Regulamentul (CE) nr. 2771/1999 al Comisiei din 16 decembrie 1999 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1255/1999 al Consiliului privind măsurile de intervenție pe piața untului și smântânii

Articolul 1

(1) Prezentul regulament stabilește normele de aplicare a măsurilor de intervenție în sectorul laptelui și produselor lactate, în conformitate cu articolul 6 din Regulamentul (CE) nr. 1255/1999. (2) În sensul prezentului regulament, Uniunea Economică Belgia-Luxemburg este considerată un singur stat membru. CAPITOLUL II Depozitarea publică SECȚIUNEA 1 Condițiile de achiziție a untului

Articolul 2

(1) Dacă într-un stat membru s-a observat că, timp de două săptămâni consecutive, prețul pieței este mai mic de 92 % din prețul de intervenție, Comisia începe să facă achiziții, pe baza unei proceduri de achiziție publică prevăzute în articolul 6 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1255/1999, în statul membru în cauză, în conformitate cu procedura stabilită în articolul 42 din regulamentul respectiv. (2) Dacă într-un stat membru se observă că, timp de două săptămâni consecutive, prețul pieței este egal sau mai mare de 92 % din prețul de intervenție, achiziționarea pe baza unei proceduri de achiziție publică, în conformitate cu articolul 6 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1255/1999 este suspendată de către Comisie în statul membru respectiv, conform procedurii stabilite în articolul 42 din regulamentul respectiv.

Articolul 3

Agențiile de intervenție achiziționează numai untul care respectă dispozițiile articolului 6 alineatul (2) primul paragraf din Regulamentul (CE) nr. 1255/1999 și articolul 4 din prezentul regulament.

Articolul 4

(1) Autoritățile competente controlează calitatea untului prin utilizarea metodelor analitice prezentate în anexele I, II și III și pe baza probelor prelevate în conformitate cu normele stabilite în anexa IV. Cu toate acestea, cu acordul Comisiei, statele membre stabilesc un sistem de autocontrol sub supraveghere proprie privind anumite cerințe calitative și unele întreprinderi autorizate. (2) Nivelurile de radioactivitate ale untului nu trebuie să depășească, dacă este cazul, nivelul maxim admis de normele comunitare. Nivelul contaminării radioactive a produsului este monitorizat numai dacă situația o cere și pe durata perioadei impuse. Dacă este necesar, durata și obiectul controalelor se stabilesc în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 42 din Regulamentul (CE) nr. 1255/1999. (3) Untul trebuie să fie produs în cele 23 de zile anterioare termenului de depunere a ofertelor conform dispozițiilor articolului 10. Dacă intervalul dintre două invitații de participare la procedura de achiziție publică este mai mare de 21 de zile, este posibil ca untul să fi fost produs pe durata perioadei respective. (4) Cantitatea minimă a untului oferit este de 10 tone. Statele membre pot solicita oferte de unt numai în tone întregi. (5) Untul se ambalează și se livrează în blocuri de cel puțin 25 de kilograme net. (6) Untul se ambalează într-un material nou, rezistent, astfel încât să se asigure protecția acestuia pe parcursul transportului, depozitării și scoaterii din depozit. Ambalajul trebuie să prezinte cel puțin următoarele informații, sub formă de coduri, dacă este necesar: (a) numărul autorizației, cu identificarea fabricii și a statului membru producător; (b) data producerii; (c) data depozitării; (d) numărul lotului de producție și numărul ambalajului; numărul ambalajului poate fi înlocuit cu numărul paletului, marcat pe aceasta; (e) textul „smântână dulce”, dacă faza apoasă a untului are pH-ul corespunzător; (f) clasa națională de calitate menționată în anexa V, dacă aceasta este solicitată de către statul membru producător. Statele membre pot renunța la obligația de indicare a datei de depozitare pe ambalaj, dacă șeful depozitului se angajează să țină un registru în care să figureze informațiile menționate în al doilea paragraf privind data depozitării.

Articolul 5

(1) Întreprinderea menționată în articolul 6 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1255/1999 este autorizată numai dacă: (a) autorizarea se face în conformitate cu articolul 10 din Directiva 92/46/CEE (14) a Consiliului și întreprinderile posedă echipamentul tehnic adecvat; (b) se angajează să țină o evidență permanentă în forma stabilită de agenția competentă din fiecare stat membru, cu specificarea originii materiilor prime, a cantităților de unt obținute, precum și a datei de ambalare, a identificării și a ieșirii fiecărui lot de producție destinat intervenției publice; (c) acceptă ca producția sa de unt să fie supusă unui control oficial specific și, dacă este cazul, să respecte cerințele calitative naționale menționate la anexa V; (d) se angajează să informeze agenția de control competentă, cu cel puțin două zile lucrătoare înainte, asupra intenției lor de a produce unt pentru intervenție publică. Totuși, statul membru poate stabili un termen mai scurt. (2) În vederea asigurării respectării prezentului regulament agențiile competente efectuează controale inopinate la fața locului, în temeiul programului de producere a untului de intervenție al întreprinderilor respective. Acestea efectuează cel puțin: (a) un control în perioada de 28 de zile a producției pentru intervenție, constând din cel puțin un control la fiecare șase luni, în scopul examinării înregistrărilor menționate în alineatul (1) litera (b); (b) un control la fiecare șase luni pentru verificarea respectării celorlalte condiții de autorizare menționate la alineatul (1). (3) Dacă precondițiile stabilite în alineatul (1) litera (a) nu mai sunt îndeplinite, se procedează la retragerea autorizației. La cererea întreprinderii respective, autorizația se poate acorda din nou după o perioadă de cel puțin șase luni, după un control amănunțit. Cu excepția cazurilor de forță majoră, dacă se constată că o întreprindere nu a respectat unul dintre angajamentele menționate la alineatul (1) litera (b), (c) și (d), autorizația se suspendă pe o perioadă variind de la o lună până la 12 luni, în funcție de gravitatea neregulii. Statul membru nu impune suspendarea menționată anterior dacă se constată că neregulile respective nu au fost comise intenționat sau ca urmare a unei neglijențe grave și sunt de importanță minoră, în ceea ce privește eficiența inspecțiilor prevăzute la alineatul (2). (4) Trebuie să se redacteze un raport asupra inspecțiilor efectuate în conformitate cu alineatele (2) și (3), cu precizarea următoarelor: (a) data controlului; (b) durata controlului; (c) operațiunile efectuate. Raportul trebuie să fie semnat de inspectorul responsabil. 5. Statele membre informează Comisia asupra măsurilor luate cu privire la controalele prevăzute în alineatele (2) și (3), în termen de o lună de la adoptarea acestora.

Articolul 6

(1) Dacă untul este oferit spre intervenție într-un alt stat membru decât cel în care este produs, achiziționarea se face sub rezerva prezentării unui certificat furnizat de agenția competentă din statul membru producător în cel mult 45 de zile de la data limită de depunere a ofertelor. Certificatul trebuie să cuprindă informațiile menționate la articolul 4 alineatul (6) literele (a), (b) și (d) și, dacă este cazul, litera (f), precum și o confirmare a faptului că untul a fost produs direct și exclusiv din smântână pasteurizată, în sensul articolului 6 alineatul (6) a doua liniuță din Regulamentul (CE) nr. 1255/1999, din partea unei întreprinderi comunitare autorizate. (2) Dacă statul membru producător a efectuat controalele menționate la articolul 4 alineatul (1), certificatul trebuie să cuprindă de asemenea rezultatele controalelor respective și confirmarea că produsul în cauză este unt în sensul articolului 6 alineatul (2) primul paragraf din Regulamentul (CE) nr. 1255/1999. În acest caz, ambalajul menționat la articolul 4 alineatul (6) se sigilează cu o etichetă numerotată, emisă de agenția competentă din statul membru producător. Numărul se introduce în certificatul menționat la alineatul (1). SECȚIUNEA 2 Înregistrarea prețurilor

Articolul 7

În conformitate cu articolul 6 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 1255/1999, prețurile de piață ale untului sunt prețurile de fabrică, cu plata în termen de 21 de zile, cu excepția impozitelor și a taxelor naționale pentru untul care îndeplinește condițiile stabilite în articolul 6 alineatul (2) primul paragraf din Regulamentul (CE) nr. 1255/1999, ambalat în blocuri de cel puțin 25 de kilograme net. Prețurile de fabrică se măresc cu o rată fixă de 2,5 EUR la 100 de kilograme pentru includerea costurilor de transport necesare depozitării frigorifice a untului.

Articolul 8

(1) Prețurile pieței la nivel național se înregistrează săptămânal, fie de către comitetele de prețuri, fie pe piețe reprezentative. Înregistrarea săptămânală a prețurilor se face pentru prețurile prevăzute la articolul 7, înregistrate în săptămâna precedentă. Prețurile sunt exprimate în euro, rotunjite la două zecimale pentru 100 de kilograme. (2) Statele membre stabilesc următoarele: (a) numărul de membri ai comitetelor de prețuri, astfel încât să se asigure reprezentarea egală a cumpărătorilor și a vânzătorilor angajați în tranzacționarea unei cantități mari de unt sau, dacă este cazul, a sistemului de înregistrare a prețurilor pe piețele reprezentative; (b) măsurile necesare controlului datelor pe care se bazează înregistrarea prețurilor; (c) în cazurile în care tranzacțiile cu untul de calitatea menționată la articolul 7 primul paragraf sunt insuficiente ca volum pentru a fi considerate reprezentative, criteriile de stabilire a raportului dintre prețurile untului pentru care s-au făcut tranzacții suficiente și cele pentru untul menționat la articolul 7. Statele membre prezintă Comisiei o descriere completă a procedurii stabilite în conformitate cu primul paragraf. (3) Statele membre informează Comisia, cel târziu la ora 12,00 (ora Bruxelles-ului) din fiecare zi de miercuri, în legătură cu prețurile înregistrate în conformitate cu alineatul (1). (4) În fiecare joi, Comisia înregistrează nivelul prețurilor pieței din fiecare stat membru comparativ cu prețul de intervenție. SECȚIUNEA 3 Procedura de ofertare

Articolul 9

O dată ce Comisia a luat notă că un stat membru îndeplinește condiția menționată în articolul 2 alineatul (1), agenția de intervenție în cauză poate achiziționa unt în conformitate cu prezenta secțiune. Invitația de participare la licitație se publică în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Articolul 10

Termenul de depunere a ofertelor pentru fiecare achiziție publică în parte se stabilește la fiecare a doua și a patra zi de marți a lunii, la prânz (ora Bruxelles-ului), cu excepția celei de-a doua marți din luna august și a patra marți din luna decembrie. Dacă marțea respectivă este o zi de sărbătoare, termenul limită este ultima zi care precede ziua lucrătoare la prânz (ora Bruxelles-ului).

Articolul 11

(1) Părțile interesate participă la procedura de achiziție publică anunțată de agenția de intervenție a unui stat membru, fie prin prezentarea unei oferte scrise în schimbul emiterii unei dovezi de primire, fie prin mijloace scrise de telecomunicație cu confirmarea primirii. (2) Oferta trebuie să cuprindă următoarele: (a) numele și adresa ofertantului; (b) cantitatea oferită, conținutul minim de grăsime; (c) prețul propus pentru 100 de kilograme de unt, minus impozitele și taxele naționale, furnizat la stația de încărcare a depozitului frigorific, exprimat în euro, cu cel mult două zecimale; (d) locul de depozitare a untului. (3) Oferta este valabilă numai dacă: (a) se referă la o cantitate de unt care îndeplinește cerințele articolului 4 alineatul (4); (b) este însoțită de un angajament scris al ofertantului de respectare a dispozițiilor articolului 4 alineatul (3) și ale articolului 17 alineatul (2); (c) se furnizează dovada că ofertantul a depus o garanție de 5 EUR la 100 de kilograme pentru invitația de participare la licitația respectivă, în statul membru unde a fost prezentată oferta, înaintea datei limită de depunere a ofertelor. (4) Angajamentul prevăzut la alineatul (3) litera (b), dacă a fost înaintat inițial de agenția de intervenție, se consideră ca fiind reînnoit pentru ofertele următoare până la anularea explicită de către ofertant sau agenția de intervenție, sub rezerva ca: (a) oferta inițială să stipuleze că ofertantul intenționează să se prevaleze de această dispoziție; (b) ofertele următoare să se refere la această dispoziție [articolul 11 alineatul (4)] și la data ofertei inițiale. (5) Agenția de intervenție înregistrează ziua în care s-a primit oferta, cantitățile și datele de fabricație respective și locul de depozitare a untului oferit. (6) Oferta nu poate fi retrasă după data limită menționată în articolul 10 pentru depunerea ofertelor referitoare la invitația de participare la licitația respectivă.

Articolul 12

Menținarea ofertei după data limită de depunere a ofertelor și transportul untului în depozitul desemnat de agenția de intervenție, în termenul limită stabilit în articolul 15 alineatul (3), constituie cerințe primare, în sensul articolului 20 din Regulamentul (CEE) nr. 2220/85 (15).

Articolul 13

(1) Statele membre informează Comisia asupra cantităților și prețurilor oferite de ofertanți, cel târziu la ora 9 (ora Bruxellesului), în ziua următoare termenului menționat la articolul 10. (2) Având în vedere ofertele primite pentru fiecare invitație de participare la licitație, Comisia fixează un preț de achiziție maxim, în conformitate cu procedura stabilită în articolul 42 din Regulamentul (CE) nr. 1255/1999. (3) Se poate lua decizia de sistare procedurii de achiziție publică.

Articolul 14

(1) Dacă prețul propus este mai mare decât prețul maxim menționat la articolul 13 alineatul (2), se procedează la refuzarea ofertanților, cu aplicarea procedurii de ofertare respective. (2) Drepturile și obligațiile care rezultă din procedura de ofertare nu sunt transferabile.

Articolul 15

(1) Agenția de intervenție informează fără întârziere ofertanții despre rezultatul participării acestora la procedura de ofertare. Dacă ofertanții au fost respinși, garanțiile menționate la articolul 11 alineatul (3) litera (c) se returnează fără întârziere. (2) Agenția de intervenție emite fără întârziere ofertantului câștigător o comandă de livrare datată și numerotată, cu următoarele precizări: (a) cantitatea de livrat; (b) data limită de livrare a untului; (c) depozitul frigorific unde trebuie să fie distribuit. (3) În termen de 21 de zile de la data limită de depunere a ofertelor, ofertantul câștigător livrează untul în stația de încărcare a depozitului frigorific. Livrarea se poate face în mai multe transporturi. Ofertantul câștigător suportă toate costurile contractate pentru descărcarea untului în stația de încărcare a depozitului frigorific. (4) Ofertantului câștigător i se restituie garanția de îndată ce acesta livrează cantitatea indicată în comanda de livrare în termenul stabilit. (5) Cu excepția cazurilor de forță majoră, când ofertantul câștigător nu reușește să livreze untul în termenul stabilit, garanția prevăzută la articolul 11 alineatul (3) litera (c) se penalizează proporțional cu cantitățile nelivrate și se anulează achiziționarea cantităților rămase.

Articolul 16

(1) Agenția de intervenție plătește ofertantului câștigător prețul menționat în ofertă pentru fiecare cantitate de unt preluată, între a patruzeci și cincea și a șaizeci și cincea zi după preluare, sub rezerva respectării dispozițiilor menționate la articolele 3 și 4. (2) Ziua preluării este ziua în care untul este înmagazinat în depozitul frigorific desemnat de agenția de intervenție, dar nu mai devreme de ziua următoare emiterii comenzii de livrare menționate la articolul 15 alineatul (2).

Articolul 17

(1) Untul se supune unei perioade de depozitare de probă. Această perioadă se stabilește la 30 de zile de la data preluării. (2) Prin ofertele lor, vânzătorii se obligă ca, în cazul în care inspecția la intrarea în depozitul desemnat de agenția de intervenție indică faptul că untul nu este conform dispozițiilor articolelor 3 și 4 sau în cazul în care la terminarea perioadei de depozitare de probă calitatea organoleptică minimă a untului se situează sub valorile stabilite în anexa I: (a) să retragă untul în cauză și (b) să suporte plata costurilor de depozitare a untului respectiv din ziua preluării până la data scoaterii acestuia din depozit. Agenția de intervenție rambursează costurile de depozitare care urmează să fie plătite din contul Secțiunii de garanții a Fondului European de Orientare și Garantare Agricolă (FEOGA), în conformitate cu articolul 7 alineatul (2) literele (a) și (b) din Regulamentul (CEE) nr. 3597/90 (16) al Comisiei. Cantitățile se creditează din contul Fondului European de Orientare și Garantare (FEOGA), Secțiunea garanții. SECȚIUNEA 4 Introducerea și scoaterea din depozit

Articolul 18

(1) Statele membre stabilesc norme tehnice, care prevăd în special o temperatură de depozitare de cel puțin –15 °C, pentru depozitele frigorifice menționate la articolul 6 alineatul (2) al treilea paragraf din Regulamentul (CE) nr. 1255/1999, și iau toate măsurile necesare în vederea asigurării unei conservări adecvate a untului. Riscurile aferente se acoperă fie printr-o asigurare sub forma unei obligații contractuale a depozitarilor, fie prin acoperirea în totalitate a răspunderii care îi revine agenției de intervenție; statele membre pot acționa de asemenea ca asiguratori proprii. (2) Agențiile de intervenție solicită transportul untului până la stația de încărcare a depozitului frigorific, precum și introducerea și depozitarea acestuia pe paleți, astfel încât să se creeze loturi ușor de identificat și imediat accesibile. (3) Agenția competentă responsabilă de controale efectuează controale inopinate ale untului din depozite, în conformitate cu articolul 4 din Regulamentul (CE) nr. 2148/96 (17) al Comisiei.

Articolul 19

(1) Agenția de intervenție alege depozitul frigorific disponibil situat la cea mai apropiată distanță de locul de depozitare a untului. Totuși, cu condiția ca alegerea unui alt depozit frigorific să nu aibă drept rezultat creșterea suplimentară a costurilor de depozitare, se poate alege un alt depozit situat la distanța menționată la alineatul (2). Se poate alege un depozit frigorific situat peste distanța respectivă, dacă cheltuielile aferente, inclusiv costurile de transport și depozitare, sunt mai scăzute. În acest caz, agenția de intervenție notifică de îndată Comisiei alegerea făcută. (2) Distanța maximă menționată la articolul 6 alineatul (2) al treilea paragraf din Regulamentul (CE) nr. 1255/1999 este de 350 de kilometri. Dincolo de această distanță, costurile suplimentare de transport suportate de agenția de intervenție sunt de 0,065 EUR pe tonă și pe kilometru. Totuși, dacă agenția de intervenție care achiziționează unt se află într-un alt stat membru decât cel pe teritoriul căruia este depozitat untul, la calcularea distanței maxime menționate la primul paragraf, distanța dintre depozitul vânzătorului și granița statului membru în care se află agenția de intervenție nu este luată în considerație. (3) Agenția de intervenție suportă cheltuielile suplimentare menționate la alineatul (2) numai dacă temperatura untului nu depășește 6 °C la intrarea în depozitul frigorific.

Articolul 20

În momentul scoaterii din depozit, în cazul distribuirii către un depozit nefrigorific, agenția de intervenție livrează untul pe paleți, în stația de încărcare a depozitului, încărcați, dacă este cazul, în mijlocul de transport, dacă acesta este un camion sau un vagon de cale ferată. Agenția de intervenție suportă costurile aferente, iar achizitorul untului suportă contrastaliile și costurile depaletizării. SECȚIUNEA 5 Vânzarea untului

Articolul 21

Agențiile de intervenție din statele membre vând tuturor părților interesate untul pe care îl dețin și care a fost depozitat înainte de 1 iulie 1996.

Articolul 22

(1) Untul este vândut din depozit la un preț egal cu prețul de intervenție stabilit în articolul 4 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 1255/1999 și aplicabil la data la care se încheie contractul de vânzare, plus 1 EUR la 100 kilograme. Untul se vinde în cantități egale sau mai mari de cinci tone. Totuși, atunci când cantitatea care rămâne în depozit este mai mică de cinci tone, vânzarea se face în funcție de cantitatea mai mică respectivă. (2) Agenția de intervenție vinde untul numai dacă se depune o garanție de 10 EUR la 100 kilograme, imediat după încheierea contractului de vânzare, în scopul asigurării respectării cerințelor primare, în sensul articolului 20 din Regulamentul (CEE) nr. 2220/85, în ceea ce privește preluarea untului în termenul stabilit în articolul 23 alineatul (1) primul paragraf din prezentul regulament. (3) Agenția de intervenție vinde untul în funcție de data depozitării, începând cu cantitatea disponibilă totală sau după caz, cantitatea disponibilă din depozitul sau depozitele desemnate de achizitor.

Articolul 23

(1) Achizitorul preia livrările de unt în termen de o lună de la data încheierii contractului de vânzare. Livrările se pot face în cantități de cel puțin cinci tone fiecare. Totuși, dacă cantitatea rămasă în depozit este mai mică de cinci tone, cantitatea mai mică respectivă poate fi livrată. (2) Înainte de a prelua livrările fiecărei cantități de unt, achizitorul plătește agenției de intervenție prețul corespunzător cantităților livrate. (3) Cu excepția cazurilor de forță majoră, contractul de vânzare se reziliază pentru toate cantitățile nepreluate de achizitor pe parcursul perioadei specificate la alineatul (1). (4) Pentru cantitățile pentru care contractul de vânzare este reziliat, garanția prevăzută la articolul 22 alineatul (2) se penalizează, în conformitate cu alineatul (3). Pentru cantitățile a căror preluare se face în termenul prevăzut garanția se rambursează de îndată. (5) În eventualitatea unei forțe majore, agenția de intervenție acționează după cum consideră că este necesar, luând în considerație circumstanțele invocate.

Articolul 24

Statele membre informează Comisia, cel târziu în ziua de marți a fiecărei săptămâni, cu privire la cantitățile de unt care, pe parcursul săptămânii precedente: (a) au făcut obiectul unui contract de vânzare; (b) au fost preluate. CAPITOLUL III Depozitarea privată a untului și a smântânii SECȚIUNEA 1 Contractul și condițiile de depozitare

Articolul 25

În sensul prezentului capitol: — „lot de depozitare” reprezintă o cantitate în greutate de cel puțin o tonă și de compoziție și calitate omogene, provenită dintr-o singură fabrică, depozitată într-un singur depozit, într-o singură zi; — „ziua de intrare în vigoare a contractului de depozitare” reprezintă ziua următoare depozitării; — „ultima zi a contractului de depozitare” reprezintă ziua premergătoare scoaterii din depozit.

Articolul 26

În conformitate cu articolul 6 alineatul (3) al patrulea paragraf din Regulamentul (CE) nr. 1255/1999, contractele privind depozitarea privată a untului sau a smântânii se încheie între agenția de intervenție din statul membru pe teritoriul căruia sunt depozitate untul și smântâna și persoane fizice sau juridice denumite „contractanți”.

Articolul 27

(1) Contractul de depozitare privată poate fi încheiat numai pentru unt sau smântână, în conformitate cu articolul 6 alineatul (3) primul paragraf din Regulamentul (CE) nr. 1255/1999. Untul se produce într-o întreprindere autorizată în conformitate cu articolul 5 alineatul (1) literele (a), (b) și (c) din prezentul regulament timp de 28 de zile premergătoare zilei intrării în vigoare a contractului de depozitare. Untul trebuie să corespundă clasei naționale de calitate a statului membru producător menționat la anexa V și nivelul său de radioactivitate nu trebuie să depășească nivelurile maxime permise menționate în articolul 4 alineatul (2). (2) Pentru unt și smântână nu se poate încheia un contract de depozitare în următoarele condiții: (a) dacă cererea de ajutor pentru consum direct a fost făcută conform altor dispoziții comunitare; (b) dacă contractul este elaborat conform procedurii menționate la articolul 5 alineatul (1) din Regulamentul (CEE) nr. 565/80 (18) al Comisiei; introducerea ulterioară a procedurii respective echivalează cu anularea perioadei de depozitare contractuale.

Articolul 28

(1) Contractele de depozitare se încheie în scris pentru unul sau mai multe loturi destinate depozitării și trebuie să cuprindă în special clauze referitoare la următoarele: (a) calitatea untului sau a smântânii la care se referă contractul; (b) cuantumul ajutorului, fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 38; (c) datele referitoare la executarea contractului, fără a aduce atingere articolului 6 alineatul (3) al cincilea paragraf din Regulamentul (CE) nr. 1255/1999; (d) identificarea depozitelor frigorifice. (2) Măsurile de control, în special cele menționate la articolul 33, și informațiile menționate la alineatul (3) din prezentul articol fac obiectul unui caiet de sarcini elaborat de agenția de intervenție a statului membru depozitar. Contractul de depozitare menționează acest caiet de sarcini. (3) Caietul de sarcini prevede ca ambalajul untului să conțină cel puțin următoarele informații, care se codifică, dacă este necesar: (a) numărul de identificare a fabricii și a statului membru producător; (b) data fabricării; (c) data intrării în depozit; (d) numărul lotului de fabricație; (e) mențiunea „sărat”, în cazul untului menționat la articolul 6 alineatul (3) primul paragraf a treia liniuță din Regulamentul (CE) nr. 1255/1999; (f) clasa națională de calitate menționată la anexa V; (g) greutatea netă. Statele membre pot renunța la obligația de indicare a datei intrării în depozit pe ambalaj, sub rezerva angajamentului din partea șefului depozitului de a ține un registru în care să introducă informațiile menționate la primul paragraf privind data intrării în depozit.

Articolul 29

(1) Intrarea în depozit are loc numai în perioada cuprinsă între 15 martie și 15 august din același an. Scoaterea din depozit are loc numai de la data de 16 august a anului depozitării. (2) Scoaterea din depozit se face în loturi de depozitare întregi sau în cantități mai mici, cu permisiunea agenției competente. Totuși, în circumstanțele menționate la articolul 33 alineatul (2) litera (a), din depozit se pot scoate numai cantități sigilate.

Articolul 30

(1) Cererea de încheiere a unui contract cu agenția de intervenție se referă doar la loturile de unt sau smântână depozitate în totalitate. Cererea trebuie să parvină agențiilor de intervenție în termen de cel mult 30 de zile de la data intrării în depozit. Agențiile de intervenție înregistrează data recepției. Dacă cererea parvine agenției de intervenție în termen de 10 zile lucrătoare după data limită, contractul de depozitare poate fi încheiat, dar ajutorul se reduce cu 30 %. (2) Contractul de depozitare se încheie în termen de cel mult 30 de zile de la data înregistrării cererii.

Articolul 31

Dacă untul este depozitat într-un stat membru, altul decât statul membru producător, încheierea contractului de depozitare menționat la articolul 30 se face sub rezerva prezentării unui certificat furnizat de agenția competentă din statul membru producător în termen de 50 de zile de la data intrării în depozit a untului. Certificatul cuprinde informațiile specificate la articolul 28 alineatul (3) literele (a), (b) și (d) și confirmă că produsul respectiv este unt în sensul articolului 6 alineatul (3) primul paragraf din Regulamentul (CE) nr. 1255/1999. În cazul menționat în primul alineat, contractele de depozitare se încheie în termen de cel mult 60 de zile de la data înregistrării cererii. SECȚIUNEA 2 Controalele

Articolul 32

(1) Statul membru asigură respectarea tuturor condițiilor de acordare a plății ajutorului. (2) Contractantul sau, la cererea statului membru sau cu acordul acestuia, responsabilul depozitului pune la dispoziția agenției competente de control întreaga documentație necesară verificării următoarelor informații referitoare la produsele aflate în depozite private: (a) numărul autorizației de identificare a fabricii și a statului membru producător; (b) data producerii; (c) data intrării în depozit; (d) numărul lotului de depozitare; (e) prezența în depozit și adresa depozitului; (f) data scoaterii din depozit. (3) Contractantul sau, după caz, responsabilul depozitului ține evidența stocurilor disponibile din depozit pentru fiecare contract, care conține următoarele: (a) numărul lotului de depozitare a produselor aflate în depozite private; (b) data intrării și ieșirii din depozit; (c) cantitatea de unt sau smântână, indicată pentru fiecare lot de depozitare; (d) locul de amplasare a produselor în depozit. (4) Produsele depozitate trebuie să fie ușor identificabile, ușor accesibile și identificate individual pe bază contractuală.

Articolul 33

(1) La intrarea în depozit, agenția competentă efectuează controale pe durata perioadei care începe la data intrării în depozit și se termină în 28 de zile de la data înregistrării cererii de încheiere a contractului menționat la articolul 30. Pentru asigurarea eligibilității pentru ajutor a produselor depozitate se efectuează controale pe probe reprezentative de cel puțin 5 % din cantitățile depozitate pentru a garanta că, în privința, inter alia, greutății, identificării și naturii produselor, loturile fizice depozitate sunt conforme cererii de încheiere a unui contract. (2) Agenția competentă asigură următoarele: (a) fie marchează produsele pe contracte, loturi de depozitare sau cantități mai mici la data controlului menționat în primul alineat; (b) fie efectuează un control inopinat prin sondaj, pentru a se asigura de prezența produselor în depozit. Proba respectivă trebuie să fie reprezentativă și să corespundă cu cel puțin 10 % din cantitatea totală prevăzută într-un contract de acordare a ajutorului pentru depozite private. (3) La sfârșitul perioadei de depozitare conform contractului, agenția competentă verifică prin sondaj greutatea și identificarea. În acest scop, contractantul informează agenția competentă cu cel puțin cinci zile lucrătoare înaintea încheierii perioadei maxime de 210 zile a depozitării conform contractului sau, dacă este cazul, înaintea începerii operațiunilor de scoatere din depozit indicând loturile de stocare dacă operațiunile au loc pe durata perioadei de 210 zile. Dacă untul se află încă în depozit după expirarea perioadei maxime de depozitare conform contractului, controlul menționat în primul paragraf poate fi efectuat atunci când untul este scos din depozit și, în acest scop, contractantul informează agenția competentă cu cel puțin cinci zile lucrătoare înainte de începerea operațiunilor respective. În cazurile prevăzute în primul și al doilea paragraf, statul membru poate accepta un termen mai scurt de cinci zile lucrătoare. (4) Este necesară elaborarea unui raport asupra controalelor efectuate în conformitate cu alineatele (1), (2) și (3), cu precizarea: (a) datei efectuării controlului; (b) duratei acestuia; (c) operațiunilor efectuate. Raportul privind controlul este semnat de inspectorul responsabil și contrasemnat de contractant sau, dacă este cazul, de responsabilul depozitului și se include în dosarul de plată. (5) În eventualitatea unor nereguli care afectează cel puțin 5 % din cantitatea produselor controlate, controlul este extins la o probă mai mare, care urmează să fie stabilită de agenția competentă. Statele membre notifică Comisiei aceste cazuri în termen de patru săptămâni. SECȚIUNEA 3 Ajutoare pentru depozitare

Articolul 34

(1) Ajutorul pentru depozitare, prevăzut la articolul 6 alineatul (3) primul paragraf din Regulamentul (CE) nr. 1255/1999, este acordat numai dacă perioada de depozitare prevăzută de contract este cuprinsă între 90 și maximum 210 zile. Dacă contractantul nu respectă termenul menționat la articolul 33 alineatul (3), ajutorul se reduce cu 15 % și se plătește numai pentru perioada pentru care contractantul prezintă agenției competente dovezi satisfăcătoare că untul sau smântâna rămân în depozitare conform contractului. (2) Fără a aduce atingere articolului 38, Comisia stabilește în fiecare an, în conformitate cu procedura stabilită în articolul 42 din Regulamentul (CE) nr. 1255/1999, cuantumul ajutorului menționat în articolul 6 alineatul (3) al treilea paragraf din regulamentul respectiv pentru contractele de depozitare privată care intră în vigoare pe durata anului în cauză. (3) Ajutorul se plătește de către contractant la cerere, la sfârșitul perioadei de depozitare conform contractului, în termen de 120 de zile de la primirea cererii, cu condiția efectuării controalelor menționate la articolul 33 alineatul (3) și a respectării condițiilor de acordare a ajutorului. Totuși, dacă ancheta administrativă privind stabilirea dreptului la ajutor este în curs, plata nu se efectuează decât după recunoașterea dreptului respectiv. (4) După 60 de zile de depozitare conform contractului se poate face o singură plată în avans a ajutorului, la cererea contractantului, cu condiția ca acesta să depună o garanție egală cu avansul plus 10 %. Acest avans se calculează în temeiul unei perioade de depozitare de 90 de zile. Garanția se returnează imediat după plata soldului ajutorului menționat la alineatul (3).

Articolul 35

(1) Dacă la terminarea primelor 60 de zile de depozitare conform contractului deteriorarea calității untului sau smântânii este mai pronunțată decât este normal pentru depozitare, contractanții au voie să înlocuiască cantitatea deteriorată, pe cheltuială proprie, o dată pentru fiecare lot depozitat, cu o cantitate egală de unt sau smântână, în conformitate cu articolul 6 alineatul (3) primul paragraf din Regulamentul (CE) nr. 1255/1999. Dacă la controalele efectuate pe durata depozitării sau la scoaterea din depozit se constată cantități deteriorate, nu se plătește ajutor pentru cantitățile respective. În plus, restul lotului depozitat, care este încă eligibil pentru ajutor nu poate fi mai mic de o tonă. Aceeași regulă se aplică dacă din lot se scoate o parte înainte de 16 august sau înainte de expirarea perioadei minime de depozitare. (2) Pentru calcularea ajutorului în cazul menționat la alineatul (1) primul paragraf, prima zi a contractului de depozitare este ziua intrării în vigoare a acestuia.

Articolul 36

(1) Ajutorul pentru depozitarea smântânii se acordă numai pentru smântâna pasteurizată cu un conținut de grăsime de cel puțin 35 % și nu mai mare de 80 %. (2) În scopul calculării ajutorului, cantitățile de smântână se transformă în echivalent unt prin raportare la untul cu un conținut de grăsime de 82 % și înmulțirea conținutului de grăsime al smântânii cu 1,20. (3) Conținutul de grăsime specificat la alineatul (1) este controlat de un laborator autorizat de agenția competentă înainte de congelarea smântânii.

Articolul 37

(1) Statele membre permit contractanților să se angajeze, în mod benevol, să respecte conținutul de grăsime minim fixat în prealabil pentru toate loturile depozitate din toate contractele încheiate în anul curent în limitele specificate la articolul 36 alineatul (1). (2) Dacă se aplică alineatul (1), ajutorul se acordă în funcție de conținutul de grăsime minim fixat în prealabil. În astfel de cazuri, statele membre controlează conținutul de grăsime în conformitate cu articolul 36 alineatul (3), prin prelevarea aleatorie de probe pe parcursul unor vizite inopinate frecvente. Dacă aceste controale indică un conținut de grăsime mai mic decât conținutul minim stabilit în prealabil, ajutorul nu se plătește pentru loturile depozitate, intrate în depozit după ultimul control satisfăcător, iar alineatul (1) nu se mai aplică contractantului respectiv pentru restul perioadei de depozitare conform contractului. Totuși, dacă se constată un conținut de grăsime mai mic cu 2 % decât conținutul minim fixat în prealabil, ajutorul se plătește în funcție de conținutul de grăsime constatat, minus 10 %.

Articolul 38

(1) În funcție de conjunctura pieței, cuantumul ajutorului, perioadele de intrare și ieșire din depozit și durata maximă a depozitării pot fi modificate pe parcursul anului în contractele care urmează să fie încheiate. (2) Dacă prețul de achiziție maxim fixat în cadrul invitației de participare la licitație în conformitate cu articolul 13 alineatul (2), exprimat în euro sau în moneda națională pentru țările neparticipante la moneda unică și aplicabil de la data intrării în vigoare a contractului de depozitare, este mai mare decât prețul aplicabil în ultima zi a contractului de depozitare, ajutorul stabilit în conformitate cu articolul 34 alineatul (2) crește cu o sumă egală cu orice reducere a prețului maxim de achiziție mai mare de 2 % din prețul aplicabil în ziua intrării în vigoare a contractului de depozitare. Dacă prețul respectiv este mai mic decât prețul aplicabil în ultima zi a contractului de depozitare, ajutorul stabilit în conformitate cu articolul 34 alineatul (2) se reduce cu o sumă egală cu orice creștere a prețului de achiziție maxim mai mare de 2 % din prețul aplicabil în ziua intrării în vigoare a contractului de depozitare. Totuși, reducerea ajutorului nu poate depăși cuantumul total al ajutorului. (3) Ajustarea ajutorului menționat la alineatul (2) se aplică numai dacă pe durata contractului de depozitare se fixează un preț de achiziție maxim în conformitate cu articolul 13 alineatul (2) și dacă în ultima zi a contractului de depozitare achiziția începe în mai mult de opt state membre. Dacă în cele 21 de zile imediat premergătoare perioadei de depozitare conform contractului nu se fixează un preț de achiziție maxim, prețul de achiziție maxim considerat aplicabil în prima zi a intrării în vigoare a contractului de depozitare trebuie să fie egal cu 90 % din prețul de intervenție în vigoare. CAPITOLUL IV Dispoziții tranzitorii și finale

Articolul 39

Regulamentele (CEE) nr. 2315/76, nr. 1547/87, nr. 1589/87 și (CE) nr. 454/95 se abrogă. Regulamentul (CE) nr. 454/95 se aplică în continuare contractelor de depozitare privată încheiate înainte de 1 ianuarie 2000. Trimiterile la regulamentele abrogate se interpretează ca referințe la prezentul regulament.

Articolul 40

Prețul de intervenție pentru unt aplicabil de la 1 ianuarie 2000 până la 30 iunie 2000 este cel fixat în Regulamentul (CE) nr. 1400/1999 (19) al Consiliului.

Articolul 41

Prezentul regulament intră în vigoare la 1 ianuarie 2000.