Articolul 1
Prezenta directivă se aplică taxelor pe vehicul, taxelor de trecere și de utilizare impuse vehiculelor, conform celor stabilite la articolul 2.
Prezenta directivă nu aduce atingere vehiculelor care desfășoară activități de transport exclusiv în teritoriile ne-europene ale țărilor membre.
De asemenea, aceasta nu aduce atingere vehiculelor înmatriculate în Insulele Canare, Ceuta și Melilla, Azore sau Madeira și care desfășoară activități de transport exclusiv în aceste teritorii sau între aceste teritorii și continent, respectiv Spania și Portugalia continentală.
Articolul 2
În înțelesul prezentei directive:
(a) „autostradă” înseamnă o șosea proiectată și construită special pentru traficul autovehiculelor, care nu deservește proprietățile de pe margine și care: (i) este prevăzută, cu excepția punctelor speciale sau temporar, cu părți carosabile separate pentru două direcții de trafic, separate între ele printr-o bandă despărțitoare care nu este destinată traficului sau, în mod excepțional, prin alte mijloace; (ii) nu intersectează la același nivel o șosea, o cale ferată sau o linie de tramvai, sau o cale pietonală; (iii) este proiectată special ca autostradă;
(b) „taxă de trecere” înseamnă mijlocul de plată al unei anumite sume pentru un vehicul care parcurge distanța dintre două puncte de pe infrastructurile menționate la articolul 7 alineatul (2); suma se determină în funcție de distanța parcursă și de tipul vehiculului;
(c) „taxa de utilizare” înseamnă plata unei anumite sume care conferă dreptul unui vehicul de a utiliza o perioadă dată infrastructurile menționate la articolul 7 alineatul (2);
(d) „vehicul” înseamnă un autovehicul sau o combinație de vehicule articulate, destinat exclusiv transportului rutier de mărfuri și cu o greutate încărcată brută maxim admisă de minimum 12 tone,
(e) „vehicul EURO I” înseamnă un vehicul cu caracteristicile stabilite în linia A din tabelul de la punctul 8.3.1.1 din Anexa I la Directiva 88/77/CEE a Consiliului din 3 decembrie 1987 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la măsurile ce trebuie luate împotriva emisiei de poluanți sub formă de gaze și particule de la motoarele diesel utilizate la vehicule (10);
(f) „vehicul EURO II” înseamnă un vehicul cu caracteristicile stabilite în linia B din tabelul de la punctul 8.3.1.1 din Anexa I la Directiva 88/77/CEE a Consiliului.
CAPITOLUL II
Taxarea vehiculului
Articolul 3
(1) Taxele pe vehicul menționate în articol sunt următoarele.
— Belgia: — taxe de circulation sur les véhicules automobilesverkeersbelasting op de autovoertuigen;
— Danemarca: — vaegtafgift of motorkeretrajer m.v.;
— Germania: — Kraftfahrzeugsteuer;
— Grecia: — Τέλη κυκλοφορίας;
— Spania: (a) impuesto sobre vehiculos de tracccion mecanica; (b) impuesto sobre actividades economicas (doar în ceea ce privește valoarea taxelor percepute pentru autovehicule);
— Franța: (a) taxe spéciale sur certains véhicules routiers; (b) taxe différentielle sur les véhicules a moteur;
— Irlanda: — vehicle excise duty;
— Italia: (a) tassa automobilistica; (b) addizionale del 5 % sulla tassa automobilistica;
— Luxemburg: — taxe sur les véhicules automoteurs;
— Țările de Jos: — motorrijtuigenbelasting;
— Austria: — Kraftfahrzeugsteuer;
— Portugalia: (a) imposto de camionagem; (b) imposto de circulaçao;
— Finlanda: — varsinainen ajoneuvoveroegentlig fordonsskatt;
— Suedia: — fordonsskatt;
— Regatul Unit: (a) vehicle excise duty; (b) motor vehicles license.
(2) Statele membre care înlocuiesc orice taxă enumerată la alineatul (1) cu o altă taxă de același tip trebuie să notifice Comisia, care face modificările necesare.
Articolul 4
Procedurile pentru perceperea și colectarea taxelor menționate la articolul 3 se stabilesc de către fiecare stat membru.
Articolul 5
În privința vehiculelor înmatriculate în statele membre, taxele menționate la articolul 3 se percep numai de către statul membru unde s-a făcut înmatriculare.
Articolul 6
(1) Indiferent de structura taxelor menționate la articolul 3, statele membre stabilesc tarifele, astfel încât să garanteze că valoarea taxei pentru fiecare categorie sau sub-categorie de vehicul menționată în anexa I nu este mai mică decât minimum stabilit în acea anexă.
Până la doi ani de la intrarea în vigoare a prezentei directive, Grecia, Italia, Portugalia și Spania sunt autorizate să aplice tarife mai reduse, dar nu mai mici de 65 % din valoarea minimă stabilită în anexa I.
(2) Statele membre pot aplica tarife reduse sau scutiri pentru:
(a) vehiculele utilizate în scopuri de apărare națională sau civilă, de către serviciile de pompieri sau alte servicii de urgență și de către poliție, precum și vehiculele utilizate pentru întreținerea drumurilor;
(b) vehiculele care circulă doar ocazional pe drumurile publice ale statului membru unde s-a făcut înmatricularea și care sunt utilizate de către persoane fizice sau juridice a căror ocupație principală nu este transportul de mărfuri, cu condiția ca activitățile de transport desfășurate de aceste vehicule să nu provoace denaturări ale regulilor concurenței și sub rezerva acordului Comisiei.
(3) (a) Consiliul, hotărând în unanimitate la propunerea Comisiei, poate autoriza un stat membru să mențină scutiri și reduceri suplimentare de taxe la vehicule, din motive de politici specifice de natură socio-economică sau legate de infrastructura acelui stat. Aceste scutiri și reduceri se pot aplica numai vehiculelor înmatriculate în acel stat membru, care desfășoară activități de transport exclusiv pe o porțiune bine definită din teritoriul său; (b) orice stat membru, care dorește să mențină o astfel de scutire sau reducere, informează Comisia cu privire la aceasta și îi înaintează, de asemenea, toate informațiile necesare. În termen de o lună, Comisia informează celelalte state membre cu privire la propunerea de scutire sau de reducere. Se consideră că menținerea scutirii sau reducerii propuse a fost autorizată de către Consiliu dacă, în decurs de două luni de la data informării statelor membre în conformitate cu primul paragraf, nici Comisia, nici vreun stat membru nu solicită examinarea problemei de către Consiliu.
(4) Fără a aduce atingere celui de al doilea paragraf din alineatul (1) și alineatelor (2) și (3) din prezentul articol sau articolului 6 din Directiva 92/106/CEE a Consiliului din 7 decembrie 1992 privind stabilirea unor norme comune pentru anumite tipuri de transport combinat de mărfuri între statele membre (11), statele membre nu pot acorda nici un fel de scutire sau reducere de taxe menționate la articolul 3, care ar face ca taxele impuse să fie mai mici decât minimum menționat în alineatul (1) din prezentul articol.
CAPITOLUL III
Taxe de trecere și taxe de utilizare
Articolul 7
(1) Statele membre pot menține sau introduce taxe rutiere și/sau de utilizator în condițiile stabilite la alineatele (2)-(10).
(2) (a) Taxele de trecere și de utilizare se aplică doar utilizatorilor de autostrăzi sau de alte șosele cu mai multe benzi de circulație, cu caracteristici similare autostrăzilor, sau utilizatorilor de poduri, tunele și trecători montane. Cu toate acestea, într-un stat membru în care nu există o rețea generală de autostrăzi sau șosele duble cu caracteristici similare, taxele de trecere și de utilizare se pot aplica, în statul respectiv, utilizatorilor categoriei de drumuri cu nivel tehnic cel mai ridicat; (b) în urma consultărilor cu Comisia și în conformitate cu procedura stabilită în Decizia Consiliului din 21 martie 1962 de instituire a unei proceduri pentru examinarea prealabilă și consultarea în privința anumitor acte cu putere de lege și acte administrative referitoare la transport propuse în statele membre (12); (i) taxele de trecere și de utilizare se pot impune și utilizatorilor altor secțiuni din rețeaua principală de drumuri, în special — dacă există motive de siguranță pentru a proceda astfel; — într-un stat membru unde nu există o rețea coerentă de autostrăzi sau șosele duble cu caracteristici similare în cea mai mare parte a statului, în acea parte de țară, dar numai pe șosele utilizate pentru transportul greu de mărfuri internațional și inter-regional, cu condiția ca cererea de trafic și densitatea populației să nu justifice economic construirea de autostrăzi sau șosele duble cu caracteristici similare; (ii) statele membre interesate pot încheia convenții speciale pentru porțiunile de graniță; (iii) Austria poate acorda scutiri de la taxa austriacă de utilizator pe porțiunea de autostradă dintre Kufstein și Brenner.
(3) Se poate ca taxa de trecere și de utilizare nu se pot impune simultan pentru utilizarea unei singure secțiuni de drum. Cu toate acestea, statele membre mai pot impune taxe de trecere pe rețelele unde se percep taxe pentru utilizarea podurilor, tunelelor și trecătorilor montane.
(4) Taxele de trecere și de utilizare nu pot face discriminări, direct sau indirect, din motive legate de naționalitatea transportatorului rutier sau de originea sau destinația vehiculului.
(5) Aplicarea și colectarea taxelor de trecere și de utilizare și urmărirea plății acestora se fac în așa fel încât fluxul liber de trafic să fie stânjenit cât se poate de puțin și să se evite controalele și verificările obligatorii exercitate la granițele interne ale Comunității. În acest scop, statele membre cooperează pentru a stabili metode care să permită transportatorilor rutieri să plătească taxele de utilizare 24 ore pe zi, cel puțin la punctele de vânzare importante, utilizând toate mijloacele obișnuite de plată, în interiorul și exteriorul statelor membre în care se aplică acestea. Statele membre oferă facilitățile adecvate la punctele de plată a taxelor de trecere și de utilizare, astfel încât să se mențină siguranța rutieră normală.
(6) Fiecare stat membru poate prevedea ca vehiculele înmatriculate în statul membru respectiv să suporte taxele de utilizare pentru folosirea întregii rețele de drumuri de pe teritoriul acestuia.
(7) Taxele de utilizare, inclusiv costurile administrative, pentru toate categoriile de vehicule se stabilesc de către statele membre respective la o valoare care să nu fie mai mare decât tarifele maxime stabilite în Anexa II.
La 1 iulie 2002 și la fiecare doi ani după aceea, aceste niveluri maxime se revizuiesc. Dacă este necesar, Comisia face propuneri pentru adaptările corespunzătoare, iar Parlamentul European și Consiliul hotărăsc asupra lor, în conformitate cu condițiile stabilite în tratat.
Statele membre care aplică o taxă de utilizare trebuie să aplice, până la doi ani de la intrarea în vigoare a prezentei directive, o reducere de 50 % a valorilor taxelor de utilizare pentru vehiculele înregistrate în Grecia, datorită poziției sale geopolitice. Comisia poate decide dacă autorizează o prelungire a acestei reduceri aplicate de către statele membre respective, de la un an la altul.
(8) Valorile taxelor de utilizare trebuie să fie proporționale cu durata utilizării infrastructurii.
Un stat membru poate aplica doar valori anuale pentru vehiculele înmatriculate în statul respectiv.
(9) Taxele de trecere medii ponderate trebuie corelate cu costurile pentru construcția, funcționarea și dezvoltarea rețelei de infrastructuri respective.
(10) Fără a aduce atingere taxelor de trecere medii ponderate menționate la alineatul (9), statele membre pot varia valorile taxelor rutiere aplicate în funcție de:
(a) clasele de emisii ale vehiculelor, cu condiția ca nici o taxă de trecere să nu fie mai mare cu 50 % față de taxa de trecere aplicată pentru vehiculele echivalente care respectă standardele cele mai severe privind emisiile;
(b) momentul zilei, cu condiția ca nici o taxă de trecere să nu fie mai mare cu 100 % față de taxa de trecere aplicată în timpul perioadei celei mai ieftine din zi.
Variațiile taxelor de trecere, aplicate în funcție de clasele de emisii ale vehiculelor sau de momentul zilei, trebuie să fie proporționale cu obiectivul urmărit.
Articolul 8
(1) Două sau mai multe state membre pot coopera pentru introducerea unui sistem comun de taxe de utilizare aplicabile în totalitate pe teritoriile lor. În acest caz, statele membre respective asigură implicarea Comisiei în această problemă, în activitatea ulterioară și în posibile modificări.
(2) Un sistem comun trebuie să respecte, pe lângă condițiile de la articolul 7, următoarele:
(a) valorile comune ale taxelor de utilizare se stabilesc de către statele membre participante la niveluri care să nu fie mai mari decât valorile maxime menționate la articolul 7 alineatul (7);
(b) plata taxei comune de utilizare oferă acces la rețeaua, așa cum este definit de către statele membre participante în conformitate cu articolul 7 alineatul (2);
(c) alte state membre se pot alătura sistemului comun;
(d) statele membre participante elaborează o schemă potrivit căreia fiecare dintre acestea primește o cotă-parte corectă din veniturile acumulate din taxa de utilizare.
CAPITOLUL IV
Dispoziții finale
Articolul 9
(1) Prezenta directivă nu împiedică aplicarea de către statele membre a:
(a) taxelor specifice: — percepute la înmatricularea vehiculului sau — impuse vehiculelor sau încărcăturilor cu greutăți sau dimensiuni necorespunzătoare;
(b) taxelor de parcare și taxelor specifice traficului urban;
(c) taxelor reglementatorii prevăzute special pentru combaterea aglomerațiilor la anumite ore și în anumite locuri.
(2) Directiva nu împiedică nici atribuirea de către statele membre a unui procentaj pentru protecția mediului și dezvoltarea echilibrată a rețelei de transport, din suma obținută din încasarea taxei de utilizare sau a taxei de trecere, cu condiția ca respectiva sumă să fie calculată în conformitate cu articolul 7 alineatele (7) și (9).
Articolul 10
(1) În înțelesul prezentei directive, ratele de schimb între euro și monedele naționale ale statelor membre care nu au adoptat euro sunt cele în vigoare în prima zi lucrătoare din octombrie și publicate în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene; acestea se aplică de la data de 1 ianuarie a următorului an calendaristic.
(2) Statele membre care nu au adoptat euro pot menține sumele în vigoare în momentul ajustării anuale efectuate în temeiul alineatului (1), dacă prin conversia sumelor exprimate în euro ar rezulta o modificare mai mică de 5 %, exprimată în moneda națională.
Articolul 11
(1) Înainte de data menționată la articolul 7 alineatul (7) al doilea paragraf, Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport privind punerea în aplicare a prezentei directive, ținând cont de evoluțiile tehnologice și de aglomerările traficului.
(2) Statele membre înaintează Comisiei informațiile necesare cu cel puțin șase luni înaintea datelor menționate în alineatul (1), astfel încât Comisia să poată întocmi raportul de mai sus.
(3) Statele membre care introduc sisteme electronice de percepere a taxelor de trecere și de utilizare cooperează în vederea obținerii unui nivel corespunzător de interoperabilitate.
Articolul 12
(1) Statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive înainte de 1 iulie 2000. Statele membre informează imediat Comisia cu privire la acestea.
Când statele membre adoptă aceste măsuri, ele conțin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere în momentul publicării lor oficiale. Statele membre adoptă procedura de realizare unei astfel de trimiteri.
(2) Statele membre comunică către Comisie textul principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă. Comisia informează celelalte state membre cu privire la aceasta.
Articolul 13
Prezenta directivă intră în vigoare din ziua publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.
Articolul 14
Prezenta directivă se adresează statelor membre.