Articolul 1
(1) Punctul de control la frontieră constă în dotările destinate controalelor sanitar-veterinare, se află sub responsabilitatea medicului veterinar oficial sau, în cazul produselor piscicole, fie sub cea a medicului veterinar oficial, fie sub cea a agentului oficial la care se referă Decizia 93/352/CEE a Comisiei (3) și este amplasat astfel încât dotările să constituie o unitate completă de lucru. În cazul în care punctul de control la frontieră este alcătuit din mai mult de un ansamblu de dotări amplasate în același loc, localizarea geografică a grupului îi va conferi calitatea de punct de control la frontieră, iar acesta trebuie să poarte o denumire unică.
(2) Punctul de control la frontieră unde se pot prezenta produse de origine animală din țări terțe pentru a fi introduse în Comunitate și unde acestea pot fi supuse tuturor controalelor privind documentele, identitatea și proprietățile fizice trebuie să includă toate dotările stabilite de articolul 4 al prezentei decizii.
(3) Acolo unde condițiile geografice sau mărimea zonei de graniță o impun sau în vederea gestionării eficiente a controalelor de frontieră, punctul de control la frontieră poate avea mai mult de o clădire sau un centru de inspecție pentru a efectua în mod corespunzător controalele asupra categoriilor de produse pentru care punctul de control la frontieră este aprobat.
Articolul 2
(1) Fără a aduce atingere anexei II la Directiva 97/78/CE, toate punctele de control la frontieră la care se referă articolul 6 al directivei menționate mai sus trebuie să pună la dispoziție, pentru a fi aprobate și înregistrate pe o listă în Jurnalul Oficial și pentru a nu-și pierde aprobarea, clădirile, personalul și echipamentele și să aplice procedurile prevăzute de prezenta decizie și de anexa sa.
(2) Clădirile utilizate ca puncte de control la frontieră sau orice centru de inspecție din cadrul acestora trebuie să se afle sub controlul efectiv al unui medic veterinar oficial sau, în cazul produselor piscicole, fie al medicului veterinar oficial, fie al agentului oficial la care se referă Decizia 93/352/CEE a Comisiei și trebuie să fie accesibile ori de câte ori este necesar.
Articolul 3
(1) Un stat membru poate propune înscrierea pe lista oficială, după aprobare, a unui punct de control la frontieră pentru inspecția tuturor sau a unora dintre categoriile de produse. În ultimul caz, statul membru trebuie să demonstreze că punctul are dotările, echipamentul și personalul necesare pentru a efectua inspecția acestor produse.
(2) În Jurnalul Oficial, punctele de control la frontieră vor fi înscrise pe listă ca porturi, aeroporturi, puncte de pe căile rutiere sau căile ferate. Lista precizează categoriile de produse pentru care punctul și, după caz, centrul de inspecție sunt aprobate, inclusiv detalii referitoare la orice alte restricții privind produsele pe care le poate inspecta un anumit punct de control la frontieră sau altul.
(3) În cazul în care un punct de control la frontieră este aprobat numai pentru anumite categorii de produse, dotările punctului de control la frontieră se pot limita la cele necesare efectuării controalelor sanitar-veterinare asupra acelor categorii restrânse de produse.
(4) Cu toate acestea, prin derogare de la alineatul (3), materialul seminal și embrionii congelați care pot fi transportați la temperatura mediului în containere sigilate cu autoreglare a temperaturii pot fi inspectați numai la punctele de control la frontieră înscrise pe lista pentru inspecția produselor nedestinate consumului uman care sunt la temperatura mediului.
(5) Statele membre vor informa Comisia asupra oricărei modificări a infrastructurii sau funcționării punctului de control la frontieră sau ale centrului de inspecție din cadrul acelui punct, modificări care influențează includerea punctelor pe lista de categorii. Statele membre au posibilitatea să propună adăugiri la categoriile în care sunt incluse punctele de control la frontieră, după ce autoritatea competentă a verificat conformitatea dotărilor cu cerințele prezentei decizii, în vederea aprobării lor și a amendării listei de către Comisie.
Articolul 4
(1) Clădirile punctelor de control la frontieră trebuie să fie construite, dotate, întreținute și exploatate în conformitate cu cerințele stabilite de anexa la prezenta decizie și de legislația comunitară relevantă. Pentru produsele care nu sunt complet armonizate din punctul de vedere al igienei se pot aplica cerințe de igienă naționale suplimentare.
(2) Infrastructura minimă a oricărui punct de control la frontieră aprobat trebuie să includă următoarele elemente, la o distanță eficientă unul față de celălalt:
(a) un birou dotat cu echipament de comunicație care să cuprindă telefon, fax, un terminal de sistem ANIMO, un fotocopiator, toată documentația necesară și capacitatea de arhivare necesară pentru a păstra documentele referitoare la inspecția produselor;
(b) camere sociale pentru personalul care lucrează la punctul de control la frontieră, constând din vestiare, toalete și dotări pentru spălarea mâinilor, care pot fi utilizate în comun numai cu alt personal implicat în controalele oficiale;
(c) o zonă pentru descărcarea mijloacelor de transport al mărfurilor care să fie închisă sau protejată cu un acoperiș, cu excepția mărfurilor de lână care nu sunt puse în containere, a proteinei animale prelucrate vrac improprie consumului uman, guano sau gunoi de grajd utilizat ca fertilizator sau grăsimi și uleiuri lichide vrac, transportate pe vase, pentru care este permis să nu se aplice cerința privind acoperișul. Pentru produsele la temperatură controlată destinate consumului uman joncțiunea între transport și zona de descărcare ar trebui protejată sau sigilată de mediul extern, cu excepția peștelui pentru care se aplică derogarea la care se referă articolul 2 din Decizia 93/352/CEE și capitolul II punctul 2 din anexa la Directiva 91/493 (4);
(d) o cameră pentru inspecție în care se inspectează produsele și se iau probe pentru teste ulterioare; zona pentru prelevarea probelor nu este necesar să fie separată de camera pentru inspecție;
(e) camere sau zone de depozitare corespunzătoare care să permită, sub controlul medicului veterinar oficial, păstrarea la temperatura ambiantă, refrigerarea sau congelarea mărfurilor reținute în așteptarea rezultatelor examenelor de laborator sau a altor investigații.
(3) Punctele de control la frontieră aprobate să manipuleze categorii de produse refrigerate, congelate sau la temperatura ambiantă trebuie să poată să depoziteze simultan volume adecvate de produse din fiecare categorie de temperatură. Accesul imediat la un volum adecvat de depozitare trebuie să fie posibil medicului veterinar oficial ori de câte ori acest lucru se dovedește necesar.
Utilizarea incintelor pentru stocarea comercială aflate în apropierea punctului de control la frontieră și în cadrul aceleiași zone portuare sau vamale este permisă sub controlul medicului veterinar oficial și cu condiția ca produsul reținut să fie depozitat într-o cameră, încăpere sau zonă separată care să poată fi încuiate, bine delimitate de celelalte produse.
Depozitarea în containere separate de sine stătătoare situate permanent lângă zona de descărcare este permisă cu condiția ca respectivele containere să fie legate de zona de descărcare, în așa fel încât procesul de descărcare să se desfășoare la adăpost de intemperii. Depozitarea suplimentară a fiecărei categorii de produse în mijlocul de transport în care a fost adusă marfa la punctul de control este permisă în mod excepțional sub controlul medicului veterinar oficial în cazul punctelor de control situate pe căile rutiere, feroviare sau portuare.
(4) Produsele destinate consumului uman și produsele nedestinate consumului uman ar trebui manipulate în zone de descărcare, camere pentru inspecție și spații de depozitare separate. Prin derogare de la prezenta cerință, în cazul punctelor de control la frontieră aprobate oficial numai pentru produse ambalate, zonele de descărcare pot fi comune, cu condiția ca în timpul și după descărcare produsele destinate consumului uman să fie clar separate de cele care nu sunt destinate consumului uman, pentru a preveni contaminarea încrucișată.
(5) Prin derogare de la alineatul (4), punctele de control la de frontieră care au un dever mai mic de 500 de transporturi pe an pot utiliza aceleași clădiri și dotări pentru descărcarea, inspecția și depozitarea tuturor produselor pentru care punctul este aprobat, cu condiția aplicării unei separări în timp a transporturilor și a curățării și dezinfecției localurilor între diferitele transporturi, atunci când acestea sunt necesare.
Articolul 5
(1) Statele membre pot propune înscrierea pe lista din Jurnalul Oficial a unor centre suplimentare de inspecție în cadrul punctelor de control la frontieră deja aprobate, după ce autoritatea competentă a constatat că acestea sunt conforme cu cerințele prezentei decizii. Clădirile de la oricare centru trebuie să corespundă volumului și tipului de produse care tranzitează centrul.
(2) Când un punct de control la frontieră este împărțit în mai multe centre de inspecție, acestea trebuie:
— să fie situate în aceeași zonă vamală sau în același district vamal ca și punctul de control la frontieră în cadrul căruia centrele sunt înregistrate pe listă;
— să fie situate la o distanță rezonabilă de biroul central desemnat al punctului de control la frontieră și să fie, de o manieră demonstrabilă, sub controlul medicului veterinar oficial;
— să păstreze o înregistrare specifică a transportului examinat în centru.
(3) Nu este necesar ca centrele de inspecție să posede:
— spații pentru arhivare, un terminal de sistem ANIMO sau un fotocopiator;
— toată documentația și legislația privind controalele sanitar-veterinare, ci numai documentele pertinente și necesare controalelor sanitar-veterinare efectuate în centru.
Articolul 6
În circumstanțele la care se referă articolul 6 alineatul (2) litera (b) din Directiva 97/78/CE, intervalele de timp rezonabile necesare statelor membre pentru a se pune în conformitate cu recomandările făcute ca urmare a rapoartelor de inspecție înainte de retragerea, completă sau parțială, de pe listă a punctului de control la frontieră de către Comisie, în ultimul caz în legătură cu categoriile de produse și/sau centrele de inspecție vizate de recomandare, vor fi următoarele, începând cu data primirii raportului final în limba statului membru:
— pentru deficiențe privind dotările (numai construcțiile) sau numărul personalului: șase luni; cu toate acestea, acolo unde sunt în construcție clădiri noi, termenul limită de finalizare a acțiunii poate fi stabilit prin înțelegere între Comisie și statul membru, în funcție de caz;
— pentru deficiențe privind toate celelalte aspecte: trei luni.
Aceste intervale de timp pot fi scurtate în cazul unui risc potențial grav pentru sănătatea publică sau pentru sănătatea animalelor.
Articolul 7
Se abrogă Decizia 92/525/CEE și, în conformitate cu articolul 33 din Directiva 97/78/CE, dispozițiile prezentei decizii se aplică din a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.
Articolul 8
Prezenta decizie se adresează statelor membre.