmbunătățirea calității produselor,
— încurajarea producției nealimentare,
— dezvoltarea durabilă a silviculturii,
— diversificarea activităților pentru promovarea posturilor complementare sau alternative,
— menținerea și întărirea unei structuri sociale viabile în zonele rurale,
— dezvoltarea activităților economice, precum și menținerea și crearea de locuri de muncă în scopul asigurării unei mai bune exploatări a potențialul propriu existent,
— îmbunătățirea condițiilor de muncă și de viață,
— conservarea și promovarea unor sisteme de exploatare agricolă cu consum scăzut,
— conservarea și promovarea unei înalte valori a naturii și a unei agriculturi viabile care să respecte cerințele de mediu,
— eliminarea inegalităților și promovarea egalității de șanse între bărbați și femei, în special prin sprijinirea proiectelor inițiate și puse în aplicare de femei.
Articolul 3
Sprijinul se acordă pentru măsurile de dezvoltare rurală stabilite în titlul II și în conformitate cu condițiile stabilite în titlul respectiv.
TITLUL II
MĂSURILE DE DEZVOLTARE RURALĂ
CAPITOLUL I
INVESTIȚIILE ÎN EXPLOATAȚIILE AGRICOLE
Articolul 4
Sprijinul pentru investițiile în exploatațiile agricole contribuie la îmbunătățirea veniturilor agricole și a condițiilor de viață, de muncă și de producție.
Aceste investiții urmăresc atingerea unuia sau mai multora dintre următoarele obiective:
— reducerea costurilor de producție,
— ameliorarea și reorganizarea producției,
— creșterea calității,
— conservarea și îmbunătățirea mediului natural, a condițiilor de igienă și a standardelor de bunăstare a animalelor,
— promovarea diversificării activităților agricole.
Articolul 5
Ajutorul pentru investiții se acordă exploatațiilor agricole:
— a căror viabilitate economică poate fi demonstrată,
— care respectă standardele minime de mediu, igienă și bunăstare a animalelor și
— în care agricultorul posedă o pregătire și o competență profesională adecvată în domeniu.
Articolul 6
Ajutorul nu se acordă pentru investiții care au ca obiectiv o creștere a producției pentru care nu se pot găsi debușeuri normale pe piață.
Articolul 7
Statele membre stabilesc limite pentru investițiile globale eligibile pentru acordarea de ajutoare.
Valoarea totală a ajutorului, exprimată ca procent din volumul de investiții eligibile, este limitată la maximum 40 % iar, pentru zonele defavorizate, la maximum 50 %. Atunci când investițiile sunt efectuate de agricultori tineri, așa cum este prevăzut în capitolul II, aceste procente pot atinge un maximum de 45 % iar, pentru zonele defavorizate, de maximum 55 %.
CAPITOLUL II
INSTALAREA TINERILOR AGRICULTORI
Articolul 8
(1) Ajutoarele menite să faciliteze instalarea tinerilor agricultori se acordă în următoarele condiții:
— agricultorul are vârsta sub 40 de ani,
— agricultorul dispune de o pregătire și o competență profesională corespunzătoare,
— agricultorul se instalează într-o exploatație agricolă pentru prima dată,
— în ceea ce privește exploatația: (i) viabilitatea economică poate fi demonstrată și (ii) sunt respectate standardele minime de mediu, igienă și bunăstare animală, și
— agricultorul deține calitatea de șef al exploatației.
Condiții specifice se pot aplica în situația în care tânărul agricultor nu se stabilește în calitate de șef unic al exploatației. Aceste condiții trebuie să fie echivalente cu cele impuse tânărului agricultor care se stabilește în calitate de șef unic al exploatației.
(2) Ajutorul pentru instalare poate cuprinde:
— o primă unică egală cu suma maximă eligibilă precizată în anexă,
— o bonificație la dobânda împrumuturilor luate pentru a acoperi cheltuielile efectuate la instalare; valoarea capitalizată a bonificației la dobândă nu poate depăși valoarea primei unice.
CAPITOLUL III
FORMAREA PROFESIONALĂ
Articolul 9
Sprijinul acordat pentru formarea profesională contribuie la îmbunătățirea competențelor profesionale ale agricultorilor și ale altor persoane implicate în activități agricole și silvicole, precum și pentru conversia acestora.
Formarea profesională are în special rolul de a:
— pregăti agricultorii pentru reorientarea calitativă a producției, pentru aplicarea practicilor de producție compatibile cu conservarea și promovarea peisajului, pentru protejarea mediului, a standardelor de igienă și bunăstare animală și pentru dobândirea aptitudinilor necesare pentru a administra o exploatație viabilă din punct de vedere economic și
— de a pregăti silvicultorii și alte persoane implicate în activități silvicole în vederea aplicării practicilor de administrare a fondului silvic, menite să îmbunătățească funcțiile economice, ecologice sau sociale ale pădurilor.
CAPITOLUL IV
PENSIONAREA ANTICIPATĂ
Articolul 10
(1) Sprijinul pentru pensionarea anticipată în agricultură contribuie la realizarea următoarelor obiective:
— asigurarea unui venit pentru agricultorii în vârstă care decid să-și înceteze activitatea agricolă,
— încurajarea înlocuirii acestor agricultori în vârstă cu agricultori capabili de a îmbunătăți, acolo unde este necesar, viabilitatea economică a exploatațiilor agricole rămase,
— redistribuirea terenului agricol pentru a fi folosit în scopuri care nu sunt de natură agricolă atunci când nu poate fi cultivat în condiții satisfăcătoare de viabilitate economică.
(2) Ajutorul pentru pensionarea anticipată poate include măsuri care să asigure un venit pentru muncitorii agricoli.
Articolul 11
(1) Cedentul unei exploatații trebuie:
— să înceteze definitiv orice activitate agricolă efectuată în scopuri comerciale; acesta poate, totuși, să continue activitățile agricole care nu au un caracter comercial și să folosească în continuare clădirile,
— să aibă vârsta peste 55 de ani, fără a avea încă vârsta normală de pensionare în momentul cedării și
— să fi desfășurat activități agricole timp de 10 ani înainte de a ceda ferma.
(2) Cesionarul unei exploatații trebuie:
— să succeadă cedentului la conducerea exploatației sau să preia terenul integral sau parțial. Viabilitatea economică a exploatației cesionate trebuie îmbunătățită într-un anumit interval de timp și în conformitate cu condițiile care urmează a fi stabilite în special sub aspectul competențelor profesionale ale noului agricultor și sub aspectul suprafeței și al volumului de muncă sau de venit, în funcție de regiunea și tipul de producție,
— să dețină cunoștințe și competențe profesionale corespunzătoare și
— să se angajeze să desfășoare activitatea de agricultor în exploatația agricolă respectivă cel puțin 5 ani.
(3) Un lucrător agricol trebuie:
— să înceteze definitiv orice activitate agricolă,
— să aibă cel puțin 55 de ani, fără a avea încă vârsta normală de pensionare,
— să fi dedicat cel puțin jumătate din timpul său de lucru ca ajutor în gospodărie sau ca lucrător în exploatație în ultimii 5 ani dinaintea cedării,
— să fi lucrat în exploatația care urmează a fi cedată cel puțin o perioadă de timp echivalentă cu doi ani de activitate permanentă, pe parcursul celor 4 ani care preced pensionarea cedentului exploatației și
— să fie afiliat unui sistem de asigurare socială.
(4) Cesionarul neimplicat în activități agricole poate fi orice altă persoană sau instituție care preia în totalitate sau în parte terenul disponibil pentru a-l folosi în scopuri care nu sunt de natură agricolă, de exemplu în scopuri forestiere sau pentru crearea unor rezerve ecologice, în condiții comparabile cu protecția sau îmbunătățirea calității mediului și a spațiului natural.
(5) Condițiile prevăzute în prezentul articol se aplică pe parcursul întregii perioade în care cedentul exploatației primește ajutor pentru pensionare anticipată.
Articolul 12
(1) Sumele maxime eligibile pentru ajutorul comunitar sunt stabilite în anexă.
(2) Durata de acordare a ajutorului pentru pensionare anticipată nu poate depăși o perioadă totală de 15 ani pentru cedent și de 10 ani pentru lucrătorul agricol. Sprijinul nu poate fi acordat după împlinirea vârstei de 75 de ani de către cedent și nici după împlinirea vârstei normale de pensionare de către lucrătorul agricol.
În cazul în care cedentului i se plătește o pensie normală de către statul membru, ajutorul pentru pensionarea anticipată se acordă ca supliment, luându-se în considerare valoarea stabilită prin sistemul național de pensii.
CAPITOLUL V
ZONELE DEFAVORIZATE ȘI ZONELE CU RESTRICȚII ECOLOGICE
Articolul 13
Sprijinul oferit pentru zonele defavorizate și zonele cu restricții ecologice, contribuie la realizarea următoarelor obiective:
(a) Compensații pentru zonele defavorizate natural — asigurarea utilizării neîntrerupte a terenului agricol și contribuirea prin aceasta la menținerea unei comunități rurale viabile, — conservarea spațiului natural, — conservarea și promovarea unor sisteme de exploatare agricolă durabilă, având în vedere în special normele de protecție a mediului.
(b) Compensații pentru zonele cu restricții ecologice — asigurarea respectării normelor privind mediul înconjurător și protejarea agriculturii în zonele cu restricții ecologice.
Articolul 14
(1) Fermierii din zonele defavorizate pot fi sprijiniți prin acordarea unor indemnizații compensatorii.
(2) Indemnizațiile compensatorii se acordă, pentru fiecare hectar din zonele exploatate agricol, fermierilor care:
— practică agricultura pe o suprafață minimă care trebuie stabilită,
— se obligă să continue activitatea agricolă într-o zonă defavorizată timp de cel puțin 5 ani din momentul primei plăți a unei astfel de indemnizații compensatorii și
— aplică bune practici agricole normale, compatibile cu nevoia de a proteja mediul și de a conserva spațiul natural, în special prin practici agricole viabile.
(3) În cazul în care reziduuri de substanțe interzise în conformitate cu Directiva 96/22/CE (17) sau reziduuri de substanțe autorizate în conformitate cu respectiva directivă, dar folosite în mod ilegal, sunt constatate conform prevederilor specifice ale Directivei Consiliului 96/23/CE (18), la un animal ce aparține cirezii de bovine a unui producător, sau în cazul în care o substanță sau un produs neautorizat, sau o substanță sau un produs autorizat în conformitate cu Directiva 96/22/CE, dar deținut ilegal, este găsit la ferma producătorului, indiferent sub ce formă, producătorul nu mai primește indemnizațiile compensatorii în anul calendaristic în care s-a făcut această descoperire.
În cazul unor practici ilegale repetate, perioada de excludere de la plată poate fi prelungită, în funcție de gravitatea încălcării comise, până la 5 ani, începând din anul în care s-au descoperit practicile ilegale repetate.
În cazul obstrucționării de către proprietarul sau deținătorul animalelor a procesului de desfășurare a inspecției și de colectare a mostrelor necesare în cadrul planurilor naționale de monitorizare a reziduurilor sau a procesului de inspecție și verificare în conformitate cu Directiva 96/23/CE, se aplică penalizările prevăzute în primul paragraf.
Articolul 15
(1) Indemnizațiile compensatorii sunt stabilite la un nivel:
— care este suficient pentru a contribui eficient la compensarea dificultăților existente și
— care evită compensarea exagerată.
(2) Indemnizațiile compensatorii se diferențiază, în mod corespunzător, în funcție de:
— situația și obiectivele de dezvoltare specifice unei regiuni,
— gravitatea oricărei dificultăți naturale permanente care afectează activitățile agricole,
— problemele de mediu specifice care trebuie rezolvate acolo unde este cazul,
— tipul de producție și, acolo unde este cazul, structura economică a exploatației.
(3) Indemnizațiile compensatorii sunt fixate între sumele minime și maxime stabilite în anexă.
Indemnizații compensatorii care depășesc această sumă maximă pot fi acordate dacă suma medie a tuturor compensațiilor acordate la nivelul programului respectiv nu depășește suma maximă respectivă. In orice caz, în cazurile bine justificate de circumstanțe obiective, statele membre pot prezenta, în scopul calculării sumei medii, o combinație de mai multe programe regionale.
Articolul 16
(1) Plățile menite să compenseze cheltuielile efectuate și pierderile din venit pot fi făcute fermierilor care se supun unor restricții cu privire la exploatarea în scopuri agricole în zonele cu restricții ecologice, ca rezultat al aplicării limitărilor cu privire la exploatarea în scopuri agricole conform dispozițiilor comunitare de protecție a mediului, dacă și în măsura în care asemenea plăți sunt necesare pentru rezolvarea problemelor specifice rezultate din aplicarea acestor dispoziții.
(2) Sumele plăților sunt fixate la un nivel care să evite compensarea exagerată; acest lucru este necesar mai ales în cazul plăților pentru zonele defavorizate.
(3) Sumele maxime eligibile pentru ajutorul comunitar sunt stabilite în anexă.
Articolul 17
Zonele defavorizate includ:
— zonele montane (articolul 18),
— alte zone defavorizate (articolul 19) și
— zonele afectate de dificultăți specifice (articolul 20).
Articolul 18
(1) Zonele montane sunt acele zone caracterizate printr-o limitare considerabilă a posibilităților de utilizare a terenului și printr-o creștere apreciabilă a costurilor exploatării lor datorită:
— existenței, din cauza altitudinii, a unor condiții climatice foarte dificile, care au ca efect reducerea substanțială a perioadei de vegetație,
— prezenței, la o altitudine joasă, pe cea mai mare parte a suprafeței respective, a pantelor prea abrupte pentru folosirea utilajelor sau care necesită folosirea unui echipament special foarte scump sau
— unei combinații a acestor doi factori, acolo unde dificultatea rezultată din fiecare factor luat separat este mai puțin gravă, dar prin combinarea acestora apare o dificultate echivalentă.
(2) Zonele care se află la nordul paralelei 62 și anumite zone adiacente sunt tratate într-o manieră similară cu zonele montane.
Articolul 19
Zonele defavorizate unde există pericolul ca terenurile să fie lăsate în paragină și unde este necesară conservarea spațiului natural, cuprind zonele agricole care sunt omogene din punct de vedere al condițiilor naturale de producție și care prezintă toate caracteristicile de mai jos:
— prezența unui sol cu productivitate scăzută, cultivare dificilă și cu un potențial limitat care nu poate fi îmbunătățit decât cu costuri foarte mari, și care este potrivit mai degrabă creșterii pe scară largă a animalelor,
— producția rezultată din productivitatea slabă a mediului natural și care este, în mod considerabil, mai scăzută decât media, în ceea ce privește principalii indici de performanță economică în agricultură,
— o populație scăzută sau în scădere, dependentă în cea mai mare parte de activitatea agricolă al cărei declin accelerat ar pune în pericol viabilitatea zonei respective și locuirea sa continuă.
Articolul 20
Zonele defavorizate pot include alte zone afectate de dificultăți specifice, în care agricultura ar trebui continuată și supusă, dacă este necesar, unor anumite condiții, pentru a conserva sau îmbunătăți calitatea mediului, pentru a întreține spațiul natural și pentru a păstra potențialul turistic al zonei sau pentru a proteja litoralul.
Articolul 21
Întinderea totală a zonelor la care se face referire în articolele 16 și 20 nu poate depăși 10 % din suprafața statului membru respectiv.
CAPITOLUL VI
AGROMEDIUL
Articolul 22
Sprijinul acordat pentru metodele de producție agricolă destinate protecției mediului și conservării spațiului natural (agromediul) contribuie la realizarea obiectivelor politicii comunitare privind agricultura și mediul înconjurător.
Acest sprijin este destinat să încurajeze:
— forme de exploatare a terenurilor agricole, compatibile cu protecția și îmbunătățirea calității mediului, a peisajului și a caracteristicilor sale, a resurselor naturale, a solului și a diversității genetice,
— extinderea exploatării agricole, favorabilă mediului și gestionarea sistemelor de pășuni de mică intensitate,
— conservarea spațiilor cultivate și de o înaltă valoare naturală care sunt amenințate,
— întreținerea peisajului și a caracteristicilor tradiționale ale terenului agricol,
— utilizarea planificării ecologice în practicile agricole.
Articolul 23
(1) Sprijinul se acordă fermierilor care își asumă angajamente privind agromediul pentru o perioadă de cel puțin 5 ani. Acolo unde este necesar, se stabilește o perioadă mai lungă de timp pentru anumite tipuri de obligații în funcție de efectele lor asupra mediului.
(2) Angajamentele privind agro-mediul nu implică numai aplicarea bunelor practici agricole obișnuite.
Ele oferă servicii care nu sunt prevăzute de alte măsuri de sprijin, cum ar fi sprijinul pieței sau indemnizațiile compensatorii.
Articolul 24
(1) Ajutorul pentru angajamentele privind agromediul se acordă anual și se calculează pe baza:
— pierderilor din venit,
— costurilor suplimentare rezultate din angajamentele asumate și
— nevoii de a furniza un stimulent.
Costurile investițiilor neproductive, necesare pentru îndeplinirea obligațiilor asumate pot fi luate în calcul la stabilirea nivelului ajutorului anual.
(2) Sumele anuale maxime eligibile pentru ajutorul comunitar sunt prevăzute în anexă. Aceste sume sunt în funcție de suprafața exploatației care face obiectul angajamentului privind agromediul.
CAPITOLUL VII
ÎMBUNĂTĂȚIREA PRELUCRĂRII ȘI A COMERCIALIZĂRII PRODUSELOR AGRICOLE
Articolul 25
(1) Ajutorul pentru investiții facilitează îmbunătățirea și raționalizarea prelucrării și comercializării produselor agricole și contribuie astfel la creșterea competitivității și a valorii adăugate a acestor produse.
(2) Acest ajutor contribuie la realizarea unuia sau a mai multora dintre următoarele obiective:
— orientarea producției în funcție de tendințele previzibile ale pieței sau încurajarea dezvoltării de noi debușeuri pentru produsele agricole,
— îmbunătățirea sau raționalizarea canalelor de comercializare sau a procedeelor de prelucrare,
— îmbunătățirea prezentării și preparării produselor sau încurajarea unei mai bune utilizări sau eliminări a produselor secundare sau a deșeurilor,
— aplicarea de noi tehnologii,
— favorizarea investițiilor inovatoare,
— îmbunătățirea și monitorizarea calității,
— îmbunătățirea și monitorizarea condițiilor de sănătate,
— protecția mediului înconjurător.
Articolul 26
(1) Ajutorul se acordă acelor persoane care sunt în ultimă instanță responsabile de finanțarea investițiilor în întreprinderile:
— a căror viabilitatea economică poate fi demonstrată și
— care întrunesc standardele minime de mediu, igienă și bunăstare a animalelor.
(2) Investițiile trebuie să contribuie la îmbunătățirea situației din sectorul de producție agricolă respectiv. Ele trebuie să garanteze producătorilor unor asemenea produse de bază o cotă parte corespunzătoare din profitul economic obținut.
(3) Se impune demonstrarea cu dovezi suficiente a existenței unor debușeuri comerciale normale pe piață pentru produsele respective.
Articolul 27
(1) Investițiile vizează prelucrarea și comercializarea produselor menționate în anexa I la Tratat, cu excepția produselor piscicole.
(2) Investițiile întrunesc criteriile de selecție prin care se stabilesc prioritățile și se indică tipul de investiții care nu sunt eligibile pentru acordarea de sprijin.
Articolul 28
(1) Sunt excluse de la acordarea sprijinului următoarele tipuri de investiții:
— investiția la nivelul vânzării cu amănuntul,
— investiția pentru prelucrarea sau comercializarea de produse provenite din țări terțe.
(2) Valoarea totală a ajutorului, exprimată ca procent din volumul de investiții eligibil, este limitată la maximum:
(a) 50 % pentru regiunile cuprinse în obiectivul 1;
(b) 40 % pentru celelalte regiuni.
CAPITOLUL VIII
SILVICULTURA
Articolul 29
(1) Sprijinul acordat în silvicultură contribuie la menținerea și dezvoltarea funcțiilor economice, ecologice și sociale ale pădurilor în mediul rural.
(2) Acest sprijin promovează în special unul sau mai multe dintre următoarele obiective:
— gestionarea și dezvoltarea durabilă a fondului forestier,
— conservarea și îmbunătățirea resurselor forestiere,
— extinderea suprafețelor împădurite.
(3) Acest sprijin se acordă numai pentru păduri și zone în proprietatea proprietarilor privați, a asociațiilor acestora sau a municipalităților sau asociațiile lor. Această restricție nu se aplică în cazul măsurilor prevăzute la a șasea liniuță din articolul 30 alineatul (1).
(4) Acest sprijin contribuie la îndeplinirea obligațiilor stabilite de Comunitate și de statele membre la nivel internațional. El trebuie să aibă la bază programe silvice naționale sau subnaționale sau instrumente echivalente, care ar trebui să aibă în vedere obligațiile asumate în cadrul conferințelor ministeriale privind protecția pădurilor în Europa.
(5) Măsurile propuse în cadrul prezentului regulament pentru zonele clasificate ca fiind cu risc mediu sau mare de incendiere a pădurilor în conformitate cu dispozițiile Regulamentului (CEE) nr. 2158/92 al Consiliului din 23 iulie 1992 privind protecția pădurilor din Comunitate împotriva incendiilor (19) trebuie să fie în conformitate cu planurile de protecție a pădurilor prezentate de statele membre potrivit Regulamentului (CEE) nr. 2158/92.
Articolul 30
(1) Sprijinul pentru silvicultură vizează una sau mai multe dintre următoarele măsuri:
— împădurirea terenurilor care nu sunt eligibile în conformitate cu dispozițiile articolul 31, cu condiția ca plantația respectivă să se adapteze condițiilor locale și să fie compatibilă cu mediul,
— investițiile în păduri, menite să îmbunătățească în mod semnificativ valoarea economică, ecologică și socială a acestora,
— investițiile vizând îmbunătățirea și raționalizarea tăierii, a prelucrării și a comercializării produselor silvice; investiția privind utilizarea lemnului ca materie primă se limitează la toate operațiunile anterioare prelucrării industriale,
— câștigarea de noi debușeuri pentru utilizarea și comercializarea produselor silvice,
— înființarea unor asociații ale proprietarilor de păduri pentru a-i ajuta pe membrii acestora să îmbunătățească gestionarea eficientă și durabilă a pădurilor,
— refacerea potențialului silvic de producție distrus în urma unor dezastre naturale și de incendii și introducerea unor instrumente de prevenire corespunzătoare.
(2) Normele stabilite în capitolele I și VII, cu excepția celui de-al doilea alineat al articolului 7, se aplică, după caz, sprijinului pentru investiții.
Articolul 31
(1) Sprijinul pentru împădurirea terenului agricol se acordă cu condiția ca plantația să se adapteze condițiilor locale și să fie compatibilă cu mediul.
Acest sprijin poate include pe lângă costurile de plantare:
— o primă anuală pentru fiecare hectar împădurit, care să acopere cheltuielile de întreținere pe o perioadă de până la 5 ani,
— o primă anuală pentru fiecare hectar, menită să compenseze pierderea unui venit rezultat din împădurire, pe o perioadă de maximum 20 de ani, pentru agricultorii sau asociațiile acestora care au lucrat pământul înainte de împădurire sau pentru orice altă persoană juridica de drept privat.
(2) Sprijinul pentru împădurirea terenurilor agricole preluate de autoritățile publice acoperă doar costul de instalare.
(3) Sprijinul pentru împădurirea terenurilor agricole nu se acordă:
— agricultorilor care beneficiază de ajutor pentru pensionare anticipată,
— pentru plantarea pomilor de Crăciun.
În cazul speciilor cu creștere rapidă exploatate pe termen scurt, sprijinul pentru împădurire se acordă doar pentru costurile la plantare.
(4) Valorile maxime ale primelor anuale menite să compenseze pierderile din venit, eligibile pentru acordarea de ajutor comunitar, sunt stabilite în anexă.
Articolul 32
(1) În vederea:
— conservării și întăririi stabilității ecologice a pădurilor, în zonele în care rolul protector și ecologic al acestor păduri este de interes public și unde costurile măsurilor de conservare și îmbunătățire a acestor păduri depășesc venitul obținut din activitatea silvică,
— conservării, prin măsuri agricole, a fâșiilor de protecție împotriva incendiilor,
plățile pentru măsurile specifice se acordă beneficiarilor dacă valorile de protecție și ecologice ale acestor păduri sunt asigurate în mod durabil și dacă măsurile care trebuie să fie aplicate sunt stabilite printr-un contract care specifică și costul acestora.
(2) Sumele plăților se fixează între sumele minime și cele maxime stabilite în anexă, pe baza costurilor reale ale măsurilor aplicate, stabilite anterior în contract.
CAPITOLUL IX
PROMOVAREA ADAPTĂRII ȘI A DEZVOLTĂRII ZONELOR RURALE
Articolul 33
Sprijinul se acordă pentru măsurile privind activitățile agricole și reconversia lor și activitățile rurale, care nu intră sub incidența nici uneia dintre măsurile menționate în prezentul titlu.
Aceste de măsuri vizează:
— îmbunătățirea terenurilor,
— reparcelarea,
— instituirea de servicii de înlocuire în exploatație și de servicii de ajutor pentru gestionarea agricolă,
— comercializarea produselor agricole de calitate,
— servicii de bază pentru economia și populația rurală,
— renovarea și dezvoltarea satelor și protecția și conservarea patrimoniului rural,
— diversificarea activităților agricole și a activităților legate de agricultură pentru a asigura activități multiple sau alternative de obținere a unui venit,
— gestionarea resurselor de apă pentru agricultură,
— dezvoltarea și îmbunătățirea infrastructurii legate de dezvoltarea agriculturii,
— încurajarea activităților turistice și artizanale,
— protecția mediului în ceea ce privește agricultura, silvicultura și conservarea peisajului, precum și sporirea bunăstării animalelor,
— reconstituirea potențialului agricol de producție distrus în urma unor dezastre naturale și introducerea de instrumente de prevenire corespunzătoare,
— ingineria financiară.
CAPITOLUL X
NORME DE APLICARE
Articolul 34
Normele de aplicare a prezentului titlu se adoptă în conformitate cu procedura stabilită la articolul 50 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1260/1999.
Aceste norme stabilesc în special:
— condițiile de acordare a ajutorului pentru investiții în exploatațiile agricole (articolele 4 – 7), inclusiv restricțiile necesare rezultate din aplicarea articolul 6,
— perioada și condițiile de întărire a viabilității economice a unei exploatații agricole și condițiile de exploatare a terenului disponibil în urma unei pensionări anticipate [articolul 11 alineatul (2)],
— condițiile de acordare și calculare a indemnizațiilor compensatorii în zonele defavorizate, inclusiv în cazul exploatării în comun a terenului agricol (articolele 14 și 15) și indemnizațiilor compensatorii în zonele cu restricții ecologice (articolul 16),
— condițiile care reglementează angajamentele privind agromediul (articolele 23 și 24),
— criteriile de selecție pentru investițiile menite să îmbunătățească prelucrarea și comercializarea de produse agricole [articolul 27 alineatul (2)],
— condițiile care reglementează măsurile silvicole (Capitolul VIII).
În conformitate cu aceeași procedură, Comisia poate face derogări de la articolul 28 alineatul (1) a doua liniuță în regiunile mai îndepărtate care trebuie să respecte condiția ca produsele prelucrate să fie destinate pieței din regiunile respective.
TITLUL III
PRINCIPII GENERALE, DISPOZIȚII ADMINISTRATIVE ȘI FINANCIARE
CAPITOLUL I
PRINCIPII GENERALE
Secțiunea I
Ajutorul din partea FEOGA
Articolul 35
(1) Sprijinul comunitar pentru pensionarea anticipată (articolele 10 – 12), pentru zonele defavorizate și pentru zonele cu restricții ecologice (articolele 13 – 21), pentru agro-mediu (articolele 22 – 24) și pentru împădurire (articolul 31) este finanțat de FEOGA, secțiunea Garantare, pe teritoriul întregii Comunități.
(2) Sprijinul comunitar acordat pentru măsurile de dezvoltare rurală este finanțat de FEOGA prin:
— secțiunea Orientare în zonele cuprinse în Obiectivul 1,
— secțiunea Garantare în zonele care nu sunt cuprinse în Obiectivul 1.
(3) Sprijinul comunitar acordat pentru măsurile menționate în articolul 33 liniuțele 6, 7 și 9 este finanțat de FEOGA în zonele clasificate ca făcând parte din Obiectivele 1 și 2 și în zonele aflate în tranziție, în măsura în care finanțarea lor nu este făcută de către Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR).
Articolul 36
(1) În ceea ce privește sprijinul acordat pentru măsurile de dezvoltare rurală menționate în articolul 35 alineatul (2):
— în zonele cuprinse în Obiectivul 1, Regulamentul (CE) nr. 1260/1999 se aplică în conformitate cu normele specifice din prezentul regulament,
— în zonele cuprinse în Obiectivul 2, Regulamentul (CE) nr. 1260/1999 se aplică în conformitate cu normele specifice din prezentul regulament, cu excepția cazurilor în care există dispoziții contrare în acest sens în prezentul regulament.
(2) În ceea ce privește sprijinul acordat pentru măsurile de dezvoltare rurală finanțate de FEOGA, secțiunea Garantare, se aplică modalitățile specifice din Regulamentul (CE) nr. 1260/1999 (20) și dispozițiile adoptate pentru punerea în aplicare a acestor norme cu excepția cazurilor în care există dispoziții contrare în acest sens în prezentul regulament.
Secțiunea II
Compatibilitatea și coerența
Articolul 37
(1) Sprijinul pentru dezvoltarea rurală se acordă doar pentru măsuri conforme cu dreptul comunitar.
(2) Aceste măsuri trebuie să fie în conformitate cu alte politici comunitare și măsuri adoptate în cadrul politicilor respective.
În mod special, nici o măsură cuprinsă în prezentul regulament nu este eligibilă pentru sprijinul acordat în cadrul unor programe diferite de sprijin comunitar, dacă este incompatibilă cu oricare dintre condițiile stabilite în prezentul regulament.
(3) Se impune, de asemenea, asigurarea coerenței cu măsurile aplicate în cadrul altor instrumente ale politicii agricole comune și mai ales între măsurile de subvenționare a dezvoltării zonelor rurale, pe de o parte, și măsurile aplicate în cadrul organizărilor comune ale pieței și măsurile agricole de calitate și sănătate, pe de altă parte, precum și între diferitele măsuri de sprijin acordat pentru dezvoltare rurală.
În consecință, nu se poate acorda sprijin în conformitate cu prezentul regulament pentru:
— măsurile cuprinse în programele de sprijin în cadrul organizărilor comune ale pieței, cu excepția cazurilor justificate pe baza unor de criterii obiective și care pot fi definite în conformitate cu articolul 50,
— măsurile de acordare a sprijinului pentru proiecte de cercetare, pentru promovarea produselor agricole sau pentru eradicarea bolilor animalelor.
(4) Statele membre pot stabili alte condiții suplimentare sau mai restrictive pentru acordarea ajutoarelor comunitare pentru dezvoltarea zonelor rurale, dacă respectivele condiții sunt în conformitate cu obiectivele și cerințele stabilite în prezentul regulament.
Articolul 38
(1) Aceeași măsură nu poate face obiectul unor plăți atât în baza prezentului regulament cât și a regimului de ajutoare comunitare.
(2) Sprijinul acordat pentru mai multe măsuri în conformitate cu prezentul regulament se poate combina doar dacă respectivele măsuri sunt coerente și compatibile între ele. Dacă este necesar, nivelul sprijinului poate fi ajustat.
Articolul 39
(1) Statele membre iau toate măsurile necesare pentru a asigura compatibilitatea și coerența măsurilor de acordare a sprijinului pentru dezvoltare rurală în conformitate cu dispozițiile prezentului capitol.
(2) Planurile de dezvoltare rurală depuse de statele membre includ o evaluare a compatibilității și a coerenței măsurilor de acordare a sprijinului și o specificare a măsurilor luate pentru a asigura compatibilitatea și consecvența.
(3) Măsurile de acordare a sprijinului sunt, dacă este cazul, revizuite ulterior pentru a le asigura compatibilitatea și coerența.
CAPITOLUL II
PROGRAMAREA
Articolul 40
(1) Măsurile de dezvoltare rurală finanțate de FEOGA, secțiunea Orientare, sunt incluse în programarea pentru regiunile cuprinse în Obiectivul 1, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1260/1999.
(2) Măsurile de dezvoltare rurală, diferite de cele la care se face referire în articolul 35 alineatul (1), pot fi incluse în programarea pentru regiunile cuprinse în Obiectivul 2, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1260/1999.
(3) Alte măsuri de dezvoltare rurală, care nu sunt incluse în programare conform alineatelor (1) și (2), se încadrează în programarea în domeniul dezvoltării rurale conform articolelor 41 – 44.
(4) În ceea ce privește măsurile adecvate de dezvoltare rurală, statele membre pot, de asemenea, să prezinte spre aprobare regulamente cadru de ordin general, care sunt incluse în programare în conformitate cu alineatele (1) – (3), în măsura în care acest lucru este potrivit pentru păstrarea unor condiții uniforme.
Articolul 41
(1) Planurile de dezvoltare rurală sunt întocmite la nivelul geografic considerat a fi cel mai potrivit. Aceste planuri sunt elaborate de autoritățile competente desemnate de statul membru și prezen- tate de acesta Comisiei, după consultarea autorităților și a organizațiilor competente la un nivel teritorial corespunzător.
(2) Măsurile de acordare a sprijinului pentru dezvoltare rurală care urmează să fie aplicate într-o zonă sunt incluse, pe cât posibil, într-un singur plan. Dacă este necesară stabilirea mai multor planuri, se indică relația dintre măsurile susținute în respectivele planuri și se asigură compatibilitatea și coerența acestora.
Articolul 42
Planurile de dezvoltare rurală acoperă o perioadă de 7 ani începând cu 1 ianuarie 2000.
Articolul 43
(1) Planurile de dezvoltare rurală includ:
— o descriere cuantificată a situației curente care să evidențieze inegalitățile, diferențele și potențialul de dezvoltare, resursele financiare desfășurate și principalele rezultate ale acțiunilor întreprinse în perioada anterioară de programare pe baza rezultatelor disponibile,
— o descriere a strategiei propuse, obiectivele cuantificate și prioritățile de dezvoltare rurală selectate, precum și aria geografică acoperită,
— o evaluare a impactului economic, social și ecologic scontat, inclusiv efectele în ceea ce privește forța de muncă,
— un tabel financiar general care să rezume resursele financiare naționale și comunitare prevăzute și care corespund fiecărei priorități de dezvoltare rurală prezentate în planul respectiv și, în cazul în care planul include zonele rurale conform Obiectivului 2, identificarea sumelor orientative pentru măsurile de dezvoltare rurală din aceste zone, în conformitate cu articolul 33,
— o descriere a măsurilor vizate pentru punerea în aplicare a planurilor și, în special, a regimului de ajutoare, inclusiv punctele necesare pentru evaluarea regulilor de concurență,
— dacă este cazul, informații cu privire la necesitatea de a efectua studii, proiecte demonstrative, acțiuni de formare sau de asistență tehnică cu privire la elaborarea, aplicarea sau adaptarea măsurilor respective,
— desemnarea unor autorități competente și a unor organisme responsabile,
— prevederi care să asigure eficiența și aplicarea corectă a planurilor, inclusiv monitorizarea și evaluarea, definirea indicatorilor de cuantificare pentru evaluare, condiții de efectuare a controalelor și de aplicare a sancțiunilor precum și publicitatea adecvată,
— rezultatele consultărilor și desemnarea autorităților și a organismelor asociate precum și a partenerilor economici și sociali la nivelurile corespunzătoare.
(2) Planurile prezentate de către statele membre:
— prevăd măsuri pentru agro-mediu pe întregul teritoriu și în concordanță cu nevoile specifice,
— asigură menținerea echilibrului necesar între diferitele măsuri de acordare a sprijinului.
Articolul 44
(1) Planurile de dezvoltare rurală sunt prezentate în termen de maximum 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentului regulament.
(2) Comisia evaluează planurile propuse pentru a stabili dacă sunt în conformitate cu prezentul regulament. Pe baza planurilor, Comisia aprobă documentele privind programul de dezvoltare rurală, potrivit procedurii stabilite în articolul 50 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1260/1999, în termen de 6 luni de la prezentarea planurilor.
CAPITOLUL III
MĂSURILE SUPLIMENTARE ȘI INIȚIATIVELE COMUNITARE
Articolul 45
(1) În conformitate cu articolul 21 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1260/1999, Comisia, urmând procedura prevăzută în articolul 50 alineatul (2) din regulamentul menționat mai sus, poate extinde aria de acordare a sprijinului financiar din FEOGA, secțiunea Orientare, pentru a depăși ceea ce este prevăzut în articolul 35 alineatul (2) din prezentul regulament și finanțarea măsurilor eligibile potrivit Regulamentelor Consiliului (CE) nr. 1262/1999 (21), nr. 1261/1999 (22) și nr. 1263/1999 (23), în vederea aplicării tuturor măsurilor în cadrul inițiativei comunitare de dezvoltare rurală.
(2) FEOGA secțiunea Garantare poate, la inițiativa Comisiei, să finanțeze studii referitoare la programarea în domeniul dezvoltării rurale.
CAPITOLUL IV
DISPOZIȚII FINANCIARE
Articolul 46
(1) Sprijinul comunitar pentru dezvoltare rurală acordat de FEOGA, secțiunea Garantare, face obiectul unei planificări și contabilizări financiare anuale. Planificarea financiară este inclusă în programarea în domeniul dezvoltării rurale [articolul 40 alineatul (3)] sau în programarea privind Obiectivul 2.
(2) Comisia alocă statelor membre sume inițiale, în tranșe anuale și pe baza criteriilor obiective care iau în considerare situații și nevoi speciale, precum și eforturile care trebuie asumate în special în ceea ce privește mediul înconjurător, crearea de noi locuri de muncă și conservarea peisajului.
(3) Sumele alocate inițial sunt ajustate pe baza cheltuielilor efective și a estimărilor cheltuielilor revizuite prezentate de statele membre și în funcție de obiectivele programelor, și depind de fondurile disponibile și sunt, de obicei, în conformitate cu mărimea ajutorului acordat pentru zonele rurale cuprinse în Obiectivul 2.
Articolul 47
(1) Dispozițiile financiare prevăzute la articolele 31, 32 [cu excepția alineatului (1) al cincilea paragraf], 34, 38 și 39 din Regulamentul (CE) nr. 1260/1999 nu se aplică în cazul sprijinului acordat pentru măsurile de dezvoltare rurală în zonele cuprinse în Obiectivul 2.
Comisia ia măsurile necesare pentru a asigura aplicarea coerentă și eficientă a acestor măsuri care trebuie să atingă cel puțin aceleași standarde ca cele stabilite în dispozițiile menționate în primul paragraf, inclusiv principiul unei singure autorități administrative.
(2) În cazul măsurilor cuprinse în programarea în domeniul dezvoltării rurale, Comunitatea contribuie la finanțarea acestora în conformitate cu principiile stabilite în articolele 29 și 30 din Regulamentul (CE) nr. 1260/1999.
În acest sens:
— contribuția financiară din partea Comunității nu depășește 50 % din costul eligibil total și, în general, este egală cu cel puțin 25 % din cheltuielile publice eligibile în zonele care nu sunt acoperite de obiectivele 1 și 2,
— pentru investițiile care aduc profit, se aplică ratele stabilite în articolul 29 alineatul (4) litera (a) punctele (ii) și (iii) și litera (b) punctul (ii) și (iii) din Regulamentul (CE) nr. 1260/1999. Exploatațiile agricole și forestiere ca și întreprinderile implicate în prelucrarea și comercializarea produselor agricole și forestiere sunt considerate în acest scop întreprinderi în sensul articolul 29 alineatul (4) litera (b) punctul (iii),
— contribuția financiară din partea Comunității la programarea măsurilor stabilite în articolele 22 – 24 din prezentul regulament este de 75 % în zonele incluse în Obiectivul 1 și de 50 % în restul zonelor.
Al cincilea paragraf din articolul 32 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1260/1999 se aplică acestor plăți.
(3) Asistența financiară acordată de FEOGA, secțiunea Garantare, se poate constitui în avansuri pentru aplicarea programului și în plăți efectuate pentru cheltuielile efectuate.
CAPITOLUL V
MONITORIZAREA ȘI EVALUAREA
Articolul 48
(1) Comisia și statele membre asigură monitorizarea eficientă a aplicării programelor de dezvoltare rurală.
(2) Această monitorizare se desfășoară potrivit procedurilor stabilite de comun acord.
Monitorizarea se efectuează pe baza unor indicatori fizici și financiari specifici care au fost acceptați și stabiliți anterior.
Statele membre înaintează Comisiei rapoarte anuale cu privire la progresele făcute.
(3) Dacă este cazul, se înființează comitete de monitorizare.
Articolul 49
(1) Evaluarea măsurilor incluse în programarea în domeniul dezvoltării rurale se efectuează pe baza principiilor stabilite în articolele 40 – 43 din Regulamentul (CE) nr. 1260/1999.
(2) FEOGA, secțiunea Garantare, poate participa, în cadrul resurselor financiare alocate programelor, la finanțarea evaluărilor privind dezvoltarea rurală din statele membre. FEOGA, secțiunea Garantare, poate deci finanța, la inițiativa Comisiei, evaluările la nivel comunitar.
CAPITOLUL VI
NORME DE APLICARE
Articolul 50
Normele de aplicare a prezentului titlu se adoptă în conformitate cu procedura stabilită la articolul 50 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1260/1999.
Aceste norme stabilesc în special detaliile referitoare la:
— prezentarea planurilor de dezvoltare rurală (articolele 41 – 44),
— revizuirea documentelor privitoare la programarea în domeniul dezvoltării rurale,
— planificarea financiară, în special pentru a asigura disciplina bugetară (articolul 46) și participarea la finanțare [articolul 47 alineatul (2)],
— monitorizarea și evaluarea (articolele 48 și 49),
— garantarea coerenței între măsurile de dezvoltare rurală și măsurile de sprijinire introduse de organizațiile de piață (articolul 37).
TITLUL IV
AJUTOARE ACORDATE DE STAT
Articolul 51
(1) În cazul în care nu există alte dispoziții contrare în prezentul titlu, articolele 87 – 89 din Tratat se aplică în cazul ajutorului acordat de statele membre pentru măsurile menite să sprijine dezvoltarea rurală.
Totuși, articolele 87 – 89 nu se aplică în cazul contribuțiilor financiare asigurate de statele membre pentru măsurile care beneficiază de sprijin comunitar în conformitate cu articolul 36 din Tratat și cu dispozițiile prezentului regulament.
(2) Ajutoarele pentru investiții în exploatații agricole care depășesc procentele la care se face referire în articolul 7 sunt interzise.
Această interdicție nu se aplică în cazul ajutorului pentru investiții în cazul:
— investițiilor făcute predominant în interesul public cu privire la conservarea peisajelor tradiționale modelate prin activități agricole și forestiere sau mutarea clădirilor dintr-o exploatație,
— protecției și îmbunătățirii calității mediului,
— îmbunătățirii condițiilor de igienă și de bunăstare a animalelor.
(3) Ajutorul de stat acordat fermierilor pentru a compensa dificultățile naturale din zonele defavorizate este interzis, dacă nu îndeplinește condițiile stabilite în articolele 14 și 15.
(4) Ajutorul de stat acordat fermierilor care își asumă angajamente privind agromediul și care nu îndeplinește condițiile stabilite în articolele 22 – 24 nu este permis. Totuși, se poate acorda ajutor suplimentar mai mare decât sumele maxime stabilite conform articolului 24 alineatul (2), dacă acest lucru se justifică conform primului alineat din prezentul articol. În cazuri excepționale, bine argumentate, este permisă o derogare cu privire la durata minimă a acestor angajamente, conform articolului 23 alineatul (1).
Articolul 52
Ïn conformitate cu articolul 36 din Tratat, ajutorul acordat de către statul membru și menit să asigure finanțarea suplimentară a măsurilor de dezvoltare rurală pentru care se acordă sprijin comunitar, este notificat de către statele membre și aprobat de Comisie în conformitate cu dispozițiile prezentului regulament, în cadrul programului prevăzut în articolul 40. Prima teză din articolul 88 alineatul (3) din Tratat nu se aplică ajutorului astfel notificat.
TITLUL V
DISPOZIȚII TRANZITORII ȘI FINALE
Articolul 53
(1) În cazul în care sunt necesare măsuri specifice pentru a facilita tranziția de la sistemul în vigoare la cel stabilit prin prezentul regulament, aceste măsuri se adoptă de Comisie în conformitate cu procedurile stabilite în articolul 50 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1260/1999.
(2) Măsurile respective se adoptă în special pentru integrarea acțiunilor existente de acordare a sprijinului comunitar, aprobate de Comisie pentru o perioadă de timp care expiră după 1 ianuarie 2000 sau fără nici o limită de timp, în cadrul regimului de ajutoare pentru dezvoltare rurală, instituit prin prezentul regulament.
Articolul 54
(1) Articolul 17 din Regulamentul (CEE) nr. 1696/71 al Consiliului din 26 iulie 1971 privind organizarea comună a pieței hameiului (24) se înlocuiește cu următorul text:
„Articolul 17 (1) Dispozițiile de reglementare privind finanțarea politicii agricole comune se aplică pieței de produse prevăzute la articolul 1 alineatul (1), de la data punerii în aplicare a dispozițiilor acestora. (2) Ajutorul prevăzut la articolul 8 face obiectul unei cofinanțări comunitare. (3) Statele membre plătesc producătorilor ajutorul prevăzut la articolul 12, între 16 octombrie și 31 decembrie din anul de comercializare pentru care se solicită ajutorul. (4) Comisia adoptă, conform procedurii stabilite la articolul 20, modalitățile de aplicare a prezentului articol.”
(2) Articolul 6 din Regulamentul (CEE) nr. 404/93 al Consiliului din 13 februarie 1993 privind organizarea comună a pieței de banane (25) se înlocuiește cu următorul text:
„Articolul 6 (1) Statele membre acordă organizațiilor de producători recunoscute, pe o perioadă de 5 ani de la data recunoașterii lor, ajutoare pentru a stimula înființarea lor și pentru a le facilita activitatea administrativă. (2)(2) Acest ajutor: — se ridică pentru primul, al doilea, al treilea, al patrulea și respectiv al cincilea an la 5 %, 5 %, 4 %, 3 % și 2 % din valoarea producției comercializate în cadrul organizației de producători, — nu depășește cheltuielile reale de constituire și de funcționare administrativă a organizației respective, — se plătește în tranșe anuale timp de maximum 7 ani de la data recunoașterii. Valoarea producției din fiecare an se calculează pe baza: — volumului anual comercializat efectiv, — prețurilor medii de producție obținute. (3) Organizațiile de producători care provin din organizații care îndeplinesc deja în mare măsură condițiile stabilite în prezentul regulament se califică pentru sprijinul acordat în conformitate cu prezentul articol doar dacă s-au constituit în urma unei fuziuni care să permită realizarea rentabilă a obiectivelor prevăzute la articolul 5. Totuși, într-un asemenea caz, ajutorul se acordă numai pentru acoperirea cheltuielilor de constituire a organizației (cheltuielile efectuate pentru activitățile pregătitoare și pentru redactarea actului constitutiv și a statutului). (4) Ajutorul prevăzut în prezentul articol este notificat Comisiei într-un raport al statelor membre la încheierea fiecărui exercițiu financiar.”
(3) Regulamentul (CE) nr. 2200/96 al Consiliului din 28 octombrie 1996 privind organizarea comună a pieței de fructe și legume (26) se modifică după cum urmează:
(a) Articolul 15 alineatul (6) se înlocuiește cu următorul text: „(6) În regiuni ale Comunității în care gradul de organizare a producătorilor este deosebit de scăzut, statele membre pot fi autorizate, pe baza unei cereri bine argumentate, să plătească organizațiilor de producători un ajutor financiar național, egal cu maximum o jumătate din contribuțiile financiare ale producătorilor. Acest ajutor se adaugă la fondul de exploatare. Pentru statele membre în care organizațiile de producători comercializează mai puțin de 15 % din producția de fructe și legume și a căror producție de fructe și legume reprezintă cel puțin 15 % din producția agricolă totală, ajutorul menționat în primul paragraf poate fi rambursat parțial de Comunitate la cererea statului membru respectiv.”
(b) Articolul 52 se înlocuiește cu următorul text: „Articolul 52 (1) Cheltuielile pentru plata compensației comunitare de retragere și pentru finanțarea de către Comunitate a fondului de exploatare, măsurile specifice prevăzute în articolul 17 și articolele 53, 54 și 55 și verificările făcute de experți ai statelor membre puse la dispoziția Comisiei conform articolului 40 alineatul (1) sunt considerate ca fiind intervenții pentru stabilizarea piețelor agricole în sensul articolului 1 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 1257/1999 (27). (2) Cheltuielile pentru ajutorul acordat de statele membre conform articolului 14 și articolul 15 alineatul (6) al doilea paragraf sunt considerate ca fiind intervenții pentru stabilizarea piețelor agricole în sensul articolului 1 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul (CE) nr. 1257/1999. Aceste cheltuieli fac obiectul unei cofinanțări comunitare. (3) Comisia adoptă, conform procedurii stabilite în articolul 46, normele de aplicare a celui de-al doilea alineat din prezentul articol. (4) Dispozițiile titlului VI se aplică fără a aduce atingere aplicării Regulamentului (CEE) nr. 4045/89 al Consiliului din 21 decembrie 1989 privind controlul statelor membre asupra tranzacțiilor care fac parte din sistemul de finanțare din partea Fondului European de Orientare și Garantare Agricolă, secțiunea Garantare, și de abrogare a Directivei 77/435/CEE (28).
Articolul 55
(1) Următoarele regulamente se abrogă:
— Regulamentul (CEE) nr. 4256/88,
— Regulamentele (CE) nr. 950/97, (CE) nr. 951/97, (CE) nr. 952/97 și Regulamentul (CEE) nr. 867/90,
— Regulamentele (CEE) nr. 2078/92, (CEE) nr. 2079/92, (CEE) nr. 2080/92,
— Regulamentul (CEE) nr. 1610/89.
(2) Următoarele dispoziții se abrogă:
— Articolul 21 din Regulamentul (CEE) nr. 3763/91 (29),
— Articolul 32 din Regulamentul (CEE) nr. 1600/92 (30),
— Articolul 27 din Regulamentul (CEE) nr. 1601/92 (31),
— Articolul 13 din Regulamentul (CEE) nr. 2019/93 (32).
(3) Regulamentele abrogate și dispozițiile eliminate în conformitate cu alineatele (1) și (2) continuă să se aplice în cazul acțiunilor aprobate de către Comisie conform regulamentelor menționate înainte de 1 ianuarie 2000.
(4) Directivele Consiliului și ale Comisiei de adoptare a listelor zonelor defavorizate sau de modificare a acestor liste în conformitate cu articolul 21 alineatele (2) și (3) din Regulamentul (CE) nr. 950/97 rămân în vigoare, doar dacă acestea nu se modifică din nou în cadrul programelor.
Articolul 56
Prezentul regulament intră în vigoare în a șaptea zi de la publicarea în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.
Prezentul regulament se aplică sprijinului comunitar începând cu 1 ianuarie 2000.