Articolul 1
Obiectul dreptului de suită
(1) Statele membre prevăd, în beneficiul autorului unei opere originale de artă, un drept de suită, definit ca un drept inalienabil și la care nu se poate renunța nici chiar anticipat, de a încasa un procent din prețul de vânzare obținut la orice revânzare a operei ulterioară primei înstrăinări a operei de către autor.
(2) Dreptul menționat la alineatul (1) se aplică tuturor actelor de revânzare care implică, în calitate de vânzători, cumpărători sau intermediari, profesioniști ai pieței obiectelor de artă, cum ar fi saloane, galerii de artă și, în general, orice comerciant de opere de artă.
(3) Statele membre pot să prevadă că dreptul menționat la alineatul (1) nu se aplică actelor de revânzare în cadrul cărora vânzătorul a achiziționat opera direct de la autorul acesteia cu mai puțin de trei ani înainte de data revânzării în cauză și dacă prețul de revânzare nu depășește 10 000 EUR.
(4) Suma datorată în temeiul dreptului de suită se plătește de către vânzător. Statele membre pot să prevadă că una dintre persoanele fizice sau juridice menționate la alineatul (2), alta decât vânzătorul, poate fi singura obligată la această plată sau poate împărți cu vânzătorul această obligație.
Articolul 2
Opere de artă cărora li se aplică dreptul de suită
(1) În înțelesul prezentei directive, „operă de artă originală” înseamnă opere de artă plastică sau grafică, cum ar fi picturi, colaje, tablouri, desene, gravuri, tipărituri, litografii, sculpturi, tapițerii, obiecte ceramice sau din sticlă și fotografii, cu condiția ca acestea să fi fost realizate chiar de către artist sau să fie copii considerate opere de artă originale.
(2) Exemplarele operelor de artă care intră sub incidența prezentei directive, realizate în număr limitat chiar de către artist sau sub îndrumarea acestuia, se consideră a fi opere de artă originale în înțelesul prezentei directive. În mod normal, astfel de exemplare se numerotează, se semnează sau se autorizează prin diferite metode de către artist.
CAPITOLUL II
DISPOZIȚII SPECIALE
Articolul 3
Prag de aplicare
(1) Statelor membre le revine sarcina de a stabili prețul minim de vânzare de la care vânzările menționate în articolul 1 sunt supuse dreptului de suită.
(2) Acest preț minim de vânzare nu poate depăși în nici un caz suma de 3 000 EUR.
Articolul 4
Procente
(1) Dreptul de suită menționat în articolul 1 se calculează după cum urmează:
(a) 4 % pentru tranșa din prețul de vânzare până la 50 000 EUR;
(b) 3 % pentru tranșa din prețul de vânzare între 50 000,01 EUR și 200 000 EUR;
(c) 1 % pentru tranșa din prețul de vânzare între 200 000,01 EUR și 350 000 EUR;
(d) 0,5 % pentru tranșa din prețul de vânzare între 350 000,01 EUR și 500 000 EUR;
(e) 0,25 % pentru ceea ce depășește 500 000 EUR.
Cu toate acestea, suma totală plătită ca drept de suită nu poate depăși 12 500 EUR.
(2) Prin derogare de la alineatul (1), statele membre pot aplica un procent de 5 % pentru tranșa din prețul de vânzare menționată la alineatul (1) litera (a).
(3) Dacă prețul de vânzare minim stabilit este mai mic de 3 000 EUR, statul membru stabilește procentul aplicabil pentru o tranșă din prețul de vânzare până la 3 000 EUR; acest procent nu poate fi mai mic de 4 %.
Articolul 5
Baza de calcul
Prețurile de vânzare menționate în articolul 3 și 4 sunt prețurile nete.
Articolul 6
Beneficiarii dreptului de suită
(1) Dreptul menționat la articolul 1 se plătește autorului operei și, sub rezerva articolului 8 alineatul (2), după decesul acestuia, avânzilor-cauză ai acestuia.
(2) Statele membre pot să prevadă administrarea colectivă obligatorie sau opțională a drepturilor menționate la articolul 1.
Articolul 7
Beneficiari ai dreptului de suită-resortisanți ai unor țări terțe
(1) Statele membre prevăd că autorii care sunt resortisanți ai unor țări terțe și, sub rezerva articolului 8 alineatul (2), avânzii-cauză ai acestora, beneficiază de dreptul de suită în conformitate cu prezenta directivă și cu legislația statului membru în cauză, doar dacă țara al cărui resortisant este autorul sau avândul-cauză al acestuia asigură protecția drepturilor de suită în țara respectivă pentru autorii din statele membre și pentru avânzii-cauză ai acestora.
(2) Pe baza informațiilor furnizate de statele membre, Comisia publică cât mai curând posibil o listă orientativă a acelor țări terțe care îndeplinesc condițiile menționate la alineatul (1). Această listă se actualizează constant.
(3) În scopul protecției dreptului de suită, orice stat membru poate trata autorii care nu sunt resortisanți ai unui stat membru, dar care își au domiciliul în respectivul stat membru în același mod cu propriii resortisanți.
Articolul 8
Durata de protecție a dreptului de suită
(1) Durata de protecție a dreptului de suită corespunde celei menționate la articolul 1 din Directiva 93/98/CE.
(2) Prin derogare de la alineatul (1), acelor state membre care nu aplică imediat (de la data intrării în vigoare menționată la articolul 13) dreptul de suită nu li se impune, pentru o perioadă care expiră la 1 ianuarie 2010, să aplice dreptul de suită în beneficiul avânzilor-cauză ai artistului după decesul acestuia.
(3) Un stat membru căruia i se aplică alineatul (2) poate dispune de un termen suplimentar, dar care nu depășește doi ani, dacă este necesar, pentru a da posibilitatea agenților economici din statul membru în cauză să se adapteze treptat la sistemul dreptului de suită, păstrându-și în același timp viabilitatea economică, înainte ca acelui stat membru să i se ceară să aplice dreptul de suită în beneficiul avânzilor-cauză ai artistului după decesul acestuia. Cu cel puțin 12 luni înainte de sfârșitul perioadei prevăzute la alineatul (2), statul membru în cauză prezintă Comisiei o informare motivată, astfel încât Comisia să poată emite un aviz, după consultările ce se impun, în termen de trei luni de la data primirii acestor informații. Dacă acesta nu se conformează avizului Comisiei, în termen de o lună statul membru informează Comisia și își justifică decizia. Notificarea și justificarea statului membru și avizul Comisiei se publică în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene și se trimit Parlamentului European.
(4) În cazul încheierii cu succes, în termenele menționate la articolul 8 alineatele (2) și (3), a negocierilor internaționale menite să extindă aplicarea la nivel internațional a dreptului de suită, Comisia prezintă propuneri adecvate.
Articolul 9
Dreptul de a obține informații
Statele membre prevăd ca, pentru o perioadă de trei ani de la data revânzării, beneficiarii menționați la articolul 6 să poată solicita oricărui profesionist al pieței obiectelor de artă menționat la articolul 1 alineatul (2) să furnizeze orice informații care pot fi necesare pentru a asigura achitarea drepturilor aferente revânzării.
CAPITOLUL III
DISPOZIȚII FINALE
Articolul 10
Aplicarea în timp
Prezenta directivă se aplică tuturor operelor originale de artă astfel cum sunt definite la articolul 2 care, la data de 1 ianuarie 2006, sunt încă protejate de legislația statelor membre în domeniul drepturilor de autor sau care, la acea dată, îndeplinesc criteriile de protecție în temeiul dispozițiilor prezentei directive.
Articolul 11
Clauză de revizuire
(1) Comisia prezintă Parlamentului European, Consiliului și Comitetului Economic și Social, până la 1 ianuarie 2009 și la fiecare patru ani după această dată, un raport privind punerea în aplicare și efectele prezentei directive, acordând o atenție deosebită concurenței de pe piața comunitară de artă modernă și contemporană, mai ales în ceea ce privește poziția Comunității în raport cu piețele importante care nu aplică dreptul de suită și nu susțin creația artistică, precum și procedurile de gestionare din statele membre. Raportul analizează în special efectul acesteia asupra pieței interne și efectele introducerii dreptului de suită în acele state membre care nu au aplicat acest drept în legislația națională anterior intrării în vigoare a prezentei directive. Dacă este cazul, Comisia înaintează propuneri de adaptare a pragului minim și a procentelor cuvenite în temeiul dreptului de suită în funcție de schimbările survenite în acest sector, propuneri referitoare la suma maximă prevăzută la articolul 4 alineatul (1) și orice alte propuneri pe care le consideră necesare în vederea îmbunătățirii eficienței prezentei directive.
(2) Se constituie un comitet de contact. Acesta este format din reprezentanți ai autorităților competente din statele membre. Comitetul este prezidat de un reprezentant al Comisiei și se reunește fie la inițiativa președintelui, fie la cererea delegației unui stat membru.
(3) Sarcinile comitetului sunt următoarele:
— să organizeze consultări privind toate problemele ce decurg din aplicarea prezentei directive;
— să faciliteze schimbul de informații între Comisie și statele membre privind evoluțiile semnificative de pe piața comunitară a obiectelor de artă.
Articolul 12
Punere în aplicare
(1) Statele membre adoptă actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 1 ianuarie 2006. Statele membre informează de îndată Comisia cu privire la aceasta.
Atunci când statele membre adoptă aceste dispoziții, ele conțin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de realizare a acestei trimiteri.
(2) Comisiei îi sunt comunicate de statele membre textele principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.
Articolul 13
Intrarea în vigoare
Prezenta directivă intră în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.
Articolul 14
Destinatari
Prezenta directivă se adresează statelor membre.